Premiile concursuluide debut "Ioan

Petru Culianu" pe anul 2005'

Troc
Gobriel
de StudiiEuropenea Universitllii
Gabriel Ttoc estelector la Facultatea gi
unde predi cursuri de antropologie politicd
,,Babeg-Bolyai", filosofie (1991-1995) si
de
filosofie contemporand'n utrnut studii
master
'Jit in antropologieculturald la aceeagi
iOo+, esteioctor in filosof,re'A beneficiat
universitate

C-en5al
la YaleUniversiry,Universiry of Sussex' jurulPuropean
(1997-1998)'
debursede cercetare
Universiry'
Postmodernismul
Preocuplrile sa" t"or"ti"" s-'- "oo"""o"t
in temelor modernitElii
9i reconfrgurdrii
tArzii, al ritualurilor marginale' al stratificlrii.sociale in comunittrli
locuirii in postsocialisml e itt'"ptittt studii de.teren
in ontropologio
J"-[i"J oitnp"seni li incomunitdli
articole gi studii in Caieiite franziliii'
Europaea,Web, Apostofgi
"#;;i-d"r"
in noto-"
a-eoitat
de rromi din Strlaj' A publicat
St1an1'Noema'Idea' Studia
colective' impreundcu Eniko
intahirimuttipte'
culturold
sicori'i<i"ierev, 11l1al
)trTii"er"ccidentatii"--':'"podeEst'EAitutaEFES'Cluj'2000'

O 2006 bY Editura Polirom

www.Polirom.ro

Editura POLIROM
i^i S-OufCarol I nr' 4, P'O' BOX-266'7N5O6
1' ap'33' o'P'37;
ii,i"*-"uii,sd"t t'c' sietianunr' 6' et'
P.O.BOX l-728,030174
a Rominiei:
DescriereaCIP a Bibliotecii Nafionale

TROC, GABRIEL
culturall / GabrielTroc' - Iagi:
Postmodernismulin antropotogia
Folirom,2006

ISBN (10) 973-46-0238-1;ISBN

008(498)
(r3) 978-973'46-0238-4 ;:1,:rl.
i
ililililil|l|ilil|ilIilI[l
39(498) POLIROM
2006
Printed in ROMANIA
 Moto:
Etnografia postmodernd - o formi conflictuald ?
Fdrd tndoiald. Insd nu o formd violentd, precum
itiinla, $ nici un instrument al violenlei, precum
politica... Lipsindu-seatdt de cdutarearaliunii, care
na;te puterea, cdt si de puterea care nafte raliunea,
ea tSi tmpline1tevocafiaprin ascultareaceluilalt Ei
prin comunicareacu el.

StephenA. Tller
fu st-Modern Ethnography :
FromDocumentof the Occult to OccultDocument

I 9.1U11.2006
 Cuvdnt inainte

Cartea de fag stI programatic sub semnul intermedierii. $i

ncoastadin mai multe motive. Subiectulei principal, in primul rAnd
ltostmoderaismzl,impuneclarificareaunor legtrturigi filia1ii, a unor
gcnealogiigi inrudiri intre fenomeneculturale, istorice, politice gi
sociologicedintre cele mai diverse.Atunci cAndsurvine, conceptul
de ,,postnodernism"evcci automat.modernul", cu intreagasa suiti
concepuali gi terminologicE.Apelat de postmodernismpentru a se
explica din nou, modernul, odatd supusinterogaliei, devine pro-
blematic,chemAndla ramp[, pentru delimitare, termeni vagi, ca
,,tradilional" sau ,,premodern",ori termeni ce apa4in succesiunii
clasice in studiereaistoriei sau artei: ,,Renagtere",,,Baroc",
,,Iluminism",,,realism",,,romantism",,,modernism",,,arangardism"
g.a.m.d. insI, daci in mod convenlionalcontinudm str crediti.m
acestedelimitlri - cel mai adeseadin motive pragmatice-, in
schimb,supoziliaprofunddcarele subintinde- ceaa rupturii radicale
a modernului fali de vechi gi a innoirii infinite - a fost puternic
gubrezitdde cdtre postrnodernism.Mai puginunivoc decAts-ar fi
dorit (gtim astlzi, dupl ce voga sa initiaH s-a consumat),postmo-
dernismulestecurentulde gAndirea cdrui menire estetocmaiaceea
de a intermediasau,mai precis, de a reintermediaintre semnihcalii
ce tin de acelaginex cultural specific culturii europenemoderne,
prin careaceastas-aperceputca unicdin istorie- ba chiar, la limiti,
prin filosofiile saleasupraistoriei, ca istoria insdgi.incercareacd4ii
de fap, in raport cu aceasti migcare, este de a unna - gi de a
clarifica pentru cititor - firul acestornoi delimitEri (dar gi supra-
puneri, joncliuni gi excluderi)intre semnificafiileculturii gi istoriei
europenie, intreprinseodati cu implicareaconceptuluide ,,postmo_
dernism". Mai general, inten[ia ctr4ii este de a clarifica ce este
postmodernismulgi care este logica lui de reevaluarea datelor
culturii europenemodernegi ale extensiiloracesteia.
 GABRIEL TROC I,()S'I'MODERNISMULINANTROPOLOGIA
CULTURALA 9
8

O a doua intermediere este cea intre cititorul romAn 9i domeniul Irrsjl curtca nu este destinatd doar specialigtilor. Datoritl relativei
rrrlrrrrorrriia fieclrei sectiuni, precum gi datoritE particularitdlii
antropologiei culturale - o disciplind mai pu(in cunoscute in spaliul
rilgililtcntillici care a fost structuratipe diferite niveluri de generalitate,
nostru gtiin[ific Ai cultural. Ceea ce nu presupune cd domeniul in
cauzE, cunoscut sub acest nume in special in Statele Unite, este Itrrrunrlu sc mereu de la ,,fundamente", cartea se adreseazEin
rrrr'orgi rnllsurtr9i studenlilor de la facultdlile de gtiintresociale.
scutit de controversele specifice azi oricdrei discipline academice
tradilionale. in acest sens, am urmirit ca lucrarea noastri sEintroducd
in domeniu (prezentind sintetic teoriile, paradigmele, curentele lui
specifrce) gi, deopotrivi, sd clarifrce afinit[1ile, suprapunerile, ca gi
Nu putem incheia ftrE a mullumi gi aici profesorului gi omului
punctele de divergenld ale acestuia cu alte arii disciplinare sau
rh't'rrlluril Andrei Marga, care a contribuit substan(ialla conceperea,
domenii care gi-au luat ca sarcind studiul culturii 9i societilii: I
antropologia sociali, antropologia filosoficd, etnologia, etnografia,
Ntr uctulilroa gi ducereala bun sfArgita acestuiproiect. De asemenea,
rrrrrllurrrirrrprofesoarei Eniko Magyari-Vincze de la Universitatea
r",
c
folcloristica, sociologia.
llnl n g llolyai, care, prin propria pasiune, ne-a trezit interesul pentru g I
Nu mai pu{in importanti este intermedierea la nivelul tipurilor ( Anrl,ulantropologiei culturale. Nu mai pu1in, mullumim eminentului
de discurs care se intdlnesc in lucrare. Este vorba, in principal, ;n
despre discursul filosof,rc, implicat de postmodernism pentru critica
rut'iokrg lvan Szelenyi, care ne-a sprijinit in scopul ob(inerii unei g
Irrrrsc tlc cercetare la Institute for Comparative Studies de la Univer- z
modernului cultural, gi discursul antropologiei culturale, considerat m
rllulcil Yalc, in 2001, fari de care documentareaasupra postmoder-
aici, prin expunerea datelor sale esenliale, ca ,,obiect" (ca unul a)
trlrrrrrrluiantropologic american ar fi rd.masincompletd. c)
dintre discursurile proprii modernului) de aplicare a criticii specifice C.z
postmodernismului. Mai exact, am urmirit si realizlm acel decupaj
al discursului filosofic care sd facd inteligibil speciltcul general al
Autorul <n
criticii de tip postmodernist gi acel decupaj al discursului antro-
pologic care s[ ilustreze edificator modul in care critica postmodernd r
t
a fost aplicati la un discurs particular. Speranta noastrd este cd, prin
aceastdstrategie, am reugit si clarificdm deopotrivd ,,in sinele" critic
propriu postnodernismului - ce poate fr ,,aplicat" de cititorul interesat
pe orice alt discurs modern particular - 9i specificul postrnodernismului
in antropologie, ca exemplu de reevaluare postmodernd a cAmpului
de semnificalii ale unui domeniu anume.
Revenind la tema intermedierii, prezertla inlinguitE a celor doud
discursuri - cel frlosofic qi cel antropologic - ridicd speranla unui
interes mutual din partea specialigtilor gi a celor interesali de cele
doui domenii. $i anume, speranta cd filosofii - indeobgte pulin
preocupati de ceea ce estepropriu antropologiei culturale : empiricul
gi ,,localul" - vor gdsi provocatoare problemele ridicate de episte-
mologia antropologiei culturale gi ci antropologii (dar gi etnologii,
folclorigtii) vor sesizaatAt innoirile teoretice pe care postmodernismul
filosofic le face posibile, cAt gi consffangerile pe care reevaluarea
posfinodernd a antropologiei le impune practicilor de cercetare a
culturii.
 Introducere
Antropologiaculturall intre modern
Ei postmodern

A puncimpreuni,in cadrulaceleiapi lucriri, criticamodernrlui,

Hqllcumesteintreprinsi aceastain filosofie, cu metamorfozele
ellistcrnologicedin cadrul unei discipline particulare - este
vrtrhadespreantropologiacultural[ - ar puteaplreahazardat,
cul putrinla o primd privire. insi, din perspectivape care
nc-ilm propus sd o dezvoltdm aici - cea a postmoder-
nisrnului-, o seamide corelatriidintre celemai semnificative,
intre modern, postmoderngi antropologie, sunt scoasela
lumind.Acestecorelaliiurmdrimsdle expunemin introducerea
noastrl gi, pe seamalor, sf, facem clard logica lucrdrii -
structuradupd care a fost alcituitd.
Intentriainiliald a c5rtriise mlrginea la elucidareaproble-
melor pe care postrnodernismulle-a pus pentru teoria gi
practicaantropologici.Ceeace pdreasimplu - identificarea,
intr-o schemdkutrriand,a ,,anomaliilor"ce rlmdn nerezolvate
in cadrul ,,stiintei normale" a antropologieigi, pornind de
aici, evidenliereaproducerii unei schimbdride paradigmd-
s-adoveditinsda fi mult mai complex.PenbucI posftnodernismul
(in antropologiaculturald,cel pulin) nu esteo noudparadigmi :
estemai putin, dar gi mult mai mult, ca si folosim expresia
preferatda lui Ldvi-Strauss.Nu este o paradigmdpentru cd
nu propune noi teorii care sd rezolve probleme ce stau in
suspensiegi nici nu deschideun nou cAmpde probleme.ln
schimb,postmodernismul aducetn antropologieo deturnarea
 t4 ( lAlll{ ll:t- I' ROC
Hl€Hltclql n iltttt(i l(,,sihilitate - implicl o altd.structurd a
tcntlulltflllt, (=ilil1
sl)uneaRaymondWilliams.
llelrrrlurreiratcnliei, in primul rdnd, trimite la o deplasare
llF lA cceil cc cste considerat esential in cadrul disciptinei -
rxplir.:ir(iirtcoretictr,intemeiatl pe anchetade teren, a variatriei
ctrlturalc - citre producerea textului etnografic Si limitele
ttt't:stuia.Schimbareastructurii sensibilit5trii,in al doilea rdnd,
pune sub semnul intrebdrii posibilitatea, dar Si legitimitatea
reprezentdrii Celuilalt - uman - tn modul obiectiv Si neutru al
practicii gtiinlifice moderne. CondensAndintr-o singurd sin-
tagmi, postmodernismul in antropologie a provocat o crizd a
reprezentdrii textuale a Celuilalt, crizd. manifestatd pe doud
coordonate : o coordonatd formal-cognitivl gi una etic5.
Cu aceastf, clarificare, lucrurile pdreau din nou simple.
Ceea ce rlmdnea de intreprins era prezentarea, prin apelul la
textele careproclami aceastl crizd,,a specificului ei disciplinar,
gi evaluareaposibilit5lilor depigirii ei. insd clarificarea turnurii
postmoderne doar in interiorul cadrelor antropologiei culru-
rale a ridicat o nou[ dificultate.
Pentru a o in[elege, trebuie sI contextualizlm: dupl cum
se Etie,antropologiaculturall sau social[ s-a format ca disciplini
autonom[ - la fel ca alte gtiin[e socioumane- prin desprinderea
din cdmpul filosofiei pozitiviste a secolului al XIX-lea.
Fixdndu-gi ca obiect populagiile ,,primitive", cu organizarea
lor socioculturald, antropologia a imprumutat rdnd pe rAnd
teoriile (pe care le-a implicat in diferite paradigme, curente
sau gcoli) din cadrele teoretice ale disciplinelor conexe: din
biologie, psihologie, lingvistic[ gi, in special, din sociologie.
Trebuie recunoscut faptul ci nu atdt inovafia teoreticl a repre-
zentat punctul tare al antropologiei, cdt abundenfade informalii
etnograficedespreculnrrile,,exotice".
Cu postmodernismul insd, apare o noutate in aceastl
logici gtiinfific5 a imprumuturilor teoretice. Cdci postmo-
dernismul nu mai vine in antropologie dinspre o disciplind
conexi sau inruditi. El nu reprezintl o teorie gi cu atdt mai
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIACULTURALA 13
putin vine dintr-o disciplinl sau poate fi localizat intr_o
disciplind anume. Ce esteatunci ? Ne limitdm, peilru moment,
la o caracterizare foarte generall : postmodernismul este un
fenomen cultural - o ,,dispunere" a gdndirii contemporane ce
evalueaz{'modurileistorice ale gdndirii gi situagiasocial-istoricl
in care ne glsim in termeni culturali. Astfel definit, post_
modernismul ar fi trebuit sI reprezinte de multl vreme o
provocare pentru antropologi, care au ftcut din
,,culturi,,
conceptul central al disciplinei. Nu s_a intimplat a$a, antro_
pologia fiind printre ultimele discipline in care postmoder_
nismul gi-a fEcut simtitl influenlar. insd ceea ce ne inte_
reseazl in argumentul de fatrI este faptul cI, fiind un fenomen
cuhural complex - care nu poate fi surprins ftri implicarea
pu{ine gansede izbdndi. $i aceastapentru cI rurnura postmo_
dernl in antropologie (ca gi in alte discipline sau domenii)
nu
se produce dintr-o necesitateintern[, ce survine din confruntarea
pitrunde peste tot, la inceput difuz, iar ulterior se precipitd
in
forme specifice.
Nimic mai firesc, s-ar putea spune. Acest fapt s_aintdmplat
mereu, evidenfierea contingentelor istorice ale practicii
$tiinti_
fice fiind de mult un loc comun. Ceeace trebuie ins[ considerat
in cazul postmodernismului este caracterul sdu
,,epocal,,,
7. Yezi George Marcus, ,,Conversations in hermeneutic
anthro_
pology", interviu realjzat de Neni panourgiii, Anthropological
Theory, nr. 3/septembrie 2002, vol. 2.
14 GABRIEL TROC
faptul cI pune in disculie o epocd in ansamblulei - este
vorba,evident,despremodernitate-, privind-o din interiorul
modernitdlii noastreca pe o formaliune cultural-istoricdce
poatefi analizatdprin distanlarea de ea gi ca reprezent6ndun
particular cultural specific Occidentului(iar nu ca destinal
umanititrii). Putem sesizadeja o interesantdafinitate intre
postrnodernism gi antropologie: a fi implicat,dar a te distanla
in acelagitimp, precum gi a consideraformaliunile isto-
rico-socialein termenii particularului cultural sunt asumpfii
fundamentalein antropologie.Ceeace nu inseamndinsd cd
antropologiaculturali ar fi fost un soi de postmodernism
avant la lettre. Dimpotrivd, dupl cum vom ardtamai jos, ea
a servit, in multe dintre ipostazeleei, tocmai acelei logici
culturalea modernuluipe care postmodernismulo contest5.
Odati surprinsacestcaracterepocalal postmodernismului
in raport cu modernul gi asumdndfaptul ci antropologia
culturald- asemeneacelorlaltegtiintresociale- esteo disciplini
,,modernd', devine transparentmodul in care postrnoder-
nismul a fost implicat in antropologie: nu ca o regindire a
problemelor,ideilor, teoriilor sau ca o contestarea vreunei
paradigmesau a vreunui curent, ci ca o punerein discu[iea
disciplinei ca intreg - ca .stiinti modernl" -, sub aspectul
felului in careea reproduce(in modul ei specific,conferit de
obiectul Ei metodeleei) ,,logicaculturall" a modernului.
De aici, a devenitclarl tripla sarcinl pe care trebuiasd o
asumlm in cercetareanoastrd. $i anume: 1. clarificarea
resorturilor postrnodernismuluiori a propriei sale .logici
culturale" ; 2. conturareaunui tablou al antropologieimoderne
acelorpremiseteoreticegi ideologice
gi, in fine, 3. evidentrierea
ale antropologieimodernecaresuntcontestabiledin perspectiva
postmodernismului.
Peacestetrei direclii a fost dezvoltatiilucrareade fa1i. Ele
reprezinti principaleleaxeale structurii lucrlrii, structurdpe
care o vom detaliain continuare.
posrMoDERNrsMULiN eNrnopolocrA cULTURALA 15
Modern Si postmodern
Posmodernisrrul este, in primul rdnd, o .repovestire" a
modernuluigi a modernit{ii. O repovestirecare, dupl cum
am anticipat deja, se face nu din afaramodernului sau ,,de
dincolo" de modernitate,ci din interiorul modernitSlii noastre.
Nu insi Ei de la ,,inlltimea" ei, clci incredereain ascendenla
modernitiigiide azi asupracelei de ieri a incetat s[ mai fie
creditatii.Acel sensal .noului" pe care modernul l-a pus in
migcarepare sd se fi uzat gi sI nu mai rlspundl sensibilit{ii
actuale.De unde vine atunci distanlareafa(5 de modern? $i
in ce sensse produceea?
Prefixul .post-" din .postmodernism' a provocat, fdrd
indoiali, o multime de neintrelegeri.Cel mai adesea,sensul
alocat lui .post-" a fost cel de succesiune,senscare indicl
cevade naturaunei conversiidefinitive in plan cultural gi a
unei treceri categoricela o altd perioadd,superioard,pe plan
istoric, atAtvechea,cdt gi nouaepocdfiind clar delimitabilet.
Totul este instr .modern" in aceasttrsuccesiune- o ,,noud'
perioad[ gi un ,,nou" etos ce rezultd din deplgirea celor
anterioare.,,Fost-",pentruLyotard- cel mai cunoscutteoretician
al postmodernismului-, semnifici instraltceva: nu o migcare
de repetilie, prinsl in logica moderni a depdqirii, ci una de
.analizd" gi .anamnezS";termenifolosili in senspsihanalitic.
esteo perspectivdde analizd,a situaliei
"Post-"modernismul
modernitlilii noastreprin anamnezaunor detalii, considerate
pAnI de curdnd neproblematice,care vin dinspre trecutul
nostru modern gi care se dovedescculpabile in raport cu
traumatismeleresimtritein prezent.Ni le reamintimpentru a
nu repetagregelilefEcutein trecut gi, mai important, pentru
a nu mai inclrca viitorul cu iluziile trecutului.
,,Postmodernul"nu este,prin urmare, un decalcal ,,moder-
nului", lucru valabil Ei pentru derivatelelor terminologice:
1. Vezi Jean-Franqois
Lyotard, ,,Noteon the meaningof "Post-"',
ir The PostmodernExplained, University of MiruresotaPress,
Mirmeapolis-Sydney,1992, p. 64.
16 GABRIELTROC
nu putemyorbi despreo .epocdposftnoderni"la fel cum vorbim
de epocamodern[(cu ordineasasociald,economiclqi politicd
sau, tn termenimarxigti, cu structuragi suprastructurasa) gi
nici despre,,postmodernism"ca gi corespondent in ,,postmo-
dernitate" al modernismului. Cu atAt mai pulin despre o
.postmodernizare'echivalentdmoderniz[rii. Termenii care
sevehiculeazdin dezbaterea postrnodernd- ,,postmodernitate",
,,postrnodem" qi ,,postrnodernism" - auto{i doaro semnificagie
culturall :,,postmodernitatea"semnificAndsitualia culturald
in caresepresupunecEne gdsimazi, odatAcu congtientizarea
limitelormodernului,iar,,posnnodemul"gi,,posftnodernismul"
semnificdnd,indistinct,m$careaculturali (precurn9i ipostazele,
rezultateleEi actorii ei) de mare amplitudine,care adopti o
atitudinecritici gi sceptici fatd de principiile gi asumpliilece
au ghidat gdndirea9i viala socialddin Occidentin ultimele
trei secole.
Lucrurile se complicdgi mai mult atuncicAndestepus in
eviden[dfaptul cd raportareapostmodernismuluila modern,
pe de o parte, gi la modernism,pe de altii parte, estediferit5.
DacI in raportcu modernul- condensat,de obicei, in .proiecul
iluminist" - postmodernismul esteantimodern,fa15de moder-
nism (modernulestetic),postrnodemismulestepro'modernist-
in sensulcd,radicalueaz[,intr-un mod particular,irs5l, contes-
tareamodernuluiprin intermediulartei, specificdmigcdrilor
de avangard[.Tentativaavangardelorde a reconcilia arta cu
viala (in incercareade a deplgi profesionalizarea ei ca unnare
a separlrii sferelor culturii moderne),tentativdcare a sfArgit
printr-o mai addncdaolarc a arrci2,estereluati deposnnoderni
ca estetizaregeneral[ a vietriicotidiene.Impulsul avangardist
estepreluat in postmodernitate,dar i se inverseazddireclia:
nu viala trebuieridicatl la nivelul artei - migcarein favoarea
1. Am detaliatacestsubiectin subcapitolele1.1 si 3.2.
2. Vezi JiirgenHabermas,,,Modernity - An IncompleteProject",
in Patricia Waught(ed.), Postmademism. A Reader,Hodder&
Stouhton,1992,pp. 99-101.
posrMoDERNrsMUL CUltUn-qrA n
il eNrROpOt-OCn
cdreiaNieuscheadusese argumentefilosofice-, ci artatrebuie
sf,coboarede pe piedestalulculturii de elitd pentrua in-forma
celemai mici detalii ale viefii, chiar cu riscul pierderii fo4ei
emancipatoare a artei.
insd prima raportare,cea fatrI de .proiectul modern ilu-
minist-, ne intereseazdaici in mod deosebit.in raport cu
modernul,postmodernismuldI glas nelncrederiiin ceeace a
corstituit pentrumai bine de doui secolecertitudineaprincipald
a Occidentului: ideeaprogresuluigeneralal umanititrii.Ideea
progresului- posibil, probabil sau necesar- a fost inrdd[-
cinati in convingereacd de wolutriiledin cunoagtere, tehnologie,
artl $i de celedin planul libertSlii - consideratenu ca achizigii
ale omului occidental,ci ca realjzdri obiective,universalegi
universalizabile- va beneficia umanitateaca intreg. Acest
,,optimism" al modernului- incredereacI toate dificultilile
in realizareaacestuiscopvor fi depdgite,cI suntdoardificultili
momentane,la care se pot gdsi ins[ rezolvlri rafionale gi
univocedactrsepoateda o reprezentareexacti a lumii - este
pus sub semnulintrebdrii de postmodernism.Totodati, este
pus sub semnulintrebdrii telos-ul istoric ce ii este subordonat
gi care se va reglsi ulterior, in diferite forme, in teoriile
moderneale dezvoltirii. Este vorba despre aceaviziune a
istoriei carea fost pentruprima datdformulatiide Iluminismul
francez: istoria ca mar$neintreruptal ,,luminilor" ; ca luptl
dificild (dar, in celedin urmd, victorioas[) a rafiunii impotriva
emotiilor gi a instinctelor; luptl a $tiintei impotriva religiei,
a adevlrului impotriva prejudecdfii,a cunoagteriiintemeiate
impotriva supentitiilor, a reflecgieiimpotriva existen(eiluate
de-a gata, a rationalidtii impotriva afectivitilii gi a domniei
obiceiurilor. O viziune caredefinegteepocamoderndca timp
al raliunii 9i ralionalitdtiigi careo delimiteazdferm gi definitiv
in raport cu trecutul. Impliciti deja pentru les philosophes,
aceastiviziune igi va glsi o fonnulareprecisl la Condorcetgi la
ceilalli.,,ideologi", fiind ridicati ulterior la rang de proces
universalde cltre Hegel, conceptualizatipozitiv de Comtegi
elaboratdcuprinzdtorde Weber.Modernitateaaplrea, in aceste
 18 GABR.IEL
TROC
I( IIi'I'MODERNISMUL CULTURALA 19
iN ANTROPOLOGIA
formul[ri, ca infiniti in posibilitltile ei, mobild gi orientatd in
rr1xrr rlici rrnor indivizi potential nevrotici, schizofrenici, care
permanen[i spre viitor - cltre o destinalie nu neapdrat cunos-
cutd, dar rafional anticipabilS. in raport cu mobilitatea qi cu lrrur irr llcricol tocmai ordinea care i-a produs. Spengler,mai
lflr rtrr. itlcntifici criza culturii burghezedrept criz[ a culfurii
deschidereaei, toate formele de culturi sau societate, atat din
ullrunc in general, postulend un ,,declin al Occidentului",
Occident, cit gi din afara lui, apar ca stagnante,suntpercepute
ilrlr o viziune de inspiralie biologisti a ciclurilor finite ale
ca finite, lipsite de istorie. DupI cum afirm5 Bauman, moder-
y1q'1ri,lilias argumenteaz[ cu date istorice ceea ce Freud
nitatea a produs un .efect optic" prin care toate celelalte
Irrterlrrcrtascin termeni psihologici : procesul civilizdrii consfilin
forme alternative de societate au fost vdzute ca intArziate.
eplroirrlc, identificabile istoric, de suprimdri, legitimdri pseudo.
propulsAndu-sein acelagi timp pe scara istoriei, ca forma cea
r rrilrrrrirlc pcntru comportamentenou introduse,,,naturalizdri"
mai inaltd la care celelalte forme de societate trebuie, in mod
hr(ulc qi nu progrese necesaregi rafional intemeiate - ale
logic, sd acceadir.
unru convenfii culturale locale. in fine, Heidegger este cel
Destul de repede insd, optimismul fa15 de rapiditatea
lnrc vir contura cel mai amplu tablou antimodern: in viziunea
modernizlrii a inceput sI pileascl. Pe la sfdrgitul secolului al
rn, rrurdcrnitateareprezinti ultimul moment (gi cel mai radical)
XIX-lea, pentru mulfi, devenise clar cI modernizarea igi are
nl nverrturiiistorico-metafizicea,,uit[rii fiinlei' in Occident.
pretul ei Ei cd ,,umanizarea umaniGifii' este un proces lung,
Rerrrltlrlclcacestei ,,aventuri" sunt omul modern, care nu se
ce trebuie imbunltift pe parcurs. Mai mult, intre cei care
ural poirlc raporta la lume gi la sine decdt instrumental, $i
proiectau ordinea socialS Ei cei aflagi in procesul ,,civilizdrii
lelrrricir,prin a cdrei extinderenelimitatl omul occidentalgi-a
se producea o rupturd tot mai addnci. lnsl aceste noi dificultili
etlirrs tkrrnina{iala scardplanetarl.
vor fi la rdndul lor considerate ca momente necesare ale
It)$ttnodernismuls-aconstituit in prelungireaacestorevaludri
dialecticii modernului : prin Feuerbach (care fundamenteazi
nrrllrrurrlcrne,insd cu o importantd deosebire fa[5 de ele. in
antropologic capacitilile emancipatoare ale omului) gi prin
r nrrtl'n(l iltdt cu naratiunile fondatoareale modernului, cdt gi
Marx (unul dintre cei mai perspicace observatori ai ampli-
r rr t'elc critice, care sunt deopotrivd perspective ,,din interiorul"
tudinii procesului de modernizare declangat in Occident gi
nrrxlcrrrului, acestadin urmi fiind perceput ca proces aflat
principalul proiectant al schimbirii sociale radicale), etosul
Itrlr o tlcsftrgurare indefinitE sub aspect temporal gi superior
progresului, ca gi sensul ascendent al istoriei, primesc o
fur rrrrrllcprivinle altor culturi, postmodernismul impune un
innoitd asigurare.
prrrrt'lrlc vedere ,,extern" - artificial constituit -, un cadru de
Pe de altl parte, tot la sfirgitul secolului al XIX-lea, un
relcrirrlil firtr5de care modernitateaapare ca o perioadd ce s-a
tablou antimodern incepe s[ prindi contur. Nietzsche este
ltrr'lreirrt,un episod inchis al istoriei, un proiect care gi-a
primul care pune in luminl complicitStrile modernului cu
Fpur/irt posibilitilile. Acest ,,cadru de referin[5" cuprinde
gdndirea gi morala care il preced. Freud, la rAndul s5u, vede
evcrrirrrcrrte istorice (cele doui tdzboaie mondiale, experien{a
civilizarea modernd ca pe un proces prin care individul este
Arrrt'hwitzului, rlzboiul rece), expune limitele diferitelor
constrAnsca, in schimbul securitdlii, igienei gi ordinii sociale,
pr)r(.r'tc de modernizare (nici liberalismul economic Ai cel
s5-gi suprime o parte dintre impulsurile naturale, cu consecinla
pnlrtit' 1iinici variatele forme de socialism gi comunism nu au
rl lrrr t,rrraucipareageneralSanticipatl) gi discrediteazi superio-
l. Yezi Zygmunt Bauman, Legislators and Interpreters, Basic
rltrrtcirVcstului in raport cu alte culturi $i civizatii, prezente
Blackwell, Oxford, 1987, p. Il4.
qrrlrlr('culc (progreseleeconomicegi tehnologiceale Occidennrlui

