Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs NR.3
Curs NR.3
Cavitatea buco-faringiana este extrem de bogata in tesut limfatic. Organul limfatic, cunoscut
sub numele de “inelul limfatic al lui Waldeyer”, este format din amigdalele palatine (mai
putin dezvoltate in primii 2 ani de viata), amigdala faringiana, sublinguala, foliculii limfatici
de la nivelul peretelui posterior al faringelui, cat si din intregul tesut limfatic al mucoasei
acestei cavitati.
La copii, rolul acestui tesut limfatic este foarte important in apararea organismului, prin
secretia de limfocite B si T; activitatea imunologica intre 4 si 10 ani este cea mai intensa, si
descreste dupa pubertate. Procesele infectioase de cai respiratorii superioare la copil
antreneaza in mod unitar acest cerc limfatic, mai ales in primul an de viata. Dupa varsta de 1
an, patologia infectioasa a cailor respiratorii superioare incepe sa se limiteze in cadrul
segmentelor morfologice ale acestor cai. Termenul de faringita, faringo-amigdalita sau de
angina, corespunde infectiilor care afecteaza faringele care cuprinde si amigdalele palatine.
Boala este foarte rara sub varsta de 1 an. Incidenta este maxima intre 4 si 7 ani, continuand
apoi pe toata perioada de copil mare si adolescent.
Etiologie
2. Bacteriana - streptococi ß-hemolitici, din care grupul A reprezinta aproximativ 15% din
cazuri (uneori pot imbraca aspect epidemic, mai ales in colectivitati, reprezentand 75% din
cazurile de angina la scolar): stafilococi, bacili gram negativi, pneumococi, klebsiella
pneumonie, haemophilus influenzae, neisseria gonorrhoeae, corynebacterium diphteriae;
3. Mycoplasma (pneumoniae);
Clinic
1
vezicule si ulceratii pe pilieri, pe un fond de faringe hiperemic. Febra dureaza 1-4 zile
si ulceratiile se vindeca in 7 zile;
2. Sindromul „mana-picior-gura” - etiologie - virusuri Coxsackie A;
leziuni diseminate in cavitatea bucala de tip aftoid,
leziuni veziculare cu consistenta ferma pe maini si picioare,
leziuni papuloase la nivelul picioarelor, urcand chiar pana pe fese;
3. Mononucleoza infectioasa - etiologie - virusul Ebstein Barr;
febra prelungita 10-14 zile,
tumefactie amigdaliana cu depozite alb-galbui,
hepatosplenomegalie,
adenomegalie laterocervicala “gat proconsular”,
eruptie maculopapulara accentuata sau indusa de ampi/amoxicilina;
4. Difteria - etiologie - bacilul difteric;
depozite albicioase pe amigdale, „pseudo- membranoase”, sangerande la incercarea
de detasare, care se extind catre orofaringe sau cavitatea bucala;
halena expiratorie dulceaga neplacuta;
adenopatie laterocervicala importanta cu edem;
miocardita toxica;
cardiomegalie;
tahicardie dicordanta cu febra;
5. Angina Plaut-Vincent „ulcero-membranoasa” - etiologie - bacterii anaerobe diverse;
unilaterala, cu depozit alb murdar, partial detasabil, cu extindere la regiunile din jur,
adenopatie unilaterala pe partea afectata;
6. Angina streptococica - etiologie - streptococul ß-hemolitic;
febra moderata sau inalta,
debut brusc sau progresiv,
odinofagie cu anorexie,
afectare amigdaliana minima sau tumefactie importanta cu depozite alb-cremoase la
nivelul pilierilor sau criptelor amigdaliene,
limba cu depozit sabural/zmeurie si halena,
adenopatie latero-cervicala, ganglioni durerosi la palpare si consistenta crescuta,
cefalee, asociata sau nu cu meningism,
dureri abdominale si varsaturi;
7. Angina candidozica - etiologie - candida albicans;
depozite albicioase, punctiforme, cu tendinta la confluare, detasabile, pe o mucoasa
necongestionata.
