Migratia medicala

Migratia medicilor romani a luat o mare amploare in ultimii ani, medicii

rezidenti si tinerii specialisti fiind mai dispusi sa calatoreasca spre zone mai
generoase financiar.

Conform datelor publicate de Colegiul Medicilor din Romania, din 1990

pana in 2015 au emigrat 21.000 de medici, din care 14.100 incepand cu anul
2007, cand Romania a devenit membra a Uniunii Europene. Tarile preferate
de medici au fost si sunt Germania, Franta si Marea Britanie.

Recrutarea internaţională a personalului medical a devenit o practică

uzuală pentru multe ţări prospere economic, în vederea acoperirii posturilor
vacante, dar cu efecte negative pentru ţările-sursă aflate în curs de
dezvoltare, care rămân cu un deficit şi mai accentuat de personal.
Accelerarea recrutării din ţările sărace destabilizează sistemele naţionale de
sănătate deja periclitate din cauza dificultăţilor financiare şi a insuficienţei de
personal medical, în acord cu necesităţile reale ale populaţiei.

Astfel, practica recrutării din ţări aflate în curs de dezvoltare are un

dublu efect negativ: mai întâi – salariile mari promise în statele bogate
încurajează medicii să plece, iar în al doilea rând – lipsa generată de
pierderea specialiştilor accentuează ineficienţa sistemelor de sănătate
existente. De asemenea, medicii plecaţi să profeseze în străinătate ajută la
stabilirea contactelor de colaborare între instituţii şi specialişti din ţările
dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, ceea ce favorizează dezvoltarea
sistemului medical din ţările defavorizate.

La nivel individual, experienţa lucrului în străinătate implică dobândirea

unor noi abilităţi şi competenţe, ce pot fi valorizate ulterior în ţara sursă.
Astfel, întoarcerea medicilor plecaţi pe o anumită perioadă să profeseze în
străinătate poate avea ca efect aportul de experienţă de lucru în domeniu în
condiţii superioare, ce poate favoriza investiţii în achiziţii de noi tehnologii,
schimbări în managementul organizaţional, creşterea calităţii relaţiei medic-
pacient, precum şi favorizarea dezvoltării mediului privat de servicii
medicale.
 Dreptul la emigrare al personalului medical este pus în balanţă cu
responsabilitatea socială a acestei categorii socio-profesionale. În particular,
responsabilitatea socială presupune o datorie morală pentru societatea care
a investit în educarea şi formarea cadrelor medicale care decid să emigreze
(cheltuieli pentru profesori, instituţii, granturi de cercetare, stagii de formare
în clinici şi spitale, etc.), investiţie suportată din contribuţia public. Analiza
principalelor motive ale migraţiei personalului medical evidenţiază contribuţia
semnificativă pe care climatul socio-economic şi politic din ţara sursă îl are
asupra deciziei de a pleca pentru a profesa în alte ţări.

De asemenea, valorizarea medicilor în societăţile occidentale,

posibilităţile de dezvoltare personală şi satisfacţia performanţelor realizate în
străinătate, constituie factori care fundamentează dorinţa de emigrare a
profesioniştilor din domeniul sănătăţii .Din această perspectivă rezultă că
societăţii îi revine un rol fundamental în asigurarea nevoilor individuale şi în
oferirea de oportunităţi care să permită dezvoltarea personală şi atingerea
scopurilor în viaţă. Astfel, guvernul trebuie să asigure condiţii pentru
exercitarea profesiei, iar sistemul să fie permisiv pentru includerea pe piaţa
muncii a tinerilor absolvenţi de studii medicale. În plus, politicile în domeniul
sanitar ar trebui să fie adaptate nevoilor reale ale unei societăţi în continuă
schimbare, pentru a-şi putea proba eficienţa şi, în cele din urmă, pentru a
reduce fluxul de plecări a cadrelor medicale din ţară. Una dintre soluţii ar fi
ca ţările sursă să solicite angajamente substanţiale de la cei care sunt
educaţi în calitate de profesionişti în domeniul medical şi să acorde o atenţie
sporită şi resurse pentru pregătirea acestora. În multe şcoli medicale din
ţările de origine studenţii sunt influenţaţi de „aspiraţiile vestului”, dar
programele lor nu sunt în acord cu tiparul local de boală şi cu nivelul de
tehnologie din ţările gazdă.

Dreptul la liberă circulaţie în scop profesional este garantat de

legislaţia naţională cât şi de cea internaţională, la fel ca şi dreptul la sănătate
şi, implicit, accesul la serviciile medicale. Migraţia profesioniştilor din
domeniul sănătăţii reprezintă un fenomen care nu poate fi stopat şi care a
luat amploare în ultimii ani în ţara noastră.

Blenche Diana: MD III, grupa 3