I
 20 GABRJEL TROC
nu au dus la emancipareaindividului, ci la noi forme de
alienareSi la o cre$terecontinuda incertitudinii). Simulind
,,exterioritatea"gi ,,posteritatea"fagi de modern, postrno-
dernismulpunemodernulintr-o perspectivddin careacestuia
i se refuzdposibilitateaproprie logicii saleculturalede a se
reinventamereu. Din aceastlperspectivf,,neajunsurilelumii
moderne nu mai apar ca ,,erori de proiectare" ce pot fi
corectatepe parcurs.Proiectulmodem, atAtin ansamblul,cdt
gi in detaliile lui, estediscreditat; el ar sta pe fundamente
nesiguregi ar ascundecontradictii ireconciliabile.
Valorilemoderne,in special,care au fost pentru o lung5
perioadf, de timp consideratevalori universale - valorile
umane,pur gi simplu -, sunt relativizatede postmodernism,
expundndu-se, pe de-o parte, conjuncturileistorice care au
fbcut posibil acestde la sine inteles occidentalgi, pe de altd
parte, caracterulde sistemcare le-a conferit credibilitate gi
tenacitatepdni in epocanoastrd.Astfel, afirmi postmodernii,
ele s-auimpusca fiind certein momentulin careexpansiunea
occidentaldce a urmat epocii descoperirilorgeografrceatinsese
o amplitudinenemaiintilnitii in istorie. PSreaevident,in acel
context,pentrutoat2ilumeaci ,,Vestul"estesuperior,,Estului",
albii - populatriilorde culoare,iar omul civilizat - celui neci-
vilizat sau .primitiv". Alte opozilii ierarhice au venit de la
sine: superioritateagdndirii logice fagi de gdndireamiticd
sau ,,prelogicd",a raliunii fatrdde nebunie,a bogdtieifafd de
austeritate,a celui educat fali de cel lipsit de educalie, a
blrbatului fali de femeie,a productivitdtii indusrrialefali de
ceameste$uglreascd saudomesticl, a culturii ,,inalte" fatrdde
cultura de masl etc. Toate acestecupluri au fost proble-
matizatein ultimele decenii.in plus, s-ascosla luminl faptul
ci ele nu suntautonome,nu sepot legitimaprin ele insele,ci
doar ca parte a unui sistem care le cuprinde gi care este
expresiaaceleiagistructurioccidentalede puterece a intrat in
expansiuneplanetar5.Un sistemcare a fost puternic legitimat
prin intermediul .metapovestirilor"istorice gi metafizicepe
care gAndireamodernl le-a produs gi pe care, ulterior, s-a
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOTOGIA CULTURALA 21
strlduit neincetatsd le confirme riguros prin intermediul
,,stiintelor despreom'. Acest sistem, cu complicatelesale
metamorfoze,in cadrul cIruia interpretlrile unor evenimente
istorice se combindcu proieclii teoretice,care la rdndul lor
produclegitimlri pentruacgiuniconcrete- sistemin caresuntem
pringi gi azi, in modernitateanoastrd ,,tilrzie" -, este linta
proiectuluide critic[,deconstructiv5" a postrnodernismului.
DupI cum am vdzut, modern" s-a articulat in
-proiectul
primul rdndprin intermediulscrierilor filosofice. Tot in f,rlosofie
a avut loc insd Si cea mai ampld contestarea lui. $i noi, in
incercareade a clarifica resorturile culturale ale postmo-
dernismului,am pornit de la filosofie.
Astfel, in primul capitol al lucririi, filosofice
"Riddcinile
ale postmodernismului', am tratat inldnEuirea acelor idei
filosofice care au condusla survenirea gdndirii gi atitudinii
postmoderne.Alegerea gdnditorilor ale cdror sistematizdri
conduccltre postmodernisma presupus,dupdcum estede la
sine inleles, un decupajin cadrul unui peisaj filosofic foarte
extins.Acestdecupaj,de care trebuies[ df,m seamaaici mai
pe larg, nu a fost insl unul aleatoriu: optiuneanoastr[pentru
anumili filosofi, gi nu pentru allii - estevorbadespreNietzsche,
Heidegger,Derridagi Foucault-, estejustificatEdin mai multe
considerente.$i anume: prin intermediul lui Nietzscheam
pus in lumind prima formulare filosofic[ a unei atitudini
radical antimoderne,o atitudinepe care, ulterior, Heidegger
o reconfirmdgi o situeazdin raport cu istoria gdndirii meta-
fizice qi cu conjuncturile contemporaneitdtrii sale. Ceea ce
este important la acegti autori este ci ei criticl modernul
intr-o manierl ce nu-i mai lasl deschisdacestuiaposibilitatea
de a seconciliacu sine.ln acelagitimp insd, acegtifilosofi nu
pdrdsescideeaunei alternative,pe careo concepinsd in afara
modernului(cu rddicini in trecut, dar orientati cltre viitor)
gi impotriva acestuia.Derrida gi Foucaultiau gi ei pe cont
 22 GABRIELTROC
propriu critica modernului: Derridain prelungireadestrucliei
ontologiei a lui Heidegger,iar Foucaultsistematizdndintuilile
lui Nietzscheasupraistoriei. Cei doi nu mai vizeazi insi
constituireaunei alternative; altfel spus, cercetdrilelor nu
mai suntorientatecltre ,,depigireacrzeiepocale'.in schimb,
ei elaboreaziaceleproceduri sistematicede deconstruc(iea
sustrinerilor modernului care au putut fi prealuate de
postmodernigi ransformatein metoddde investigaliea dife-
ritelor ipostazeale modernului - estevorba despre,lectura
deconstructivd"la Derrida gi de ,analiza de discurs' la
Foucault. Opfiunea pentru acesti ultimi gdnditori se mai
justificl insd 9i prin linta finald a lucrlrii noastre- postmo-
dernismul in antropologie-, prin intermediul lui Derrida
putand sI clarific[m orientareatextualistda antropologiei
postrnoderne,iar prin intermediullui Foucault,impulsuletic
ce o anim5.
DupI cum se gtie, acegti gdnditori au produs opere de
dimensiuniconsiderabile.Nu am incercat,evident,sI clarificdm
aici toate aspectelesistematizdrilorpe care ei le-au realizat,
ci am ciutat, in cazul fiecdruia, sd scoatemla lumind acea
dominantd sau temd care traverseazdscrierile lor gi care
conducecltre posfrnodernism. in cazullui Nietzsche,am avut
in atenlietentativaelabordriiunei noi filosofii - ,,filosofiaca
artd $i religie". La Heidegger,am urmdrit tema ,,depdgirii
metafzicii'. in cazullui Derrida, ne-aml5satcondugipe firul
,,criticii logocentrismului",in timp ce la Foucaultne-amoprit
asupraraportului dintre ,,cunoa$tere $i putere".
Cel de-al doilea capitol al lucrdrii - care vizeazd deja
postrnodernismulrealizat- debuteaz[cu o scurttrincursiune
in istoriatermenuluide ,,postrnodemism",istorie cene conduce
cdtre cea mai importantii tentativdde ridicare la concepta
termenului gi de elaborare a unui cAmp propriu postmo-
demului, careii apa4inelui Jean-Frangois Lyotard.pe parcursul
subcapitolulu i 2. I arnurmlrit indeaproapeaceastielaborare,
agacum a fost dezvoltatiieain Condiliapostmodernn,incercdnd
sI sintetizlm raporturilecomplexepe careautorulle identificd
POSTMODERNISMULiNENTNOPOT-OGIACULTURALA 23
intre transformdriledin planul cunoagterii,adusede infor-
matizareaacesteia,gi celedin cadrul societitii contemporane-
Deopotrivd, am incercatstr scoalemla lumini dimensiunea
inerentcritici ce rezultii din aceastlviziune. in frnalul subca-
pitolului, am amintit controversace s-a iscat ca urmare a
acesteilucriri (Lyotard- Habermas),subliniindrolul pe care
eal-a avutin impunereapostnodernismuluicaun modparticular
de criticd.
in subcapitolll2.2 an tratato temi specifrcdrepertoriului
postmodern- tema endism-tlui - prin intermediul uneia
dintre cele mai cunoscuteexpresii culturale ale ei: tema
,,sfArSituluiistoriei", a$a cum apare aceastala Francis
Fukuyama.Am analizat suslinerile lui Fukuyamapunindu-le
in corespondenlS cu ideile unui alt gdnditoramerican,Daniel
Bell, cunoscutEiel in literaturapostmodernipentruformularea
ipotezei,,sfirgitului ideologiei" gi a conceptuluide ,,societate
postindustriall".Am folosit, de asemenea, eseullui Fukuyama
ca pretextpentru a ardtain ce mlsurd postmodernismuleste,
din punct de vedereal unei culturi implrti5ite, un specifical
societllilor occidentale,fiind strict dependentde configu-
ra[iile acestora.
,,Etica postmodernd"constituie subiectul pe care l-am
investigatin urmltorul subcapitol.Scopulurmdrit aici estede
a clarifica in ce mf,surdrevigorareaeticl ce debuteazdin
Occidentin anii '90 estedivergentl fald de rigorismul moral
al epocii burgheze.
in subcapitolul2.4 am prezentattentativa ambitioasl a
gdnditoruluiamericanFredric Jamesonde a analizapostrno-
dernismul prin prisma unui marxism actualizat.Fiind unul
dinte cei mai importanli teoreticieniai posUnodernismului (insl
la fel de izolat in pozilia pe care o susline),Jamesonnu este
mai putrinsingular in minutrioaselesale analrzeale diferitelor
fenomenecontemporane,analize subordonatetezei funda-
mentaleconform clreia postrnodernismulnu reprezintdaltceva
decdtultima expresieideologicda capitalismului.
24 GABRIELTROC
in fine, cel de-al doilea capitol al lucrlrii se incheiecu o
ultiml perspectivdasuprapostmodernismului,ce ii apa4ine
lui StevenConnor,perspectivl coagulatl in jurul in{elegerii
postmodernismuluica modalitate de repliere discursivf, a
academieica unnare a migclrilor de contestareculturald gi
social5din anii '60-'70.
Antropolo gia culturald Si modernitatea
Ideea cd antropologiaa oferit acea imagine a alteritefi in
raport cu care identitateamodernd s-a constituit este larg
impdnigiti de antropologi.Carea fostinsd, mai exact,ponderea
reprezentlrilor antropologicedespre Cel[lalt in imaginarul
occidental, precum gi mecanismulsocial prin care aceste
reprezentdriau ajuns la publicul larg au fost problememai
pulin clarificate.O recentEdezbaterc,ce antreneazlastizi istorici
ai mentalittrlilor, etnologi, antropologi, jurnaligti qi chiar
diplomali din Vestin leglturd cu utilizarea ,,primitivilor,, in
scop comercial qi ideologic in Occident, a inceput si facd
lumind gi asupraproblemei care ne intereseazdaicil. prin
dezbatereain cauzI, o ,,istorie refulatii" incepesi fie reme-
moratd: este vorba despre istoria populaliilor considerate
primitive care au fost adusesistematicin Occidentgi expuse
privirii maseloroccidentalein fonnare.Cifrele suntin primul
rdnd semnificative: intre 1870 Si 1930, aproximativpatru
1. Dezbatereaa urmat publicirii, in august 2000, in Le Monde
diplomarique,a articolului ,,Desexhibitionsracistesqui fascinaient
les europdens.Ces zoos humainsde la R6publiquecoloniale",
serrnatde NicolasBancel,PascalBlanchardgi SandrineIrmaire.
Doud mari proiectede investigagiipe aceastdtemi, sustinutede
CNRSgi ACHAC, au urmat in 2001,rezultatelelor fiind sintetizate
in volumulcolectivcoordonatde NicolasBancel,pascalBlancbard.
Gilles Boetsch,Eric Deroo gi SandrineLemaire cu titlul Zoos
Humnins. De la Vinus hottentoteawcreality sftows.Editions La
D6couverte,20O2.in2003, Eric Deroo gi-pascalBlanchardau
realizatun exceplionaldocumentarpe aceeagitemd, iar dezba-
terea s-a extins $i in StateleUnite.
I'OSTMODERNISMUL iN INTNOPOIOGIA CULTURALA 25
tut€ de milioanede occidentaliau luat contactcu ,,primitivii",
In formc de expuneredintre cele mai diverse: in grldini
mologice, tdrguri regionaleEi bAlciuri, expozilii coloniale,
eHhnrcte, teatre,sateindigeneambulante,in staliunilemarine
9te, Aceste expozitriiantropozoologice,organizate atAt de
egonli privali, cAt 9i de institutriistatale,in care .primitivii"
€reu expu$i adeseain cugti sau in spateleunor grilaje, au
flcut vizibilS - in sensulde a fi ,,pus in scen5" - distanla
presupus[dintre modern gi premodern, dintre civilizat li
prlmitiv,dintre,,umanitate"gi,,salbdticie".Deveniteitinerante,
€xpozitiileumanece debutaserdin Fran(aqi Anglia au traversat
ulterior intreaga Europ[, precum gi StateleUnite, oferind
publicului un spectacolregizat in care popula{ii paqnice-
congolezi,eschimogi,nubieni,canaci,tuaregietc., ce fuseserf,
de multl vreme atinSide influenleculturaleexterne- au fost
obligatesdjoace rolul primitivilor sdngerogi,al canibalilor,
al barbarilor. Expuqiuneori alituri de primate, ei au intruchipat
pentruun darwinismpopular,,verigalipsi" dintre animalitate
$i umanitate.Prin intermediullor, in mentalitateaoccidentali
a prins formi un rasism de mase (un rasism popular in
prelungirearasismuluiStiintific al secoluluial XIX-lea) gi s-a
constituit legitimitatea ac(iunii coloniale. Ele au contribuit
substanlialla acel procesde ,,normalizare"al indivizilor din
societltileoccidentale,pe careFoucaultl-a analizatin detaliu,
oferind punctelede referinli ale ,,anormalit[lii" fale de care
,,normalul" igi cereainstaurarea.Acesteexpozitriiau populat
imaginarulvestic cu fantasmelealteritedi absolute- primej-
dioasS,dar gi fascinantd-, care, dupd ce acesteforme de
expunereau devenitinavuabile,s-au sublimatin diferite alte
forme de prezentare: in cinematografie,in muzee,expozilii
etnice,in arta modernisti.
Instrumentarea primitivului in scopurietice,politice, ideo-
logice gi artisticea constituitun fapt centralin reprezentarea
de sinea modernitilii. Esenfialde surprinsesterealizarea,,in
negativ" - ca sd folosim un limbaj fotografic - a acestei
reprezentdri: in ciuda ideologiei care poziliona societatea
26 GABRIELTROC
moderndpe o scareevolutionistd,modernitateanu s-a definit
in relalie cu societdfilepremoderne,ci a definit celelalte
societ[1i$i ,,traditii" luAndu-sepe sine ca reper, un proces
prin care, pe de o parte, gi-a asiguratcentralitatea9i, pe de
altl parte, a subordonatalte societdli Si le-a integrat tntr-un
sistemfunclional. in termenii varialiei sociale gi culturale,
,,scaraevolulionistl"pe seamaclreia modernitatea gi-aafirmat
superioritateatrebuie inleleasl nu ca o scardascendent5,ci
ca una descendentl,una pe care de la stadiul modern ,,se
coboard' cltre alte civilizatii trecutegi prezente; clasificdnd
,,vestigii",,,radtii", ,,arhaisme" gi ,,atavisme", s-a,,cobordt"
in timp (cdtre Antichitate $i Evul Mediu) 9i spaliu (c[tre
in
gi
,,Orient", Far West lumea ,,primitivilor").
Instrumentalizareaprimitivilor nu a fost doar apanajul
tlrilor coloniale.in EuropaCentrall 9i de Est, a fost utilizat
un alt tip de urmlrindu-se o finalitate diferitl.
"primitiv",
Dacd in cazul prezentatmai sus tripla articularerationalda
pozitivismului, evolulionismuluigi rasismului - insolitd de
voyeurismulin mas[ - a condus la inferiorizareaceluilalt
exotic prin naturalizarea,,monstruozitdtrii"sale, in Europa
Centraldgi deEst, celilalt arhalcva deveni,dintr-operspectivl
ce combini de aceastl datd ra[ionalismul cu romantismul,
simbolul fo4elor regenerdriinalionaler. El va fi considerat
depozitarulesenleipoporului, al traditiei imemoriale,a ceea
ce unificd gi di sensafirmdrii unei populalii ca entitateaparte
din punct de vedere cultural gi social, parte esenfialI in
ansamblullimbd-cultur5-istorie-teritoriu,prin care naliunile
modernes-auautoreprezentat. Mecanismulde autoreprezentare
al modernitStriiprin obiectivareaCeluilalt, care in acelagi
timp a condus la inserarealui intr-un sistem funclional,
mecanismpe carel-am decelatin raportcu ,,primitivii exotici",
seregdseEte gi in cazul ,,primitivilor idealizali" : o clas[ deja
moderni (burghezia)proiecteazdasupraceluilaltarhaicpropriile
l. YeziMarianneMesnil, Etnologul, intre SarpeSi balaur, Editura
Paideia,Bucuregti,1997,p. 24.
27
l,osrMoDERNISMULiNerqrnopoloclACULTURALA
06tegorii- de genul ,,tradi1iei"sau ,,folclorului" -, pozi-
llonAndu-lin cadrul unui sistemin care acesta,dupl ce este
Ur€atpe un piedestalgi ulterior este investigatpentru a se
$onte la lumind esentasa culturall, esteconstrdnssd devind
p6rtea procesuluimodern de transformareprin care tocmai
arhaismulsduestecondamnatla dispariliel.
Ceeace ne intereseazlin aceastlintroducereestecare a
brt rolul antropologiei,in general,ti cel al antropologiei
culturale,in special,in raportcu acesteprocese.$i, mai ales,
In ce fel a fostprins[ antropologiaculturalSin acestmecanism
d! reprezentare de sine prin Cel5lalt, specific modernitdlii.
ln leglturd cu fenomenulexpuneriiin Occidenta primitivilor,
poziliaSocietdtiiFranceze de Antropologie,creatdin 1859,a
furt unade vldit[ incurajare.Orientagiin specialcltre antro-
pologia fizicd, antropologiiepocii au fost mereuprezenfi-
pentrua face m[surltori, pentru a prelua cadavrein scopul
dlsecliilor, pentru a comparadiferite grupuri exotice,dar gi
pcntrua compara,,anormalii"din propria societatecu prim!
tlvii - pestetot acoloundeaceEtiadin urmXau fost exhibaliin
public. Din parteaantropologilora existato suslinutl incitare
pentruamplificareafenomenuluidin mai multe rafiuni: prin
Intermediulexpoziliilor,,,materialul"umaneravariatEipunea
mereula dispozilie,,specimene"noi ; existaun interesal
mareluipublic pentru cercetlrile lor, de unde gi posibilitatea
promovlrii acestoragi, nu mai putin important,prezentaf:.z;icd.a
,,strlbaticilor"impuneaca fiind ,,evidente"enungurileevolufio-
nistegi rasialecare s-auprodus2.Ceeace esteimportantde
Veziin acestsensqi ClaudeKarnoouh,,,Despreadevdratasemni-
ficagiea folclorului", in Eniko Magyari-Vincze,Colin Quigley,
GabrielTroc (ed.), intdlniri multiple.Antropologioccidentalitn
Europade Est, Editura EFES, Cluj, 2000.
VeziNicolasBancel,PascalBlanchard,SandrineLemaire,,,Des
exhibitionsracistesqui fascinaientles europ€ens.Ces zoos
humainsde la R€publiquecoloniale", Le Monde diplomatique,
august2000.
2& GABRIELTROC
surprins aici e tocmai aceastl articulare gi interdependenfd
intre gtiintr5,interesulpublic, divertismentgi scopurilecoloniale.
In acest context, varialia umantr a tins sI fie interpretatd
pornindu-semereude la evidenlafizicd, de la ceeace ptrrea
vizibil pentru toati lumea, nofiuneafundamental5fiind cea
de iar argumentele pentruexplicareadiferenlelorfiind
-rasd",
inevitabilforjatein termenibiologici. Evolutrionismul social-
expresiateoreticda logicii modernede marginalizarea Celuilalt,
cu scopulafirmlrii propriei centralited- a fost paradigmace
a produs ierarhizareagtiinlificd intre oameni, stabilind, pe
seamaierarhiilor de rasd, nenumlratealte ierarhii : sociale,
culturale,lingvistice, istorice, etnice,nationaleetc. Aparatul
gtiinlific al antropologieicareurma si probezeierarhianaturall
dintre rase s-a diversificatdin ce in ce mai mult. Au ap[rut
noi subramuri: frenologia,antropometria,craniometria,biochi-
mia raselor, eugenia; s-au produs noi concepte- ,,brahi-
cefalia", ,,mesocefalia",,,dolicocefalia"etc.- gi noi clasificiri
fanteziste,de genul homo europaeus,homo alpinus, homo
mediterranewl.Prin intermediulacestorconstructe,s-aspeculat
asupralegdnrii dintrenuanlelepielii, formacraniului,unghiurile
faciale gi calitl(ile morale, inteligenll, abilit5li tehnologice,
inclinalie spre violen[tr,delincvenlil in cele din urmtr, acest
angrenajteoretic de produs ierarhii a fost utilizat, cu conse-
cinlele cunoscute,chiar in interiorul Europei.
in comparaliecu acestedezvoltlri, antropologiaculturald
a urmat un curs diferit Ei a indeplinit un cu totul alt rol.
PrinsI gi ea, in momentuledifrcdrii ei ca gtiinld, in paradigma
epocii- prin Tylor gi Frazerin MareaBritaniegi prin Morgan
in StateleUnite -, ea a recunoscut ca fiind mai mult
-cultura"
decdtun simplu epifenomenal ,,rasei".Cu toatecd studierea
populaliilor exotice sub aspecfulculturii lor a demaratcu
acelagiimpulsevolulionist,incercdndu-se gdsircasurvivals-urilor
l. O sintezl a teoriilor rasialede pdndla al doilea rdzboi mondial
a fost realizatii la noi de P.P. Negulescuin Genezaformelor
culturii, Editura GeorgescuDalafras,Bucuregti,1940.
PoSTMoDERNISMUL IN ANTRoPoLoGIA CULTURALA 29
carc strevidenliezeprocesuluniliniar de evolulie in domenii
precumorganizarea familiald, politic5, religioas[ g.a.m.d.,
antropologiaculturall a avut, inc[ de la inceput,potenlialut
unui,,contratutent".Penfir d, irdiferent de azump1iile teoretice
rubsumate,eaa adusin atenliefaptul cd celSlaltexoticvorbegte,
aicmeneaeuropeanului,o limbd cu reguli gramaticalece pot
fi decriptate,c[ poseddmituri gi rinraluri, cI totemismulnu
lnseamnl,,adorareaidolilor", ci reprezintl o forml de clasi-
ficare naturali Ei sociall, c[ posedl sisteme riguroase de
norme gi interdictrii, cd practicd un schimb economic ce
presupune rcspectarea unor reguli, ci estepartea unei organizdri
aocialecu roluri gi ierarhii diverse.Pe scurt, cd estemult mai
aproapede umanitateacivilizatd decilt s-a crezut$i tot affit
de tndepdrtatde regnul animal ca Si omul modern. Pundnd
problemadiferenfeiumanein termenii culturii gi probdndcu
dateetnograficecd aceastase reg[segtepestetot acolo unde
omulvietruiegte, indiferentde ,,stadiul"strude evolufie,antro-
pologiaculturall a asiguratacel orizont in care o ,,umanitate
unitarl" a putut fi conceputi. insd odatdacceptate,,in uma-
nitate",culrurile ,,primitive" giau arltat potentialulsubversiv,
aducdndla luminl faptul cd societllile pot functionaintr-un
registrula fel de umanca al modernilor, chiar dacl pe seama
altor valori, a altor viziuni asupralumii gi inbazaaltor normece
regleaz{,comportamentul.Antropologia culturald a conturat
tabloulunei umanittrliunicegi plurale totodatii,o perspectividin
care,treptat,imaginea,,primitivilor" ca sub-oamenisau,,strI-
mogivii" va fi inlocuit[ cu cea a ,,umanitdliloralternative"-
populaliicarepotfi inapoiatedin punctulde vedereal dezvoltlrii
tehnologice,fdrl a fi, din acestmotiv, mai pu(in umane.
Ceeace dorim sd punem in evidenld este cI, in acelagi
timp in carereprezentarea de sinea modernit5liiprin Celdlalt
a condusla afirmareacentrditilii modernului gi la subordo-
nareaCeluilalt, un alt proces, contrar, a inceput si-gi facd
simlid prezenta:imagineauneiumanitlli alternative,contem-
porane gi aflati in afara ,,civiliza(iei" - adusi in aten{ia
occidentalilorde chiar una dintre gtiinlele socialemoderne,
antropologiaculturall -, s-aconstituitca unul dintrepunctele
 GABRIEL TROC
de referinll pentru critica internl a modernului. Este suficient,
credem noi, sI amintim influenla lui Morgan asupra lui Engels
(Origineafamiliei, a proprietdlii private Si a statului apare la
putin timp d:updAncient Society gi se bazeazl pe ideile de
aici) Si a lui Marx (care, la un moment dat, dorise s5-i dedice
lui Morgan Capitalut). Freud, la rdndul sdu, va prelua masiv
de la Frazer, explicAnd nevrozele civilizatriei prin prisma
refuldrii imboldurilor ,,primitive". Tot asupra scrierilor lui
Frazer va medita ulterior Wittgenstein, iar Thomas Eliot va
lua ca reper definitia ,,culturii", agacum aplrea aceastala Tylor
in Primitive Culture, pentru contestarea ,,culturii ca civlluagie" ,
punAndsub semnul intrebdrii raportul necesardintre ,,civrllz;a9ie"
gi progresul moral. Arta modernistii, pe de altE parte, va apela
(intre altele) la ,,primitivism" ca una dintre resurselede contes-
tare a conventriilor artei burgheze. Mai tdrziu, Boas va aduce
argumente ferme pentru contestareacategoriei de ,,rasd", iar
elevii s[i vor implica, pentru a demonta o seamd de ,,de la
sine infelesuri" ale culturii americane, comparativismul inter-
cultural.
Neindoielnic, nu pretindem ci erodareaincrederii in centra-
litatea modernului, care incepe sd se insinueze de la sfdrgitul
secolului al XIXlea in gdndirea sociald, ar fi fost determinati
doar de noua perspectivd asupra ,,primitivilor" , care a venit
dinspre antropologia culturali. Degi ea a avut un rol important
in acestproces, posibilitatea ins5gi a aducerii pe scenagdndirii
occidentale a unei umanitdli alternative fine de o migcare mai
complexd, proprie chiar evoluliei interne a modernului. Jacques
Derrida a pus in eviden(5 aceastd migcare, clarificind in
acelagitimp rolul cu totul aparte pe care antropologia culturali
(sau etnologia, dupd taxonomia francezd)l-a avut intre Stiintele
umane. Etnologia, afirm5 Derrida, nu a putut sI ia nagtereca
gtiingi decdt in momentul in care o decentrare a putut fi
operat5: in momentul in care cultura europeanl - pe care
Derrida o inlelege prin istoria metafizicii gi a conceptelor
acesteia- a fost dislocati, izgonitl din locul sdu, fiind nevoiti
sI inceteze a se mai considera drept culturi de referinf[. Prin