Paraclinic
Investigatiile sunt necesare in situatii deosebite, cand exista riscul pentru complicatii post-
streptococice sau in cazul pacientilor imunodeprimati, cand evolutia bolii ar putea afecta caile
respiratorii inferioare catre infectii grave.
Exsudat faringian - in cazul anginelor eritemato- pultacee, cu suspiciune de streptococ
beta-hemolitic sau difterie.
Hemoleucograma - leucocitoza cu neutrofilie in infectii bacteriene; leucocitoza cu
limfomonocitoza importanta in momonucleoza; leucopenie/leucocitoza cu limfocitoza
in infectii virale.
Reactia Paul-Bunell-Hanganutiu pentru mononucleoza.
2
Titrul ASLO pentru infectiile streptococice (urmarit in dinamica).
Complicatii
Tratament medicamentos
Diferentierea intre anginele virale si bacteriene este frecvent dificila si face ca de multe ori
tratamentul antibiotic sa fie aplicat fara a fi necesar.
ameliorarea simptomatica,
preventia complicatiilor,
hidratare,
dezinfectante orofaringiene.
3
In caz de alergii la penicilina, se administreaza eritromicina, in doze de 40-50
mg/kgc/zi p.o. in 3-4 prize, 10 zile, claritromicina sau azitromicina p.o.
Tratament chirurgical
Pronostic
De regula, vindecarea este completa, fara sechele sau complicatii. In cazul pacientilor
imunodeprimati sau dupa infectii anergizante, pot aparea complicatii severe. Dupa infectii cu
virus Epstein Barr, enterovirusuri, virusuri gripale, se poate constata un sindrom de astenie
cronica postvirala.
Definitie Proces inflamator acut sau cronic, cu sau fără acumulare de lichid, localizat la
nivelul urechii medii.
Incidenta/Prevalenta
Factori favorizanti
4
Urechea medie comunica cu faringele printr-un conduct numit trompa lui Eustachio.
Virusurile si bacteriile care sunt in mod normal prezente in faringe ajung uneori in urechea
medie prin acest conduct, ducand astfel la aparitia infectiilor.
trompa lui Eustache este mai scurta decat la adulti, permitand astfel bacteriilor si
virusurilor sa patrunda mai usor in urechea medie.
acest conduct este de asemenea mai ingust, de aceea se poate obstrua mai usor.
vegetatiile adenoide - structuri limfatice situate in spatele foselor nazale - sunt mari la
copii si pot bloca deschiderea trompei lui Eustache.
sistemul imunitar nu se dezvolta complet decat la varsta de 7 ani. Prin urmare, copiii
sunt mai predispusi la infectii.
cresterea copiilor in colectivitate (cresa, etc.)
expunerea la fumatul pasiv
afectiunile respiratorii recurente
anotimpul rece
Factori determinanti
otoreea,
otalgia,
somnul agitat,
iritabilitatea,
inapetenţa,
febra ridicată (> 38,5 C) sau care se prelungeşte > 4 zile sau care reapare după
o perioadă de afebrilitate,
Tratament
Evoluţia naturală a OM supurate în 30-50% din cazuri este spre vindecare spontană (drenaj
spontan).
- Vindecare cu sechele
5
- Supuraţii cronice otice sau otomastoidiene
Obiectivele tratamentului:
Clinic:
Consta in:
- antibioterapie
- analgezice
- decongestionante
Definitie
Inflamaţie acută a mucoasei laringiene la copil - indiferent de cauza care o produce - ce are
două consecinţe importante: tendinţa la edem şi tendinţa la spasm (laringita striduloasă).
Aceste două efecte însumate - produc rapid la copil dispneea acută inspiratorie, care are o
manifestare clinică dramatică. Dispneea apare foarte precoce în laringitele copilului şi se
explică prin aceea că mucoasa laringiană este mult mai uşor decolabilă decât la adult. La
aceasta se adaugă îngustimea laringelui copilului, astfel încât, un edem difuz de 1 mm la
nivelul coroanei laringiene îngustează lumenul laringelui infantil cu 75%, în timp ce acelaşi
edem, la un laringe adult, determină o îngustare a acestuia cu maximum 25%.
