EC SERV 120 GRILE

1. Care este factorul ce a determinat dezvoltarea sectorului terţiar?

a) dificultăţi determinate de creşterea populaţiei;
b) intensificarea relaţiilor dintre straturile sociale;
c) amploarea relaţiilor dintre persoanele fizice;
d) clarificări conceptuale ale dezvoltării economice, intensificarea şi amplasarea relaţiilor dintre
întreprinderi.
2. Care din enumerările următoare constituie consecinţa dezvoltării sectorului terţiar?
a) crearea de locuri de muncă;
b) creşterea speranţei de viaţă;
c) dezvoltarea tehnologică;
d) dezvoltarea relaţiilor dintre întreprinderi.
3. Care din enumerările următoare constituie consecinţa dezvoltării sectorului terţiar?
a) creşterea speranţei de viaţă;
b) creşterea competitivităţii întreprinderilor;
c) dezvoltarea tehnologică;
d) dezvoltarea relaţiilor dintre întreprinderi.
4. Paralel cu dezvoltarea sectorului terţiar s-au intensificat preocupările pentru definirea conceptului de:
a) marketing;
b) competitivitate;
c) servicii;
d) omologare.
5. Produsul drept concept generic desemnează tot ceea ce este oferit de natură sau de piaţă, astfel încât
pentru satisfacerea unei nevoi, poate fi:
a) remarcat;
b) achiziţionat;
c) consumat;
d) toate variantele enumerate.
6. „Produs” poate fi considerat şi un:
a) om politic/actor a cărui imagine este promovată;
b) personaj dintr-un film;
c) salariat;
d) membru dintr-o familie.
7. „Produs” poate fi considerat:
a) o porţiune dintr-o lucrare;
b) un personaj dintr-o piesă;
c) o localitate balneoclimaterică;
d) o parte dintr-o familie.
8. „Produs” poate fi considerat o:
a) idee (alimentaţia vegetariană);
b) persoană dintr-un film;
c) parte dintr-o familie;
d) salariată.
9. Bunurile reale sunt numai:
a) bani;
b) hârtii de valoare;
c) tot ce poate fi perceput direct cu simţurile;
d) dobânzi.
10. Bunurile materiale sunt:
a) obiecte;
b) servicii;
c) licenţe;
d) know-how.
11. Bunurile nominale sunt:
a) bani, hârtii de valoare;
b) bunuri materiale;
c) servicii;
d) brevete.
12. Definirea produsului ca fiind „orice lucru care poate fi oferit pe piaţă în scopul captării interesului,
achiziţionării, utilizării sau consumului şi care poate satisface o dorinţă sau o nevoie” aparţine:
a) Th. Levitt;
b) Ph. Kotler;
c) T. P. Hill;
d) A. Palmer.
13. “Într-o eră în care produsele devin din ce mai puţin diferenţiabile pe baza atributelor intrinseci,
calitatea serviciului reprezintă una din cele mai promiţătoare surse de diferenţiere şi singularizare” aparţine
lui:
a) Th. Levitt;
b) Ph. Kotler;
c) Tp. Hill;
d) J. Gadrey.
14. ”Nu există sectoare de servicii ca atare. Există doar sectoare ale căror componentă de servicii sunt
mai mari sau mai mici decât ale altor sectoare. Toată lumea serveşte pe cineva”, aparţine:
a) Ph. Kotler;
b) Th. Levitt;
c) Tp. Hill;
d) A. Palmer.
15. Paralel cu dezvoltarea sectorului de servicii, s-au intensificat apariţiile în literatura de specialitate a
definiţiilor conceptului de servicii, în cadrul cărora predomină faptul că:
a) serviciile nu se concretizează într-un produs, adică sunt activităţi al căror rezultat este imaterial;
b) serviciile se concretizează într-un produs;
c) serviciile au ca rezultat un bun material;
d) serviciile nu au niciun rezultat.
16. Serviciul ca act reprezintă o prestare:
a) efectivă;
b) prognozată;
c) previzională;
d) conjuncturală.