unnare, critica etnocentrismului - condilie a etnologiei - s-a
l,ttstM( )t)IIRNISMUL
IN ANTROpOLOCnCUlrURelA 3l
:tttlul lr\titlit cklar atunci cflnd destructia istoriei metafrzicii a
FtFrrlo lrrcqllpcntru un astfel de demerscritic. insd etnologia,
FFur tr r fttintil, $i-adezvoltatconceptelein elemennrldiscursului,
erllel lrrt'flt a lbst inevitabilS preluarea - chiar in momentul
detrurrlflrrictnocentrismului - a premiselor etnocentristepe
tdtF tllilr(ir rnoderni despre om le presupunel. Paradoxul in
F-FIFa rr gllsit antropologia culturali modernl a fost, prin
illtilrlli,. trcclade a se fi constituit ca o $tiintd modernd gi, in
Ar'cld5ltirrrp, de a fi contribuit la decentrareamodernulfi, de
tt fl t tnlrilnit la eroziunea tncrederii in sine a modernului Si,
ln m elrrsitimp, de afi integrat acel cadru conceptual modern
dF te1rn,:.t,ttttrre a umanalui care conduce ineitabil la obiec-
llltilett tuttrtlui Si la inserarealui tn structurile de cunoastere4o-
lllltt.n t, p nrytrii epocii moderne.
ltlrroccrrtrismul s-a insinuat de la inceput in demersul
llllrrllf rc irl antropologieigi chiar in conceptulei fundamental:
e€l nl ..eulturii". Odatd cu prima definitrie antropologicl a
eullririi, lirrmulat?i de Tylor in 1871, in care cultura este
lltlelcrrslcir ,,intreg complex" (ce cuprinde ,,cunogtin1e, credin(e,
FtlF, nt()nllc" etc.), se impune ideea, de esenfdmodernd, a
Ittlnlttntikrrrafional ordonate, o idee prin care primitivii sunt
lttretn1i irr aceeagi ordine de realitate cdreia ii apartin $i
tluxlr.r'rri i. In acestconcept al culturii se regdsescat6t proiecliile
rn r lrlt'rrlirlcde ordine Ei raliune, cdt gi ,,urmele" metafiziceale
t€rsrrlrriclitist al ,,culturii", fapt careva faceca in reprezentarea
r'elrrllrrllcxotic sd persistemereu reflexia reprezentirii de sine.
lrrrrt'cstl'el- afirmdCarlaPasquinelli-, culturaa devenitmetafora
lr rlinii, a ordinii noastre,iar toatedescrierilecelorlalli au devenit
rrrrxhrlide a vorbi desprenoi ingine.2
M'rr .l:rcques Derrida, ,,Structura, semnul gi jocul in discursul
ff lnr(clor umane", in Scriitura Si diferenya, Editura Univers,
f l r r t r r r c r i t i1, 9 9 8 , p . 3 7 9 .
('rrrll l)asquinelli, ,,The concept of culture between modernity
nrrrl lxrstmodernity", in Yflclav Hubinger (ed.), Grasping the
t'lnnging World : Anthropological concepts in the postmodern
/,.,. l{()utledge,Londra gi New York, 1996, pp. 58-59.
32 GABRIELTROC
Tentativaprincipal5a antropologieimodernede a sesustrage
etnocentrismuluia fost implicarea relativismului cultural.
Flrd indoiali, odat[ cu Boas gi cu gcoalalui, stigmatul
etnocentrismuluicare a marcatantropologiain fazaei evolu-
trionistddispare. ins5, pe ldngl dificultllile epistemologice
care survin odatd cu teza relativismului cultural (problema
comunicdriiinterculturaledevineaporeticd),aceasdviziune
reasiguriimagineaunor intreguri(culturi-societdli)care,chiar
dac[ nu mai suntdispuseierarhic,perpetueazlopoziliamodernl
,,noi"/,,ceilal1i",cu toateconsecinfele teoreticegi practicepe
care le-am amintit deja. Nu numai cf, etnocentrismula fost
mai addnc decdt s-a crez'ot,dar antropologiaculturald, in
demersulei fundamental- acela de a reprezentaculturile
exoticeca totalitdli -, a subscris(fbr[ voie, desigur)la acel
mecanismmodern care subordoneazd prin cunoagtere.Acel
mecanismpentrucaresurprindereadiferenleiCeluilaltare ca
finalitate asigurareaidentidtii proprii gi, in cele din urm5,
suprimareadiferenlei. in acestsens,antropologiaculturalda
avutun rol apartein raport cu modernitateagi o pozilie unicl
fatr[de celelaltegtiinleumane.Dac[ tendintra in cadrul celorlalte
gtiin{esocioumanea fost aceeade fragmentare a obiectuluilor
specifrc,in antropologiaculnrrall, tendinla a fost inversl:
aceeade totalizare.Una caresereproducein toatedemersurile
ei gi caretraverseazd diferiteleparadigmeale disciplinei: in
abordareaholistic[, in genul specificde textualizare(mono-
grafia), in comparativismulintercultural, in fieldwork (ca
experienlltotalda antropologului), in gisirea,,patternurilor",
a ,,trlsdturilor" specifice unei culturi, a ,,personalitltilor"
culturaleg.a.m.d.Odatdcu esenlializarea Celuilaltprin cultura
sa, reprczentat[ca ,,tablou", alte esenlializlri, dualit[1i gi
totalitlli - prinsein premiselemetafizicealegtiingeimoderne-
au fost implicate: esenlaratrionalda umanitltii primitivului,
centrareasineluiin subiect,esentaculhrral5dincolodeaparenla
comportamental5, idealitateanormeifatrIde realitateaactiunii,
,,traditria"ca instanfdatemporali etc. Pe scurt, reprezentarea
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA 33
Celuilalt prin cultura sa (inleleasdca totalitate)s-a fEcut cu
prcful - ,,plItit" incd de la inceputgi carenu seputea evita-
nl atenutrriialteritllii Celuilalt prin aducerealui la numitorul
comunal cadrelordiscursuluioccidental:astfel,relafiilede
ntdenieau fost vlzute ca forme de organizarepoliticd, tote-
Inismulca modraltonalde clasificare,ritualurilegi tabuurile
nu fost in(eleseprin trimitere la religie gi magie, grupurile
primitivecasistemesociale,cu structuriproprii gi cu elemente
ce lndeplinescfunclii precise, identitateaindividului a fost
tnleleaslunificat, ca personalitate,poseddndun subiectce
lntegreazdvalori, individ ce are capacitateade a simboliza,
careurmlregtescopurigi ale cIrui actiuni, comportamentegi
producliiculturaleascundsensurigi semnificalii.
Ca strrezumim, de la Tylor la L6vi-Strauss,antropologia
cultural5modernl a incercatsi indeplineascd o misiunecvasi-
-imposibill.$i anume, aceea de a-l reprezenta pe Cel5laltin
nlteritatea lui genuinl cu ajutorul unui aparatconceptualin
careposibilitltile de reprezentare a alteritedi suntdejaprede-
terminate.Un aparatconceptualale c[rui categoriisunt cele
prin care omul occidentals-a reprezentatpe sine insugi gi
care, aplicat Celuilalt, il transformdinevitabil intr-un sine
denaturat.Un aparatcaregi-aaritat limitele doarin momentul
ln care,tot din interiorulgdndirii occidentale,a fost radical
problematizat.
PlecAndde la acesteasumptii, in cel de-al treilea capitol
am incercatsi conturS.m w tablou al antropologieiculturale
moderne.Sensulacestuicapitolestede aprezenta,,datele"
din care, ulterior, va reiegi felul in care in antropologia
moderni s-au prezervat:de-a lungul celor mai importante
inovalii teoretice gi paradigmatice,o seaml de constante
metodologicegi epistemologiceprin care, concomitentcu
cunoa$terea pozitivl a Celuilalt, s-a insinuat o mai adAncd
alienarediscursivla sa.
34 GABRIELTROC
Astfel, in subcapitolul3.1, ,Antropologiacultural5in
contextulStiintelorsociale", arn conturat,la inceput,tabloul
diferitelor traditii gtiinlifice in cadrul cdrora ,cultura" s-a
constituit ca orizont al interogaliei Etiinlifice. Prin aceasti
dezvoltare,am urmirit pozilionareaantropologieiculturale
in raport cu alte ramuri antropologice,precum5i clarificarea
unor terminologiicareadeseaproducconfuzii : .antropologie
sociald",.etnologie",,,etnogfafle ",,,folclor",,,metoddetno-
graficd", ,,etnografia"ca text 5.a.m.d. Am avut in atentrie,in
continuare,transformareaobiectului disciplinei, de la omul
,,primitiv" la alteritateadefiniti in termeniculturali. in privinla
situlrii disciplinei pe scena$tiintelor umane,am considerat
cd doul delimitiri sunt in mod particular importante: deli-
mitarea antropologieiculturale fali de sociologie- care se
impunein contextulactual al ,,intoarceriiacasd"a antropo-
logiei - gi delimitareafa[i de antropologiafilosoficd- a cirei
vechemisiune de a da sezlmain mod speculativde unitatea
omului dincolo de varialia socioculturaldeste preluati de
cdtre antropologiaculturall tocmai ca cercetarea acestei
varialii, in mod empiric gi exhaustiv.
in subcapitolul3.2,am dorit si elucidim sensurilepe care
conceptulde ,,culturd" le-a cunoscutin cadrul disciplinei.
Am pornit aici de la ambiguitateadublei implic[ri a acestui
concept: atdt ca ce\xace trebuie descris,interogat,explicat,
cdt gi cafactorceexplicl la rdndulsdu.Ulterior, aminventariat
sensurilecomuneale termenuluigi opoziliile pe carele presu-
pune, pentru a ne opri la opozilia ,,cultur[/civilizalie", aEa
cum a fost tratatdaceastape scenaeuropeanla secoluluial
XIX-lea. Pornind de la opozilia dintre ,,spiritul" Germaniei
gi ,,civilizalia" Fran1ei",am urmdrit tran$areaproblemeiprin
filtrul darwinismuluisocial, din disputelecIruia survineacel
sensal culturii, opusbiologicului, care, prin intermediullui
Franz Boas, se va impune in antropologia americanl. in
continuare,am supusatenlieidefrniliile clasiceale ,,culturii"
in antropologie,precumEi limitele ori consecin[eleacestora.
Am consideratimportant,de asemenea,sdprezentiimgi acea
posrMoDERNrsMUL
iN eNrnopolocn cultuner-A 35
pozifieteoreticd- sociobiologia- care,punAndin coresponden![
comportamentele socialecu determina{iiledenaturi biologicd,
tinde si suspenderolul social al culturii. Ne-am oprit, mai
departe,asupradezbaterii in legdturl cu raportul sistemic
dintre,,culturi", ,,societate"gi ,,personalitate", pe careParsons
a prilejuit-o in SUA, dupdrdzboi, dezbaterece a solicitatdin
parteaantropologiloro definilie mai precis[ a ,,culturii". tn
finalul subcapitolului,am amintit defurifia,,culturii", caretinde
s[ fie larg acceptatiastlzi, precumgi semnificaliiledistincte
cu care acest concept este implicat in diferite curente ale
antropologieicontemporane.
Tentativanoastrl de a contura un tablou al antropologiei
moderneeste continuatl in subcapitolul3.3, in care desfr-
qurdm o perspectivl diacronicl asupra antropologiei, prin
cdtevadintre curentele$i paradigmeleprincipale ale disciplinei.
Astfel, in secliunea3.3.1, am tratatparadigmain interiorul
clreia antropologia s-a edificat in calitate de Stiinti sociald
moderni- ceaa evolulionismului.Am reconstituitaici genealogia
termenuluide .evolufie" incepdndcu Iluminismul gi parcurg6nd
dezbaterilesecoluluial XIX-lea din cadrul ltiintelor naturii.
in continuare,amprezentatfelul in careSpencerridici termenul
la rang filosofic, producdndaceasistematizareconceptualda
,,societ5trii",din carea survenitideeaunei .scf,ri a evolufiei",
prin intermediul cdreia ,primitivii" - chiar dacl situagipe
treaptaceamai dejos a acesteiscdri- au putut intra in atenlia
modernilorintr-unmodce a permisipostazierea lor ca ,,obiect"
de cercetareEtiinfifici. Primii antropologi vor credita gi ei
ideea;primitivilor" ca ,,strimogivii" gi vor concedeschemei
de evolufieuniliniari. in acelagitimp, lnsd, Tylor, Frazer 9i
Morgan - ale ciror demersurile-am tratat in continuare-
pun problema unei identitdti umane in privinfa gAndirii gi
comportamentului(dincolo de faptul de a fi primitivi sau
civilizali), identitatece permite constihrireaunui orizont al
comparativismului,in cadrul cdruiaprimitivilor le sunt recu-
noscuteforme culturalespecifrcede manifestare: animismul,
magia,totemismul,tabuul, sistemeleparentale.
36 GABRIELTROC
in urmltoarea secJiune,3.3.2, am reunit mai multe
paradigmecare s-au opus evolu(ionismului: difuzionismul,
particularismul istoric, curentul . culturd-gi-personalitate
".
Odat5cu difuzionismul,seplrisegteideeaevolu[ieiprogresiste
uniliniare gi serenunlSla interoga{iaasupraoriginilor, formele
culhrraleEivarialia lor frind explicateprin jocul imprumuturilor
in cadrulunor arii culturale.Particularismulistoric - o formi
elaboratide difuzionism- faceun pasinaintecitre ceeace va
deveniforma canonicl a antropologieimoderne: investigarea
exhaustivd,contextuali Si ,,din interior' a unei comunititri
particulare.Paradigmapune accentulpe unicitateaculturilor,
pe indigenizareaimprumuturilor culturalegi ridicl problema
relativismului cultural, care va deveni principiu epistemo-
logic. Am tratat aici rolul apartepe careFranz Boasl-a avut
in creareagcolii americanede antropologie,precum gi in
constructiaunui cadru conceptualin care comparativismul
interculturalintre societdfileexoticegi cele modernedevine
posibil fdrl a ierarhiza.Acest comparativismestepreluat ca
sarcini in cadrulcurennrlui.culturd-gipersonalitate",sintetizat
prin intermediulcelor doui personalititi carel-au reprezentat
cel mai bine: Ruth Benedictgi MargaretMead.
in subcapitolul 3.3.3, ne-amindreptatatenliaasuprafunc1io.
nalismului,curent cunoscutin mod deosebitprin teoria gi
practicagcolii britanice de antropologiesociald.Am arlalizat
aici felul in care antropologiase ,profesionalueazl" in jurul
muncii de teren, care devine condifie epistemologicda
cunoagteriide tip antropologic,gi a teoriei societS{iica sistem
integratEi funclional, din perspectivacdreiacultura primegte
un puternic caracter instrumental. Pornind de la Emile
Durkheim,careelaboreaz[o priml formd a doctrineifunc1io-
naliste, am urmdrit cele doud ramuri dominanteale gcolii
britanicede antropologie: funclionalismulinstrumentalpro-
movat de Malinowski gi funclionalismul structural al lui
Radcliffe-Brown.Am ardtat,de asemenea, c[, odati cu functrio-
nalismul, discursulantropologicmodernse stabilunazd,doban-
dind - prin articulareapracticii etnograficede teren cu o
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOLOGIA CUUTURALA 37
teoriece aspir[ la generalizdrisociologice- un profil unic pe
scenagtiin[elor socioumane.
incheiem aceastl incercarede schilare a unui tablou al
antropologieimoderneprin prezentareatentativeiambilioase
a lui Claude L6vi-Straussde a deplgi parricularismul prin
revenireala o antropologieinfeleasi ca .gtiinlI universall a
Omului". Inchidem sintezaacestui capitol cu L6vi-Strauss
considerdndc5, odat[ cu modul siu specific de interoga[iea
culturii, antropologiamodern5- prin revenireape solul filo-
sofiei, din care s-a desprins- a epuizat ,,posibilul" teoretic
propriu gtiin[eisocialemoderne,a$acum a fost acestaelaborat
in secolulal XIXlea.
Antropolo gia po stmodernd
DupI cum am arltat in secfiuneaprecedentii,antropologia
culturall a avut o pozilie unicl in raport cu modernitatea: ea
a contribuit, prin critica etnocentrismului,la eroziuneaincrederii
in sine a modernului, integrdndtotodatl procedurile gtiinlei
socialemoderne- specificuldiscursival acesteia.Prin conceptul
de ,,cultur5",inprimul rAnd,antropologiamoderni a reprodus
etnocentrismulla un nivel mai adAncAi, in acelaqitimp, l-a
stabilizatintr-unputerniccanonepistemologicgi metodologic.
Elementelefundamentaleale acestuicanon- holismul, munca
de teren(fi eldwork),comparativismulintercultural, monografia
etnograficl - s-auprezervatin toateparadigmeleantropologiei
moderne, fiind unanim acceptatedrept condiflile cele mai
generalede legitimare a cunogtinlelorantropologice.Aceste
conditriiau garantat,pe ldngdvaliditateacunogtinfelor,caracterul
neproblematical reprezentirii Celuilalt. Cu identificareaunei
,,crize a reprezentlrii" debuteazdantropologia americand
postrnodernl, o crud, a cdrei posibilitate de a fi perceputd
trebuie pusd in leglturi cu survenireaparadigmeiinterpre-
tative in antropologie gi ale cirei coordonategenerale se
racordeazi,la criza semnalatide postrnodernismulfilosofic.
Imboldul antimodernal acestuiadin urmd se particularizeazd.
38 GABRIELTROC
in cazulantropologieica interogarea proprieitraddii Stiintifice
modeme, concentrdndu-se nu at6t asupraunor teorii parti-
culare, cdt asuprafundamentelordisciplinei, a ceeace face
posibil discursulantropologicmodem.A vedeainsl etnografia
ca discurs a presupuso mutare a accentuluiin pragmatica
gtiingificd a antropologiei - mutare ce a fost operati in
antropologiainterpretativdde cltre Clifford Geertz- dinspre
munca de teren gi tot ceea ce insofegteaceastl activitate
specificl spretext gi spreconditiileproduceriitextuale.Priviti
ca text, etnografiaa pututdevenisubiectuldeconstruclieiposnno-
derne,care, la inceput - sub o influenli ce a venit dinspre
critica literard americani -, S-? exercitat intr-o variantd
derridean[. Ulterior, ,,textul" devine ,,discurs", iar critica
postmoderndpreia sensurileanalizeide discurs,in in(elesul
lui Foucault,urmirind modul specific in care se articuleazl
reprezentarea antropologicl cu un discursmai general,fiind
pafte a unui procesde exotizaregi inferiorizare a alteritilii.
Astfel, un interes ce vizeazd.la inceput nivelul formal al
reprezentirii se cupleazi cu un interes ce are in atenlie
problemeleeticegi politice ridicate de cercetareaantropologici.
Preocuparea pentrutext (deconstrucfiaetnografiilormoderne)
setransformdin preocuparepentru ,,textualizarea"antropolo-
gici - altfel spus,pentrudecelarealimitelor inerenteprocesului
de reprezentarea umanului.
,,Criza reprezentlrii" semnaleazdin antropologiefaptul
ci scriereaetnograficdesteo producfienarativ[, structurata
de o logic[ ce separl scriitorul, textul gi subiectulcercetiiriir.
Texrul etnograficsubsumeazd presupozitriileconform clrora
existi o culturl real[ (obiectivl gi frniti) ce poatefi surprinsd
de analistulinzestratcu o forml specificl de cunoaqtere prin
intermediuluneianalizegi trarscrieri atentea datelorinregistrate
in teren(interviuri, noteetc.). Cercefiitorul-autor devineastfel
l. Yezi Norman Denzin, InterpretiveEthnograplry.Ethnographic
Pmcticesfor the 21stCentury,SagePublications,Londragi New
Delhi, 1997,p. 4.
POSTMODERNISMUL
iN RNTROPOTOGIA
CULTURALA 39
,,oglinda"culturii pe careo amlbcazd-Aceasti culturi reflectatl
sepresupuneci reprezintdexperienplesubiec!ilorprin inter-
mediulunui complexaparattextual.insd subiecliigi experienlele
lor devin ,,constructii textuale" prin faptul cI persoanele
concretecare sunt intervievate(in circumstanfeunice, care
nu sunt repetabile)sunt intotdeaunaobiectivateintr-un tip
social ori un subiecttextual, care nu mai ,,vorbegte"decdt
prin vocea autorului. Antropologii moderni au asumatci
metodelelor probeazl gi reveleazl experien{atr5itl gi, de
asemenea, ci vorbireareflecti aceastiexperienlS- experien{a
corsideratl gi eaca fiind fuitE -, astfelincdt nansferareavorbirii
in scriere este calea simpld gi transparentlde a reprezenta
experiengatrIitf, a Celuilalt. Ceeace au arltat postmodernii
fali de aceastdideologie a transparenfeireprezentationale
estecI nici vorbirea gi nici scriereanu oglindescexperien{a,
ci o creeazS.Prin acestproces, ceea ce este reprezentate
radical transformatde logica producliei textuale. Cel care
,,vorbegte"in text nu estesubiectul,ci autorul, caremimeazl
un subiect ficlionalizat. Iar dreptul (autoritatea)de a purta
acestmonolog ii esteconferit de proceduri de legitimare ce
nu se regisescin text, ci in afaralui: in metodelegi presu-
poziliile epistemologiceale disciplinei. Ceeace sepresupune
estecd, dacl acesteasunturmatesaurespectate,cunogtinfele
produsesuntvalide.Acestmod de legitimarefaceca suprematia
autorului sI fie tripld: asupra celor reprezentati,asupra
cititorilor gi - pentru cI in antropologierareori doi antro-
pologi investigheazdacelaqisubiect in aceeagiperioaddde
timp gi exprimdnd experien(eleaceloragi subiecli - ca o
autoritatein cadrul comunitdlii Stiintifice.
Pornind de la acest inleles al crizei se exerciti critica
postrnodern[in antropologie.Ea a supusatenfieicritice auto-
ritatea etnografic5,,,monologismul",holismul, practica
cercetirii in teren, ,,prezentuletnografic", sensultotalizator
gi presupusfinit al culturilor. Prin racordareala postmo-
dernismul filosofic, deconstrucfiain antropologiea aplicat
constantelepostmodernismului- caracterul antimetafizic,
40 GABRIELTROC
denunlareaobiectivismului,critica prezentismuluigi a logo-
centrismului,afirmareapatialitltii gi instabilititii sensurilor
gi a caracterului,,fic1ional"al scriituriiteoreticeg.a.m.d.- la
specificul ei disciplinar.ln contrastinsl cu un etospostrno-
dern mai general,antropologiipostmoderniau fost optimigti,
avdnd in vedere o depdgirea crizei. Posibilitatea acestei
depdgiri a fost vdzut[ in special prin promovareaexperi-
mentalismuluireprezentalionalgi a unor epistemologiisuple,
caresd nu mai conduc[ la reificareaculturii gi la obiectivarea
alteritdlii. Recunoscdnd limitele $riintificitltii unei discipline
careestein mod esentialnarativS,postmoderniiau identificat
un rol nou pentru scriitura etnograficd: in[eleseca moduri
intertextualede comunicarea sensurilorlumii vietriiproduse
in contextesociale,politice, geograficediferite gi de grupuri
socialediferite, etnografiileindeplinesco func{iepragmatice.
Ele ,,pun in legdtur[", in noul context global, in care se
manifestl noi forme ale diferenlei, grupuri socioculturalecu
perspective,inreresegi identitili diferite. in fine, avdndin
vederepotentialul critic pe care antropologial-a avut de la
inceputurileei fup de formeleopresiveale modernuluicultural,
postmoderniicred cd, in urma deconstrucfieiposfinoderne-
care echivaleazdcu o ultimi epurarea etnocentrismului-,
antropologiaiEi poate redobindi func1iaei criticd. Iar dacd
logicii culturale modernei-a fost centraldreprezentarea de
sineprin Celllalt (inferiorizat, dupdcum am arltat anterior),
atunci importangacontributrieiunei antropologii epuratede
etnocentrismla dezbaterea general5a postmodernismuluigi a
felului in careacestaproblematizeazd,mdemuldevineevidentii.
SI rezumlm, in continuare,coordonateleprin care am
incercatsi surprindem,in ultimul capitolal lucrdrii, dezvoltirile
specificepostmodernismuluiin antropologie.
Capitolul debuteazlcu prezentarea,in subcapitolul4.1, a
rolului pe careantropologiainterpretativl a lui Clifford Geertz
posrMoDERNrsMUL
iN eNtnopoLocrA cULTURALA 41
l-a avut pentru traseul postmodernismuluiin antropologie.
Urmirind evoluliaacestuigdnditorpe parcursuloperelorsale,
ne-amoprit asupracelor dou[ tememajorecitre careconverg
scrierile sale: relevantapentru $tiinta sociali a cercetirii
localului gi reelaborareaconceptuluiculturii. Indicdm faptul
cd intrelegerea de citre Geertza culturii ca ,,discurssocial,'9i
ca ,,ansamblude texte"vadeterminaaceaschimbarea accennrlui
de la munca de teren la text, care va permite reevaluarea
critici a etnografiilor clasice,pe care o intreprindepostmo-
dernismulantropologic.
Cu urmltoarele douf,subcapitole,care txateazd problema
,,crizeireprezenterii",intrtm propriu-zispe terenul antropo-
logiei postmoderne. Astfel, in 4.2 am abordatproblemacrizei
reprezentlriiin gtiinlelesociale,a$acum estein{eleaslaceasta
de cdtreantropologi,pentru ca, in 4 .3, sd arltim felul in care
aceastl crizd a fost particularizatd in cazul antropologiei
cuhurale.
Apreciind cI deconstrucliacare a urmat acesteisesiziri a
crizei s-a desfEguratdupi axele deconstruclieitextuale, a
ideologieisubsumatiepistemologieidisciplinei $i a limitelor
metodologiceale cercetirii bazatepe munca de teren, am
exemplificat,in urmltoarele subcapitole,acestedireclii prin
trei critici pe care le-am consideratreprezentative.
Astfel, in subcapitolul4.4, am expus ,,critica autoritltii
etnografice"- care este,in esentrd,o critici a stilului repre-
zentafionalbazatpeobservafiaparticipativl -, agacum a fost
intreprinsi aceastade cltre JamesClifford.
Subcapitolul4.5 trateazd, critica monologismului,carese
referd Ia modalitdtrilede reflectare a intersubiectivitEliiin
textul etnografic.Ardtdm aici care sunt dificultdtrileridicate
de reprezentareatextualda interactiunii dialogice din teren,
dificultili pe care etnografiamodernl - prin tehnicile ei de
construirea autoritElii textuale- le-a eludat.
Cu subcapitolul4.6 incheiem prezentareademersurilbr
critice din antropologiaposftnodernlprin expunereaholismului
ca modalitate clasici de textualizare - ce produce iluzia
42 GABRIELTROC CULTURALA 43
iN ENTNOPOLOGIA
POSTMODERNISMUL

