Tema 9

ANALIZA SCHIMBULUI DE CÃLDURÃ ÎN M.A.I. BILANŢUL ENERGETIC

AL M.A.I. INFLUENŢE ALE DIVERŞILOR FACTORI ASUPRA
BILANŢULUI. SEMNIFICAŢIILE ŞI PONDERILE COMPONENTELOR
BILANȚULUI. MODALITÃŢI DE RECUPERARE A ENERGIEI TERMICE
PIERDUTE

1. BILANŢUL ENERGETIC AL M.A.I.

Orice proces de transformare a energiei este caracterizat de ecuaţia de bilanţ energetic

Wint r = Wu + W p [J]. (9.1)
Prin urmare, în fiecare proces de transformare,
o parte din energia introdusã Wintr se transformã în
energie utilã Wu, iar o parte se pierde (Wp), conform
schemei din figura 9.1.
Distribuţia energiei disponibile, obţinutã prin
arderea combustibilului, în energie utilã şi energie
pierdutã pe diverse cãi, reprezintã bilanţul energetic
al motorului diesel naval, bilanţ care, în mod obişnuit,
se determinã pe cale experimentalã. Bilanţul
energetic poate fi exprimat în unitãţi absolute
Q[kJ/h], în mãrimi specifice q=Q/Pe[kJ/kW⋅h] sau în
procente din energia introdusã q’=100⋅Q/Qintr[%]. Dat
fiind faptul cã, în cazul motoarelor diesel navale, se
lucreazã cu energie sub aspect termic, bilanţul energetic Fig.9.1
al acestora este denumit în mod obişnuit bilanţ termic. Expresiile bilanţului termic sunt
urmãtoarele:
• bilanţul termic absolut:
Qint r = Qu + Qrac + Qg .ev. + Qrez [kJ/h]; (9.2)
• bilanţul termic specific:
q int r = q u + q rac + q g .ev. + q rez [kJ/kW⋅h]; (9.2’)
• bilanţul termic relativ:
100 = q u' + q rac
' + q' '
g .ev. + q rez [%], (9.2’’)
în care Qintr este debitul de energie termicã introdusã în motor prin arderea combustibilului cu care
este alimentat motorul; Qu – debitul de energie utilã, echivalentã lucrului mecanic dezvoltat de
motor; Qrac – debitul de energie termicã preluatã de instalaţia de rãcire a motorului; Qg.ev. – debitul
de energie termicã pierdutã prin gazele evacuate din motor şi Qrez – debitul de energie termicã
pierdutã pe alte cãi (convecţie, radiaţie etc.). Notaţiile din relaţiile (9.2’) şi (9.2’’) au aceleaşi
semnificaţii, dar sunt exprimate în alte unitãţi de mãsurã.
Bilanţul termic absolut este utilizat atunci când se pune problema analizei modului de
utilizare a energiei termice la un anumit motor, în timp ce bilanţurile termice specific şi relativ sunt
utilizate atât pentru a analiza modul de folosire a energiei termice, cât şi pentru a se compara, din
punct de vedere al randamentului efectiv, diverse tipuri de motoare.
Expresiile bilanţului termic reflectã distribuţia finalã a debitului de energie termicã introdusã
în motor. În figura 9.2 este reprezentat grafic modul în care se ajunge la aceastã distribuţie. Astfel,
în urma arderii combustibilului, rezultã energia termicã Qintr, din care o fracţiune Qper este transmisã
1
pereţilor camerei de ardere, iar o altã fracţiune Qg.a. este evacuatã din cilindru împreunã cu gazele
arse. Rãmâne energia termicã Qi, corespunzãtoare lucrului mecanic indicat dezvoltat de motor.
Scãzând şi energia termicã ce corespunde pierderilor mecanice Qm, rezultã, în final, energia
termicã utilã Qu, corespunzãtoare lucrului mecanic efectiv al motorului.

Fig.9.2

La rândul lor, pierderile Qper, Qg.a. şi Qm se redistribuie, dupã cum urmeazã: o fracţiune Qfr
din cãldura datoratã frecãrii organelor mobile trece, prin intermediul sistemului de ungere, în
cãldura preluatã de sistemul de rãcire Qrac. Tot aici trece şi o parte din cãldura gazelor arse Qg.a.,
ca rezultat al rãcirii colectorului de evacuare (Qrac.ev.). Pe de altã parte, din cãldura conţinutã de
gazele arse Qg.a., fracţiunile Qa.i., Qrad şi Qconv sunt incluse în termenul Qrez, datoritã pierderilor prin
ardere incompletã, prin radiaţie şi, respectiv, prin convecţie.
Schema din figura 9.2 corespunde situaţiei în care rãcirea uleiului de ungere este asiguratã
cu apã din circuitul închis de rãcire. Dacã se foloseşte apa de mare din circuitul deschis de rãcire,
în ecuaţiile de bilanţ energetic apare un termen suplimentar Qrac ulei, corespunzãtor debitului de
energie termicã preluatã de apa de mare de la uleiul de ungere. Pe de altã parte, atunci când se
utilizeazã mai multe circuite închise de rãcire, termenul Qrac se va diviza în componente
corespunzãtoare fiecãrui circuit în parte. În astfel de cazuri, ecuaţia bilanţului termic devine
Qint r = Qu + Qrac cil + Qrac pist + Qrac inj + Qrac ulei + Qg .ev. + Qrez [kJ/h]. (9.2’’’)

