Atac la Constituţia Romaâ niei!

Procesul de revizuire al Constitutţiei scoate la ivealaă , pe zi ce trece, unele dintre cele mai
„bizare” discutţii sţ i propuneri al caă ror subiect este fie total paralel cu cel îân cauzaă , fie de-a
dreptul deliberat raă u intentţionat. Din aceastaă ultima categorie fac parte, îân primul raâ nd,
sugestile sţ i recomandaă rile care vizeazaă îânlocuirea Articolului 1, alin.1 din Constitutţia
Romaâ niei care prevede caă : „Romaâ nia este stat natţional, suveran sţ i independent, unitar sţ i
indivizibil”. Legat de acest aspect nu ne miraă absolut deloc faptul caă UDMR-ul sţ i celelalte
formatţiuni sţ i partide apartţinaâ nd minoritaă tţilor alogene maghiaraă sţ i secuiascaă din
Romaâ nia, profitaă , din nou, sţ i de motivul revizuirii, pentru a solicita scoaterea din actuala
Constitutţie a sintagmei de „stat natţional”.

De altfel, nici nu ne intereseazaă caă o minoritate alogenaă din tţara noastraă se declaraă
îâmpotriva unei prevederi constitutţionale îâmpaă rtaă sţ itaă de cetaă tţenii romaâ ni majoritari ai
Romaâ niei. Regula democratţiei îân acest caz este simplaă : îân conditţiile îân care drepturile
minoritaă tţilor sunt garantate sţ i respectate, asţ a cum se îântaâ mplaă , pe deplin, îân tţara
noastraă , minoritatea nu poate impune majoritaă tţii vointţa sa îân ceea ce privesţ te definirea
statului. Unde s-a mai pomenit asţ a ceva îân lume!? Dacaă mai luaă m îân calcul sţ i realitatea caă
UDMR-ul sţ i celelalte partide etnice maghiare sţ i secuiesţ ti din Romaâ nia sunt
neconstitutţionale – îântrucaâ t, îântre altele, militeazaă pentru autonomia teritorialaă pe
criterii etnice maghiaro-secuiesţ ti, atentaâ nd astfel la caracterul natţional, unitar sţ i la
integritatea teritorialaă a Romaâ niei – avaâ nd toate deopotrivaă obraă znicia de a ofensa
Constitutţia Romaâ niei sţ i populatţia majoritaraă romaâ neascaă prin cererile lor aberante,
efectiv acestea nici nu trebuie baă gate îân seamaă îântr-o astfel de situatţie.

Ceea ce este îângrijoraă tor, îânsaă , este caă se fac auzite sţ i voci din raâ ndul romaâ nilor, putţine
îântr-adevaă r sţ i dezavuate, care sustţin stindardul neorevizionismului revansţ ard maghiar
antiromaâ nesc îân privintţa Articolului 1, alin.1 din Constitutţie! Motivatţiile sunt de-a
dreptul ridicole sţ i imbecile, lipsite de orice fundament privind viabilitatea sţ i necesitatea
lor. Ascultaâ ndu-i sau citindu-i pe acesţ ti „romaâ ni” ai impresia caă sunt convinsţ i caă se
adreseazaă unui public retardat mintal ce poate fi cu usţ urintţaă manipulat printr-o
dezinformare de cea mai joasaă spetţaă sţ i influentţat saă -sţ i îânsusţ eascaă propaganda lor
antiromaâ neascaă . Urmaă ritţi-i sţ i vetţi vedea caă din limbajul lor nu lipsesc expresii de genul:
„romaâ nii sunt îânchistatţi îân trecut sţ i nu acceptaă usţ or noile valori europene…”, sau
„romaâ nii trebuie saă consţ tientizeze caă sintagma de stat natţional nu mai corespunde
prezentului sţ i este îânvechitaă …”, sau „numai noi sţ i foarte putţine state se mai consideraă
state natţionale…”, sau „Transilvania este diferitaă de restul tţaării sţ i se impune
autonomizarea ei…” sau „sintagma de stat natţional reprezintaă o discriminare la adresa
minoritaă tţilor deoarece s-ar referi exclusiv la un stat ce-i reprezintaă numai pe romaâ ni”
etc. Nemernicia acestor cozi de topor, îândreptataă premeditat sţ i îân mod consţ tient
demolator îâmpotriva intereselor natţiunii romaâ ne, nu are limite ajungaâ nd paâ naă acolo
îâncaâ t saă ofere ca solutţie chiar sţ i modificarea Art.152 din Constitutţia Romaâ niei care
interzice tocmai modificarea Art.1! Motivatţia este pe maă suraă , la fel de perfidaă sţ i anume:
De ce saă obligaă m generatţiile viitoare saă nu poataă revizui legea fundamentalaă sţ i îân cazul
Art.1? Dar de ce ar fi interesate generatţiile viitoare saă renuntţe la articolul respectiv sţ i saă
deschidaă cutia Pandorei oferind dusţ manilor Romaâ niei posibilitatea segregaă rii ei
teritoriale? Acest lucru nu ar folosi romaâ nilor, ci numai neorevizionismului revansţ ard
practicat cu ataâ ta îânversţ unare sţ i uraă de extremisţ ti maghiari udemerisţ ti, pecemisţ ti,
pepemetisţ ti, sprijinitţi de Ungaria revansţ ardaă de azi, totţi laolaltaă fiind dusţ mani ai statului
natţional romaâ n, unitar sţ i indivizibil. Romaâ nii trebuie saă sţ tie caă aceastaă statuare juridicaă
fundamentalaă constitutţionalaă – Articolul 1 din Constitutţie – este tocmai ceea ce
îâmpiedicaă azi, dar sţ i îân viitor segmentarea teritorialaă a Romaâ niei îân diverse autonomii pe
criterii etnice sau federatţii! Acesta este motivul pentru care se doresţ te cu atîâta
îânversţ unare scoaterea sa din Constitutţia Romaâ niei!

