1.

Mi-a placut o fraza pe care ai scris-o intr-o postare pe blog, “Drumuri rotunde”: “ Pe
lumea asta e imposibil sa stai. Poate pe cealalta. Tine drumul drept si el te va duce acasa.”
Tu ai ajuns acasa?

Vag. Nu e o întrebare, e o invitație la eseu.

2.In mijlocul carui proiect te gaseste acest interviu?

Nu povestesc despre proiectele la care lucrez. Dintr-un calcul energetic. Cu cât vorbesc
mai mult despre ce am să fac cu atât mai puțină energie îmi rămâne ca să fac lucrul
respectiv. Vorbele consumă mai mult decât credem.

Ma refeream aici , de fapt, la parteneriate, cum a fost cel care a dus la nasterea
seriei“In cautarea SPA-ului perfect”. Ai primit sponsorizare pentru acest proiect,
nu?

3.Cum iti gasesti proiectele pe care le publici apoi pe “Tedoo”? // ( ma refeream la

aceleasi parteneriate)

Nu sunt proiecte, ci mai degrabă subiecte. Și sub-subiecte sau supra-subiecte. Le găsesc

citind despre lucruri care mă interesează și care sfârșesc prin a-mi ridica întrebări. Scriu
de 5 ani despre câteva supra-subiecte, pe care le documentez în diverse destinații sub-
subiecte.

4.Sunt perioade in care te intrebi care va fi urmatorul pas?

Nu. Merg înainte. Și când mergi înainte următorul pas e, pur și simplu, următorul pas.

Nu planifici nici excursiile indelungate? Traseele si modalitatile de a obtine

raspunsurile la intrebarile de care mentionai mai sus?

5.Inainte de Tedoo a fost “Amazing Grace”, un site despre care zici ca a fost facut cu
mult entuziasm dar resurse putine. Erati abia o mana de oameni, dintre care
reporteri/editori, doi(?). Pentru cine nu a prins “AmazingGrace” despre ce
experinte/excursii ai scris mai intai?

A prins. A fost un proiect revoluționar pentru anii aceia în care blogosfera de travel
practic nu exista. Problema era platforma tehnică. A site-ului și a mea, care am preferat
ani de zile să investesc doar în conținut, de fapt în conținut brut, fără să dau mare
importanță formei, ușurinței de utilizare a site-ului. Nu aveam timp și minte pentru asta, o
făceam mai mult ca hobby.

6.La acea perioada, 2007, lumea se orienta spre all-inclusive si nu se aventura sa caute
cazari online, pentru durate indelungate, sau bilete de avion ieftine. Si totusi, tu ai fost un
pionier al blogului de travel care a documentat acest mod de a calatori. Pentru asta,
banuiesc ca trebuie sa fi avut tu insuti astfel de experiente? E adevarat?

Da, firește. Din 2004 încoace cea mai mare parte din banii pe care îi câștig e investită în
călătorii și în Tedoo. De când m-am mutat în Asia investesc cu mai multă eficiență,
pentru că nu mai cheltuiesc averi pe biletele de avion.

Sa fie asta motivul pentru care cei 5 ani in Thailanda te-au responsabilizat cu
adevarat? Sunt si altele?Poti sa le rezumi?

7.Daca da, alegeai sa calatoresti astfel din cauza limitarii unui anumit buget pe care il
aveai, dorind sa vezi foarte multe, sau doar pentru ca nu iti ajungea modelul clasic de a
descoperi un oras: plimbare multa, muzee, mancare specifica si localnici surprinsi pe
strazi sau magazine?

Alegeam o destinație pe hartă și mergeam acolo într-o prospecție personală. Câștigam

bine, nu mă interesa cât costă, aveam nevoie de o supradoză de depărtări. Nu m-am
zgârcit niciodată atunci când aveam în față o experiență. Nici acum. Indiferent ce buget
am, dacă găsesc ceva care promite cheltuiesc tot ce am ca să văd cum e. Apoi mă întorc
acasă.

“Ceva care promite” in ce sens? Nu inseamna asta automat niste asteptari pe care ti
le faci? S-a intamplat ca un loc sa promita si o data ajuns acolo sa fii dezamagit?

8.Cand ai inceput sa calatoresti si unde ai fost prima data?

