Invitatie la dragoste

Va invit prin fragmentele din romanul creat de mine nu sa cititi despre o dragoste,
ci sa o simtiti, sa o retraiti, poate, sa redeveniti adolescent prin trairile personajelor. Va
invit sa recunoasteti ca tot ce ne-a mai ramas este iubirea, fac un indemn la reflectie, la
pretuirea iubirii, la a va invinge teama de ea, de sine. Va invit sa iubiti.
Cand lupta pare pierduta de la inceput, abia atunci se naste o adevarata
confruntare cu propria constiinta. Ce se intampla, insa, cand nu mai stii pentru ce lupti,
cand armele tale sunt umile: 70 de batai de inima pe minut, cand simti ca viata iti scapa si
ca nu te mai recunosti in tine insuti?
La aceste framantari tulburatoare vine sa raspunda romanul, situand personajele la
limita inefabilului, al abstractului alaturat concretului. Amandoi pe bancile liceului, ea
este critica, dar visatoare, cu suflet de poeta, el- cu trei ani mai mare, are teluri bine
definite, decis sa le urmeze in viata. Si pentru ca sunt tineri, au tot dreptul sa greseasca, sa
se indoiasca, sa se teama.
Intamplarile stau sub semnul hazardului, in esenta totul fiind o decizie a sortii.
Actiunea reprezinta un contrast inedit al trairilor, sentimentelor surprinse in detaliu,
deopotriva, un amalgam de incertitudini nascute din teama de necunoscut atunci cand nu
I te daruiesti intrutotul.
Aparent deloc complicat, romanul surprinde o iubire trecuta prin chip si suflet cu
ochii inchisi si inima senina, pastrand autenticitatea, contactul cu o realitatea deloc simpla
in viziune adolescentina.
Si ce te faci cand un zambet naste dragostea…?