◦1958 Tratatul de la Roma+ Conferința de la Stresa

◦70’- 80’ Primele măsuri de reformă

◦1992 Reforma MacSharry

◦1999 Agenda 2000+ 2003 Reforma Fischler

◦2013 Reforma Cioloș

Tratatul de la Roma(1957), care prevedea crearea unei pieţe agricole unice europene.

Obiectivele PAC au fost definite de articolul 39 al Tratatului de la Roma si anume :

a) Creşterea productivităţii agricole, încurajând modernizarea exploataţiilor;

b) Garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole , prin creşterea
veniturilor celor care lucrează în agricultură;
c) Stabilizarea pieţelor produselor agricole
d) Garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, la preţuri rezonabile pentru
consumatori.

- obiectivele PAC au fost puse în aplicare treptat între 1958 si 1968, perioada realizarii pieței
unice a produselor agricole. Primele produse au fost supuse reglementarilor pieței comune în
1962. Preturile comune însa, au fost aplicate începând din 1968.

-PAC a intrat în vigoare din 1962. PAC a început să funcţioneze din 1964, când s-au făcut
primii paşi spre uniformizarea preţurilor .

Reforma McShary (1992)

Conștienta de nevoia unei restructurări substanțiale, Comisia a înaintat noi propuneri de

reforma în 1991. În aceste propuneri de reforma, comisia a declarat ca singura opțiune
viabila oferita agriculturii comunitare pe termen lung rezida într-o politica de preturi
competitive.

Obiectivele sale esentiale sunt în numar de cinci:

 - menținerea Comunitatii în rândul producătorilor si exportatorilor de produse
agricole,
- reducerea excedentelor prin reducerea producției la nivelul cererii manifestate
pe piata;
- diminuarea preturilor la consum si concentrarea ajutorului asupra agricultorilor
ce au cea mai mare nevoie de sprijin;
- încurajarea agricultorilor sa nu-si abandoneze terenurile;
- protejarea mediului si dezvoltarea potentialului natural al satelor.

Elementul central al pachetului reformei consta în reducerea preturilor la produsele cheie si

scoaterea din cultura a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor pe venit rezultate
din aceste doua masuri, agricultorii vor primi compensatii directe.

Reforma Fischler din 2003

Scopul esențial al respectivei reforme a fost asigurarea unui mai bun echilibru pentru
susținerea mediului rural, prin transferarea unor fonduri din Pilonul 1 al PAC - Agricultura,
în Pilonul 2 - Dezvoltarea rurala. Prin aceasta reforma s-a urmărit crearea condițiilor ca
fermierii sa aibă libertatea de a produce ceea ce se cere pe piața. Obiectivul general al acestei
reforme l-a constituit, așadar, orientarea cu precădere spre cerințele pieței, sprijin mai puțin
distorsionat pentru comerțul agricol si centrarea activității mai mult pe calitate si mai puțin
pe cantitate.

Obiectivele specifice ale noii politici agricole comune sunt:

- Susținerea atât a intereselor consumatorilor, cât si pe cele ale producătorilor

agricoli;
- Protejarea în mai mare măsura a economiei rurale si a mediului;
- Menținerea disciplinei financiare, prin încadrarea stricta în baremurile de
cheltuieli;
- Facilitatea negocierilor cu OMC privind comerțul cu produse agricole;
- Stimularea competitivității fermierilor pe piața interna si externa;
- Stimularea aplicării tehnologiilor "prietenoase fata de mediu";
- Orientarea producțiilor spre calitate si spre beneficiul regional;
- Pastrarea specificitatii zonelor rurale
• 1957: Tratatul la Roma (articolele 38-46, respectiv 32-38 în forma consolidată a
Tratatului)
• 1958: Conferinţa de la Stresa între miniştrii agriculturii din cele şase ţări membre ale
Comunităţii Economice Europene (CEE) pune bazele PAC
• 1962: primele măsuri de politică agricolă comună: sistemul de preţuri, intervenţia pe
piaţă, prelevări şi cote la import, subvenţii la export
• Perioada anilor ’70: politica orientată preponderent spre susţinerea veniturilor, CEE
devine exportator net de produse agricole, apar surplusuri de producţie în
special la cereale, lapte, carne de vită, cheltuielile agricole cresc la cca. 2/3 din
bugetul comun
• Perioada anilor ’80: măsuri mai restrictive: introducerea sistemului de cote,
stabilizarea cheltuielilor agricole, scăderea preţurilor garantate, introducerea
schemei de „îngheţare” a terenurilor şi a programelor de extensificare a
producţiei agricole. Însă problemele vechi (supraproducţia, cheltuielile
bugetare) persistă şi apar unele noi: dispute comerciale, efecte dăunătoare
asupra mediului datorită caracterului intensiv al producţiei
• 1992: reforma MacSharry: reducerea preţurilor garantate în paralel cu introducerea
de plăţi compensatorii, permanentizarea schemei de „îngheţare” a terenurilor ,
introducerea primelor măsuri de protejare a mediului şi pensionare anticipată a
fermierilor
• 1986-1994: negocieri în cadrul GATT (runda Uruguay): tarificarea barierelor non-
tarifare, reducerea protecţiei tarifare, reducerea subvenţiilor la export,
introducerea accesului minim garantat pentru produsele agricole în proporţie
de 5% din cererea internă.
• Perioada anilor ’90: lipsă de competitivitate pe pieţele internaţionale determinată de
preţurile mari, proceduri administrative complicate, cheltuielile agricole în
continuare ridicate
• 1999: Consiliul European de la Berlin îşi însuşeşte documentul strategic Agenda 2000.
Noi măsuri de reformă: reducerea mai accentuată a preţurilor de intervenţie,
creşterea plăţilor directe; importanţă sporită acordată politicii de dezvoltare
rurală, care devine pilonul al doilea al PAC
• Iulie 2002: Comisia analizează stadiul PAC şi propune noi direcţii de reformă
• Ianuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi măsuri de reformă
• Iunie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reformă a PAC
• 2005-2007: Noua reformă a PAC va intra în vigoare