izomorfiei intre intregul textual gi cel social-, stategietextuali gcneralitate. in final, prezentdm concep(ia lui Stephen Tyler,
deconstruitdde RobertThornton. cel mai radical dintre antropologii postmoderni. Acesta sus[ine,
Nu puteamincheialucrareafrra a ardtacaresuntalternativele in esen{5,cd etnografia este discursul cel mai propriu al unei
propusede antropologiipostmoderni,ca unnare a decons- qtiintrepostmoderne, $i aceastapentru ci, prin capacitatea ei
trucliilor intreprinse.Dacdetnografiileposnnodemecapabilesi de a evoca unei realitlli consensuale", etnografia
dea seamain mod concretde o mai adecvatdreprezentarea "ficliunea
se poate sustragecapcanelor reprezentirii din Stiintele sociale
alteritd(ii suntinc[ pu[ine, in schimb,in privinla noilor cadre moderne.
teoretice- ce au ca scopconstituireaunor strategiireprezen-
talionalealternative-, s-auinregistratmai multe propuneri.
Astfel, pentru o adecvatiireflectare a intersubiectivitdgii,
Clifford propune ca alternativdparadigma,,dialogului gi a
polifoniei". in aceastlparadigm[,etnografulasumi cd fiecare
situaliede comunicareil pozilioneazl in mod diferit in cadrul
unei refelecomplexede relafii intersubiectivegi recunoaEte cI
implicareasasubiectivlesteinevitabili in fiecaredintre aceste
relafii, inl[turdnd mitul poziliei neutre gi detagate(qtiinlific,
politic, moral) a cercetdtoruluiin teren. Din punct de vedere
al reprezentlrii textuale,aceastdipostazi ia forma ,,dialogului
textualizat"ori a .naraliunii polifonice'. Prin aceastistrategie
,,multivocali"sau,,heteroglosic[",sedepdgegte monologismul
clasic, ,,autorul"etnografieinemaifiinddoar antropologul,ci
gi subiec(iisii. O a douaalternativi le aparfinelui Fischergi
Marcus,carevdd destinulunei noi antropologiiprin reevaluarea
potentrialuluicritic al antropologiei. CombinAndtehnicile
critice specifice antropologiei (defamiliarizareagi juxtapu-
nereatransculturald)cu ceeace rEm6nevalorosdin criticismul
socialoccidental,antropologulseimplicl in cercetareasocietltrii
proprii cu intenfia de a recuperadiferenlele,perspectivele
consideratemarginalece sunt reprimatede aparatultehnolo-
gico-politic de produsimagini Ei ideologii nonnalizatoarece
caractetizeazicentrulsocialului.GeorgeE. Marcusconsiderl
cI perspectivaasupra,,terenului" seceregi eaurgentrevizuiti.
Abordareaclasicda muncii de teren ca activitatece se desfr-
goard intr-o singurl localie trebuie inlocuitl, in condiliile
societtr[iiglobalizate,cu modelulunei actriunice arein atenfie
mai multe localii in acelagi timp gi diferite niveluri de
 Capitolul 1
R[dlcinile filosofice
ale postmodernismului

