Sunteți pe pagina 1din 9

Ce să faci ca să n-ajungi la

bătrânețe să trăiești din pensia de


rahat a statului roman

De Cristina Toader, februarie 24, 2016

M-am născut în 1988. Sunt, deci, atinsă indirect de comunism. Am


viitorul în față, cum se spune, și nenumeroase posibilități de a-mi trăi viața.
Asta nu mă-mpiedică, câteodată, să mă gândesc la bătrânețe și să simt
cum mă cuprinde imediat o stare de neliniște. Știu, majoritatea celor care
se gândesc la asta, se întreabă lucruri gen, „Ce fel de bătrânică voi fi,
cicălitoare sau de treabă?". Și mie îmi mai trec prin cap, dar ce mă sperie

1
cu adevărat nu e îmbătrânirea în sine, ideea că voi dispărea, ci gândurile
dacă voi putea duce un trai decent.

Știi și tu, în general, știrile despre pensionari sunt negative: fie nu au


bani pentru căldură, fie nu au bani pentru pastile, fie nu au bani pentru
masa de Crăciun/Paști. În general, bătrânii din România nu au bani. Rar se
întamplă să aud ceva pozitiv.

Chiar și când merg pe stradă și văd un grup de turiști străini mai în


vârstă, mă încearcă un pic dezamăgirea. Sunt sigură că și tu ți-ai spus
asta: „Nu vreau să fiu bătrână ca să vizitez, să explorez și să trăiesc. Ce
rost mai are că lucrez în prezent, dacă nu-mi permit asta?".

Și, cumva, îmi răsună în cap vorba mirată a lu` taică-miu, când mă întreabă
dacă mai strâng câte un ban pentru zile rele:

Am câțiva bănuți depuși la un fond de invesții, dar tot simt că nu fac


ceva bine. Nu reușesc în fiecare lună să mă organizez cu banii, astfel încât
sa pun deoparte. Și, lună de lună, îmi pun aceleași întrebări: ce ar trebui să
fac?

Și, cum bănuiam, evident, sunt departe de a fi singura în situația


asta.

Tinerii vor case și excursii, dar își dau seama


cât de important e să pui deoparte
Ramona are 29 de ani și lucrează în retail pe digital marketing. „Să
economisești e o idee foarte bună, timpurile noastre sunt foarte ciudate. O
sumă de bani pusă deoparte poate fi foarte folositoare în situații nasoale",
îmi spune.

Ramona are un depozit la bancă. Veniturile ei și ale prietenilor


variază între 3 000 și 4 000 de lei. Spune despre ea că „face parte din
clasa muncitoare corporatistă, evideeent." De ce?

„Pentru că lucrez în corporație, 8-10-12 ore pe zi, am rate la bănci și


îmi mai permit niște vacanțe. Nu pot trăi fără conexiune la internet și sufer
de sindromul FOMO (fear of missing out)".

2
În traducere liberă, trebuie să fie încontinuu conectată cu oamenii
apropiați, cu evenimente, cu știri, cu noutăți, cu tehnologii.

Pe lângă depozitul bancar, Ramona investește bani în mașină, casă,


lucruri personale și vacanțe. În prezent, prioritară este cariera, însă
planurile de viitor o conduc către o viață liberă, zen, într-o țară exotică.

Pentru Eduard, 28 ani, consultant în accesare fonduri europene,


„singura modalitate să economisești e să economisești, dar asta ține și de
ceea ce-ți dorești".

Eu nu-s genul de om care să-și refuze micile


bucurii, în ideea unei bucurii viitoare mai mari.
Încă nu s-a hotârât să pună deoparte, deocamdată investește doar
„în bunul mers al societății de consum".

„Lunar banii se duc pe chirie, întreținere, energie electrică, net, uneori


haine, zilnic pe mâncare la birou și acasă, poate chiar și după serviciu,
ieșiri în cerc restrâns, consumabile prin casă și bere".