17. Serviciul ca act realizează relaţia dintre:
a) resursele, activitatea şi informaţiile prestatorului;
b) mijloacele materiale de prestaţie, resursele prestatorului şi obiectul serviciului respectiv;
c) activitatea prestatorului, mijloacele materiale de prestaţie şi obiectul serviciului respectiv;
d) obiectul serviciului respectiv, resursele şi activitatea prestatorului.
18. În general, spre deosebire de producerea bunurilor materiale, în procesul de producţie a serviciilor,
clientul:
a) face parte din sistemul de producţie;
b) nu face parte din sistemul de producţie;
c) poate fi absent;
d) se identifică cu producătorul.
19. Rezultatele activităţilor de servicii se regăsesc sub formă de:
a) niciun serviciu;
b) niciun bun material;
c) serviciu pur, bun pur;
d) previziuni.
20. Serviciile aduc consumatorilor/utilizatorilor:
a) disconfort, avantaje;
b) satisfacţii financiare şi de rutină;
c) avantaje materiale permanente;
d) utilitate, beneficii, avantaje, satisfacţii.
21. Producţia, consumul şi utilitatea serviciilor sunt:
a) simultane;
b) continue;
c) în relaţie reciprocă;
d) post factum.
22. Dificultăţile întâmpinate în definirea conceptului de serviciu, i-au determinat pe unii specialişti să
definească serviciul şi prin:
a) definiţii negative;
b) abandonarea domeniului respectiv;
c) ignorarea dificultăţilor respective;
d) valorificarea gradului de cunoaştere.
23. Definiţiile negative date serviciilor au afectat:
a) dinamica dezvoltării serviciilor;
b) structura serviciilor;
c) rolul şi contribuţia serviciilor la crearea PIB;
d) tipologia serviciilor.
24. Literatura de specialitate evidenţiază intangibilitatea ca fiind pentru servicii o caracteristică:
 a) nu este cazul;
b) cheie;
c) obişnuită;
d) de efect.
25. Unii specialişti, în locul nestocabilităţii, o trăsătură esenţială a serviciilor, utilizează termenul:
a) imaterialitate;
b) intangibilitate;
c) perisabilitate;
d) simultaneitate.
26. Serviciile bazate pe informaţii, care pot fi înregistrate, stocate pe diverse suporturi şi oferite ulterior la
cerere au fost denumite de T. H. Hill:
a) „bunuri tangibile”;
b) „bunuri intangibile”;
c) „bunuri imateriale”;
d) „bunuri eterogene”.
27. Simultaneitatea producţiei şi consumului unui serviciu decurge din:
a) perisabilitatea serviciului;
b) materialitatea serviciului;
c) tangibilitatea serviciului;
d) intangibilitatea serviciului.
28. Nondurabilitatea serviciilor denotă:
a) consumul serviciilor în momentul producerii;
b) consumul serviciilor după producere;
c) nonconsumul;
d) consumul serviciilor după un timp precizat.
29. Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului reflectă:
a) simultaneitatea livrării şi consumului serviciilor;
b) precedarea consumului;
c) nesimultaneitatea producerii şi consumului serviciilor;
d) nerepetarea consumului.
30. La care din următoarele servicii producţia precede consumul iar clienţii nu trebuie sa fie prezenţi:
a) reparaţii, întreţinere, curăţenie, asigurări;
b) sănătate, învăţământ, frizerie;
c) transport feroviar, auto, naval, aerian;
d) teatru, radio.
31. Variabilitatea este sensul eterogenităţii folosit:
a) mai puţin;
b) sinonim;
c) cel mai frecvent;
d) de loc.
32. Eterogenitatea serviciilor reflectă:
a) nondurabilitatea lor;
b) nestocabilitatea lor;
c) potenţialul unei variabilităţi ridicate în livrarea serviciilor;
d) materialitatea şi intangibilitatea serviciilor.
33. Eterogenitatea reprezintă o problemă particulară a serviciilor, deoarece:
a) producţia este simultană cu consumul;
b) acestea sunt oferite de persoane diferite, a căror performanţă nu este constantă;
c) serviciile nu se pot stoca;
d) serviciile sunt nondurabile.