2. SEMNIFICAŢIILE ŞI PONDERILE COMPONENTELOR BILANŢULUI ENERGETIC

Debitul de energie termicã introdusã prin arderea combustibilului Qintr este definit de relaţia
Qint r = ch ⋅ Qi = ce ⋅ Pe ⋅ Qi [kJ/h], (9.3)
în care ch este consumul orar de combustibil al motorului, în kg/h şi Qi – puterea calorificã
inferioarã a combustibilului, în kJ/kg. La rândul sãu, debitul de energie termicã utilã Qu, echivalentã
lucrului mecanic efectiv va fi
Qu = 3600 ⋅ Pe =  e ⋅ Qint r [kJ/h], (9.4)
unde Pe[kW] este puterea efectivã a motorului, iar ηe – randamentul efectiv al ciclului de
funcţionare.

2
 La rândul sãu, debitul de energie termicã pierdutã prin fluidul de rãcire se calculeazã cu
relaţia
Qrac = G rac ⋅ c rac ⋅ (t e − t i ) [kJ/h], (9.5)
unde Grac[kg/h] este debitul de fluid de rãcire, ti[°C] şi te[°C] – temperaturile de intrare şi, respectiv,
ieşire a fluidului de rãcire în/din motor, iar crac[kJ/kg⋅grd] – cãldura specificã a fluidului de rãcire. În
cazul motoarelor navale de puteri mari, prevãzute cu circuite separate de rãcire pentru chiulase şi
blocurile de cilindri, pentru injectoare şi pentru pistoane, debitele de energie termicã pierdutã prin
fluidele de rãcire vor fi determinate separat, cu relaţii de tipul relaţiei (9.5), iar Qrac va însuma
valorile parţiale astfel determinate. De asemenea, în situaţia în care uleiul de ungere este rãcit cu
apã din circuitul închis de rãcire, debitul de energie termicã preluatã de cãtre ulei este înglobat în
Qrac. Dacã rãcirea uleiului se realizeazã cu apã de mare din circuitul deschis de rãcire, acest debit
va fi calculat separat cu o relaţie de genul expresiei (9.5) şi apoi va fi adãugat valorii Qrac.
Debitul de energie termicã evacuatã prin gazele arse poate fi exprimat ca diferenţã între
cãldura pierdutã prin gazele de evacuare şi cea introdusã prin aerul de admisie:
( ' ' c ' T − Lc T
Q g .ev. = ce ⋅ Pe ⋅  ga ga ev )
aer aer [kJ/h], (9.6)
în care: ce[kg/kW⋅h] este consumul specific efectiv de combustibil; Pe[kW] – puterea efectivã a
motorului; ν 'ga
'
[kmol/kg comb] – cantitatea molarã de gaze rezultate din arderea unui kilogram de
combustibil; c 'g .a . [kJ/kmol⋅grd] – cãldura specificã medie molarã a gazelor de evacuare; Tev[K] –
temperatura medie a gazelor de evacuare; L[kmol/kg comb] – numãrul de kilomoli de aer necesar
arderii unui kilogram de combustibil; caer[kJ/kmol⋅grd] – cãldura specificã medie molarã a aerului de
admisie şi Taer[K] – temperatura aerului de admisie.
În sfãrşit, debitul rezidual de energie termicã pierdutã se determinã cu expresia
( )
Qrez = Qint r − Qu + Qrac + Qg .ev. [kJ/h] (9.7)
şi include urmãtoarele pirederi:
• pierderile mecanice care nu au fost înglobate în debitele de energie termicã ale apei de
rãcire sau ale uleiului de ungere;
• energia echivalentã arderii incomplete a combustibilului;
• energia utilizatã pentru antrenarea agregatelor şi mecanismelor auxiliare;
• energia transmisã mediului ambiant prin radiaţie şi convecţie;
• energia corespunzãtoare unor erori de determinare experimentalã sau de calcul.
Conform datelor experimentale, valorile uzuale ale componentelor bilanţului termic relativ
sunt
qu' = 30...45% ;
'
q rac = 20...30% ;
q 'g .ev. = 25...50% ;
' = 2,5...8,0% .
q rez
Spre exemplificare, în tabelul 4.9 sunt incluse valorile relative ale componentelor bilanţului
termic pentru unele motoare diesel navale. Ponderea acestor componente ale bilanţului termic
depinde, în principal, de urmãtorii factori:
• perfecţiunea proceselor termogazodinamice ale ciclului de funcţionare;
• caracteristicile constructiv-funcţionale ale motorului şi instalaţiilor aferente;
• regimul de funcţionare al motorului.