S-a spus in legltur[ cu postrnodernismul - nu neintemeiat -

ell cste, inainte de toate, o forml de scepticism: fali de
arrkrritate,de tradilie, de normele politice gi culturale accep-
Irrlc otc.r. Deqi corectl, caracterizareae cu totul insuficientl,
ellci cel pufin modernul - dacd nu cumva o intreagf, tradifie
rccptici ce merge pdnd la greci - sti sub aceeagicondilie.
Mrrrlcrnul in special - proiectul modern, in accepliunealui
llrrbcrmas, ce are in centru ideile emancipatoareale Ilumi-
rrrsurului- igi corstituie pozitivitateaprin chiar aceastlreacfie.
( )lxrzifia modernului fali de tot ce ii este anterior e, ftrd
lrrdoiali, un loc comun. in schimb, opozilia sa interni, dublarea
constantda discursului emancipatorde citre un discurs critic,
rr lirst expusl gi clarificati mai recent2.Touraine,indeosebi,a
rlcuronstratconvingltor complicitatea addnc[ dintre proiectriile
rrlcaticemodernegi mogtenireatraditiei. incepAnd cu Rousseau-
poate cel dintdi critic al lumii moderne -, se va dezvolta o

I Stuart Sim, ,,Postmodernismand Philosophy", in Stuart Sim

(ed.), Postmodern Thought, Routledge, Londra, 1999, p. 3.
Amintim in legdturd cu acest subiect lucrlrile lui Alain Touraine,
Critique de la Modernitd (Fayard, Paris, 1992), gi Peter Wagner,
A Sociology of Modernity : Liberty and Discipline (Routledge,
Londra. 1994).
 46 GABRIEL TROC
tradi(ie criticf, internd discursului modern, care urcl de la
Kantgi posthegelienipdnl la Nietzschegi gcoalade la Frankfurt.
Postmodernismul iqi afli rdddcinileil aceastitraditiecritic5,
pe careo exploateazlgi o intensificd.Dac[ insi critica internl
a modernuluiviza incd,revitalizareaacestuia,postrnodemismul
procedeaziradical, afirmdnd egeculsau decesulproiectului
modern.Ceeace nu inseamnlautomatsurvenireaa cevanou.
hoiectul modern ,,s-a realizat", in sensul de a fi ocupat
istorial locul oric5rei alternativeexteme. El nu mai poatefi - in
concep[iapostrnodernd - decdtsubminat,expusgi deconstruit,
pe scurt, delegitimat in acele ,,zone' care-i conferd stabi-
litatea,dar care,paradoxal,conducin acelagitimp gi inevitabil
la crizd.
Degi conceptulde ,,postrnodernism"nu a fost, la aparitria
sa, unul filosofic - el apare in contextul criticii literare
americanede dupl al doilea rdzboi mondial -, ceeace i-a
conferit ,,greutate" line de o reac[ie criticl din filosofie.
Genealogiasa trebuie clutatl in reac[iaradicall din filosofie
impotriva tradiliei metafizice,centrat[ pe subiectgi ratriune,
reacfiepe carea intruchipat-opentruprima dati Nietzschegi,
ulterior,mai amplu,Heidegger.Plecandde la ei, s-adiseminat
suspiciuneaprogramatic[ fa(i de discursulfi]osofic modern,
careconstituiedominantaunorgdnditorica Derrida, Foucault
gi Rorty. Acegtiadin urmd sunt considera[iin filosofie - nu
neapdratcu asentimentullor - figurile principaleale postmo-
dernismului.Vom incerca,in celece urmeazd,si desflgurlm
inldn(uirea ideilor care a condus la dominantele gdndirii
postrnoderne,dominantece se regdsesculterior - pe linia
unei filialii explicite saudoar preluatedintr-un discurscarea
devenit inflalionist in anii '90 - in cadrele teoretice ale
gtiin{elorsociale,deci gi ale antropologieiculturale.
POSTMODERNISMULiU NNTROPOLOGIA CULTURALA 47
l.l. Filosofiaca art[ gi religie - Nietzsche
listc binecunoscutfaptul cX scrisul lui Niezsche se lasdgreu
rupusunui demersanalitic.Nesistematice- cel putin la prima
vedcre-, textelesalepun in joc sensulpe diferite planuri 9i
orchestreazd semnificaliileprin intermediula multipletehnici
rct()ricegi stilistice. Nu este de mirare, din acestmotiv, cd
Itttcrpret[rile ce s-au dat operei sale au fost la rindul lor
divorse.Existd ,,un Nietzsche" al lui Heidegger,un altul al
lui Foucault,Kaufrnann,Deleuzeetc. Genurilescriiturii sunt
gl cle diverse.tnsl nu doar dintr-un oarecaremotiv estetic.
Aforismul gi poemul sunt in principal mijloacelede expresie
prin care se urmdregteo noui pozilionarein filosofiet : una
clre nu mai urmiregte idealul cunoagterii - descoperirea
glcvtrrului -, c6t realizareainterpretdrii unui fenomen 5i
cvirluarea acesteia.Interpretareafixeazdsensulunui fenomen-
nrcreu parlial gi fragmentar-, in timp ce evaluareadetermintr
vrrloareaierarhicda diferitelor sensurigi totalucazdfragmentele.
Alirrismul, in aceastdoptiunede textualizare,reprezinti arta
Intcrpretdrii (,,enun1And"deopotrivd lucrul de interpretat),
Ittr poemul - arta de a evalua.
Programul: recuperarea unitdtrii dintre gdndire si viald
Avcm, prin unnare, o dedublare a gAnditorului care este
deopotrivl ,,fiziolog" (cel ceprivegtefenomeneleca simptome
1i le exprimdprin aforisme)Si artist (cel care evalueaz[prin
hrtcrmediulpoemului,care deschide,,perspectivele" mereu
plurale).Sensulacesteidedubllri vueazd reinstalareafiloso-
lirlui intr-o posrurduitatd; ea trimite la figura gdnditorului
grrcsocratic, ,,frziolog" Eiartist, interpretgi evaluatoral lumii.
( ilinditorulcareprofelegteo noui filosofie, ,,filosofiaviitorului",
sc intoarcecltre un etoscreatororiginar, ce intruchipa,,unitatea
Vezi Gilles Deleuze, Nietzsche, Editwa All Educational, Bucureqti,
999, pp. 15 sqq.
 GABRIEL TROC
dintre gdndire gi via1i". Aceasti unitate originarl, crede
Nietzsche, s-a pierdut. Nu numai cI s-a pierdut, dar era
inevitabil str se intimple aga,de vreme ce era o noutateatat
de genuin5,incAt nu putea supravieluidecAtdeghizindu-se.
Filosoful a trebuit sI se supund fo4elor preexistente,sd
imbracemascapreotului, a inleleptuluioriental, a ascetului,
crede Nietzsche.Filosofia a supraviefuitprintr-o deturnare
fatall de la menireaei. In locul unitllii pierdutedintre o vial5
activi gi o gdndire afirmativd, sub numelede ,,filosofie" se
instaleazio gAndirece-gipropunesljudece viata, sd-i opund
valori pretinssuperioaregi sdo mdsoarein func1iede acestea.
Gdndireaar deveniastfelnegativd,impunAnd,vie[ii. constran-
geri prin care o depreciazl, stabilind ca nonne formele ei
cele mai slabe, cele mai maladive. Din creator de valori,
filosoful devineapir[torul valorilor prestabilite.El inceteazl
sd mai fie ,fiziolog" gi artist, devenindmetafizician sau
public". Afirmdnd cI sesupuneimperativelorraliunii,
"profesor
el nu face decdtsi legitimezefo4ele reactivefald de vialE:
state,religii, valori ale momentului.
,,Secretul"filosofiei s-ar fi pierdut, prin urmare, incl de
la origini, rdmdndndcevade (re)descoperitin viitor. Ceeace
nu inseamnd pentru Niezsche o revenire romanticl la un
trecut idealizat(ce ar puteafi, eventual,mimat), cdt, in primul
rAnd,o iluminarepentru ceeace de-abiaurmeazl sd survinl.
Iar aceastdsurvenireurmeaz5unei metamorfozea spiritului
exprimati metaforic in ASa grdit-a hrathustra prin figurile
cdmilei, a leului gi a copilului. C5mila estespiritul ce poartl
greul : povaravalorilor prestabilite,a educafiei,moralei gi
culturii. Leul e spiritul ce-gi ob(inelibertatea,cel ce refuz5
valorile vechi gi se revolriiimpotrivalor. Copilul estespirirul
care ,,uit5"r vechile valori gi care, prin joc, creeazl valori
l. ,,Uitarea"capitEla Nietzscheo importa{I ontologicE: existl o
uitare nedorittr- ceacarefaceobscurimpulsul inilial al filosofiei -
gi o uitare buntr, care se opuneexcesuluide istorism gi care ii
permite creatoruluisd se orientezecdtre viitor (v. infra).
POSTMODERNISMUL CULTURALA 49
iN ANTROPOLOCIA
rnil. Opera lui Nietzsche poate fi ,,cititI' urmdnd aceastd
lnetamorfoze clreia ii corespund trei sensuri ale filosofiei:
l. filosofia ca metafizicl, infeleasl ca gAndire ce se dezvoltl
ln istorie, degenerAnd,intorcdndu-se impotriva ei gi devenind
nlascasa; 2. filosofia ca demascare,ca .expunere" a idolilor
gi 3. filosofia ca transmutalie a tuturor valorilor, ce schimbl
raportul vointei de putere in favoarea ,,for[elor afirmative ale
vielii".
Modernitatea ca apogeu al istoriei nihilismului
Ietoria, in ansamblulei, esteinterpretatdprin grila amintit[
mai sus,pentrucI realulinsugis-ar fi modelatdup[ pretinsele
valori superioare(opusevielii). Dacd istoria filosofiei, de la
Socratela Hegel, esteistoria ratiunilor pe carefilosoful-preot
le oferd pentru a legitima supunerile,istoria pur gi simplu
esteceaa nihilismuluiprogresiv,undeprin ,,nihilism" seinlelege
victoria fo4elor reactivegi a voinlei de a nega via1a.Nihi-
lismulrealizat,identificatde Nietzschecu lumeamoderni, ar
reprezenta ,,victoriacategoricda sclavilor", rezultatal voingei
negativedeputere,cetriumfii .prin sustragerea fo4ei celuilalt".
Modernitatea,prin urmare,nu aducedecdtaparentcevanou.
Ea nu ar rcprezentadecdt o schimbare de formd a nihilis-
rrrului, inlocuirea valorilor superioarecu valorile umane,
consecin{da ,,mortii lui Dumnezeu' - un eveniment,,zgo-
motos", dar neesenlial.Morala inlocuiegteacumreligia, iar
loculvalorilor divine esteluat de utilitate, progres,valorizarea
istoriei; serdmdne,prin urmare,in imperiul valorilor presta-
hilite,in aceeagi,,istoriea unei erori". ,,Oameniisuperiori",
$uslinegdnditorul, sunt cei ce cred cd pot lua locul zeului
defunctprin propriile mijloace (ratiunea).Noile valori, cele
umane.care sunt fundamentatein cadrul unei culturi clldite
pe principiul gtiinlei, sunt la fel de opresiveca cele vechi,
l. Fr. Nietzsche, ASa grdit-a hrathustra. Editura Humanitas.
Bucuregti, 1996, pp. 81-85.
 50 GABRIELTROC
valori conformiste, incapabile sd tulbure ordinea stabiliti.
Mai mult, sunt valori care, in lipsa unei instanfe terminale,
blocante, a unei valori supreme (Dumnezeu), submineazi insugi
principiul valoriir. Valorile devin convertibile qi efemere, ceea
ce erodeazd ,,optimismul" omului modern. Ajuns la apogeu,
nihilismul e intrupatpentru Nietzsche de figura ,,Ultimului Om",
a omului modern, care gi-a pierdut increderea in fundamentele
valorilor. Aventura metafizic[ a valorii, centrat[ pe cdutarea
adevdrului, a .lumii adevirate", ajunge la final. ,,"Lumea
adevlratS" devine o fabuld."2 Altfel spus, dedublarea intre o
lume a aparenfelor gi una a esenfelor, propovlduitd de filosoful-
-preot Platon gi reluati ulterior, mereu sub alti mascd, Ei-a
pierdut in intregime credibilitatea. Chiar sensul dedublirii ca
atare s-a epuizat: lumea aparentil e la fel de neverosimild ca
cea adevdrati - ceea ce poate fi infeles ca e$ec al metafizicii
esen{ei, originii, fundamentului. Metaforic exprimat, este
momentul ,,arriez77",,,a1 celei mai scurte umbre" (dedubliri),
Pe scenI, Nietzsche introduce ultimul personaj al acestei
istorii decadente: .Omul care igi vrea pieirea", cel ce exprim[
voinla de a nega chiar via(a reactiv[, cel ce vrea sd se distrugl
in mod activ; cu el, nihilismul se lmplinegte gi, la ceasul
,,miezului nop!ii", timpul este pregltit pentru
"transmuta(ia
tuturor valorilor".
Ne vom opri mai indelung, pentru a clarifica evaluareape
care Nietzsche o face culturii moderne gi care alimenteaz[
atifudinea sa radicald fa(d de ea, asupra celei de-a doua
Considera|ii inoportune, o scriere de tinerele cu titlul Despre
folosul Si neajunsuile isnriei pentruviayd. Gdsimaici exprimdri
ale unor idei care, ulterior, vor fi amplificate,
"fiansparente',
dezvoltate pe multiple planuri in scrieri care fin de ,,noul
l. Vezi Gianni Vattimo, SfdrEitulmodernitdlii. Nihilism Si herme-
neuticd fu gdndireapostmodernd,Editura Pontica, Constanla,
1993,p. 23.
2. Fr. Nietzsche,Amurgul idolilor, EdinrraHumanitas,Bucuregti,
1994,p. 470.
I{)S MODERNISMUL iN ANTROPOIOGIA CULTURALA 51
enn(tn"filosofic,propriu gdnditorului,ce imbinl aforismulcu
poernul.
llstc evidentiilegltura ideaticl a .consideraliilor inoportune"
eu irrtuitriileexprimate intr-o scriere anterioard, NaEterea
tnryediei.Acolo se dI o prim[ diagnozda epocii moderneca
€prtclla ,,culturii alexandrine', avdnd ,,omul teoretic" drept
ldcul'. Acestadin urmd esteeducatpentru a deprindeacele
nntduriale cunoagteriicaresuntfundamentatede gtiin[d9i tot
eecuceel producesti in slujbaftiintei. Socrateesteprototipul
acestuitip uman, care, de-a lungul istoriei, a flcut caduc
orlcarealt ideal. Omul teoretic,in opozilie aici cu artistul, igi
pldcereain .sfdgiereavilului" existenlei2;daci artistul
BHse$te
oalc incentat de contemplareafiinlei, pdstrdndu-inealterat
misterul, omul teoretic e incdntat doar de procesul unei
dcz.vtrluirireugite, sub constringerea$tiinjei de a-i smulge
fiin;ei adevirul, nef,rindmigcat,,denimic altceva".Justificarea
sccsteiatitudini fine de ceeace Niezsche nume$te,,Iluzia"
ctre a apirut pe lume odatl cu Socrate: credin(aconform
clreia gdndireaceurmdregtefirul cauzalit[tii scoatela lumin[
escnfelerealitdlii. Nu numai cd gdndirea, astfel orientat5,
rccunoa$teceea ce e mai ad6nc in realitate, ci, in aceastii
lluziemetafzicd,sti gipromisiuneaimplicitdcI realitateapoate
l'i indreptat[. ins[ gtiinla, credeNietzsche,tinde neintrerupt
ctrtrelimitele ei. Mai devremesaumai tirziu, ,,omulsuperior"
(personajce line de momentulmodernal evolu[ieinihilismului)
rujunge la punctelede limiti aleperiferieicerculuigtiintrei(care
vrea sd cuprindd ,,intregul" realului), acolo unde ,,esenta
logicii dI greg" gi de unde doar cunoastereatragicd mediatd
de artl mai poate inainta. insd cultura modernS,diagnos-
licheazdgdnditorul, refuz5 aceastdcunoa$tere,o refuleazl
intr-un ,,optimismcaresecredenelimitat'. in timp cepromite
o fericire pImAnteascI,alexandrind,ce se poate .distribui"
pentru to[i, lumea modernf,camufleazl faptul c5, pentru a
Fr. Nietzsche,,,Nagtereatragediei", in De la Apollo la Faust,
Editura Meridiane, Bucuregti, 1978,p. 262.
Ibidem, p. 246.
52 GABRIEL
TROC
dlinui, arenevoiede o clasl de sclavi.Forrmrleca ,,demnitatea
ornului" gi ,,demnitateamuncii" disimuleazd necesitatea acestei
ordini, insd la prima zdruncinarea iluziei care intemeiazi
aceastiiordine, cultura modernXva fi sortitd, afirml Nietzsche,
,unei infricogdtoarenimiciri". Catastrofaestepresimlite de
omul modern, care incearcl si stdvileascl pericolul; insl
pentruaceastafolosegtetot mijloaceleculturii teoretice.Kant
este adus in disculie ca fiind spiritul lucid care zguduie
increderea$tiinteiinea ins5gi.AEezandinsl cunoagterea in zona
aparen(ei,,,il cufund[ pe visdtor intr-un somngi mai adAnc",
a$acum spuneaSchopenhauer-
Se profileazS,dupl cum vedem, inc.I din prima scriere
semnificativi de tineregea lui Nietzsche,nevoiaunei alter-
native radicale. Speranlele,dupd cum reiesedeja clar, vin
dinspreartI. insI, pentru Nietzsche,arta epocii selimiteazd gi
ea Ia reflectareasitualieiomului modern.Estegi ea .prins["
in jocul cunoagteriiteoretice,indeplinindin cel mai bun caz
o func1ieconsolatoare. Ea estemai mult inposesia,criticului"
decit in cea a ,,creatorului",e in mdinile omului alexandrin,
un anticar sau,,arhivar", care mai mult o deturneazl de la
sensurileei.
Evaluareaepocii moderne, ce reprezintddoar un scurt
episod in ,,Nagtereatragediei", continu[ in cea de-a doua
Consideralie inoportund prin investigarearaportului modern
dintre ,,via1d"gi istorie.
Ceeace estepus, in fond, sub semnulintreblrii aici este
istoriainleleasddin perspectiva hegelianS, istoriaca progres
inevitabil, fiecare succesinscriindu-sein mod necesarin
cadreleontic-ontologiceale ,,procesuluiuniversal"l. Ca atare,
istoria nu mai e privitl ca mijloc de receptarea faptelor
exemplareale trecufului, ce pot ghida faptele viitorului, ci
devineo valoarein sine. Istoria, afirm[ gdnditorul, devine
l. Fr. Nietzsche,A doua consideralieinoportund.Desprefolosul
Si neajunsurileistoriei pentru viald, EdiruraArarar, Bucuregti,
1994,pp.76 sqq.
F(fs'I'MoDERNTSMUL
iN RNrRopoLoclR
culruRelA 53
lfllntfica; chiar gtiinla prin excelentrdr, in cadreleclreia se
hFrlu toatefapteletrecutului gi ale prezentului.Iar aceasta
I InlArnpleh modul mumificdrii, al transformlrii faptelor
{t vlstU" in fapte ,,de cultur5". Nu practicareaistoriei in
HO crtc problematicd,din perspectivalui Nietzsche.Fiecare
Bn gcnuriteistorice,a$acum le inlelegeNietzsche- monu-
Fl, traditionalistqi critic -, poateaveao buni intrebuinlare,
r. ,,,criticulfdr5necesitate, fiirdpietategicunoscltorul
antichizanurl
mHrc;iei trecutuluifiirtrcapacitatea
de a cream5regie2.
Gufturamodernl devineuna care aglomereazd. fapte ale
Fleutului, consideratepiese gtiinlifice: din trecut survin
Slncctat lucruri necunoscutegi disparatepe care istoricul se
SU se le ,,ordoneze,disciplinezegi cinsteasci", atenudnd
Gnflictul firesc dintre ele prin reducereala o logicd ce le
Elnrccnde.Proceddndarhivisticgi regulator,culturamodernl,
ll€dc Nietzsche,nu mai e o culturf, vie, ci una care estede
fott o ,,cunoa$terea culturii". ,Cultura" (ca ,,arhivI" sau
lf,elclopedie),9i nu ,,via1a",devine,,obiectul"culturiimoderne,
Lf ltlcalulde om pe care-lpropunenu este ,,creatorul",ci
.0tttul cultivat" : un ins carea devenitin intregime,,obiectiv"
In rrrpornrrilesale decunoa$terc, in sensulcd,amlizeazd,gidisecd
Srottimentele in aqafel incAt acesteaiEi pierd fo4a de a mai
grercitavreunefectasupraspiritului- in special,aceafodl
ljtiinga este in(elease ca orientare a gAndirii ce se cramponeazd.in
inventariereadevenirii, in dauna fiin(ei (,,existentul,vegnicia").
(lonsiderdndca justi gi adevdrati doar observarealucrurilor in
rlcvenirealor istoricl, gtiinga ,,il aruncE pe om in oceanul de
lumind al devenirii intelese" (Ibidem, pp. 100-101).
Ihidem, p. 29.
 GABRIEL TROC
estetic[ ce il desprindpe creator de interesul slu
imediat. Omul modernnu mai delinenimic caresi-i
doar lui; devine doar un colec[ionar, o ,,enciclopedie
lantI". El interiorizeazd. o vastl cultur[ istoricl. dar
interiorizdri nu-i corespundeo exteriorizareadecvati:
...insugireaceamai caracteristicd a omului moderngesteg
contrastdintre o interioritate cdreianu-i corespundenimic
gi un exterior flrd corespondenltr interioariil.
Altfel spus, continutul este despd4it de forml (
alunecdndu-se intr-o nou[ ,,barbarie", in care forma d
in intregimesecundar5.Separarea dintre form5.gi conlinut
seamade o pierdere mai adAncI, aceeadintre ,,spirit" gi ,,
Omul modernar fi incapabilde ,uitare', de aceasi
,,anistorici"ce-i permiteunei fiin1e.strndtoase"
s5-gi
tuezeviafa. Culturasaesteunaa ,,insomniei",a imposibili
de a-gi fixa un anumit orizont temporal care sI-l
balastulfaptelornesemnificative.Dimpotriv5, omul
semnifictrtotul, ,,asemlndndu-se
cu animalul care trebui
trdiascd numai din rumegat"2. Aceastl ,,insomnie',
Nietzsche,induceideeacI omenireaa ajunsla bliranele,
orice ar face omul modern nu mai poate fi decAt un epi
un intdrziat.S-arreproduceastfelo vechecredinli c
logicl: gindul la apropiatul sfirgit al lumii. CredinlI
primegteinsi o noul masc5: spiritulepociiigi arogl
de a lua locul Dumnezeuluimort. considerdndu-se ind
sdaducdintreagaistorie in fafajudecilii universalea om
,,In acestsens",afirm5Nietzsche,,,istorianu e decdt
mascatd"r.Sentimennrlde sff,rgital istoriei alimenteazd
de sine gi cinismul, dublate de un pragmatismegoist
paralueazd.fo4ele vitale. in fine, excesulde istorismcondu
credeNietzsche,la atitudineade spectator,,instabilgijui
1 . Ibidem,p. 38.
2 . Ibidem,p. 14.
3 . Ibidem,p.73.
iN RNrnOpOloGIACULTURALA 55
?oF'l'MOlrenNIsMUL
& trocut gi prezent, care nu mai poate reac(iona in fatra
i semnificativ (,,nici mari r[zboaie, nici marr
nu mai pot avea vreo influenl[ eficientd"l); cu alte
la nihilismul ,,omului [ce se considerd] superior".
iegirii din acestimpas vine in primul rdnd din
demascarea opozilieidintre,,conqtiinga" istoricd
rldevlrat[ con$tiintX modern[". Omul prezentului, con-
nu e tndeaiuns de modern, pentru cI presupusa
NleEsche,
pecareareal:z;at-o fall de epociletrecutuluie aparentl-
din aceastl modernitate denaturatdsolicitd activarea
,,anistoric" .supraistoric",pe careil pot lua ca
sau
proprie cel mult cdliva alegi care sunt indeajunsde
gi tineri pentru a reugisI ,,uite" : ,,singulariicare
-^: ^x --:+^tt. ^:^^,.1^-:: ^6-a
un pod peste fluxul sdlbatic al devenirii"2.
llnsul ,,stndtdtii" nu e unul accidentalaici. S-a remarcat
frlalia dintre boall gi sf,nitateestetranspus[de Niezsche
nivelce dep[sesteexperien{aindividual[, consideratlin
ca fiind pur personald. Ea line de o dialecticd : boald-
itare-insXndtogire,cu senstranspersonal, care
op[iunea anti-idealistd a lui Nietzsche : este o
care face legltura dintre fiziologic gi spiritual,
in acelagi timp ca grild de evaluare culturali
gi Dorind
Sodernitatea nu e doar decadentd,ci ,,maladivd"3)-
fl Elnborezeo alternativ[ la idealismulde sorgintecregtinl,
illotzscheincearcl sd ocoleascldeopotrivdclderea in pesi-
Fltm (cum fdcuse Schopenhauer)Si un rnaterialismprea
dnplist, ocolind, de apemenea, interpretareasa ca gdnditor
g€ propuneun nou dogmatism.Ultima sa lucrare .lucidI",
EcceHomo, pare sI dea cheia inlelegerii juste a sensului
l , Ibidem, p. 45.
l, Ibidem, p. 86.
t, O interesanti analizd a conceptului de decadenld folosit de
Nietzsche in relalie cu modernitatea este intreprinsd de Matei
CElinescuin Cincifele ale modernit@ii, Editura Univers, Bucuregti,
1995, pp. 154-167.
56 GABRIEL TROC
opereisalel.Scris5din dorinlade a se ,,atesta"singur,
cum suntemavertizatiin introducere,aceastlscriere
cI destinulpropriu (al unui ins ce nu selasi invins de ma
care-l urmlre$te din tinerele) prezint[ un interes mai
decdtpersonal; cI felul in care s-a confruntatcu
talentegi dureri, dar gi cu ideile,esteexemplarpentrucondi
umanlz. Viala omului gi filosofului Nietzsche,a$acum
in Ecce Homo, are un senspaideic, servegteca ilu
unuiadintreposibilelerdspunsuridatede cdtreun ins conc
tragismuluiexistenteiin cadrelemoderne.Rememorarea
rilor sale,dinperspectivaincheieriioperei,esteitinerantd
epopee,,eroic[" a individului solitar ce igi ia pe umeri
sarcin5 ,,inumanI" : aceeade a scoate la luminl su
contradicliilor existenlialeale omului modern.
Depdsirea nihilismului : supraomul
Intreprinderea e ,,inumand.',in sensulcI ,,reevaluarea" solici
o negareradicald,o ,,indepirtare" absoluttr3:doar un zeu
putea-oinftptui. DionysosZagreus- zeul ce moare imedi
dupi nagtere,sfdgiatin buc[1i, dar care estedestinatune
douanagteri(asemenea
filosofiei, in interpretarea
lui Nietzsche
va fi implicat ca trop ce constituieopozitriafati de divi
l. Chiar faptul redactirii acestei lucrtrri, ca autornterpretare
intregii sale opere, ne permite si avansdmideea unui
senstotalizatoral operei nietzscheene.
2. Dezvolt aici o idee sugeratl de Lesley Chamberlainin I
Metzschela Torino, Editura Vivaldi, Bucuregti, 1999,p.
3. Indeplrtareaesteexprimatlmetaforicca ,,indlfime",loc al ,,r
rdtdlii monstruoase"gi al ,,aeruluitare". ,,Filosofia,agacum
inleles-ogi am trait-o pAni acum,esteviagaliberi printre ghe
9i in indllimile muntilor - cdutareaa tot ce este strdin 9i indoiel
in existenld; a tuturor celor care pantr atunci erau anatemizate
cdtre moral5" (EcceHomo, Editura Dacia, Cluj, 1994, p.
Rememorarea surveniriigdnduluiEterneiReintoarcerievocd,
asemenea,o astfel de ,,indepirtarc" : ,,La 6 000 de picioare
om gi de timp" (op. cit., p.89).
I VcziFr. Nietzsche,EcceHomo, ed. cit., p. 52.
57
RIITI'MODERNISMULiNNNTROPOT-OGIACULTURALA
nfirmdnd,,viafa",,,devenirea"gi ,,multiplul", frag-
l€n gi hazardul,in daunafo4elor ce se opun vielii, a
1l a Fiinlei (in varianta idealismului). ASa grdit-a
, opera prin care Nietzscheilustreazdidealul
i ca art[ (frcdnd sintezapoezieicu muzicarqi cu arta
I Ffl), esteo noul ,,evanghelie", careanun[Iprin glasul
ului" Zarathustra- supusincercdrilor ,,celui care nu
ld€", Dionysos- pe cel careurmeazi s[ ia locul omului :
12.Acestadin urml - abuzivintemretatde nazisti
porspectiva rasei (din contrS,Nietzscheii d[ un sens
, de personalitate plenarl Si unicd) - este construit
ln opozilie cu omul modern, cAt gi cu antecesorulsdu,
cre$tin", gi cu urmagul s5u, nihilistul'. Nietzsche
orice interpretarein cheie evolulionisti a propunerii
duptrcum ne asigurl Vattimo:
Annliza structurii muzicale a lucrErii este realizatede Lesley
€hnmberlainin op. cit., cap. IV, V. Tot aici, g5simo prezerrtare
tnilnungitl a rolului pe caremuzicail joaci in cadrulproiectului
Eu filosofico-estetic.
Pescurt,asemenea lui Schopenhauer,
Nieusche
Oonsideramuzica drept o culme a expresiei artistice. insi 9i
teeasta,la fel ca arta in general,a devenitin epocamoderndfie
cpfgonicE,fie Muzica lui Wagnerii aparetAndrului
-narcoticd".
Nletzscheca eliberAndo forli primitivl, nereligioasdgi supraper-
lonaltr,profund tulburittoare- dionisiaci -, care a fost refulatl
hrmodernitate.,,Nagterea tragediei"exprimi un optimisminigial:
epollinicul gi dionisiacul se completeazi fundamentdndactul
irtistic. Miza este instr 9i mai profundtr: ca ideal colectiv,
dlonisiaculexprimd caleacltre un nou mit gi ritual. Ulterior,
duptrepisodulBayreuth,Wagnere identificatcadecadent,exprimAnd
In cel mai inalt grad idealismulgennan.Demni de relinut este
alirma[iaautoareiconformclreia Nietzscheincearcl sEexprime
prin stilul scrierilor saleacel soi de posibilitate a
"muzicald"
rimultaneit5lii.
llebermensch ar trebui tradusin romini, ca sens,prin ,,dincolo-
de-omul"; lectura atenttra sensurilor date de Nietzschear
rccomandaforrnula ,,omul-de-dup5-om"sau chiar post-
"omul
lstoric".
 GABRIEL TROC 59
POSTMODERNISMULiNNNTROPOT-OGIACULTURALA
Doctrina supraomuluiesteo intreagl polemicd
impotrivaevol sc extind, ci doar se transformd[...] o mare de forle plutind gi
tionismului: omul de azi nu e nicidicum pon.rul
de sosire zbuciumAndu-se laolaltS,ce se transformdgi revinemereu[...]
yej 3yotutii; dimpotrivi,e o formi ."'trrUui. ,.ni care din formele celemai simplele producepe celemai complexe,
uepaglul, $l nu printr_o dezvoltare,
ci printr_o mutagiein ade din cele mai calme, mai rigide, mai reci pe cele mai fierbin1i,
sensal cuvdntului"r
mai turbulente,mai autocontradictoriigi ce revine apoi acasi
prin simpla ie$ire din aceast5abundeng5,de la jocul contra-
dicliilor inapoila bucuriaarmoniei,afirmAndu-se totugiin aceastd
uniformitatea anilor caresescurg,sldvindu-sepe sineca fiind ceea
ceserepetl in etemitate,ca o devenirece nu cunoastenici salietate'
nici dezgust,nici oboseali: aceasta,lumeameaDionisiacd,a
eterneicreagiide sine,a eterneidistrugeride sine,aceastllume
misterioasd a indoiteiincAntdrivoluptoase,lumeameade ,,dincolo
de binegi de riu" [...] - pentruaceaste lume dorestirtn nume?
l...1 Aceastdlume estevoinla de putere - Si nimic mai mult ! $iI
tu insuliegti,de asemenea, voinli deputere- 9i nimic mai mult !

Prin implicarea vointrei de putere, Nietzsche urmdregte

Eu vi conjur [-..] rimAneli credinciogi
pdmdntuluigi nu mai da deschidereaacelui orizont de afirmafii 9i negalii in care se
crezarecelor ce vd vorbescdespresperanfe
suprapemante$ti ! poate opta pentru valorile afirmative, cele care ,,spun Da"
vietii. ,,Transmutatia" se joacd - este fundamentatd - pe acest
fundal, in care raportul dintre Fiinld gi devenire, Unu gi
fnultiplu se schimbd. Dupd cum interpreteazd Deleuze2,
transmutafiaconstl in abandonareainlelegerii acestor cupluri
ca opozilii. Devenirea nu mai este opus[ Fiin{ei, multiplul nu
mai este opus lui Unu. Sunt afirmate, dimpotrivd, Unul
multiplului Si Fiinta devenirii. Hazardul devine obiect al
nfirmatriei- afirmare a fragmentelor, a diversitdtii, sub singura
lcge - de inspiralie heracliteand a revenirii eterne a acestei
-
transformlri. Deleuze ne pune in gardi: nu Acelagi, in sens
de identic, revine, nu avem de-a face cu o actualizare a unei
Vrei sI gtii ce esrc ,,lumea,'pentru vechi idei a revenirii ciclice in acelagi punct; Identicul nu
mine? [...] AceastE
un monstru de energie,fdrl inceputgi
ldrtr sf6rgit: o revine, revenirea, doar, este identicul a ceea ce devine. Altfel
compactE de forfe care nu sporesc
Ai nu se diminueazd,care nu spus,dacl Fiinla se afirmi despre devenire, acesteiadin urmd
iieste esentialdrevenireaca acelagi(ca ,,Fiint5"). in plus, nu
l. Gianni Vattimo, Aventurilediferenlei.
Ce inseamnda gdndi tn
acceplialui Nietzschesi Heidiggei, gOitur.
1996,p. 53.
ionti.a, Constanga, Fr. Nieusche, The Wiil to Power, Vintage Books, New York,
2. Fr. Nietzsche,Aga grdit_aZnrathustra, 1967,aforismul1067,pp. 549-550.
ed. cit., p. 69. in G. Deleuze,op. cit., pp. 29-31.
 GABRIEL TROC poSTMoDERNISMUL
iN exrnopoLocn culruneLA 6r
Hvelndo-a face cu o rotire oarbd a Fiinlei uman care iese la lumind din acestepasajegi care, putem
in devenire:
devcnirea(ca revenire,reintoarcere) pofuiluta presupune,reprezinti anticipareasupraomului,este,,omul
in favoarea
fbrlelor afirmariveale viefii. Revenirea
"
iE;;;, Reintoarcere) nobil', ,omul mare' - cel ce intrupeazlvirnrtrileunei presupuse
e selectivd - subliniazdDeleuze_,
gAndirii gansa aristocralii.Eticaunei astfelde casteconducltoaresesprijini
transmutaliei(oferr o legepentruautonomia
"i;i;J voinlei
eliberatr pe valori ca neindurarea,cruzimea, viclenia, preocuparea
de orice morali), iar Fiintei un nou
iri.l", inrrnui ceeace fa15de putereapersonali, violenla, mdndria, onoareaetc.,
line de afirmafierevine; tot ce (ine de negagieeste valori prin careun grup de .arti$ti-tirani" (exemplificafiprin
expulzat).
EternaReintoarcere figurile lui Pericle,Nero, Napoleon)seimpun in falamaselor
trebuiecomparaticuo roati : insi migcarea
acesteiroli este dotatd cu o putere centrifugi' ,,ignobile".,,Teoriapolitici" a lui Nietzschese opregtedoar
care elimind tot ce
e negativ. I la figurile celor careguverneazl(impropriu spus,fiind vorba
doardespreputeregi control), cei guvernafiservindca simple
se asigurd.astfel cd nihilismul, vdzut piese de contrastpentru virtulile ,,omului nobil". Acestuia
{iltzscfe ca figurd a
unei-istorii degenerative, este depasabri. din urmi i se prescrieo disciplinl spaftane,capacitateade a
. . Supr"o_ul este
;;;;;;";fi::"":fr:lil,J:;H,,:i:;::,:"?nf
rezultatul acesteider -