34. Sectorul terţiar are un conţinut:
a) foarte diversificat;
b) mai puţin diversificat;
c) complicat;
d) simplu.
35. Eterogenitatea serviciilor determină:
a) dificultăţi în standardizarea şi uniformizarea serviciilor;
b) clarificări terminologice;
c) complicarea metodologiei de evidentă;
d) valorificarea resurselor organizaţiei.
36. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor a condus la:
a) reducerea variabilităţii serviciilor;
b) lipsa proprietăţii;
 c) nestocabilitatea serviciilor;
d) nondurabilitatea serviciilor.
37. Rezultatul unui serviciu nu se poate concretiza printr-un transfer al dreptului de proprietate deoarece:
a) serviciul oferă consumatorului o satisfacţie morală;
b) serviciul se consumă concomitent cu producerea lui;
c) serviciul este eterogen;
d) serviciul este intangibil.
38. Clasificarea serviciilor prezintă dificultăţi deosebite datorită:
a) materialităţii;
b) eterogenităţii;
c) tangibilităţii;
d) nondurabilităţii.
39. Principala instituţie care elaborează clasificările şi nomenclatoarele unice pe ţară este:
a) Institutul Naţional de Statistică;
b) Organizaţia Naţiunilor Unite;
c) Consiliul Uniunii Europene;
d) Camera de Comerţ şi Industrie a României.
40. Corespunzător CAEN, activităţile economico-sociale sunt grupate pe cinci niveluri, constituite după
principiul:
a) complexităţii;
b) structurii;
c) eterogenităţii;
d) omogenităţii.
41. Corespunzător CAEN, activităţile economico-sociale sunt grupate pe următoarele niveluri:
a) secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, clase, echipe;
b) diviziuni, grupe, clase, secţiuni, subsecţii;
c) grupe şi clase, secţiuni, subsecţiuni, subgrupe;
d) secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, grupe, clase.
42. După sursele de procurare (provenienţă) serviciile pot fi:
a) private şi publice;
b) intermediare şi finale;
c) consum individual şi servicii publice;
d) marfă şi nemarfă.
43. După natura nevoilor satisfăcute, serviciile pot fi:
a) marfă şi nemarfă;
b) private şi publice;
c) intermediare şi finale;
d) consum individual.
44. În funcţie de beneficiar/utilizator, serviciile pot fi:
a) intermediare şi finale;
b) private şi publice;
c) marfă şi ne-marfă;
d) consum individual.
45. După funcţiile economice îndeplinite, serviciile pot fi:
a) de distribuţie, de producţie, sociale şi personale;
b) materiale şi nemateriale;
c) bunuri pur tangibile şi bunuri însoţite de servicii;
d) servicii din sectorul public, sectorul asociativ şi sectorul privat.
46. În funcţie de natura efectelor, serviciile pot fi:
a) de distribuţie, de producţie, sociale şi personale;
b) materiale şi nemateriale;
c) bunuri intangibile şi bunuri însoţite de servicii;
d) servicii din sectorul public, sectorul asociativ şi sectorul privat.
47. După opinia lui Philip Kotler oferta de piaţă a unei firme include următoarele:
a) serviciile de distribuţie, de producţie, sociale şi personale;
b) bunuri materiale şi nemateriale;
c) bunuri pur tangibile şi bunuri tangibile însoţite de servicii, hibrid, serviciu de bază însoţit de
bunuri şi servicii secundare şi serviciu pur;
d) servicii din sectorul public, sectorul asociativ şi sectorul privat.
48. În funcţie de forma de proprietate şi modul de organizare a prestatorului de servicii, se disting
următoarele categorii de servicii:
a) de distribuţie, de producţie, sociale şi personale;
b) materiale şi nemateriale;
 c) bunuri intangibile şi bunuri însoţite de servicii;
d) servicii din sectorul public, sectorul asociativ şi sectorul privat.
49. După momentul apariţiei în sfera vieţii economice, se disting:
a) servicii tradiţionale şi servicii moderne sau noi;
b) servicii livrate permanent şi servicii discrete;
c) servicii care necesită prezenţa consumatorului în timpul prestării şi servicii care nu necesită
prezenţa consumatorului în timpul prestării;
d) servicii publice, servicii asociative, servicii private.