3
 Tabelul 9.1
Componentele bilanţului termic la unele motoare diesel navale
Motoare în 4 timpi Motoare în 2 timpi

MITSUBISHI
KSZ84/160

KSZ52/105

KSZ70/150
KGV30/45

GL40/54A
Parametrul motorului sau

SULZER
GL52/55

STORK
8SD72
MAN

MAN

MAN

MAN

MAN

MAN
componenta bilanţului

D50
termic

Puterea pe cilindru, Pe [kW] 208 460 72 134 506 1360 750 1400 654 920
Turaţia, n [rot/min] 400 430 450 740 125 115 157 114 330 115
Presiunea medie efectivã, pe
20 18,1 17,7 8,4 4,9 8 12,8 12,8 8,8 −
[bar]
Debitul relativ de energie
utilã, q'u [% ] 45 42 42 35 41,5 41,5 46,32 48,58 38,4 43,3
Debitul relativ de energie
evacuatã prin gazele 33 31,72 32,67 34,71 36,4 36,1 21,21 22,02 42 35,3
arse, q'g .ev.[%]
Debitul relativ de energie
cedatã prin rãcirea aerului de − 12,37 11,08 − − − 12,15 14,56 − −
supraalimentare, q'rac aer [%]
Debitul relativ de energie
cedatã prin rãcirea 11 7,25 6,9 21,6 12,5 6,3 12,86 9,8 8,6 13,1
cilindrilor, q'rac cil [%]
Debitul relativ de energie
cedatã prin rãcirea − − − − 4,9 4,0 4,37 3,88 3,2 3,5
pistoanelor, q'rac pist [%]
Debitul relativ de energie
cedatã prin rãcirea − 4,66 4,65 − − − 1,61 1,61 − −
uleiului, q'rac ulei [%]
Debitul relativ de energie
cedatã prin radiaţie şi 11 2 2 9,3 5 9,1 1,48 1,45 7,8 4,5
convecţie, q'rez [%]

3. MODALITÃŢI DE RECUPERARE A ENERGIEI TERMICE PIERDUTE

Din analiza diagramei bilanţului termic, reiese faptul cã mãrirea randamentului efectiv este
posibilã prin reducerea celor trei categorii de pierderi. Mãsurile constructiv-funcţionale de asigurare
a acestor recuperãri sunt îndreptate, în principal, în direcţia reducerii debitelor de cãldurã preluate
de fluidul de rãcire şi, respectiv, de gazele de evacuare. Acest lucru este determinat de ponderea
mare pe care le reprezintã aceste debite de cãldurã în comparaţie cu cel rezidual.

4
 3.1. Recuperarea energiei conţinutã în apa de rãcire
Prin fluidul de rãcire se eliminã o importantã fracţiune din energia termicã introdusã prin
arderea combustibilului. La instalaţiile de rãcire în circuit închis, temperatura apei de rãcire este
situatã în jurul valorilor de 75…85°C, influenţând favorabil procesul transformãrii cãldurii în cilindrul
motorului şi determinând creşterea debitului relativ de cãldurã ce poate fi recuperat. Apa caldã din
circuitul închis de rãcire poate fi utilizatã în urmãtoarele scopuri:
• la instalaţia de desalinizare a apei de mare, ca mediu cald;
• în instalaţia de încãlzire sau de condiţionare a aerului;
• pentru alimentarea caldarinei recuperatoare;
• pentru producerea de apã caldã în instalaţiile social-gospodãreşti.
În figura 9.3 este prezentatã schema de principiu a unei instalaţii de recuperare a energiei
termice conţinute de apa de rãcire pentru desalinizarea apei de mare.

Fig.9.3. Schema de principiu a instalaţiei de recuperare a energiei termice din apa de rãcire:
1 – motor principal; 2 – desalinizator (distilator de apã); 3 – pompã de distilat; 4 – pompã de apã cu
salinitate ridicatã; 5 – ejector de aer; 6 – prizã de fund; 7 – filtru de apã sãratã; 8 – pompã de apã sãratã;
9 – rãcitor de ulei; 10 – rãcitor de apã; 11 – pompã de apã dulce.