Etiologie
Frecvenţa maximă a laringitelor acute la copil este între 1 şi 6 ani; cauza obişnuită este
infecţia mono sau polimicrobiană. Etiologia virală (influenzae, parainfluenzae, microvirus,
APC virus) este implicată din ce în ce mai des. Inflamaţia virală pregăteşte terenul pentru
6
suprainfecţia microbiană, mai ales la copiii cu sistem imunitar depresat; laxitatea spaţiului
submucos şi receptivitatea crescută la infecţii a copilului constituie factori favorizanţi.
Laringita acută simplă a copilului are o manifestare clinică de tip cataral (disfonie, tuse
iritativă, bitonala, fără dispnee) iar laringoscopia relevă congestie difuză a coroanei
laringiene, corzi vocale congestionate şi uşor îngroşate, starea generală neafectată
Laringitele acute sufocante ale copilului sunt intens dispneizante, au o evoluţie dramatică,
constituie urgenţe O.R.L. şi necesită intervenţii terapeutice extrem de rapide
Laringita striduloasă (falsul crup difteric). În această formă clinică întâlnim o
inflamaţie intensă însoţită de un edem moale situate la coroana laringiană şi în
hipofaringe. Sufocarea este produsă de spasmul laringian (glotic) indus şi întreţinut de
inflamaţia intensă. Suferinţa apare sub formă de criză, brusc, în plină noapte,
manifestându-se prin sufocare, respiraţie sacadată, zgomotoasă, siflantă, voce
răguşită, stinsă, tuse lătrătoare şi tiraj suprasternal. Criza poate ceda spontan în 20-30',
însă este repetabilă.
Laringita supraglotică este determinată de obicei de o agresiune virală la nivelul
căilor aeriene superioare. Se caracterizează prin congestie, inflamaţie şi edem,
localizate pe marginea liberă şi pe faţa laringiană a epiglotei care se tumefiază,
obstruând filiera respiratorie. Debutul se manifestă în cursul evoluţiei unei viroze
respiratorii. Se instalează progresiv şi relativ rapid dispneea, care reprezintă
simptomul dominant al bolii. Dispneea este acompaniată de tiraj suprasternal şi
cornaj.
Copilul este agitat, anxios, cu voce voalată (înfundată). Examenul laringoscopic
indirect este dificil din cauza dispneei şi a agitaţiei copilului. Laringofibroscopia arată
o epiglotă îngroşată, tumefiată, albicioasă, cu un edem alb, moale, difuz, care
cuprinde faţa laringiană şi marginea liberă a epiglotei.
Laringita acută subglotică a copilului are aceeaşi etiologie virală ca şi precedenta.
Edemul inflamator viral se localizează însă sub corzile vocale (subglotic) - obstruând
lumenul traheal. Debutul este brusc, starea generală este intens afectată, evoluţia este
rapidă şi gravă. Se însoţeşte de complicaţii bronho-pulmonare (laringo-traheo-bronşită
acută sau laringo-traheo-mediastinită acută). În prezenţa acestor complicaţii este
necesară intubarea copilului sau traheostomia şi aspirarea permanentă a secreţiilor.
Dacă aceste manevre terapeutice nu se instituie la timp, moartea survine în câteva
minute. Diagnosticul diferenţial al dispneei copilului este pe cât de dificil, pe atât de
important.
Tratament
Toate formele de laringită acută a copilului au nevoie de un tratament instituit rapid - în timp
util - bazat pe următoarele principii: observare permanentă a copilului - oxigenoterapie;
aerosoli cu corticoizi şi vasoconstrictoare - corticoterapie pe cale generală; administrare de
7
mucolitice - antibioterapie - antialergice; intubaţie sau traheostomie; aspirarea continuă a
secreţiilor laringotraheo- bronşice.