50. Serviciile de sănătate, cercetare etc. necesită:
a) personal necalificat;
b) personal calificat;
c) personal specializat;
d) personal cu studii medii.
51. După natura relaţiilor cu clienţii, serviciile pot fi:
a) servicii publice, servicii asociative şi servicii private;
b) servicii livrate permanent şi servicii discrete;
c) servicii tradiţionale şi servicii moderne sau noi;
d) servicii transferabile şi servicii netransferabile.
52. Asigurările, telecomunicaţiile, protecţia populaţiei de către poliţie sunt servicii:
a) livrate permanent;
b) discrete;
c) asociative;
d) transferabile.
53. Abonamentul de teatru, abonamentul de club, taxa pe autostradă sunt servicii:
a) livrate permanent;
b) discrete;
c) asociative;
d) transferabile.
54. Pasagerii unei linii aeriene pe o distanţă foarte mare solicită:
a) bunuri tangibile pure;
b) bunuri tangibile cu servicii însoţitoare;
c) oferte hibride;
d) servicii de bază însoţite de bunuri şi servicii secundare.
55. În cadrul economiei naţionale, rolul şi importanţa serviciilor este atât de mare încât neglijarea acestora
pot avea:
a) urmări dezastroase asupra dezvoltării, mergând până la regresul economic;
b) o influenţă pozitivă asupra dezvoltării sectoarelor de producţie industriale;
c) o influenţă pozitivă asupra dezvoltării agriculturii;
d) nicio influenţă.
56. Între realităţile economice referitoare la dezvoltarea serviciilor şi recunoaşterea potenţialului acestora
există:
a) o discrepanţă elocventă;
b) nicio discrepanţă;
c) o corelaţie;
d) o corelaţie perfectă.
57. Din perspectiva istoriei gândirii economice, se disting trei modalităţi de abordare a serviciilor:
a) clasică, tradiţională şi modernă;
b) capitalistă şi economie în tranziţie;
c) clasică, reziduală şi specifică economiei în tranziţie;
d) capitalistă şi modernă.
58. Corespunzător abordării clasice, serviciile:
a) se fundamentează pe diviziunea economiei naţionale în sectoarele primar, secundar şi terţiar;
b) erau încadrate în categoria activităţilor din care rezultau cheltuieli neproductive şi care constituiau o
frână în calea acumulării capitalului;
c) nu constituiau o preocupare pentru specialişti;
d) erau incluse în categoria activităţilor economice reziduale.
59. Activităţile agricole, extractive şi exploatările forestiere aparţin:
a) sectorului primar;
b) sectorului secundar;
c) sectorului terţiar;
d) niciunui sector.
60. Industriile prelucrătoare sunt cuprinse în:
a) sectorului primar;
 b) sectorului secundar;
c) sectorului terţiar;
d) niciunui sector.
61. Activităţile băncilor, asigurările, comerţul, activităţile meşteşugăreşti, activităţile de reparaţii aparţin:
a) sectorului primar;
b) sectorului secundar;
c) sectorului terţiar;
d) niciunui sector.
62. Încadrarea activităţilor economice în unul din cele trei sectoare – primar, secundar, terţiar – se face în
funcţie de:
a) dinamica productivităţii muncii;
b) nivelul progresului tehnic;
c) receptivitatea activităţii faţă de progresul tehnic;
d) toate elementele prezentate.
63. Din punctul de vedere al productivităţii muncii şi al progresului tehnic, sectorul primar al activităţilor
economice se caracterizează printr-un:
a) ritm mediu;
b) ritm înalt;
c) grad redus de receptivitate faţă de progresul tehnic şi productivitatea sub medie;
d) nu prezintă importanţă.
64. Din punctul de vedere al productivităţii muncii şi al progresului tehnic, sectorul secundar al activităţilor
economice se caracterizează printr-un:
a) ritm înalt;
b) ritm mediu;
c) sub medie;
d) nu prezintă importanţă.