Pentru creşterea temperaturii apei din circuitul închis, se utilizeazã uneori presurizarea
instalaţiei, astfel ca, la ieşirea din motor, temperatura apei sã ajungã la 110…130°C. În acest caz,
creşte randamentul indicat al ciclului, iar funcţionarea motorului devine stabilã la o diferenţa micã
(∆trac = te − ti) a temperaturii apei de rãcire. Creşte, de asemenea, debitul relativ de cãldurã care
poate fi recuperat din apa de rãcire, ceea ce conduce la creşterea randamentului global al
instalaţiei din care face parte motorul cu ardere internã.

3.2. Recuperarea energiei conţinutã în gazele arse

Recuperarea acestei energii este posibilã într-o mai mare mãsurã decât cea a energiei
conţinutã în apa de rãcire. Aceasta este determinatã de temperatura mai mare a gazelor de
evacuare (250…400°C la motoarele în 2 timpi şi 400…500°C la cele în 4 timpi). Recuperarea se
realizeazã cu ajutorul unui schimbãtor de cãldurã, numit cazan de recuperare a cãldurii (caldarinã
recuperatoare).
În figura 9.4 este prezentatã schema unei astfel de instalaţii combinate în care recuperarea
energiei termice a gazelor de evacuare este posibilã cu ajutorul unei caldarine recuperatoare care
asigurã producerea de vapori supraîncãlziţi pentru alimentarea unui turbogenerator care
furnizeazã energie electricã. Caldarina poate însã furniza şi abur pentru uz general. La rândul ei,
energia termicã recuperatã de la fluidul de rãcire al motorului este utilizatã în instalaţia de aer

5
condiţionat, apa caldã evacuatã din motor constituind agentul primar în agregatul frigorific al
instalaţiei. Pe de altã parte, ca şi în cazul precedent (fig.9.3), cãldura recuperatã de la fluidul de
rãcire asigurã totodatã şi desalinizarea apei de mare.
În funcţionarea caldarinei recuperatoare se remarcã urmãtoarele aspecte specifice:
• datoritã temperaturii moderate a gazelor, transferul de cãldurã se realizeazã numai prin
convecţie;
• pentru a nu mãri inutil suprafaţa de schimb de cãldurã, diferenţa de temperaturã între
ieşirea şi intrarea gazelor din/în caldarina recuperatoare nu trebuie sã depãşeascã
30…40°C;
• temperatura gazelor arse, la ieşirea din cazan nu trebuie sã fie mai micã de
160…170°C, pentru a evita condensarea vaporilor de apã şi deci formarea acidului
sulfuric (mai ales în cazul utilizãrii combustibilului greu);
• rezistenţa gazodinamicã a cazanului nu trebuie sã depãşeascã 250mmcolH2O la
motoarele în 2 timpi şi, respectiv, 400mmcolH2O la motoarele în 4 timpi;
• funcţionarea cazanului recuperator este eficientã numai în zona regimului nominal de
funcţionare al motorului;
• temperatura minimã a gazelor arse la intrarea în cazan nu trebuie sã fie mai micã de
200…250°C.

Fig.9.4. Schema de principiu a instalaţiei de recuperare a energiei termice din gazele de

evacuare şi din apa de rãcire:
1 – motor principal; 2 – desalinizator (distilator de apã); 3 – pompã de condensat; 4 – tanc de condensat;
5 – condensator; 6 – grup turbogenerator; 7 –pompã de apã; 8 – pompã de condensat; 9 – preîncãlzitor de apã; 10 –
economizor; 11 – amortizor de zgomot; 12 – caldarinã recuperatoare; 13 – arzãtorul caldarinei recuperatoare; 14 –
instalaţie de condiţionare a aerului; 15 – pompã de apã; 16 – agregat frigorific prin absorbţie; 17 – pompã de apã.

Debitul de cãldurã recuperat din gazele arse poate fi folosit pentru:

• producerea de vapori de apã saturaţi pentru încãlzirea combustibilului greu şi
alimentarea altor consumatori social-gospodãreşti;
• producerea de vapori supraîncãlziţi pentru alimentarea unui turbogenerator.
Prin recuperarea energiei termice din apa de rãcire şi din gazele de evacuare cu ajutorul
unor sisteme combinate de genul celui prezentat în figura 9.4, se poate realiza o creştere a
randamentului global al instalaţiei de propulsie cu circa 6…8%. În cazul sistemelor combinate,
având rãcire cu apã sub presiune, creşterea randamentului global poate fi de 10…12%.