Tot îân sprijinul dusţ manilor Art.1 din Constitutţie au îânceput saă aparaă voci care sustţin caă
oricum se va impune renuntţarea la acest articol, îâncepaâ nd cu anul 2014-2016, caâ nd la
nivelul Uniunii Europene s-ar pune problema ca statele membre saă cedeze din
suveranitate acesteia. Cu alte cuvinte, sustţin ei, dacaă tot se revizuiesţ te Constitutţia de ce
saă nu renuntţaăm acum la Art.1. Şţ i îân acest caz perfidia slugoilor neorevizionismului
revansţ ard maghiar atinge cote incredibile îântrucaâ t se pune îântrebarea: Dacaă îân prezent
nu se sţ tie care va fi atitudinea, cel putţin a statelor importante din cadrul Uniunii,
referitoare la o sporire a cedaă rii de suveranitate caă tre uniune sau dacaă problema se va
mai pune îân viitor, de ce saă îânlocuim acum noi romaâ nii acest articol constitutţional? Nu
este altceva decaâ t o altaă componentaă a lobby-ului unguresc antiromaâ nesc care vizeazaă
disparitţia Romaâ niei ca stat natţional sţ i unitar, croitaă pe un discurs speculativ îân care se
utilizeazaă îân mod voit fals elemente ce tţin de o eventualaă sţ i ipoteticaă politicaă europeanaă
viitoare.

Un alt atac la Constitutţia Romaâ niei izvoraâ t din acelasţ i plan neorevizionist hungarist de
revansţ e asupra Romaâ niei, mulat tot pe o mare aberatţie ce poate fi inclusaă cu usţ urintţaă îân
ciclul „noptea mintţii” este discutţia, apaă rutaă ca din senin îân ultimele zile, privind
eventuala schimbare a Zilei Natţionale a Romaâ niei – 1 Decembrie sţ i îânlocuirea acesteia cu
10 mai. Nu trebuie saă fii un as îân cunoasţ terea istoriei natţionale sţ i nici saă fi trecut pe la
prea multe ore de istorie îân sţ coalaă ca saă îâtţi dai seama caă diferentţa, ca importantţaă pentru
Romaâ nia sţ i natţiunea romaâ naă , dintre cele douaă date istorice este enormaă . Realitatea caă la
1 Decembrie 1918 s-a creat statul natţional unitar romaâ n prin unirea Transilvaniei,
Basarabiei sţ i Bucovinei – straă vechi teritorii romaâ nesţ ti – cu Romaâ nia, surclaseazaă
categoric orice altaă dataă din calendarul istoriei romaâ nesţ ti. De altfel, uzantţa îân stabilirea
zilei natţionale a unui stat este, de regulaă , data la care acesta a luat fiintţaă inclusiv prin
reîântregirea teritoriului saă u de drept printr-o recunoasţ tere internatţionalaă sau cea la
care sţ i-a dobaâ ndit independentţa. Bineîântţeles caă îântr-un asemenea caz, pentru sustţinerea
alegerii unei astfel de zile, conteazaă enorm sacrificiile umane, materiale etc. ale
generatţiilor anterioare pe care ele le-au faă cut de-a lungul istoriei pentru realizarea
statului respectiv. ÎÎn situatţia Romaâ niei realizarea idealului unitaă tţii natţionale, desaă vaâ rsţ it
la 1 Decembrie 1918, a fost precedat de imense jertfe de saâ nge. Pentru aceastaă Zi au
strigat cei peste 40 de mii de romaâ ni adunatţi pe Caâ mpia Libertaă tţii de la Blaj, la 1848:
„Noi vrem saă ne unim cu tţara”, pentru aceastaă Zi s-au unit Principatele Romaâ ne la 1859,
pentru aceastaă Zi Romaâ nia sţ i-a dobaâ ndit independentţa de stat la 1877, pentru aceastaă Zi
a intrat Romaâ nia îân Primul Raă zboi Mondial din care a iesţ it triumfaă toare alaă turi de aliatţii
saă i! Pentru aceastaă Zi, îântre 1940-1944, romaâ nii din Romaâ nia de nord-vest au fost
supusţ i exterminaă rii, unui adevaă rat genocid de caă tre ocupantţii horthysţ ti unguri sţ i
ultraextremisţ ti maghiari sţ i secui alogeni. Îmensa jertfaă de saâ nge pe care natţiunea
romaâ naă a dat-o secole de-a raâ ndul pentru ca aceastaă Zi saă devinaă realitate face ca orice
voce potrivnicaă acesteia saă constituie cea mai mare ofensaă , o blasfemie, la adresa
romaâ nilor sţ i Romaâ niei.