65. Din punctul de vedere al productivităţii muncii şi al progresului tehnic, sectorul terţiar al activităţilor
economice se caracterizează printr-un:
a) ritm mediu;
b) ritm înalt;
c) grad redus de receptivitate faţă de progresul tehnic şi productivitatea sub medie;
d) nu prezintă importanţă.
66. Primul autor care a utilizat sintagma „economia serviciilor” a fost:
a) D. Bell;
b) V.R. Fuchs;
c) T.P. Hill;
d) J. Gadrey.
67. În ultimele două decenii, tot mai mulţi specialişti şi-au exprimat opinia că în viitor, va fi o economie:
a) în tranziţie;
b) a serviciilor;
c) a valorificării resurselor naturale;
d) a cercetării ştiinţifice.
68. În prezent, contribuţia serviciilor la realizarea valorii adăugate brute în România, comparativ cu nivelul
din ţările dezvoltate din Europa, s-a situat în una din următoarele variante:
a) mult sub acest nivel;
b) la acelaşi nivel;
c) peste acest nivel;
d) aproape de acest nivel.
69. Abordarea tradiţională sau reziduală a serviciilor se fundamentează pe:
a) diviziunea economiei naţionale în sectoarele primar, secundar şi terţiar;
b) crearea de valoare, de avuţie naţională doar în domeniul producţiei de bunuri;
c) aprecierea unei activităţi ca fiind producătoare sau neproducătoare de valoare;
d) existenţa unei nevoi şi a unei cereri corespunzătoare.
70. Caracterul terţiar al societăţii post-industriale este determinat de:
a) beneficiile petrecerii timpului liber;
b) populaţia majoritară care îşi desfăşoară activitatea în acest sector;
c) creşterea rolului informaţiei;
d) implicaţiile progresului ştiinţific şi tehnic.
71. Fenomenele care marchează evoluţia pieţei mondiale în ultimele decenii stau sub semnul:
a) globalizării;
b) crizei energetice;
c) dezvoltării culturale;
d) evoluţiei dinamice a progresului tehnic.
72. Procesul globalizării este de dată:
a) îndepărtată în trecut;
b) recentă;
c) viitoare;
d) străvechi timpuri.
73. O dezvoltare spectaculoasă a procesului globalizării s-a realizat mai ales după anii:
a) imediat după al doilea război mondial;
b) 80 ai secolului trecut;
c) 90 ai secolului trecut;
d) 2000.
74. Diversitatea, o caracteristică a pieţei serviciilor este determinată de:
a) materialitatea şi imaterialitatea serviciilor;
b) diversitatea definiţiilor date noţiunii de serviciu;
c) diversitatea categoriilor de servicii şi a modului de manifestare a concurenţei;
d) tangibilitatea şi intangibilitatea serviciilor.
75. Din punctul de vedere al solvabilităţii, cererea de servicii poate fi:
a) efectivă şi potenţială;
b) curentă, sezonieră, ocazională sau rară;
c) satisfăcută şi nesatisfăcută;
d) constantă, descrescătoare şi crescătoare.
76. După modul de manifestare în timp, cererea poate fi:
a) efectivă şi potenţială;
b) curentă, sezonieră, ocazională sau rară;
c) satisfăcută şi nesatisfăcută;
d) constantă, descrescătoare şi crescătoare.
77. După gradul de corelare cu oferta, cererea de servicii poate fi:
a) efectivă şi potenţială;
b) curentă, sezonieră, ocazională sau rară;
c) satisfăcută şi nesatisfăcută;
d) constantă, descrescătoare şi crescătoare.
78. Din punctul de vedere al manifestării în timp, cererea de servicii poate fi:
a) efectivă şi potenţială;
b) curentă, sezonieră, ocazională sau rară;
c) satisfăcută şi nesatisfăcută;
d) constantă, descrescătoare şi crescătoare.
79. Marcaţi categoriile de factori de influenţă ai cererii de servicii:
a) generali şi specifici;
b) generali şi particulari;
c) obiectivi şi subiectivi;
d) generali.