Când eram foarte mic. Nu mai știu. Mă lua mama cu ea în concedii prin țară. Cel mai
mult m-a fermecat o călătorie de noapte cu trenul către Durău parcă. Am ieșit din
compartiment pe la 4-5 dimineața și, pe stânga, se vedea Izvorul Muntelui luminat de
Lună. Cred că aveam cinci ani. Mi s-a părut că văd ielele jucând pe mal. N-am să uit
niciodată sentimentul acela.

9.A coincis aceasta excursie si cu prima calatorie mai nonconformista, de genul celor care
se regasesc descrise acuma pe Tedoo(chiar daca la o scara mai mica)? Daca nu, cand a
fost prima data cand ai prins gustul aventurii?

Nu există călătorii conformiste sau neconformiste. Depinde ce aștepți, ce cauți și cu cine

mergi. Prima mea ieșire în decor a fost în 1986, când am petrecut 5 săptămâni într-o
tabără internațională în Norvegia unde România era singurul stat din blocul comunist. N-
am înțeles nimic. Mi-am luat niște blugi care acasă s-au dovedit a-mi fi mici, am văzut un
submarin prin fiorduri și mulți oameni blonzi și fericiți care mâncau ciocolată Toblerone.
 10.A fost vreodata, in trecut, motivul de a calatori un motor pentru activitatea de zi cu zi?
( e singura intrebare legata putin de trecut, dar se leaga de ceea ce faci astazi)

Da. Așa cum am spus, pe călătorii mi-am cheltuit cea mai mare parte din bani în ultimii
10 ani.

11.Din momentul in care ai ineput sa scrii pentru Amazing Grace si apoi Tedoo, cat de
mult ai calatorit pentru site, pentru proiectele pe care le-ai avut si cat de mult ai calatorit
pentru tine?

Greu de spus. Încerc să nu merg în locuri care nu mă interesează. Și dacă nimeresc într-
un astfel de loc, de regulă nu scriu despre el. Cu excepția proiectului “În Jurul Lumii, cu
Românii”, unde au fost niște restricții tehnico-financiare date de imensitatea Alianței SkyTeam,
traseele mi le-am făcut singur, nu mi le-a dictat nimeni.

.13. In cifre, ziceai tu, trecerea de la Amazing Grace la Tedoo a insemnat reeditarea a 500 de
articole, selectarea celor mai bune fotografii dintr-un total de 30 000, conceptul si design-ul
noului site.

Ce a fost mai greu? Sa incepi „Amazing Grace”? Sau sa faci trecerea la Tedoo?

Trecerea la Tedoo, fără îndoială. Și a doua trecere, de la Tedoo la Tedoo. Tehnologia mi-a mâncat
și îmi mănâncă la fel de mult timp ca documentarea, terenul și redactarea. Tehnologia zilelor
noastre nu favorizează creatorii de conținut, ci dealerii de conținut.

Dealerii de continut? Adica cei care preiau si reformuleaza? De ce i-ar ajuta tehnologia mai
mult pe ei, in afara de utilitatea internetului, desigur?

12.Intr-un editorial din “Dilema Veche” ai scris ca te intereseaza toate lucrurile care nu
pot fi spuse despre un loc. Cred ca te referi la felul in care un loc te face sa te simti, ca
pestera “Tham Lod” cu “tacerea ei, cu felul in care apa si piatra si-au negociat stapanirea
asupra timpului”.

Crezi ca resusesti sa transmiti toate astea? Sau ai uneori regrete ca nu poti spune mai
departe ceea ce “nu poate fi spus”?

Nu sunt scriitor de ficțiune, ceea ce-mi dă libertatea de a da libertate. Sentimentul pe

care-l trăiesc eu într-un loc e doar unul dintre miliardele de sentimente care pot fi trăite
acolo. Eu încerc să stârnesc o curiozitate, nu să pun o ștampilă. Îmi doresc ca tu să mergi
la Tham Lod, nu să simți că ai fost pentru că am scris eu tot despre peșteră. M-am dus de
4 ori acolo, niciodată n-a fost la fel. Ce să transmit, deci? Cât costă biletul de intrare?
 13.Mult dorita tacere, e adesea pomenita in articolele tale. Spui ca detesti vorbaria si ca ,
acum la 40 de ani, te intereseaza tacerea. Mi se pare putin paradoxal, privindu-ti cariera
din urma, cat si cea actuala, in care comunici mult, chiar daca virtual.

De ce ai ajuns sa iubesti tacerea? In ce masura crezi ca e tacerea importanta, in ce

masura comunicarea, in viata unui om?