Eduard crede că, din punct de vedere material, face parte din clasa
de mijloc sau cea imediat inferioară, cu un venit lunar de 2 500-3 000 de
lei. Ar economisi pentru o afacere, pentru o casă și pentru excursii. Despre
generația sa crede că sunt într-o continuă căutare a identității și asta derivă
din preluarea unor idealuri ce nu le aparțin: cedarea libertății în favoarea
proprietății, fuga de adevăr, dorința de a avea totul deodată și sacrificarea
sinelui, din dorința de a fi acceptat în grup.

În prezent, Eduard încearcă să descopere ceea ce îi place, însă


recunoaște că, de fapt, prioritatea sa „este aceea de a face bani, pentru a-
mi putea conserva starea în care mă aflu". Când l-am întrebat despre
planuri de viitor, mi-a zis așa: „Hai să nu vorbim acum despre asta. Vedem
noi la anul".

Ca Ramona și Eduard, și eu fac parte din clasa medie a societății


românești, care câștigă între 2 500 și 4 000 de lei pe lună. Trăiesc de la
lună la lună, însă atunci când reușesc să strâng bani, îi cheltui cu mare
plăcere pe excursii în străinătate. Prioritățile mele materiale sunt să-mi

3
cumpăr un apartament sau o casă, ce-o fi. Iar, pe plan personal, deja ți-am
zis: vreau să văd țări noi.

Dacă tot ai atâta tehnologie, folosește-o ca


să fii informat

Oricare ar fi motivele pentru care noi, tinerii, strângem bani,


consultanții financiari văd cu ochi buni acest lucru. „Segmentul 20-40 ani e
o prioritate pentru orice bancă. D-asta și vedem băncile cum concep
platforme on-line cât mai complexe, pentru a atrage clienții tineri și pentru a
le oferi soluții", îmi spune Florin, consultant financiar bancar.

Am ajuns să vorbesc cu Florin, pentru că am vrut să aflu care e


situația generației mele când vine vorba de a pune un ban deoparte.

„Tinerii cu vârsta de până la 40 de ani și, în special cei din segmentul


30-40 de ani, sunt într-o tendință de creștere în folosirea serviciilor bancare
de economisire", spune Florin.

Statistic, lucrurile stau cam așa. Florin îmi explică cum, din portofoliul
de clienți ai băncii, persoane fizice, 20% sunt tineri, cu vârsta cuprinsă între
20-30 ani. Din totalul acestora, 60% din serviciile de economisire sunt
încheiate cu băncile de către bărbați, iar 40% e segmentul ocupat de femei.
4
De unde deduc că generația noastra nu e atât de iresponsabilă pe cât se
zice.

Așadar, tinerii se axează în special pe pensii private (pilonul II),


depozite la termen (termen scurt și mediu), obligațiuni, titluri de valoare,
certificate de depozit și fonduri de investiții (Ereste Bond Flexible, Brd
Asset Management, Bt Maxim, etc), îmi explică Florin.

Bun, și acum o să încerc să-ți explic, pornind de la ce mi-a spus


Florin, cum merg lucrurile astea. Știu, din exterior pare o demență
birocratică, dar adevărul e că s-ar putea să fie mult mai folositoare decât
crezi.

Așadar, mecanismul general de funcționare al depozitelor și


fondurilor de investiții este asemănător. Ai o sumă de bani pe care te
hotărăști să o investești pentru pensie. Pentru asta primești o dobândă.
Dobânda provine din faptul că banca se „joacă" cu banii, îi multiplică și te
răsplătește pentru că ai ales-o pe ea, și nu alta.

Sigur, la un moment dat o să-ți vină în minte ideea asta: „Băi, dar de
ce să mă mai complic cu băncile? De ce nu-i investesc eu, direct?‟. N-ar fi,
probabil, cea mai bună idee din lume. Poate cu excepția situației în care
chiar ai educație financiară, adică cunostințe aprofundate de finanțe, sau
ești fiul vreunui milionar, care poate să-și încerce „norocul" pe bursă.

Instrucțiuni: cum să pui deoparte bani (sau


chiar să-i înmulțești)
Am să trec în revistă câteva dintre instrumentele financiare de
economisire, poate-poate îți vine vreo idee, dacă ești în căutarea unei
soluții ca și mine.

