Exista Dumnezeu sau nu?

-aceasta e Intrebarea

Am decis sa raspund afirmativ provocarii de a scrie un eseu despre Dumnezeu.Nu voi aduce argumente
stiintifice,nu voi demonstra ca E=mc2,asta pentru ca m-am cam saturat sa mi se prezinte teorii pe care eu
sa le accept ca atare…voi scrie despre mine,despre tine,despre El.

Despre mine

Zilele trecute, mai mult ca oricand,mi-am adus aminte de copilarie…sau poate impropriu spus mi-am
adus aminte…mai mult mi-am imaginat cum eram eu bebelusa, mica ,cu parul balai si carliontat.Nu am
foarte multe amintiri,nici macar poze,dar stiu sigur ca ma framantau,inca de pe atunci, probleme
existentiale.MI se parea fascinant cand mama imi povestea cum unii oameni ajungeau la inchisoare,din
cauza ca au facut diverse rele, ba ca au furat, ba ca i-au dat vecinului cu bata-n cap,si cum imi spunea sa
fiu cuminte,ca sa nu ajung vreodata acolo.Ma intrebam atunci serios cum voi trai eu ,cum voi ajunge
mare fara sa ajung la inchisoare,macar o data,Ajunsesem la concluzia ca va fi inevitabil sa nu ajung,asa ca
ma gandeam la lucrurile pe care as fi putut sa le fac in timpul detentiei ca sa nu ma plictisesc si sa treaca
cumva timpul mai repede….Acum cateva zile, am avut ceva treaba la politie,si cu amintirile astea `in
cap,am urcat in taxi si i-am zis taximetristului destinatia.M-a intrebat ce treaba am pe acolo si i-am
raspuns cu franchete:Ma duc sa ma predau!...

Daca nu as fi crezut in existenta lui Dumnezeu,personal, cu siguranta as fi fost cea mai depravata
persoana.Nu as fi avut nici un motiv sa fiu o persoana morala,doar de dragul unei conduite
frumoase.Sunt sigura de asta. Atata timp cat stiu ca exista un Dumnezeu,stiu sigur si ca trebuie sa ii dau
socoteala.Mi se pare , sincer ,absurd ,sa crezi ca exista un Dumnezeu,dar sa refuzi sa crezi ca EL te-a
creat cu un scop,si ca la finalul vietii tale,nu iti va pune nici macar o intrebare. .E, gandul ca dupa viata
exista viata, ca mai trebuie sa fie ceva dupa firul scurt al vietii noastre pe pamant.Nu cred ca exista vreo
persoana care sa nu isi fi pus macar o data in viata intrebarea asta.

Pentru mine, argumentul clar al existentei lui Dumnezeu este creatia sa. Biblia spune: “Cerurile spun
slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o
noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar
răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un
cort soarelui” (Psalmul 19:1-4). Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile
naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Doar
uitandu-ma la infinitul marii,imi dau seama cat de necuprins este El.

Cum poti sa crezi ca totul a aparut datorita intamplarii?Sau mai rau,din cauza unei explozii?big-bang si
apare un peste!poc-poc si iata-o gazela topaind! Cu adevarat,este greu sa iti imaginezi nimicul din care
Dumnezeu si-a realizat creatia dar lumea e mult prea complicata ca sa se fi facut singura!

Dincolo de ceea ce vad in exterior, descopar atatea alte lucruri in viata mea care ma fac sa cred in
existenta Sa.Marturisesc ca in momentul in care scriam acest paragraf , pentru o clipa,mi-as fi dorit ca El
sa nu existe…uneori cand dai piept in piept cu viata in adevaratul ei sens,ti-ai dori ca totul sa nu
conteze,si ca viata ta sa se rezume aici,macar sa stii o treaba..… ca o data si o data totul se va termina si
gata.Dar nu e asa…gandul asta m-a facut sa imi dau seama doar cat de nenorocita as fi fost daca ar fi
trebuit sa trec prin viata asta singura..fara prezenta Sa.Am vazut cum e sa plangi,stiind ca exista Cineva
langa tine,gata sa iti stearga lacrimile,sa iti ofere mangaiere…Am vazut cum e sa incepi o zi ,cu o bucurie
neinteleasa in inima,chiar daca vremea de afara parea ca aduce ploaie in sufletele tuturor celor pe care
ii intalneam…. Am vazut minuni in 4 ani de scoala,la atatea examene date alaturi de El,si luate doar
pentru ca El a fost langa mine….

Cred in El ,pentru ca viata mea alaturi de el are un scop,o directie si dincolo de toate,pentru ca ma simt
implinita ,ma simt intreaga si fericita…

Despre tine

Poate ca admiti existenta lui Dumnezeu,poate ai simtit si tu o imbratisare din partea Sa,atunci cand nu
era nimeni sa ti-o ofere.Poate ca au existat lucruri in viata ta,care nu au o alta explicatie posibila decat ca
sunt de la Dumnezeu…poate….Cu toate acestea,doar a crede ca Dumnezeu exista,nu e suficient….nu e de
ajuns sa stii sigur ca ai o boala,daca nu vei face nimic sa te tratezi,nu te ajuta la nimc sa cunosti din
vedere o persoana,daca nu ai avut niciodata un contact cu ea…Biblia spune ca “si dracii cred”in existenta
lui Dumnezeu,”si se infioara” cu toate acestea….nu te lasa doar uimit de ceea ce vezi ca Dumnezeu
face,incearca sa iti indeplinesti menirea pe care o ai, aceea de a-L sluji pe El,cu viata ta,cu tot ceea ce
faci...Dumnezeu nu isi ascunde fata, atata timp cat tu il cauti.El spune”Cheama-ma si –ti voi raspunde,si-
ti voi vesti lucruri mari,lucruri ascunse pe care nu le cunosti.”

In orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi
trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi
Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”
(Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a
demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. " 'Tomo' i-a zis
Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi.
Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”. Există ceva în adâncul fiinţei
noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru
totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi
şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui
lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este
Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ,
din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub
diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.Totuşi, nici unul
dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este
atât de clar. În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6). Credinţa în
Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-o zonă bine luminată . Acela care a
cautat odata pe Dumnezeu sfarseste prin a-L gasi pretutindeni." (Novalis)

Voi incheia cu cuvintele spuse de blaise pascal ,”Daca ai credinta in dumnezeu si el nu exista,nu pierzi
nimic.Daca nu crezi in El,si el exista…ai pierdut totul”.