::
nu survlne ca unnare a unei revolulii gi
induragi de a producesuferinli pentruatingereaunor ,,scopuri
nobile" (rimase neprecizate).Nietzschenu esteun adeptal
nici nu rezultl din statuluigi cu atdtmai pulin al naliunii (rifuiala sacu germanii
progreseleIluminismul-ui.Supraomul este de notorietate); el rimdne un individualist pasionat,
tui Nirt r"f," esteexpresia
unei transformlri radicaleiesenlei u_"nu increzltor in .destinul eroic" al personalitllilor creatoare.
reprezinti alter_
nativa la omul modern _ o alternativtr Mizeria unei intregi natiuni, afirml filosoful, este de mai
radicaltrEi solitarl.
Supraomulestetipul ce reprezintdFiinla micl important[ decat suferinfaunui ,,individ mIre1". Ceea
selectivtr(afirmativi),
odraslagi subiectivitateaacesteiRinte.Et esteprodusin om, ce Nietzschepropune,cu propriile cuvinte,este...
insd nu ca urrnarea eforturilor fui _
in d;, eforrurilor ce
sebazeazd, pe rafiune: esteceeace rezulttr " ...o noui qi vastd aristocralie,bazatd,pe cea mai severl auto-
din omul carese
las5,,transpus"de citre fgrtgle disciplini, in carevoinlade puterea filosofilor gi artigtilor-tirani
ale viefii
Eiartei, exprimatemetonimicprin"nrrn"ti*,g"nerativ"_ se va impunepentru mii de ani.
Ariadna.
"upruibiinyro.
,,Omul nobil" : trecutul devenit viitor intrevedem acum leg5tura cu oferta sa metafizici: supra-
omul, ,,omul viitorului" e parte a Eternei Reintoarceri: igi
Ne putem pune acum intreblrile:
ce fel de societatesau preexistd in figura (istoricd a) aristocratului, care se elibereazd
organizaresociall decurgedin aceste
gi ce eticl o animi ? Nieizsche specufaliimetafizice? ins[ definitiv de constrdngerile moralelor care-i blocau voinfa
ou .i.p"'oa"?recr unor astfel (sau e ,,selectiv", ,,revine", alegdnd doar ceea ce e in acord
deintreblri. ins5,analizdndpurr:"f"-rufi sociali,,, cu principiul voinlei de putere). Pe de altl parte, apartenen[a
descoperio surprinzdtoare "u-,,.inotatie
consist"nie'.u
1o1 t.o.iu ,,Eternei la aceasti ,,supraclas[" nu tine de o simpl5 optiune (supraomul
Reintoarceri",a ,,Fiinfeiselective,,
o premonifiea
conflictelormondialece vor urma in"r".,-., Ui e produs ,,in om", dar nu de cltre om), ci este normatl de o
secolulurmltor. Idealul reguld trans-individuald (dupd modelul regulii aristocratice -
ereditatea). Regula a rlmas insl gi ea la nivelul principiului
abstract - firesc, putem spune, cici in economia gAndirii lui
 GABRIEL TROC
CULTURALA 63
iN NNTNOPOLOGIA
POSTMODERNISMUL
Nietzschea servit doar ca elementtactic pentrupozilionarea
,,la o nou[ revizuire a conceptului de rafiune gi gi-a luat la
,,omului nobil" intr-o ierarhie care nu line nici de dreptul
revederede la dialectica lluminismului'r.
divin, nici demeritocraliamodernE -, pretAndu-se,
prin urmare,
Si vedem, plecdnd de la acesteconsideralii care subliniazf,
unor interpretdridiverse.
,,ruptura" fatrd de modern, ce afinitlli sunt intre gdndirea
postmodernd gi filosofia lui Nietzsche, care sunt elementele
intrebdndu-se asupra,,folosului"gi adevlrului doctrinei
operei sale ce au fost recuperate gi cu ce consecinfe pe plan
lui Nietzsche,BertrandRussellconchidecd importantdeste
teoretic Ai cultural.
enonnainfluenli pe caregdndireasaa awt-o asupraoamenilor
Elementul prim al ,,postrnodernitltii" lui Nietzsche line
de litere gi a culturii artistice a epocii. Aceasti influenl[ a
de amintita criticl a ratiunii intreprinsl de filosof. Este vorba
sporit datoritd ,,prognozelor" sale, care, pe termen scurt,
despre raliunea vdzrtf ca ,,motor" al lumii moderne, ca abilitate
s-audoveditmai indreptdtitedecarceleale liberalilor gi socia-
prin care modernitatea crede c[ asigurl fundamente certe
ligtilor. Opera sa reprezintd,credeRussell, simptomulunei
pentru cunoa$tere gi moral[. Pe baza pretenfiilor de vala-
boli care s-a dovedit a fi intiml modernit5trii; este glasul
bilitate universali a acestor fundamente - repe6m, ra[ional
care,prin virulenla exprimdrii, scoatela luminl aporiile care
asigurate -, gindirea gi practica modernl delimiteazd intre
marcheazd chiar fundamentele lumii moderne,idealurileeil.
,,adevdrat"gi ,,fals", ,,bine" gi ,,rlu", concepteintemeiateca
ins[ Nietzschenu glsegteo solufie politicd (in sensul
fenomene ontice/morale. Aceastd credinll este zdruncinatd de
generalal cuvdntului)pozitiv[, ci doarunanegativd,de criticl
Nietzsche, care ,,demasc[" acestepretentii prin reducerea lor
a establishmentului (ideologic,social,cultural,$tiintific etc.),
la simple pretentii subiective de putere. Orice mare filosofie
expundndaporillegi deconstruindpretentriiledejustd intemeiere
e doar confesiunea mascatf, a autorului ei gi are ca punct de
a sistemului.Restul cade in sarcinaindividului care este
plecare o sumd de intenlii moralez.
impovf,ratcu o solulietragici, ce trebuieinstrevaluatlpozitiv
in locul ratiunii intemeietoare, Nietzsche ipostaziaz5 o
gi carenu igi poateglsi adev5rulsIu in relaliecu ceilalfi, ci
ragiune esteticl, din perspectiva cdreia antinomiile valorice
doarprin separarea voitd intr-o solirudineelitistd. sunt doar ,,evaluiri superficiale" , perspective dintr-un anumit
unghi. Cu aceastddemitere, insd, Nietzschepltrunde pe terenul
relativismului, pierzAnd in acelagi timp orice capacitate de
intemeiere3. Consecingaimportanti care decurge din aceastd
Jiirgen Habermas caracterizeazd opera lui Nietzsche ca
privare de fundamente certe a modernitilii este punerea sub
fiind ,,placa turnantd cltre postmodernism"2. Avdnd in fa1[
semnul intreblrii a confinutului emancipator al modernului.
alternativade a supunerafiunea incl o dati unei critici imanente
(agacum o fdcuser[ Kant, Hegel gi elevii sIi) 9i pe cea de a
abandona in intregime acest program, Nietzsche s-a decis Iluminismului"seinlelegefapnrlcI lluminismul-
Prin ,,dialectica
ciruia ii este proprie ireversibilitateaprocesului de invilare
pentru a doua alternativd. ,,El a renuntat" - afirmtr Habermas-
(inplegerile nu pot fi uitate dupd plac, ci pot fi doar refulate
prin ingelegerimai bune)- poatesd-qicompensezedeficienfele
l. BertrandRussell,History of WesternPhilosophy,GeorgeAllen doarprintr-unlluminismgi mai radical(ibidem,P. 95).
andUnwin Ltd., Londra,1948,p.794. 2. Fr. Nietzsche,Dincolo de bine Si de rdu, EdituraHumanitas,
2. VeziJtirgenHabermas,Discursulfilosofical modernitilii, Editura Bucuregti,1992,p. ll.
All Educational,Bucuregti,2000. Vezi Andrei Marga, Ralionalitate, comunicare,argumentare,
EdituraDacia,Cluj, 1991,p. 18.

GABRIEL TROC
Prin urmare, esteticaia locul, pentru Niezsche, metafizicii
gi epistemologiei. Nu cunoa$tereapresupus neutri gi atemporali
a $tiintei poate da seama de lume. Pe plan etern, ni se spune
incd din ,,Nagtereatragediei", lumea poate fi justificatd doar
ca fenomen estetic. Adevdrul ratiunii estetice propuse nu mai
presupune insi o corela(ie substanfial[ cu o ordine ascuns[ a
lucrurilor, ci esteun produs situat la interseclia dintre personal,
social gi istoric - Tine de ordinea mitului.
Tot cdtre mit ne conduce felul in care Nietzsche in[elege
istoria. O noui viziune asupra istoriei era ceruti ca urmare a
intui{iei lui Nietzsche potrivit cdreia intre con$tiinla timpului
in modernitate gi conceptul iudeo-cregtin de timp nu existi o
diferenld substantrialSr.Eterna Reintoarcereestenoua infelegere
a timpului/istoriei, specifici mitului gi care ii antreneazi pe
indivizi sI rememoreze in manier[ dionisiacd o experien(d
artistic-religioasd care ii transcende gi prin care acegtia au un
acces autentic la viagS/Fiintr5.
Acest ,,acces" este deopotrivl individual (subiectiv) 9i
colectiv, cu condi[ia ,,slibirii" in[elegerii pe care o avem
despre .sine". Modemitatea a construit sinele in jurul con$tiinlei
inteleasi ca rafiune, congtiinl5 care, mobilizatd de ,,pasiunea
pentru adev5r", subordoneazetoate celelalte componente ale
personalit[trii. incepdnd de la Descartes, sinele, infeles in
primul rdnd ca gi congtiinlS, este stabil, substantrialqi prezent;
el .reprezintS" lumea ca fiind adevdratd doar ca urmare a
autocertificlrii propriei ,,soliditdti" in calitate de subiect
cunosc5tor. Relativizdnd in problema adev[rului, redus la
moralitate, Nietzsche pune sub semnul intreb[rii gi stabilitatea
gi consistenfa sinelui (redus la subiectul epistemic). Sinele nu
este, pentru Nietzsche, un primum, care ar fi constant in
raport cu toate celelalte lucruri, ci este el insugi un efect de
suprafatrd,,,o poveste, o ficfiune, unjoc de cuvinte". El devine
simpl5 aparen15,frrI ca ,,in spatele" acestei aparen(e si fie
asigurat de o esenli. Lipsindu-i fundamentul cert, el nu se
5
CULTURALA 65
iN ANTROPOIOGIA
POSTMODERNISMUL
mai poate ,,reapropria" ; de aceea, nu-i rdmdne decAt pura
manifestare, ca parte a unei forte ce-l transcendegi, eventual,
gdndireahermeneuticf, despre el insuEi. Actriunea,ni se sugereazl
in ,,Genealogia moralei", primeazf, in raport cu cel ce o
indeplinegte; mai mult, ultimul e doar fic[iunea ce-i succede
primeia. Pentru Nietzsche, prin urmare, sinele estecelebrat ca
,,suprafa[d", igi pierde ,,addncimea", fiind comparat cu o
melodie sauun laiftnotiv. Se deschideastfel caleaunei conceptii
foarte fluide asupra sinelui $i identititii - mult speculat[ de
postrnodernism-, una care nu mai e bazatdpe fiin(i, substanfi, il'
realitate stabilA, care flceau posibil, prin Bildung, individul
stabil, cu un caracter definitiv, egal cu sine insugi in toate
situafiile $i in toate ac[iunile sale, ci una a unei identitili care
este in devenire permanentl gi in cdutarea perpetud a unui
sril.
Un alt aspect important pentru clarificarea corelagiilor
dintre gdndirea lui Nietzsche gi postmodernism este sublini-
erea tangentelor ce pot fi stabilite intre Nietzsche 9i modernismul
artistic. Prin plasarea esteticii inaintea gtiintrei5i ca urmare a
in{elegerii individului autentic (cum am spune ast[zi) ca un
creator de valori ce se opune codurilor prestabilite, Nietzsche
deschide scena pe care se vor instala arti$tii modernigti.
Sarcina esteticii moderniste, dup[ cum o formulase deja
Baudelaire, este aceea de a surprinde ,,eternul qi imuabilul"
din mijlocul,,tranzitoriului, fugitiwlui gi contingentului"r.
La fel ca gi Nietzsche in cazul filosofilor, Baudelaire ii trimite
pe arti$tii moderni inapoi la , pe care sunt chema[i si
-via7d"
o reprezinte in ceea ce are ea,,efemer gi trecltor", fdri a
pierde universalul. Naturalismul gi realismul nu mai sunt insi
adecvate pentru a da seama de mobilitatea lumii moderne,
fapt ce solicita o rupturd radical[ cu traditia artisticd. Ceea ce
insemna, in mare mlsurd, gi o opozitrie fatr5 de aceasta.
Ruptura s-a manifestat in multiple ipostaze; doui dintre ele
1. CharlesBaudelaire.,,Pictorullumii moderne",in Curiozitdli
estetice,Editura Meridiane, Bucuregti,1971,p. 195.
 GABRIEL TROC 67
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOIOGIA CULTURALA
trimit la Niezsche: este vorba de preocupareapentru noi
forme de reprezentare,ceea ce presupuneacreareade noi Niezsche se gdsegte,ca gdnditor, la intersectiaacestor
coduri, semnificaliigi aluzii metaforicein limbajeleartistice_
prin strategiagocirii gi a violentiirii acestora- gi, ca unnare
a pierderii dimensiunii.auratice" a opereide artil, transferarea
valorii de la opera de artl la artistul consacrat, a cirui
semniturl saucarismi rimdn singurelegaranfli ale unei arte,
originale. Noul artist intruchipeazl cAteradintre caracteristicile
supraomuluinietzschean:esteun ins cu o perspectivdapdsat resursepentruo astfelde opozitrie,putAndalimentadeopotrivi
individualist5,aristocratic5,disprefuitoare- atatfat6de ,arta un liberalism radical gi un conservatorismextrem' Postrno-
burghezd", cdt gi fap de cultura de mase. un crearorcare dernismul,dupdcum va reiegiin continuare,reune$tein mod
paradoxalacestedoud extreme, iar in acest sens, nevoia
forteaz[ neincetat,pe de-oparte,limitele reprezentdrii,iar pe ca
de alti partemoralacurenti. Unii dintre modernigtiau simfit ,,recuperlrii" gdndirii lui Nietzschegi revendicarealui
nostmodernavant la lettre devine mai transparentd'
for[a revolufionarl a acestei pozilii pundndu-sein slujba
edifrcirii noilor mituri colectivecare au generatfascismulgi
comunismul.
Am amintit aceastiirelafie dintre Nietzschegi modernismul 1.2. DepI$ireametafizicii- Heidegger
artistic pentru6e eane dd o cheieimportanti pentruinlelegerea
postmodernismului.$i anume, ne pozilioneazd tn ,,locul" G[sim adeseain scrierile postmodernedin Stiintelesociale
optimpentru a clarifica opozqiile,nu tntotdeaunatransparente, trimiteri critice la ceeace estenumit ,,discursuloccidental",
dintre postmodernism Si alte carente culturale Si istoice. discurscare esteinterpretatdivers, dup[ zona de interesdin
Putemacum afirma cd postmodentismulreprezintdo opozigie careprovine critica (,,patriarhal" pentru feminism, ,,colonial"
pentru studiile postcoloniale,,,monodiscurs apusean"pentru
radicaldfaydde modern,ingelestnprimul rdndpin propuneile
itudiile culturaleetc.). Degisursa imediatiia acestor,,discursuri"
filosofice ale lluminismului, Si o opoziyie relativd fa1fi de 'se afl5 in ,,formatiunile
asupra cdrora se exerciti critica
modernismulanistic, ca care tntreline o relalie suQterffi tn
pivirqa prevalenleiesteticului,a acperimennlismuluii$rezen- disiursive" ale lui Foucault, sensul totalizator care li se
taltonal Ei a cerinlei de autorealizareindividuald exemplard,
tritsdturi pe care le transformd tnsd dupd o logicd propriez.

l.

2.
argu-
S.orty rdmdnescepticfa1[ de aceastdsentintd,aducdnd
mentela care vom reveni.)

Eseuri
1. RichardRofi, Pragmatismgifitosofiepost-nietzscheand'
Bucuregti,2000' p' 114'
filosofice2,EAiura Univers,
 GABRIEL TROC
POSTMoDERNISMUL IN ANTROPoLoGIA CULTURALA 69

qi o preeminentl ontice (intre fiin1dri, doar fiintrdrii umane -

Uitareafiin1ei. Ontologia fundamentald
Dasein-ului, termen propus de Heidegger tocmai pentru a
conceptualiza deschidereaproprie omului in raport cu hinla -
ii este proprie aceastdintrebare). Dasein-ul poate rlspunde la
aceasti intrebare pentru ci in(elegerea fiin{ei este una dintre
determinaliile sale. El are mereu o infelegere a fiin(ei, chiar
qi atunci cdnd nu este in vreun fel preocupat de ea (inlelegerea
,,preontologicE"a fiinlei ii este fireasci omului). Mai mult,
Dasein-ul - Si doar el - deline o relalie cu fiin1a; el este
privilegiat din punct de vedere ontic. infelegerea fiin[ei este
chiar miza fiin15rii umaner, sensul ei cel mai addnc. DouI
consecinfeimportante rezultd, pentru Heidegger, de aici: 1
filosofia trebuie si clarifice felul de a fi al fiinllrii umane
plecdnd de la acestspecific Ei 2. doar in urma acesteiclarifrcdri
premergitoare intrebarea fundamentald a metafizicii poate
primi un rlspuns. Pe aceste doui direclii a fost gAndit planul
lucrlrii Fiinld Si timp. in prima parte, s-a urmdrit ,,interpre-
tarea Dasein-ului pe fundalul temporalitdlii gi explicitarea
timpului ca orizont transcendental al intrebdrii privitoare la
frin(I". Cea de-a doua parte urma si ofere ,,o destruclie a istoriei
ontologiei, pe firuI cilduzitor al problematicii temporalit5lii"2.
DupI cum se $tie, Heidegger a realizat doar prima parte a
acestei lucr5ri3, consideratd ca fiind opera sa principald.
Conform afirmaliei lui Heidegger, cea de-a doua parte nu a
fost scrisl datoriti lipsei unui limbaj conceptual adecvat
(noutatea aborddrii solicita un limbaj care s[ nu fie ,,incircat"
de reziduurile limbajului metafizicii). De altfel, tot Heidegger
afirmd mai tdrziu cd punerea intreblrii asupra fiintrei prin
analitica Dasein-ultti este doar una dintre ciile posibile de
oblinere a unui rlspuns. Comentatorii consideri cd Heidegger
nu a mai scris a doua parte a lucrdrii datoritd ,,risturnlrii"

l. Ibidem,$ a, p. 17.
I ' Manin Heidegger,Fiinfi ti timp, Editura 2. Ibidem,$ 6, p. 31.
Humanitas,Bucuregti,
2003,g 1. J. $i aceastafdrd ultima secliunecare urna sd explice fii4a in
raport cu timpul.
 GABRIEL TROC posrMoDERNrsMr.JLiNeNrnoporocn culruRerA 71
(Kehre)ce a survenitla sfdrgitul
anilor '30 in g'ndirea filoso- scoati la lumind structurile existentrei. Aceste structuri sunt
fului, care trimite la_o mutare de accent,
Ia o rdsturnarede numite de Heidegger .existenfiali", care se deosebesc de
planuri, de la un plan pe (
,,categorii", acestea din urm5 aplicdndu-se doar fiinl[rilor
conduceala existenfialismulr care nu sunt Dasein. Expunerea formall a acestor existenliali
pe care se afld in principal fi (analitica existenliald intreprinsd in Fiinyd Si timp) este posibild
nu estetemadci, ci exprimdn urmdrind fenomenologic Dasein-ul in facticitatea lui, ple-
drum in sensinvers gi la un : cdndu-se de la cotidianitate gi de la experienla temporatritlfii.
Si revenim la dezvoltareaintreprinsi Existentialii reprezinti formalizarea modalitililor comune
in Fiinld Si timp.
Ceeace vizlm prin aceasttrprezentur. (medii) prin care Dasein-ul se raporteazd la fiint5, modalitdti
contur:rea hbloului
conceptualtn cadrelecIruia a evoluat ".t"gdndirea pe care Heidegger le numegte - pentru a le delimita de
uf,"riouJl
h'i Heidegger.in final, urmlrim ,e existenfiali -,,existen1ieli".
felul in care a
fost in(eleasd,,metafizica" prin prir_"
"Ujn"arn Putem sesLa deja noutatea radicall pe care o propune
t"_"i fiinlei gi ce
repercusiuni are aceastl intrelegerepentru Heidegger in ontologie. El nu mai proiecteazl categorii de
modul in care
Heideggerevalueazlsituatriaomifui maximd generalitate care sI structureze la nivelul realului sau
in _oj".nitate.
DupI cum am vizut deja, al congtiinlei - aga cum, intr-un fel sau altul, fac ontologiile
raport cu tntrebarea asupra se tradi[ionale -, ci formalaeazd - cu ajutorul metodei feno-
are o relalie onticl cu frinfa. C menologicet - ceea ce i se livreazl ca ,,dat" omului in
esentreiD asein-ului reprezintd cotidianitatea gi istorialitatea lui. DupI cum formuleazl chiar
Ontologianu poatefi intemeiat Heidegger, ontologia fundamentali intemeiatd pe analitica
esenTsi Dasein-ului; altfel spus, existenlial5 nu fuce decdt...
a Dasein-ului".Ce inseamnl i
cu fiinp? A aveao rela{iecu. ...s8 radicalizezeo tendinldde a fr careapa4inein chip esential
urmdndu-lpe Kierkegaard_ ir Daseln-uluiinsugi,in spe$ radicalizarea inlelegeriipre'ontologice
determinatprin existenp, faptce a fiin1ei2.
Ia sineinsugi".Fiinfa sauesenga
unnare, de Heidegger _ pentru a_i secundarca importanp, de vreme ce Heidegger incearcd sd
sut delimiteze clar Dasein-ul de conceptuluadilional al omului ca
,,exrsten[I".In raport cu celelalte fiinldri, doar
fiinlarea ce animalralional.Subiectulestedetaliatin Conceptele fundamentale
esteDasein are caracterde existenld3. ale metafizicii, parteaa doua, cap. III.
Analitica Dasein-ur'i
urmeaz5agadara fi o ,,analitici existen(iald,,, 1. Heideggercontinul intr-o direc(ienoul fenomenologialui Husserl.
caretrebuiesi
Conceptulde esteinleles in Fiinld gi timp ca ,,ceea
"fenomen"
l. ce se aratl de la sine", dupd sensulvechi grecesc,iar logosul
2. esteganditca cel carelas[ sd sevadil, carefaceaccesibitrceeace
esteneascuns.In acestsens,ontologianu esteposibild decdtca
fenomenologie,iar in legtrturdcu Dasein-ulea se infdligeazi ca
3. hermeneuticd,explicitAndceeace caraeterizazdD asein-ul pentru
a intemeia orice ontologie ulterioari. \&zi Walter Biemel,
Heidegger, Editura Humanitas,Bucuregti,L996, p. 44.
2. Martin,Heidegger, Fiinld {i tin p, ed. cit., $ 4, p. 21.
 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMUL iN ANTROPOLOGIA CUUTURALA 73
Insd ceeace e mai aproape- fiinla - ii esteDasein_uluigi
acesteicodetermindrioriginarea fiin1eigi timpului, ce serelevd
cel mai indeplrtat. in modalitateamediede raportarela lume
prin intermediulanaliticii Dasein-ului,reprezintL,,r5sturnarea
omul tinde sd se inleleagi pe sine plecdnd de la fiin[are,
copernicand"pe care o aducelucrareaFiinld Si timp.
considerAndu-se pe sine insugica o fiingareprintre celelalte
Si vedem in continuare - sprijinindu-ne gi pe sinteza
realizatAde Andrei Margal - care sunt principalelemomente
ale analiticii existentiale.
Primul dintre existentiali este .faptul-de-a-fi-in-lume,'.
Acest fapt nu trebuie intelesin sensullui uzual - ,,a-fi-con-
[inut-in" - sau doar ca determinatiepur spatiald. Nici in
sensul de a fi prezent - a fi ,,intAlnit in,,. ,,A-fi-in-lume"
Sdlf,murim, inaintede a mergemai departe,ce consecinle
semnificdfaptul cd fiin[a umandestein lume in inlelesulde a
a avut faptul inlelegerii omului plecdndde la fiin{are _ de la
fr incredinlatdacesteia,de a .coabita' cu ea. Ceeace estd
,,fiinlareainerliald", ce poatefi reprezentat[.Acestlucru s_a
importantde retinut aici esteci perspectivade fali se opune
intdmplat, chiar de la inceputurilefilosofiei, cu parmenide.
conceptieice delimiteazdun subiectcare seopuneunei lumi,
Ulterior, gi mai t6rziu consiantin epocamodernd,de c6teori
trebuindsd facd prin cunoagtereleg5turacdtreea. nu
,,persoana",,,subiectul",,,spiritul,, sunt interogate,intrele_ <este>- spuneHeidegger-, avAndapoi in plus o "Omul relalie de
fiintrI cu lumea, o lume de care el dispunecdnd gi cdnd,'2.
insi doarpentrucd Dasein-uluiii estepropriu ,faptul-de-a-fi-
-in-lume", ,,a-slligui-in', poatesddescopereomului fiin@rile
din jurul lui, sddispundde ele gi sd ,,aibi o lume". La fel stau
lucrurile cu gtiinla gi cunoagtereain general: ele nu seautofun-
deazd,ci igi aflI, la rdndul lor, fundamentulprin aceastl
.dispunere" a fiinpi umane.Desigurcd lumeain careDasein-tl
este factic este intotdeaunao anumitii lume. Lumile ,parti-
culare" inchid insl in sinenivelul aprioric al ,,mundaneitllii',
in general3.
.Lumea" i sedezviluie Dasein-uluiprin intermediulmulti-
tudinii felurilor de comportamentpractic. in cadrul acestora,
intdlnim cel mai adeseafiin$rile de carene folosim curent-
,,ustensilele'; acestea nu sunt,,fii4nri ine4iale,',ci reprezintd