Tăcerea și liniștea nu sunt același lucru. Iubesc liniștea și o pot găsi în vorbe, în muzică,
în urletul furtunii sau al mării. Tăcerea e mai mult o lipsă a liniștii, o liniște cu dinții
strânși. Sunt cuvinte care fac liniște și tăceri care fac scandal.

14.Esti un calator neobosit, un explorator si indemni pe fiecare sa calatoreasca, pentru a-

si gasi locul si rostul in ea. Altfel, zici tu, “e ca si cum nu ai iesi niciodata din curte”. Si
totusi, nu mai esti interest sa vezi multe locuri.

Dacă vezi o carte se numește că ai citit-o? Dacă auzi un cântec se cheamă că-l poți
cânta?

15.Ce le-ai recomanda tinerilor, care inca nu au calatorit prea mult?

Nimic special. Nu pot să recomand nimic nimănui. Pot să vorbesc despre lucruri care mi
se pare interesante, vii, și să tac despre celelalte. Tinerii sunt doar niște bătrâni în
devenire. Se prind ei singuri ce și cum, nu trebuie să le recomand eu.

Ar fi frumos daca s-ar prinde inca de tineri…

16.Iti plac povestile oamenilor si intalnirile pretioase din drumul tau, cu oameni pe care
ti-e dat sa ii vezi o singura data.

Care au fost acei oameni “episodici” pe care ii pastrezi prezenti in inima ta?

Prea mulți pentru acest interviu.

Ar fi mai simplu de ales daca te-as intreba de intalniri recente?

15.I-ai intalnit si tu pe Setila, Fomila, Pasari-Lati-Lungila?

În măsura în care și ei l-au întâlnit pe Harap Alb.

16.Apropo de eroi, spuneai ca mama ta e si eroina ta. E adevarat, sunt multe relatii
frumoase intre parinti si copii, dar nu multi sunt cei care isi gasesc eroi in parinti. Care
sunt motivele tale?

Mama este un om de o verticalitate complexantă. De când o cunosc, adică de aproape 40

de ani, mama s-a ghidat după trei valori: munca, cinstea și credința. Țin minte începutul
anilor '90 când toată lumea începuse să se „descurce”, iar mama venea acasă doar cu
 salariul. Voiam și eu blugi turcești, îi reproșam că nu face și ea bacșișuri la policlincă,
unde avea o poziție bună. Plângea și-mi zicea: „nu, băiețașul mamei, eu nu fac așa ceva”.

Venea acasă cu brațe de flori și, câteodată, cu un pachet de Assos sau de cafea, dar
niciodată cu bacșișuri.

Știam toți banii pe care-i aducea acasă, fiindcă îi punea pe masă și îi împărțea împreună
cu mine: ăștia de întreținere, ăștia de mâncare, ăștia de rechizite, ăștia de cărți, ăștia pentru când
o să pleci la facultate.

Mama a fost și a rămas un om principial, chiar încăpățânat, fără să fi căzut vreodată în păcatul
ambiției.

Citeam cat de mult detesti ambitia si ca o consideri un instrument al oamenilor slabi. Dar
cum mergi mai departe cand e greu, cand dai de piedici? Nu printr-o determinare, printr-o
ambitie de a nu te lasa?

17.Am vazut ca “Tedoo” se implica si in proiecte umanitare. Faceai asta si in perioada in

care lucrai in publicitate?

Tedoo nu se implică în proiecte umanitare. Ajutăm și noi când putem și când ni se cere,
fie că e un proiect umanitar, fie că e un start-up sau o altă idee frumoasă și utilă. Avem
permanent un „slot” rezervat promovării cauzelor care ni se par importante.

În publicitate se făceau rar proiecte umanitare pe vremea mea, și acelea doar pentru
premii la festivaluri. Poate că lucrurile s-au mai schimbat de atunci, nu știu.

18.Citindu-te , am inteles ca esti un cautator: de sens, dar si de libertate. Ai ajuns oare, un

om liber? (Daca nu) Cu siguranta trebuie sa fi fost macar un moment, o zi, in care sa te fi
simtit asa. Iti amintesti?

Există trei căi către adevăr: iubirea, adevărul și credința. Și trei bariere: ura, frica și
deznădejdea. N-am fost liber niciodată. E mult de lucru și lucrez.

19.Ce urmeaza?

Ce urmează.

20.Esti un om al prezentului . De afara, tocmai acum pare ca duci o viata mai

nesigura ca inainte, cel putin din punct de vedere financiar si tu nu iti pui intrebari
despre viitor. Nu e ciudat? Cum ai trecut de bariera frica?