Dacă vrei un depozit la termen, fie că e scurt, fie mediu, Florin mi-a
recomandat ca acestea să fie făcute în moneda în care câștig, adică lei.
Nu-mi trecea prin cap că economisirea în valută (€, $, £, franci elevețieni,
etc) poate fi mai eficientă decât cea în lei doar dacă cursul de schimb
crește. Printre cele mai întâlnite depozite sunt cele la o lună, trei luni, șase
luni, un an și doi. Cu cât perioada este mai extinsă, cu atât rata dobânzii
este mai mare.

5
De exemplu, la BRD ai nevoie de minim 150 de lei ca să îți deschizi
un cont de economii, iar dobânda variază în funcție de perioada aleasă,
între 0,40% pentru o lună, la 1,80% pentru doi ani. La BT ai nevoie de o
sută de lei, iar la BCR de cinci sute de lei. În plus, dacă te și muți cu
salariul la ei, îți promit că-ți oferă dobandă personalizată.

Ce mai trebuie să știi e că, la depozit, dacă retragi banii înainte de


împlinirea termenului, îți pierzi dobânda. Așa că gândește-te bine dacă ai
nevoie de banii ăia, înainte să îi „blochezi" degeaba.

Mai puțin cunoscute și mai puțin utilizate sunt certificatele de depozit.


Funcționează la fel ca depozitele la termen. Avantajul este că la unele
bănci poți să retragi înainte de termen și să încasezi (măcar) o parte din
dobânda acumulată până la momentul respectiv.

Un alt mod de a economisi este de contul de economii. Practic, îți


autorizezi banca să transfere automat, în ziua de salariu, o anumită suma
fixă din contul curent, într-un cont de economii. Faptul că banii nu stau în
contul curent sau pe card îți diminuează tentația de a-i cheltui. Poți oricând
să îți retragi banii din cont, fară ca acest lucru să îți aducă penalizări.

Celelalte metode menționate de Florin erau titlurile de valoare, adică


obligațiuni și acțiunile, a căror tranzacționare se face în cadrul Bursei de
valori. Acest instrument financiar îți dă posibilitatea să discuți cu brokerul
angajat despre avantajele/dezavantajele unei investiții și să decizi dacă vrei
să bagi banii în businessul respectiv. Dacă nu ai un bagaj de cunoștințe
solide privind piețele financiare, riști să o dai în bară. Pentru început, îți
trebuie minim cinci sute de lei și un broker buuun de tot.

Învață niște economie, la naiba!


Am vrut să mai aflu de la Florin și de unde se informează tinerii, cum
își aleg cea mai bună variantă.

„Află de oferte din mediul on-line, mai ales că, acum, băncile oferă
chiar și simulatoare de calcul pentru un eventual serviciu dorit. Alte surse
sunt: TV-ul, chiar și spoturile publicitare de pe stradă", îmi spune Florin.

I-am dat dreptate. Când am investit în fondul acela de investiții, de


care-ți povesteam mai devreme, am întrebat mai întâi un prieten ziarist,

6
care acoperă domeniul economic, ce ar fi mai indicat. Apoi, am căutat pe
net sau pe site-ul fiecărei bănci.

Când am intrat în filiala băncii, știam deja ce mă interesează și


puneam întrebări la obiect. Voiam doar să aflu, dacă se putea, dedesubturi
sau recomandări. Dar nah, consultantul din fața ta poate doar să îți zică
care sunt regulile de funcționare ale unei oferte, ceea ce deja știam de pe
net. Important e ca decizia să-ți aparțină.

Dacă ești interesat să economisești, trebuie să cunoști măcar ABC-ul


economic, ca să poți lua cea mai bună decizie. Iar ABC-ul ăsta se numește
„fonduri mutuale‟, care se împart în trei mari categorii: fonduri de acțiuni,
fonduri de obligațiuni și fonduri monetare. Pe lângă acestea, mai există și
fondurile mixte.

Fondurile de acțiuni sunt cele mai riscante pentru că investesc mai


ales în acțiuni listate la bursă, emise de diverse companii. Ele sunt
recomandate în special celor care nu intenționează să se atingă de bani pe
termen lung. Cam peste cinci ani, ca să fiu mai exact.