l. Vezi Otto Pcigeler,Drumul gdndirii lui Heidegger, Editura

Humanitas,Bucuregti,1998,p. 43.
 74 GABRIELTROC
o sumdde obiectecarene stau,,la indemdn[", au calitateade
a fi bune la ceva. Un ustensiltrimite la alt ustensil, avdnd
astfel o ,,semnifica1ie".Lumea ca lume inconjurltoare se
constituie pentru Dasein tocmai ca intregul leglturilor de
trimitere gi semnificativitate,pornindde la acestfapt
-vederea" a ceva, propriu ustensilului. Gdndirea "de-a-fi-in-
originard
esteceacareexperimenteazd.lumea gi constituiesensulplecdnd
de la lumea inconjurltoare, de la ,,fiin1areala indemdnl" a
unui praxis.Pornindde la acestpraxis, esteposibil[ survenirea
ulterioarda sensuluiin gdndireateoretic[. in mod tradi[ional,
insI, gdndir-eaigi ia ca reper o fii4are pe carg.gi-o poate
reprezenta.in ipostazateoreticd,gdndirease perc{e pe sine
ca act al vederiigi reprezentlrii,in timp ce fiinpreal infeleasi.
ca ,,fiinlare inerlial5" supus[actului reprezentlrii. ,Lumea"
serelev[ atuncica ansamblusautotalitatea fiintririlor inerfiale
agacum aparele ,,in fa1a"unei congtiinge.RatAndfenomenul
mundaneit5lii,se incearc5interpretarealumii pornind de la
fiinp fiintlrii lumii intramundanecare fiinfeazI inerlial gi
esteidentificatl cu ,,natura".Naturae inleleasl, prin urmare,
doar ca fiinldnd inerlial, intrelegerece reprezintl una dintre
modalitilile ontologiilor traditrionalede a camuflacaracterul
de lume propriu Dasein-tlui. Cunoagtereace pleaci de la
,,naturI" nu e in fond posibild decit pentru un ,,subiect"ce
are o lume gi, mai intdi, o atitudine pragmaticdfali de
obiectelepe carele intdlnegtein lume. Nu existl ,,obiect" in
afarapreocuplriigi nici un ,,subiect"ipostaziat(,,gol"), care
sI nu aibl o cunoa$tereanterioardcelei teoretice. Episte-
mologiatradilionall, intemeiatdpe relalia dintre ,,subiect"gi
,,obiect", carenu are in vederefenomenulmundaneitltriigi pe
cel al preocuplrii, este astfel pusl sub semnul intrebtrrii.
Cunoagtereace pleacl de la naturd nu este, prin urmare,
decAto cunoa$terederivatd.
La fel de originar ca gi ,,faptul-de-a-fi-in-lume"gi de a fi
in preajma lucrurilor este pentru Dasein ,,fapful-de-a-fi-
-impreunI", de a fi laolaltdcu al1ii.Nu insdca ,,subiect"sau
,,eu", care trebuie sI fac[ o punte cltre ceilal(i, ci ca un
POSTMODERNISMULiN NNTNOPOIOCN CUT-TURRT-A 75
neutrum,cacevaimpersoral(dasMan). in ipostazasacotidian5,
,,Dasein-ulse afltr sub autoritateacelorlaltri. El insugi nu
este; fiinla i-a fost confiscati de cltre ceilalli"r. Acegti
,,ceilal[i"nu suntnigteallii clar determinali.,,Cine"-lecare
sti in locul acestor,,ceilaltri"
esteneutrul,impersonalul ,se",
definit prin ,,caracterulmediu". Ne aflIm, in cotidianitate,
subdictaturaimpersonalului,,se",propriu ,,spatiuluipublic" :
ne bucurim a$acum se bucuri indeobgte,ne indignim de
ceeace se consideri demnde indignareetc. ,,Sinele"ascuns
al acestuiimpersonal,,destram["fiin1aumani gi o face,,inauten-
ticI". ,,Fiecareestecel5laltSi nimeni nu este el insugi."2
Impersonalulil despov[reaz\pe Dasein-ul cotidian de sine
insugi,asigurdndu-iin schimbsecuritategi linigte.
Ceeace seivegtecanecesarpornindde aici esteclarificarea
modurilorin carefiin1aumani poateaccedela ,,autenticitate".
Pentru aceasta,Heideggerrevine, spre a-l addnci, asupra
felului propriu Dasein-uluide ,,a-fi-in-lume", care permite
amt ipostaza,,decIzutI" a sa, cdt gi pe cea realizatd. (in raport
cu esentasa). Drumul gdndirii urmeazl sI surprindd alte
determinaliiexistentriale, caresunt insi la fel de originarecu
cele deja expuse.Demersuleste semnificativ Si nou, cdci
co-originaritateamomentelorconstitutivein edificareaonto-
logiei a fost sacrificat[ ca urmare a unei tendinlepe care a
imbrlti$at-o metafrzica,aceeade a face s[ provind totul
dintr-un temei originar simplu3.
Aceastl addncirea,,faptului-de-a-fi-in-lume"presupune
in primul rdnd o l5.muriresuplimentarda sensuluiconferit
vocabuleiDa- dinDasein. in semnificafiilecurente,cuvdnful
gennanDa inseamnd,,aici" gi ,,acolo".Prin compunereacu
Seinavem,,fi infa-aici"(,,eu-acesta-de-aici"), caree in(eleasl
de Heideggerpornindde la un ,,acolo" la indemAni,specific
fiin{trrii intdlnite intra-mundan,ce ii pozilioneazd,,locul", ii
Fiinld gi timp, ed. cit., $27, p. 173.
l . Martin Heidegger,
2. Ibidem,S 27, p. 175.
3. Ibidem,$ 28, p. 181.
 77
76 GABRIEL TROC POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA

capital[ in gdndirea
determini spafialitatea.,,Distanfa" dintre ,,aici" gi ,,vorbirii". Limba va primi o importanff,
"acolo", ie mai tirzit a lui Heidegger. in Fiinld si timp ' ea deschide
astfel intelese,esteo ,,deschidereesenliald".Prin ea fiin[area in care
care este Dasein e definiti ca fiind fiin(are deschisi atat cltre orizontul in care inplegem modul ,,dezrldlcinat"
fiintim in viala cotidia;d. Aici, limba devine
" I . Dasein-ul
ea insf,gi,cdt gi ca,, loc-de-deschidere-propriu-lumii "bavardaj"'
este starea sa de deschidere, o deschidere ,,luminat5" nu .'flec[reald',-estemediulcarestabilizeazd,,impersonalul''
ne permite
printr-o altl fiinpre, ci astfel incAt ea insigi este deschi- spaliului public -, manier[ de a fi a limbii care
apropiere a lucrului"r'
derea-luminatoare. Trei aspecte sunt vizate aici in acelagi ,,re'irrg"t"g"* totul fird o prealabild
(,,autentice")' ddnd
timp : 1. fiinta (Sein) ajunge la starea de deschidere atdta ffe"Xr"atu r" opune ,,in[elegerii articulate"
clreia nimic nu-i
timp cdt 2. existi o fiinfare (Dasein) care se deschide siegi ca na$tere unei inteligibilitdli nediferenfiate,
*ui .e-an" i*ccesibil (ea,,acoperd"deschiderea"fapnrlui-de-a-
t'
lume qi care, in Ei prin aceastdlume, 3. face ca fiin(a tuturor -
fiintlrilor pe care ea le intAlnegte in lume s[ poatl fi ,,scoase -fi-in-lume"). impreuni cu alte doud determinafii existenliale
-, flec[reala dezvf,luie felul
din ascundere",,,luminate"2. ,,curiozitatea" 9i,, ambiguitatea"
iundamental de a fi al Dasein-ului in cotidianitate: "clde-
Care sunt insd determinaliile acestui ,,a-fi-in-lume" a conotafii morale sau
rea". Starea de ,,cidere" nu exprimd
Dasein-uhti ca deschidere? din
teologice; sensul vizat este acela ci Dasein-ul "cade"
Heidegger nume$te doud: simtrirea lumli, care este in face parte
sine insuli sub dominalia lumii - dominatrie care
mod originar o dispunere afectivl (suntem intotdeauna intr-o (cotidian) de a fi'
ins[ din hin[a sa, reprezint[ felul sdu obiqnuit
oarecaredispozilie afectivd; dintre acestea,frica ne dezvlluie
un dat fundamental: faptul de a fi ,,arunca[i" in lume), gi ,,Cdderea"in,,inautenticitate"ridicdproblemaposibilitltii
ce
revenirii la ,,autenticitate", prin c[utarea acelui fenomen
fnlelegerea, determinafie prin care percepem care sunt posi- la fiint['
reveleazdcondilia originard a Dasein-tlui prin raport
bilitdlile existen(ei noastre ca Dasein, fapt care ne permite sd
precum gi unitatea sa. Acest fenomen este indicat de Heidegger
ne in{elegem ca ,,proiect" (,,in1elegerea",prin urmare, aici (Angst)'
ca fiind iispozilia afectivl fundamentalXa ,,angoasei"
nu e o speciea cunoagterii). Pe seama,,inlelegerii" se defrnegte (Sorge)'
care conducecdtre existenfalul integrator al ,,grijii"
,,interpretarea", ce trimite la abilitatea noastrd fireascd gi de ceva
Spre deosebire de fric[, aceasta fiind mereu frica
constanti, anterioar[ oriclreijudecdli sau rostiri, de a surprinde lumii' angoasa exprim[ o team6
dlterminat din interiorul
care este rostul a ceea ce e in jur - interpretare a ,,cevaca concretd' Prin angoasi' tot
clreia nu-i putem ata$a o referinli
ceva" (scaunule pentru stat, p5lfuia e pentru pus pe cap etc.) - cotidiand igi pierde sensul' devine
ceea ce line de fiinlarea
sau de a ne situa fa(i de lumea ambiantd intr-un mod ,,de la de
irelevant. ins[ tocmai in momentul in care este "golitd
sine in1eles". Pentru cI interpretarea are loc insi in lumea pe cale negativd' ca
conlinut", lumea se relev[' "fapt-de-a-
implrtdqitd cu ceilal(i, ea poate lua forma enunlului qi a insugi'
-fi-in-lume', punAndDasein-tl ,,fatrdin fa!d" cu sine
comunicXrii, care fin de un alt existenfial al Dasein-ului ca de impersonalul colectiv'
ca putintd proprie de a fi dincolo
deschidere: ,,limba", ficutl cu putinti de existen(ielul intrd in
Prin angtasa,basein-ul,,pf,rlseqte registrul cdderii 9i
p.'oi""*lui"2, relevdndastfel atAtposibilitatea autenticitidi,
l. Ib ide m, $ 28 , p. 183. ""t ^t
2 . Yezi Gabnel Liiceanu , ,,Excurs asupracAtorvatermeni Heideggerieni
p' 23Q'
din Fiinld Si timp" , in Martin Heidegger, Fiinld Si timp, ed. cit., 1. Martin Heidegger,Fiinld Si timp, ed' cit'' $ 35'
pp. 601-602. 2. GabrielLiiceanu,oP' cit',P 6ll'
GABRIEL TROC
iN eutRopolocn culrunelA
posTMoDERNISMUL 79

nrentulfenomenuluioriginar al adevdruluil'Enungulestedoar
-unadintre formeleposibilede ,,producere"a adev[rului' care
a fost consideratprivilegiat de tradilie 9i care, in plus' nu a
sesizatfundamenfulpe care se intemeiazf,'
Pentrua clarifica fenomenuldescoperirii,Heideggerface

adevlrului. Prin expresia ,,Dasein-ul<estein adev[r""'

HeideggerinlelegecI, prin stareade deschidere,de careline
gi capa'citatea de a dezvllui, el estein mIsurf, sE ,,scoat5din
ur"und"."" felul de a fi al fiinldrilor din lumeasa2'Cunoagterea
pe seama
,,derivatd" a traditiei $i adevdrulei sunt posibile
acestuiprim sensal adevirului ca din
,,scoatere ascundere"'
Cel de-il doilea sens provine de la structura articulatd a
proiecteazf,
,,grijii" in intregul ei, datorit[ cdreiaDasein-ulse

Manin Heidegger,Fiinld 5i timp, ed. cit', $ 44, p' 292'

VeziWalterBiemel,oP. cit.' P. 82.
 EO GABRIEL TROC
posrMoDERMsuuriN ANTRopoLocn
culrunarA Bl
asupraposibilitltilor^ integrdnd deopotrivl trecutul gi
lit":
viitorul. Dasein-ul se.poate Istoria metafizicii ca destin at istoriei
,rt.r"g" io oo'ui moduri in actul fiinlei in Occident
proiectdrii: pornind ai U.posi:uitirxiii"
.*. ii suntproprii in
cel mai inatt grad (aute_nticitate),
; il;;;" avemde_aface
cu ,,adevtrrulexistentei", gi pornind
a"-rulu-"u in favoarea
clreia s-apierdut de fiecareaate
finauteni"i,u,"l, cazincare
Dasein-tilesre,,in nead"oer,,. Se,int"iir#iirpr"*,
Biemel expunereaproblemei cu Walter
niinld si timp: tema fundamentall a metafizicii este, dupd cum s_avdzut,
"d";;l;;;in
...adev5ruloriginarestestareadedescifrare tema fiinfei. Aceasti temd a fost ,,uitat5" chiar de la ince_
a Dasein_ului
nucuprinde
starea
numaideschid ereaDasein_ului
dedescoperirefiinlnli din lumea,";
gi el
cdtresineinsugi,ci gi
puturile antice ale filosofirii, primii filosofi avAndinsl fr-
ii, in al doilearAnd, meritul de a fi expus-o,firi gi sdo fi rezolvat.Un ,,dela sine
Dasein-ulestea$ezat1
la fei deorigin.;io;riar gi in neadevtrrr. Inleles"al fiin1eis-ainstalatin schimbin gAndireafilosoficd,
conferindu-iun traseuparticular,cunoscutca ,,filosofiaocci_
incheiemaici urmlrirea desfEEurdrii gdndiriilui Heidegger dentali". Acesttraseu- istoriametafizicii agacum s_aderulat
din Fiinld Si timp, considerdnd
necesardunei prime aproximlri a"e "_-rtio, "masa criticl, ea - esteexpresia,,destinuluiistoriei fiintei" in Occident.
intrelesului
' pe carefilosoful Migcdndu-sein orizontul terminologic Ai problematic
il conferl ,,metafizicii,,.
c.onstituitin Fiinld gi timp, gdndirealui Heideggerde dupl
neaa doua, ,,Daseingi tempo_ Ikhre adincegteconsecin(elepoziliei de mai sus, consecinle
:maatingeriiexisrenteiplenire pe care,in mod sintetic,le-agrezumaastfel: i) in calitatede
i", careii deschideD asiin_ului
intre autenticitategi inauten_
concretizeaziaceastdpoiu'it"tTlH;:r':{;;'riiffi
caleaspreinferegereaoriginarr ;i,l,T
ir;p"iJ .r-,, temporalitate,,
(timp al exisrenlei,deci al Oor"tr_iir:i
"
O"-L'"ur" trebuiesX
pleceoriceinlelegerea timpdui
f" g"""*fi e*istentracotidianl
a Dasein-uluie marcartro"
,,i*ro'ri"iiuiJ;]f," ,""m, ca."iu
esteposibildo istoriein sensgeneral.

Cu istoria.apare timpulin general,careurmeazd, dat la intrebareafundamentald,felul in care sunt puse