80. Tarifele practicate, veniturile consumatorilor, tarifele serviciilor substituibile sunt factori de influenţă ai
cererii de servicii cu caracter:
a) general;
b) specific;
c) obiectiv;
d) subiectiv.
81. Veniturile consumatorilor reprezintă un factor de influenţă a cererii de servicii cu caracter:
a) specific;
b) general;
c) obiectiv;
d) subiectiv.
82. În funcţie de evoluţia cererii, determinată de modificarea veniturilor consumatorilor, serviciile pot fi:
a) simple şi complexe;
b) normale şi inferioare;
c) frecvente şi rare;
d) obişnuite.
83. Factorul timp influenţează cererea de servicii doar în măsura:
a) distribuirii serviciilor;
b) promovării serviciilor;
c) pregătirii producătorului;
d) puterii de cumpărare a clientului.
84. Factorii demografici şi socio-culturali ai cererii de servicii fac parte din categoria:
a) factorilor specifici cererii de servicii pentru întreprinderi;
 b) factorilor specifici cererii de servicii a populaţiei;
c) factorilor generali ai ofertei de servicii;
d) factorilor specifici ai ofertei de servicii.
85. Care din următoarele enumerări constituie factor specific de influenţă a cererii de servicii pentru
populaţie:
a) amplificarea concurenţei;
b) efectele tehnologiei moderne;
c) complexitatea mediului;
d) raportul timp liber-venituri.
86. Metodele analitice utilizate în studierea cererii de servicii prezintă următoarele elemente specifice:
a) obţinerea de soluţii optime la diferite obiective stabilite, în funcţie de valorile parametrilor avuţi
în vedere;
b) analiza seriilor de timp, care caracterizează evoluţia cererii efective;
c) utilizarea unor „norme” de consum determinate de regulă statistic;
d) realizarea de scenarii privind consumul de servicii.
87. Metodele statistice utilizate în studierea cererii de servicii prezintă următoarele elemente specifice:
a) obţinerea de soluţii optime la diferite obiective stabilite, în funcţie de valorile parametrilor avuţi
în vedere;
b) analiza seriilor de date (cronologice sau de timp), care caracterizează evoluţia cererii efective;
c) utilizarea unor „norme” de consum determinate de regulă statistic;
d) realizarea de scenarii privind consumul de servicii.
88. Metodele normative utilizate în studierea cererii de servicii prezintă următoarele elemente specifice:
a) obţinerea de soluţii optime la diferite obiective stabilite, în funcţie de valorile parametrilor avuţi
în vedere;
b) analiza seriilor de timp, care caracterizează evoluţia cererii efective;
c) utilizarea unor „norme” de consum determinate de regulă statistic;
d) realizarea de scenarii privind consumul de servicii.
89. Netransferabilitatea ofertei de servicii derivă din:
a) nematerialitatea şi intangibilitatea serviciilor;
b) materialitatea şi nematerialitatea serviciilor;
c) materialitatea şi intangibilitatea serviciilor;
d) nematerialitatea şi nestocabilitatea serviciilor.
90. Oferta de servicii este o ofertă:
a) efectivă;
b) frecventă;
c) potenţială;
d) ocazională.
91. Dificultatea protecţiei juridice a serviciilor rezultă din:
a) nematerialitatea şi intangibilitatea unor servicii;
b) nestocabilitatea serviciilor;
c) simultaneitatea producţiei şi consumului;
d) intensificarea concurenţei pe piaţa serviciilor.
92. Implicarea consumatorului în producerea unui serviciu generează:
a) inseparabilitatea serviciului de prestator şi consumator;
b) producerea unor servicii personalizate şi stabilirea unui sistem aparte de relaţii între prestator şi
consumator;
c) intensificarea concurenţei pe piaţa serviciilor şi nestocabilitatea serviciului;
d) cantităţi mari de servicii puse la dispoziţia consumatorilor finali sau utilizatorilor la un moment
dat.
93. Oferta agregată reprezintă:
a) toate serviciile puse la dispoziţia consumatorilor finali şi utilizatorilor la un moment dat;
b) întreaga ofertă a unui agent economic;
c) un serviciu de acelaşi fel oferit de toate întreprinderile prestatoare;
d) toate serviciile puse la dispoziţia consumatorilor la un moment dat.