Fondurile de obligațiuni sunt ceva mai stabile. Gândește-te la


obligațiune ca la un împrumut dat către o companie, pe care aceasta se
obligă să îl returneze integral și să îți plătească anual dobândă. Ca și
actiunile, aceste titluri pot fi listate la bursa.

Fondurile monetare investesc preponderent în depozite la bănci și


titluri de stat. Dintre toate fondurile, astea sunt cele mai sigure, dar
câștigurile nu vor fi senzaționale. Îți recomand fondurile monetare atunci
când vrei să te folosești de bani la termen scurt, de regulă un an.

Dacă stai la mâna statului, e foarte posibil să


ajungi unul dintre ăia care urlă „Pensia!"
Nu mai am încredere în sistemul public românesc de pensii și modul
cum e administrat. Din câte știu, angajații din prezent plătesc
pensiile actualilor ieșiți din câmpul muncii. Unul dintre motivele pentru
care natalitatea a scăzut poate fi considerat și schimbarea priorităților: mai
întâi cariera, vacanțele, abia apoi familia.

7
În 2007, statul român a decis ca toată lumea să
cotizeze obligatoriu la un fond de pensii privat. Normal, te gândești că a
făcut asta ca să nu-și pună viitorii alegători în cap, când va veni și „vremea"
noastră. Și eu mă gândesc la asta. Am aflat de la Florin, că acest
mecansim se numește pilonul II,

În teorie, noul sistem de pensii private ar trebui să ne suplimenteze


pensia acordată de statul român. Pe baza colectării a unei părţi din
contribuţia individuală de asigurări sociale (10,5%), companii private
specializate vor investi banii noștri pentru a spori resursele bănești în
interesul nostru. În final, și ăsta tot un fond de investiții e.

În prezent, cota transferată din contribuția individuală de asigurări


sociale către companii este de 4% (2013), urmând ca de anul ăsta să
crească la 6% . Restul din contribuții este redistribuit la generațiile mai
vârstă, după principiul „pay as you go" (pilonul I). Apropo de asta, știai că
poți să-ți verifici pensia privată în orice moment?

Un alt treilea tip de pensie este cel facultativ (pilonul III). Adică, cine
vrea poate să mai cotizeze la un alt fond de investiții, pentru a avea mai
multe surse de venit la bătrânețe. Pe lângă România, acest sistem mai
există în alte zece state europene. Sistemul se numește multipilon și a fost
recomandat de banca Mondială.

Deocamdată, generația mea se gândește la concedii sabatice și


start-up-uri. Ramona crede că acest curs se va schimba de la sine: mai
întâi un serviciu mai stabil și apoi pensionare.

Niciunul din cei trei care cu care am vorbit nu au o imagine clar


conturată despre cum va fi când se vor retrage. Ce știu sigur este că
trebuie să își asigure singuri niște venituri pentru bătrânețe. Ceea ce e
cumva normal: planurile astea diferă în funcție de oamenii din jurul tău, de
carieră, de informația la care ai fost expus etc. Deocamdată, Eduard și
Ramona vor să pune bazele unor afaceri. Iar Florin, pentru că tot cunoaște
lumea asta foarte bine, se va axa pe serviciile de economisire ale băncii.

Mai sunt câte unii în jurul meu care zic: „Nu prind eu vârsta aia, nici
nu-mi fac griji!". Se poate. Și totuși, cevei face, dacă împlinești 60 de ani și
te trezești că trăiești în continuare, ca la 20 de ani, fără bani?

8
Când ești tânăr, nu-i chiar atât de grav. Te duci pe la unul, pe la altul
și te împumuți. Dar la 60 de ani, când gașca ta s-a împrăștiat, de la cine
mai iei? Ai văzut deja, nu există un program național care să îți asigure o
bătrânețe fără griji. Prefer să mă gândesc serios la treburile astea.

La fel cum acum vreau să mă bucur de viață, când va veni „vremea",


nu vreau să stau și să aștept terminat poștașul, ca să-mi aducă o pensie
mizerabilă.

http://www.vice.com/ro/read/ce-sa-faci-ca-sa-n-ajungi-la-
batranete-sa-traiesti-din-pensia-de-rahat-a-statului-roman-
436?utm_source=vicefbrom