94. În raportul dintre cererea şi oferta de servicii, factorul timp îndeplineşte:
a) un rol mai puţin important;
b) un rol foarte important;
c) niciun rol;
d) un rol condiţionat.
95. Intr-o economie de piaţă, creşterea rolului şi importanţei calităţii serviciilor devine un obiectiv:
a) esenţial;
b) important;
c) indiferent;
 d) neînsemnat.
96. Pe o piaţa competitivă, în care firmele se întrec în produse, servicii, preţuri, calitatea constituie una din
condiţiile necesare câştigării:
a) de noi nişe de piaţa;
b) unui avantaj competitiv;
c) altor segmente de consumatori;
d) unor profituri mai mari.
97. Metoda pragului de rentabilitate ca metodă de stabilire a tarifelor serviciilor pe piaţa cu concurenţă
imperfectă, se poate aplica prin procedeele:
a) determinarea nivelului cererii de servicii a populaţiei;
b) determinarea producţiei minime şi determinarea tarifului minim;
c) cercetarea cererii nesatisfăcute de servicii a populaţiei;
d) cercetarea cererii de servicii a întreprinderilor.
98. Activităţile ce fac obiectul vânzării şi cumpărării pe piaţă, indiferent de momentul plăţii, tipul de preţ
practicat (preţ de vânzare, tarif etc.) şi modalităţile de încasare reprezintă servicii:
a) de piaţă;
b) tradiţionale;
c) livrate permanent;
d) discrete.
99. Serviciile pentru populaţie se pot grupa în:
a) servicii personale (individuale) şi servicii colective;
b) servicii din sectorul public, asociativ şi privat;
c) servicii tradiţionale, servicii moderne sau noi;
d) servicii livrate permanent şi servicii discrete.
100. Serviciile privind, în principal, bunurile fac parte din categoria serviciilor:
a) cu efect direct asupra persoanelor;
b) personale (individuale);
c) colective;
d) personalizate.
101. Închirierile de locuinţe, închirierile de bunuri, închirierile de autoturisme sunt servicii:
a) de reparaţii şi întreţinere;
b) cu efect direct asupra persoanelor;
c) personalizate (individualizate);
d) cu caracter locativ.
102. Repararea bunurilor de uz îndelungat, serviciile după vânzare, spălătorii, curăţătorii sunt servicii:
a) de reparaţii şi întreţinere;
b) cu efect direct asupra persoanelor;
c) personalizate (individualizate);
d) cu caracter locativ.
103. Serviciile cu efect asimilabil investiţiilor sunt servicii:
a) cu efect asupra persoanelor;
b) asimilabile consumului;
c) privind în principal bunurile;
d) personalizate.
104. Serviciile asimilabile consumului sunt servicii:
a) cu efect asupra persoanelor;
b) cu efect asimilabil investiţiilor;
c) privind în principal bunurile;
d) personalizate.
105. Serviciile de învăţământ, informatică şi sănătate sunt servicii:
a) cu caracter locativ;
b) cu efect asimilabil investiţiilor;
c) asimilabile consumului;
d) de reparaţii şi întreţinere.
106. Serviciile de transport, telecomunicaţii şi turism sunt servicii:
a) cu caracter locativ;
b) cu efect asimilabil investiţiilor;
c) asimilabile consumului;
d) de reparaţii şi întreţinere.
107. Apărarea naţională, relaţiile externe, menţinerea ordinii, protejarea mediului sunt servicii:
a) destinate colectivităţii în ansamblul său;
b) personalizate;
c) cu caracter lucrativ;
 d) personale.
108. Serviciile de piaţă pentru populaţie, în prezent, sunt privatizate în:
a) totalitate;
b) mică proporţie;
c) cea mai mare proporţie;
d) cea mai mică proporţie.
109. Marcaţi categoria de servicii colective pentru populaţie:
a) personalizate (individualizate) şi servicii destinate colectivităţii în ansamblul său;
b) privind în principal bunurile şi serviciile cu efect direct asupra persoanelor;
c) cu caracter locativ şi servicii de reparaţii şi întreţinere;
d) cu efect asimilabil investiţiilor şi servicii asimilate consumului.
110. Prin eficienţă se înţelege:
a) obţinerea unui anumit rezultat cu cele mai mici intrări (input-uri) posibile sau obţinerea unui
rezultat (output) maxim cu un nivel dat al resurselor;
b) expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi efortul depus (resursele utilizate şi
consumate);
c) măsura în care efectul realizat se apropie de cel dorit;
d) relaţia dintre efectele sociale obţinute şi efortul făcut, la nivel micro şi macroeconomic.
111.Prin eficienţă economică se înţelege:
a) obţinerea unui anumit rezultat cu cele mai mici intrări (input-uri) posibile sau obţinerea unui
rezultat (output) maxim cu un nivel dat al resurselor;
b) expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi efortul depus (resursele utilizate şi
consumate);
c) măsura în care efectul realizat se apropie de cel dorit;
d) relaţia dintre efectele sociale obţinute şi efortul făcut, la nivel micro şi macroeconomic.
112. Prin eficacitate se înţelege:
a) obţinerea unui anumit rezultat cu cele mai mici intrări (input-uri) posibile sau obţinerea unui
rezultat (output) maxim cu un nivel dat al resurselor;
b) expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi efortul depus (resursele utilizate şi
consumate);
c) măsura în care efectul realizat se apropie de cel dorit;
d) relaţia dintre efectele sociale obţinute şi efortul făcut, la nivel micro şi macroeconomic.
113. Prin eficienţă socială se înţelege:
a) obţinerea unui anumit rezultat cu cele mai mici intrări (input-uri) posibile sau obţinerea unui
rezultat (output) maxim cu un nivel dat al resurselor;
b) expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi efortul depus (resursele utilizate şi
consumate);
c) măsura în care efectul realizat se apropie de cel dorit;
d) relaţia dintre efectele sociale obţinute şi efortul făcut, la nivel micro şi macroeconomic.
114. Eterogenitatea şi complexitatea efectelor utile rezultate din activităţile de servicii conferă eficienţei:
a) calităţi deosebite, greu de comensurat;
b) o sferă mult mai largă de cuprindere şi evaluare;
c) o sferă restrânsă de cuprindere şi evaluare;
d) calităţi identice cu ale bunurilor materiale.
115. La nivel macroeconomic, eficienţa sectorului terţiar este influenţată de modul de alocare a resurselor în
economie între:
a) diferite sectoare ale economiei şi între consum şi investiţii;
b) diferite ramuri industriale producătoare de bunuri materiale şi între investiţii;
c) sectoarele primar, secundar şi terţiar;
d) diferite categorii de servicii cuprinse în sectorul terţiar.
116. Eficienţa sectorului de servicii prezintă o serie de particularităţi privind:
a) semnificaţia şi modalitatea de evaluare;
b) conţinutul;
c) complexitatea metodologiei de calcul;
d) modalitatea de evaluare.
117. Unele dintre particularităţile eficienţei serviciilor se referă la:
a) existenţa efectelor directe şi a efectelor indirecte;
b) puterea de cumpărare a clienţilor;
c) dimensiunile timpului liber al populaţiei;
d) stilul de viaţă al consumatorului.
118. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor contribuie la sporirea gradului de satisfacere a nevoilor
consumatorului, cu urmări pozitive în planul:
a) relaţiilor de familie şi societate;
 b) social, cultural şi economic;
c) relaţiilor cu piaţa şi în interiorul întreprinderilor;
d) managementului.
119. Performanţa reprezintă:
a) desfăşurarea unei activităţii în condiţii de profitabilitate;
b) o stare de competitivitate a unei întreprinderi care îi asigură o prezenţă durabilă pe piaţă;
c) acoperirea tuturor cheltuielilor din veniturile realizate;
d) realizarea de indicatori economico-financiari la nivelurile prognozate.
120. Performanţa este sinonimă cu:
a) eficienţa economică;
b) eficienţa socială;
c) eficacitatea;
d) avantaj competitiv.