sdfie explicatluAndcapunctdeplecare Ia rdndullui, $l
..t i-"itiif.dep6ndacum rczolvateproblemele filosofiei (ale metafizicii) se aflI in
ale "en161eg1gi fundamentale",
Lr in frrrir"-iirrp"fui urmeazd ,,eroare": fundamentulnefiind asigurat,ele nu mai pot fi
sd fie stabilitinsusisensu,lnwei. ertiii;;;;
conturarea se incheiecu regAnditein sensulunei',,corecturi",ci doarprintr_oabordare
acesteipozilii.z
t'undamental diferitl. pentru a pune in mod originar aceste
l. Ibidem,p. 83. probleme, este nevoie de ,,dep5gireametafizicii". Aceastl
2. AndreiMarga,op. cit., p.2lO. ',deprgire" nu poate avearoc in ,afara" istoriei metafizicii
(care, de altminteri, are un curs propriu, ea trebuind sI
se
1
GABRIEL TROC
,,implineasc6"pentrua-giardtatoateconsecinfele); de aceea,
trebuieasumatlsarcina,,destrucliei"metafizicii (ca o anticipare
a ceeace ar putea surveni ,,dupi" implinirea istoriei meta-
ftz,icll) - a temelor ei particulare - in lumina problernaticii
fiinlei 9i temporalitdfir.
,,Destruc1iametaftzicli", dupd cum am amintit, urma sI
constituiecontinutul celei de-a douapi4i a lucrlrii Fiinld Si
fimp. DeSi ea a rimas nescrisS,tema ca atare alcituiegte
corpus-u7principal al lucrlrilor lui Heideggerde dupl 1930,
care constEin analize detaliateale poziliilor teoretice din
cadrul unei tradilii care se intinde de la ,,Anaximandrula
Nietzsche",toateacesteanalizefiind in acelagitimp prilejuri
pentruexpunerealimitelor lor, pe de-oparte,Eipentrure-eva-
luareaacestoradin perspectivafiinlei gi a temporaliti(ii, pe
de altl parte.
Ideea importantdcare se desprindede aici, idee care se
reglsegteca atarein postmodernism,estecd .reconstruc(ia',
atatcet e posibili, are loc doar ca urnnre a ,,destructiei"(ce
devine,deconstructie").discursului occidental", care nu
poate fi pur gi simplu abandonat- el structureazllimbajul,
felul in care gAndim, construim institutii etc. El trebuie
,,demontat' pentru a expune modul in care funcfioneazi,
uneori chiar impotriva celor care il poarti, producdndin
limbaj, de pildi, sensuri opuse celor dorite, dupi cum va
demonsffaDerrida, sauconstituindu-seintr-un sistemconstrdn-
gdtog carene face pe tofi pdrtagi in exercitareadominatrieigi
puterii, dupi cum va arita Foucault.
Revenind- cu gdndulla Nietzsche- la sintezaexpusl mai
sus, sunt evidenteparalelelece pot fi trasateintre sistema-
tizdrllecelor doi filosofi. Habermasmergechiar mai departe,
afirmendc[ ideeaistoriei fiin(ei s-aformat din intensadezbatere
a lui Heideggercu gdndirealui Nietzschet.5i Heidegger,ca
gi Nietzsche,in[elegefilosofia ca discursunitar (diferentrele
dintre feluritele sistemefilosofice se niveleazdodatl ce sunt
vdzuteca fiind cdi diferite de ,,intrelegere a fiinlei"), discurs
POSTMODERNISMULiN 83
A'NTROPOIOGIACULTURALA
cB,.dcgenereazf," in istorie. inlelegereafrinlei de c[tre filosofi -
le tlcidegger - este ,,o scar[ rulanti descendQntd", cum
forrnuleazdRortyl. $i pentru Heidegger,cotitura modern[
rcprezintdo ,,addncirea erorii" : prin filosofia congtiinlei-
drumpe caremetafuicaa apucatodat[ cu cotituracartezianl
rprc subiectivitate-, omul devinemlsura 5i centrul fiin@rii,
eareesteredusl la ceeace poatefi obiectualizatprin calcul.
l,u fel ca in cazullui Nietzsche,gi pentruHeideggero filosofie
viitoarepresupuneintoarcereala origini, cdtre ,'provenienfa F'
cacn1ei",carepermiteapropiereade ,,viitorul esen1ei".Ca 9i
Nietzsche,Heideggerse situeaz[ ,,in afara" metafizicii tra-
dltionale,insl nu prin ,,pdrdsirea"ei in favoareaunei meditalii
posibilepe un alt sol (arta, religia), ci printr-o depigire a ei
cesurvinedin interior,dep[gireprin carefilosofia igi recap[tl
rolul de discurs dominant - un rol pierdut ca unnare a
sintetizirii esenleisalein ra{iuneacalculatoarea gtiinleimoderne'
PentruHeidegger,insd, Niezsche reprezintl ultimul mare
metafizician.,,Voin1ade putere" ar fi ultima formi de inlelegere
a fiinlei in interiorul metafizicii moderne a subiectivitllii.
lnstr tot Nietzscheface vizibil sfdrgitul posibilitSlilor metra-
fizicii gi ,implinirea" acesteia.,,Voin1ade putere", careeste
lncl un principiu explicativ,un conceptce trimite la adevirul
metafizic ca archi. dar in absenfadedubldrii ,,realului",
anunt5,conform lui Heidegger,expresiadeplinda implinirii
metafizicii in epocanoastrl prin ,,vointrade voinlE"' Aceasta
ar reprezentaatitudineade dominaliea fiintlrii in intregul ei,
sub iorma lipsitl de adevlr a obiectelorgi a realului2.
RichardRorty, op. cit., p. 51.
Ce inlelegeHeideggerprin ,,voin1d"ca gi conceptmetahzicne
ldmuregteun pasaj din ,,Postfalala" Ce este metafizica? " :
ca trdsdtwtrfundamentalEa rnturii-de-fii4f a fiintdrii,
"Conceputi
voinfa esteechivalareafrinlSrii cu realul, in agafel incdt realitatea
realului este ridicattr la rangul unei necondilionate putinle de
confeclionareproprie obiectualizdriinelimitate" (Martin Heidegger'
Reperepe drumul gAndirii, Editura Potiticd,Bucuregti,1988,
p. 281).
84 GABRIELTROC
Modernitatea: metafizicatmplinitd
ca ,,vointdde voinld"
SI vedem in ce direc(ii incearci Heidegger s[ contureze o
alternativ[. Pentru aceasta, facem apel, pentru inceput, la
unul dintre textele mai tdrzii ale lui Heidegger - Depdsirea
metaftziciil -, in care surprinde metafizica gi necesitatea
deplgirii consecinfelor ei in raport cu situalia omului contem-
poran.
SI rezumdm principalele suslineri de aici. Ce inlelege
Heidegger in acest text prin ,,metafrzicd" ? ,,Metafrzica" e
dispensare de adevlrul fiinflrii, ,,retragerea' acestui adevlr
pe calea uitlrii fiintei. Degi ea este de .domeniul trecutului",
abia azi a ajuns la dominalia sa absolutd in sAnul fiinldrii
prezente, ce se manifesti sub forma adevdrului privativ al
realului gi obiectelor.
insd acest adevdr a intrat gi el in declin, un declin ce se
manifesti prin lumii 9i prin devastareaplmdntului".
"rivigirea
Aceastd rdvdgire gi devastare se implinesc prin omul produs
de metafizicl - omul ca animal rationale. a cf,rui ultimd
formd este muncitorul. Activitatea sa, munca, a atins rangul
metafizic al acelei obiectiviri a lucrurilor care igi dezv5luie
fiin1a doar prin voinla de voingS.Transformarea omului (doar
gi numai) in muncitor - o sentintd dati in anii '30 de Ernst
Jiinger - dE seama de orbirea extrem[ a omului atins de
uitarea fiintei. Uitare ce ne dovedegte ins[ cI metafizica se
manifestd pentru noi plecdnd de la fiin[a ins5gi Si cd depIgi-
rea metaftzicii nu poate avea loc decdt ca ,,acceptare"
(Verwindung) a fiin(ei - ceea ce inseamnl acceptarea 5i
aprofundarea destinului istoriei fiintei in Occident. Declinul
amintit mai sus s-a produs deja, iar urm[rile acestui ,,eve-
niment" (Ereignis) sunt conflictele planetare ce au marcat
secolul XX.
1. Martin Heidegger,,,D6passement de la M6taphysique", inEssals
et confllrences,Gallimard, Paris, 1958 (1954).
iN ENIROPOIOCN CUITURAI-A
POSTMODERNISMUL 85
Metafizica face parte din natura omuluil, a$a cum e
dcl'inittraceastade metafizic[.: ca animal (partea sensibil[)
nilionale (partea suprasensibili). Astfel incadrat de metahzicd,
oruul rimdne legat de diferenta neperceputi dintre fiin$ gi
flinlare. El nu iti poate reprezenta lucrurile decdt in modul in
enlc el le-a gdndit prin metafizicl, astfel incdt in jurul lui nu
porrteintdlni decAt lumea construitl prin metafizici (odat[ cu
rnodernitatea,aceastaeste ,,metafizicd a obiectului" : a fiintlrii
urrc e obiect pentru un subiect; subiectul cartezian nefiind
decAtprimul dintre obiecte). Metafizica, afirmd in continuare
I lcidegger,in toate formele qi in toate etapeleistorice, reprezintE
rr unicl fatz.litata,probabil fatalitatea necesar5Occidenrului gi
condilia dominatriei lui la scarl planetarS. Ca trisiturd a
lrturiei Europei Occidentale, ea este o fatalitate pentru cI
auspenddtoate problemele umane la nivelul fiinfdrii, flrd ca
flinta fiintlrii s[ mai poatd fi vreodat[ cunoscutf,ca ,,pliere
tleschizitoare" a fiin[ei 9i fiin(drii. Diferenla dintre fiinfi gi
fiilrlare rdmdne invdluitd, ne apare ca mister incognoscibil.
ilr cxpresia ei final5, ca voinfI de voinll, metafizica blocheazl
olice manifestare a fiinldrii prin raport la fiin15, ea considerd
liinlareadrept fiin15 - Si, prin aceasta,ne ,,abandoneazddeparte
dc fiin1d". Voinfa de vointr5 impune formele fundamentale,
crrlc ii permit sd se manifeste - calculul gi organizarea tuturor
Iuclurilor -, qi face acest lucru in aga fel incAt sI se asigure
Cu aceastl afirmalie se incheie prima scriere semnificativd de
tJupdFiinld gi timp, Ce este metafizica ? (prelegerea inaugurald
de investirela Freiburg, in 1928): ,,[...] metahzica faceparte din
<natura omului". Ea nu este nici o disciplind filosoficl predati
in gcoald gi nici domeniul unor ndscociri arbitrare. Metafizica
cste survenire fundamentaldinDasein. Ea este insdgiDaseiz-ul.
intrucdt adevdrul metafizicii siligluieqte in acest temei abisal,
putinta[. . .] celei mai profundeerori stdin nemijlocita lui vecinitate"
(vezi Martin Heidegger, ,,Repere pe drumul gAndirii", p. 50).
incepAndcu acesttext, Heidegger incepe sd foloseasc[ termenul
de ,,metafizicd" in locul celui de ,,ontologie", marcdnd astfel
intelegereaistoricizati a fiin1ei prin destinul ei (declzut) occidental.
 GABRIEL TROC
ci aceastiisitualie poate fi continuatii. principala formi i
este ,tehnica", infeleasd ca mod specific de a ingloba
domeniile fiintErii : natura obiectivatji, cultura menlinuti
migcare,polirica dirijati, idealurile emfatice.Ea reorezi
forma supreml a conEtiinleiralionale, echivalati cu
totalS a meditaliei gi cu imposibilitatea de a accede la ceea
,,meriti a fi interogat". Dorind o certitudine absoluti. voi
de voinli impune o insecuritateuniversall. Ea nu igi are
origineain voinla umand; dimpotrivi, omul estecel voit de
voin(ade voin15fbrl a inlelegecd el estefiintraacesteivoinfe.
Toatefiinldrile suntprinsein mecanismultehnicde prrn"r"1n
ordrne, mecanismcare umple vidul ce rezultl din
narea noastrl departe de fiintd". in interiorul acestui vid,
consumareafiingrii pentru produseletehnicii _ intre carese
mai importantl dintre materiile prime; el estesubiectulprin
care se exprimd voinla acestuiprocesde uzurl. in epoci in
care fiinlarea exercitdpresiuni pentru a fi consumati prin
uzur5, lumea devine ,,ne-lume", iar fiin[a, chiar dacdi_ar
ivi, ar fi lipsit[ de putere.Istoria lumii, devenitdne_lume,nu
mai e pusl in migcare decdt de cercul uzurij ce vizeazd,
consumul.Tehnica- manifestareafinaltr a vidului de fiin{i _
esteexpresiamodului controlatde organizardi penuriei. in
aceastine-lume,diferenladintrerdzboigi paceseestompeazi,
la fel 9i cea dintre natiuni gi popoare.Voinla de voingi ce
organizrazd, intreagafiinpre in forma certitudinii carculabile
determinl uniformizareatotali a nelumii. Omul trebuie si
I'OSTMODERNISMULiNENINOPOLOGIACULIURALA 87
Intre 9i el in aceastii uniformitate dacd vrea sd r6mdnd in
gnrttact cu realul. Cel ce nu se supune di o impresie de
Itenlitate, el e un .corp strdin" de lume. In registrul politicii'
urrilbrmizarea s-a instalat de asemenea: orice formd politicl
e o modalitate de dirijare la fel cu oricare alta. Absenta
dltbrentei atestd faptul cd'ceea ce ii este cel mai propriu
ne-lumii, abandonul departe de fiinli, este garantat. Plmdntul
epure astfel ca ne-lume a r[tdcirii. Din puncnrl de vedere al
lrturiei fiinlei, el este un astru in derivd.
Existl vreo solulie de iegire din aceastdstare de lucruri in
cure ne-a impins metafizica? Este posibild depigirea meta-
flzicii ? $i ce inseamni aceadeplgire ca ,,acceptare",pomenitl
ln text ? inainte de a inventaria soluliile ce par a fi intrevdzute
dc Heidegger in diferite perioade ale gAndirii sale, ne oprim
a$upracaracterizirii flcute de Heidegger modernului in Epoca
eoncepliilor desprc .lumet, caracterizare ce se constituie in
acelagitimp ca o explicitare a susfinerilor, pe alocuri criptice,
cfemai sus. Sensul pe care-l deline metafizica se preciz'eazd
prin raport cu evolu[ia gAndirii filosofice in modernitate 9i, in
special, prin raportul metafizicii cu gtiinla gi tehnica.
Stiinta este pentru Heidegger unul dintre fenomenele
esenfiale ale ,,Timpurilor Moderne". Esengagtiinfei, a$a cum
este practicatd azi ca unnare a evoluliei sale in modernitate,
este La randul ei, cercetarea este definiti prin
-cercetaren.
,,investiga(ie" , ce reprezintii un mod in care cunoa$terea se
instaleaz[ intr-un ,,deschis" ce ii este anterior. Procesul fun-
damental al cercetirii are tocmai acest rol : de a deschide un
sector in care investigalia (aplicarea metodelor) este posibill-
Prin urmare, felul in care determinim ceva ca fiind gtii4ific
depinde in intregime de ,,deschiderea" prin care anticiplm
felul in care apar fenornenele cercetate de Stiinti. In cazul
gtiin{elor matematizate ale naturii, de pildd, toate fenomenele
tiebuie anticipate ca mirimi spatio-temporale ale miscdrii
l. Yezi Martin Heidegger,Cheminsqui ne minent null part,
Gallimard, Paris, 1962(L949).
 GABRIEL TROC
pentru a puteafi reprezentateca fenomenenaturale.Fiecare,
determinalieigi atinge scopul prin mlsurarea efectuati cu
ajutorul numerelorgi calculului. InsI explorareamatematicf,'
a naturii nu esteexactdpentru cd ea calculeazdcu precizie; i
ea este constrdnsis[ calculezeastfel pentru c[ legltura cU
sectorulei de obiectivitatearecaracterulexactitudinii.Faptele
suntconsideratedoar in mlsura in careele pot deveniobiective,
iar rigoareainvestiga(ieiin cadrul $tiintei ca cercetat'epoate
fi atinsddoar in orizonful regulii gi al legii. Aceastasolicitl
posibilitateade a reprezentavariabilelein variabilitatealor,
ceea ce inseamntra le fixa, lSsdndule in acelagitimp in
migcare.Estetocmai ceeace presupuneregula: cevarimAne
constantde-alungul unei schimbdri.Iar constanfaschimblrii
ca necesitatea procesuluitransformlrii reprezintl legea,
gtiin(ifici. Faptelepot, prin unnare, sd devindfapte doar in
orizontul regulii gi al legii. Ceea ce revine la a spune cI
cercetareaprin fapte, in domeniul naturii, este afirmare gi
confirmarea ceeace o precede: regulagi legea.Ea ,,prinde"
necunoscutul prin cunoscut,confirmdndin acelagitimp cunos-
cutul prin necunoscut.Prin calculul anticipator,natura este
,,fo4atd.",a$acum, in cercetarea istoric[, istoriaeste,,opritd".
Obiectele,ca gi evenimentele,nu intri in aten(iagtiinlei decdt
in m5surain careele pot fi astfelfor[ate,obiectivate.Aceastl
obiectivarea fiinlIrii se realizeazd.
in cadrulunei reprezentlri'
ce ,,igi poatepune in fa1i" orice fenomenintr-un mod care
pentru cel ce cuantificl esteconsideratca fiind cert. $tiin{a
ca cercetarenu a apdrut decdt odattr ce adevtrrula devenit
certitudinea reprezentdriiunui subiect. in istoria gdndirii,
fiinprea a fost determinatdpentruprima datdca obiectivitate
a reprezentdrii,iar adevdrulca certitudinea reprezentirii, in
metafizica lui Descartes.intreaga metafizicd modernl, ce
debuteazlcu Descartesgi in careestecuprinsinclirsivNietzsche,
seva mentinein interiorul interpretlrii fiinlIrii gi a adevdrului
iniliate de Descartes.OdatI cu el, esen(aomului se schimbi,
in mlsura in care acesta devine ,,subiect" - omul redus la
capacitatea sadea reprezentalumeacu certinrdineaobiectivitlfii.
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA 89
,,l,umea"omului modern ,,se epuizeaz5"in acest raport,
:uhiect/obiect,prin care omul devinecentrul gi estemdsura
Itrtrcgiifiin1Iri. ,,Fiinlarea"nu mai ,,este"decdtin mlsura in
c[rc este reprezentatl, iar suma fiinl[rilor (,,lumea") este
hlalizatl prin cunoagtere intr-o ,,conceplieasupralumii".
Doar omul modern are ,,concep[iiasupralumii", pentru ci
doarel igi reprezinti fiintrareaca obiect ,,stabilizat",,,oprit",
,,tlisponibil"pentru subiectgi care poate fi totalizatdintr-o
lumeca ,,tablou" al ordinii impusede regull gi lege.
ll''
Procesulfundamental al TimpurilorModerneestecucerirea
lumii in calitateaei de imaginecunoscutd.
CuvAntulimagine
semnificdaici configuragiaprocesuluide reprezentare. Prin aceasta,
omul se situeazdin pozilia care ii permite sd fie fiinlarea ce di
mtrsuratuturor fiingdrilor gi care impunetoate normelel.
$tiintra mddernl, ca ,,cercetare" ce impune ordine intr-o
deschidereanticipatoare, expriml esen{aTimpurilor Moderne,
fiind indispensabill in stabilizarea conceptiilor despre lume.
Un al doilea fenomen esential al ,,Timpurilor Moderne"
cste, conform lui Heidegger, tehnica. Expus sintetic inEpoca
roncepliilor... , subiecrul este detaliat in textul intrebare privi-
ktare la tehntcd. Delimitarea pe care Heidegger o face aici
estesurprinzitoare : tehnica nu este totuna cu esentatehnicii.
Aceastadin urmd trebuie vizatl atunci cand interogim tehnica,
interoga(ie prin care trebuie sl trecem dincolo de ingelegerea
instrumentald a tehnicii. Apel6nd la sensul antic al termenului
techni, Heidegger determind esentatehnicii ca o modalitate a
pro-ducerii, o ,,ac[iune-de-a-face-s5-vin5", pornit[ de la ceea
ce inilial (ine de ,,stareade ascundere". Tehnica este, ca atare,
o modalitate a ,,scoateriidin ascundere" 9i, deci, a adev5rului,
dupi cum'fusese acestadefinit deja in Fiinld Si timp. Aceasta
cste insl o definilie care poate fi valabili atet pentru tehnica
modern5, cAt gi pentru cea arhaic5. in ce consttratunci noutatea
adus[ de tehnica nrodernl?
90 GABRIELTROC
Scoaterea din ascunderecare domindin tehnicamoderntresteo
cerereinsistentide livrare prin carenaturii i sepretinde,in chip
insolent, de a ceda energie,o energiecare poate fi extrasd9i
I
inmagazinatdca atare.
Spre deosebirede epocilepremoderne,cand naturaeste
solicitat[ s[ producf,prin ,,intrelineregi ingrijire", odat[ cu
tehnicamoderni, Daturaesteconsftansds[ ,,iasddin ascundere"
doar in calitatede resurs[,de ,,situaredisponibill". Exemplul
dat este edificator: hidrocentralanu este cllditd pe fluviul
Rin, ci Rinul este,,zidit" in hidrocentrald'Cel ce constrange,
omul, esteinsl gi el prins in mecanismulconstrAngerii,9i el
apartinesituirii disponibile,chiar intr-un mod mai originar
decdtnatura. Pentru a sintetizasitualia in care prin tehnica
modernl omul, laolaltdcu natura,este supuscomenzii de a
,,scoatedin ascundere"fiinlarea ca ,,situaredisponibild",
Heideggerpropuneconcep[ilde Ge-stetlz-Pinel sedefi
esentamodului de scoateredin ascunderepropriu tehni
moderne. Ge-stell-ul, ne spune Heidegger' nu este
tehnic, nimic de tipul unei magini. ,,Ge-stell-ulestemodul
care realul iesedin ascundereca situaredisponibill."
modern[ a naturii a anticipat acest mod al scoaterii
ascundere.Fizica moderni, de pild5, constrdngenaturasI
prezinte ca o interactiunecalculabildde fo4e. Ea este i
doar ,,vestitorul" Ge-stell-ului, care devine sesizabil
odatd cu tehnicamodern[. Ge-stell-uldeterminl in
mdsurf, qtiinla gi tehnica, astfel incat convingerea dupd
tehnicamoderndestedoarEtiintda naturii aplicat[ estei
toare. Sesizarca,Ge-stell-uluiprin tehnica modern[ nu
putut face decdt dupi ce acesta s-a realizat pe deplin, ast
incdt omul nu ,mai e liber sI-gi aleagd raportarea la tehni
Faptul de a scobtedin ascunderefine de esenlaomului (
1. Martin Heidegger,.intrebareprivitoarela tehnici'1,in Origii
opereide arfi:EdifiraHumanitas, Bucureqti,1995,p' 139'
ca
2. Grmenul a fosttradusin romAnegte ', ,,com-punere"
-im-punere
,,punereJaolalti".
POSTMODERNISMULiNENTNOPOI-OGIACULTURALA gI
ou FiinydSitimp) 9i, prin prismaistoriei fiin1ei,line de desrin.
Modalitateaceamai rispAnditiidescoateredin ascundere proprie
timpurilor moderneeste cea a Ge-stell-ului,deci a esen(ei
tchnicii. Pericolul, prin urmare,nu vine dinspre tehntcaper
,rc; nu existl un diabolismal tehnicii. Adevlratul pericol vine
din raportareatehnicd la lume, pe care esenfatehnicii, ca
Ge-stell,o facevizibild-
Un al treileafenomenal ,,TimpurilorModerne"esteconsti-
tuit de procesulde intrare al artei in orizontul esteticii. ceea
ce semnific[ faptul cd operade artl a devenitobiectula ceea
cc este numit ,,experienldtrditi". Arta trece acum drept o
expresiea vielii umane.
A patramanifestareesential5modernitltii se anunli prin
interpretarea,,culturald" a tuturor faptelor istoriei umane.
Culturadevineanrnciimplinirea valorilor supremeprin grija
consacratd celor mai inalteaspiraliiale omului. Tine de natura
civilizalieica gi culturdde a se cultivape ea insigi gi de a
deveniastfel o politicl a problemelorculturale.
in fine, ceade-acinceamanifestareesenlial[a ,,Timpurilor
Moderne" este indeplrtarea zeilor. Ceea ce nu trimite in
primul rdnil la ateism. indepirtarea zeilor e un fenomence
presupune doul aspecte: un procesprin careviziuneagenerald
n lumii devinecregtin5,in sensulin care fundamentullumii
estepresupusca fiind infinit, incondilionat,absolut,pe de-o
purte,gi, pe de alt[ parte, cregtinismuligi transforml idealul
dc viald intr-o viziune asupralumii gi, astfel, se aliniazl,la
tendinlaepocii. indeplrtarea zeilor inseamnl dispensarede
Dumnezeugi de zei, fapt de careesteresponsabilin principal
cre$tinismul.indeplrtarea de zei nu inseamndinsd gi exclu-
dcreareligiozitltii ; dimpotrivi, acesrraportfal5dezei permite
rcligiozitateatrlit5. Atunci cAnd lucrurile ajung in acest
rtadiu, zeii dispar, iar vidul ce rezultd esteocupatde explo-
nrreaistoricEgi psihologicda miturilor.
92 GABRIELTROC
D epdsireameiafizicii. GAndireaesengiald
Sf,rezumim,asumAndu-ne
riscurilesimplificlrii,
sensuri ale metafizicii ce reies din textele heideggeriene
pare le-am supus atenfiei.
Metafizica (ine de natura omului ; esentaei este
din ascunderea fiin1ei fiintdrii. Prin metafizicd,Dasein
estein legdruri cu fiinla. In constituireasaistoricd,
s-aindeplrtat de temaei fundamentald: frinla. Uitarea
esteinsd chiar destinul metafizicii occidentalegi, in ace
timp, sensulistoriei fiintreiin Occident.Cotituracdtre
tivitate a metafzicii modeme limiteazd scoatereadin
la reprezentarea intregii frinldri prin raportul subiect/obiect;
raport prin careomul nu,pgmai poaterelalionala lume dec
instrumental.Prin aceastipozilionarefa15de lume, legltura
omului cu fiin(a devinein intregimeopac5.Fenomenele defi.J'
nitorii ale modernuluiexprim[ raportarea,tehnicd" la lume;
proprie omului rirodern.Stiinta moderndgi tehnica
igi au rdddcinacomun[ in metafizic[, iar modul de scoatere
din ascunderecarele estepropriu gi care a devenitdominant
este cel al punerii-impreunl in constrAngerc(Ge-stell).
Ge-stell-ul expriml esentaatitudinii tehnicefa(dde fiintrarea
omului modern.Prin Ge-stell,omul esteconstrdrssI priveascl
atAt fiinlarea, cit gi pe sine insugi ca situare-disponibill
(resursd).Prin radicalizareacontemporania acestei,,dispunerit
a omului, extinsddin Occidentla scaraglobului, metafizica
gi-a fdcut ,,viztblld" implinirea, epuizareaposibilitdlilor ei.
Consecinfeleacesteiimpliniri s-auarltat pentruprima dati in
cele doud rdzboaiemondiale gi continul sd se manifestein
procesulde uniformizarea vietriipe glob, caprocesde ,,uzurI'
a omului qi a intregii fiin15ri.
Nu avemde-afaceaici, fdr[ indoial5,cu un tablouoptimist.
Ce se intAmpltratunci cu ,alternativa" pe care pdrea sd o
deschiddFiinld Si timp prin,,reamintirea" rapornrlui dintre
Dasein Ei fiing ? in ce raport poate sta omul cu metafizica
atunci cind rememoreivdimpulsul ei inilial ?
poSTMoDERNISMUL
lx eNrnoporocte culrunelA 93
De metafizicd nu putem sclpa ca de o opinie satr de o
doctrinl in cargnu mai eredem,spuneHeidegger.Cum poate
fi 'eaatuncidep5$itf? Heideggerzugereazlmai multemodalitiigi.
Destrucliametaf,rziciiesteuna dintre ele, care, dupl cum am
vtrzut,trimite la reinterpretareadiferitelor momenteale meta-
fizicii prin prismauitlrii fiinpi, lnlelegereamomentelorei ca
, diferite etape ale .r5tIcirii" .departe de fiin1i". Aceastl
reinterpretaretrimite mai departela deptrgirea metafiziciiprin
(Verwindung)
,,acceptarea"
fiinlei in Occident,sesizarea
frinlei, prin aprofundareadestinului
pdndla caplt a necesitilii erorii,
t"
cum ar fi spusNietzsche.in aceastiipostaz5,nu semai sperd
la o depSgirecriticd a metafizicii gi nici la o continuarea ei,
ci se accepti metafizicala fel cum se acceptii,,urrrele unei
boli sau o durerein fala clreia ne resemnim'l. Singurulpas
,,dincolo" de metafizicd,interpreteazlVattimo, serealizeazl
odatEcu sesizareacaracteruluide ,,transmitereistorico-des-
tinal[" atezelormetafuicii, fapt ce rdpe$tepretentiilorconstrdn-
gtrtoarealemetafuicii intreagalor fo4i. Atitudineace rezultl
de aici e un soi de relativism istorist, pentru care nu existd
nici un fel de adevtrrultim, ci doar aperturileistoricein care
adevtrrufilemetafizicii au survenit2.
Un alt sensal depdgirii,ce relevi o posibili calecitre ,,un
Altceva" opus metafizicii este expus in ,,Introducerela Ce
estemetafizica? ". Aici se vorbegtedespreun mod alternativ
de gdndire,.gdndireaesen(iald",careseopunegdndirii aflate
sub semnul reprezentlrii, proprie metafizicii. .in gdndirea
care gdndegteadevirul fiinpi, metzfrzicaeste depIgitd."3
Aceastiigdndire, preciznazdHeidegger,nu inldturd metafrzica,
nici nu g6ndegteimpotriva metafizicii; gdndireaesential5
depdgegte metafrzicadoar in mlsura in care se exercit[ ca
evocarea ceeace ii estemetafizicii ,,anterior' - fiin1a.Prin
Fiinld Sitimp, s-aincercatdeschiderea drumuluipentrugdndirea
1. Giarni Vattimo,SfArSitulmodernitd1ii...,ed. cit., p. l7l.
2. Ibidem,p. 173.
3. Martin Heidegger, .Introducere la Ce este menfizica ? ", in
Martin Heidegger,Reperepe drumul gAndirii, ed. cit., p. 351.
 GABRIEL TROC posrMoDERNrsMUL
iN eNrRopoloclA cuLTURAri 95

dccdtpentru Nietzsche,solulia sa este una elitisti, valabil5

pentruganditoriicarepot ,fuce pasul"citre gdndireaesengiald,
In mlsura in care au ,,acceptat"destinul in care gdndireae
prinsdprin metafizicf,.G6ndireaesenlialdrlmdne totugislab
determinati, trimiland cdtre o problematici prin
-intAlnire"
lirnbl a omului cu fiinp, al cdrei ,pIstor" este, cu condi(iade
.,aselSsaluat in folosinli" de c5trefiin15.Dac[ prin Fiinld Si
timp se deschideapentru om alternativa ,,democratic[", dar
individuald,a Dasein-uluicare igi poate afla autenticitatea,
ulterior,in urma confruntiirii cu na[ional-socialismul,alternativa
primegteun senscolectiv.Individul ca Dasein.definit ca ceea
ceeste este
-de-fiecare-datI-al-meu", substituitin discursurile
din perioada rectoratului cu poporul existdnd destinal ca
,,de-fiecaredatl-al-nostru",poporce-gidecide,,liber"obedienla
pentruFiihrerl. in opinia lui Habermas,Heideggernu gi-a
asumatniciodati intr-un mod subiectivresponsabileroareain
cares-alisatprins, ci i-a dato semnificatiemetafizico-istorici,
proiectdnd-oin cadrele istoriei fiinlei. Situat la aceastd
,,indl1ime", fascismula fost interpretatla rdndul sdu ca un
simptom,aleturi de americanismgi comunism,al domina{iei
metafizicea tehnicii determinateplanetar2.Ceeace rdmdne
cert este cd in scrierile ulterioare Heidegger a abandonat
este simplitateagi care se situeazl dincolo de orice praxis. ideea unei alternative cu semnificafie sociald. $i aceasta
In rve!,^vq
,-^r rostirea vr,
ei, gdndirea nu face
[esenliald] uu decdt Sa
sd aOUCa
datoriE neincrederiiafirmate de filosof in posibilitateaunei
Esuuuu4 LsDEutrdral lace oecat aducl la
la
limbd cuvdntul ce nu a avut parte de limbi _ al fiin1ei.,,4 solugiicaresdmai vini doar ,,dinspreom". Privit prin prisma
Gdndireaesen{ial5nu se supunecriteriilor gAndirii istoriei fiinlei, omul este .aruncat" intr-o situalie a lumii
$riintifice
$i nici celor ale filosofiei. Ea este,,interogarea ceeace nu a asupraclreia ,,nuomul estecel carehotirdgte"3.Priri politicd
fost g6ndit" ; impreunl cu rostireapoeticl, ert" o ,,aventurd,,.
DupI cum putemsesiza,alternativafinald "i pe care l . V.eziJiirgenHabermas,op. cit., p. 158.
o contu_
reazdHeideggerestesituatl in sfera gdndirii. Nu mai pu(in 2 . Ibidem, p. 161. O evaluaremai nuanlatd - gi datoritd unei
reconstituiri detaliatea contextului istoric Ai a evenimentelor
biografice,precumgi a iluziilor pe care HeideggerSi le-a fEcut
1 Ibidem,p. 352. cu privire la ciracterulrevolulionaral fascismului- esterealizate
2 Ibidem,p.363. de Rridiger Safranski in Un maestrudin Germania: Heidegger
Itfartin Heidegger,,,scrisoaredespre"umanism,-, h Martin
5
gi epocalui, Ediura Humanitas,Bucuregti,2004.
Heidegger,Reperepe drumul gAndirti, ed. cit., p. 297. J. VeziMartin Heidegger,,,Scrisoaredespre*umanism," , in op . cit . ,
4 Ibidem,p. 340. p.3L2.

,l
96 GABRIELTROC
gi, mai general, prin acfiune nu se mai poate schimba starea
prezentd a lumii, consider[ Heidegger, pentru cd tot ceea ce
tine de eficacitate gi de activitate nu poate decdt addnci starea
de ignorare a fiinfeil. RImdne doar a$teptareaunei schimbdri
venite ,,de altundeva", care-i oferd omului alternativa ,,locuirii
gdnditoare gi poetice". Depdsirea metafizicii se incheie intr-o
notii oracularl:
Nici o schimbarenu se ivegtefliri o escorti (Geleit) care str
indice intAi calea.insd cum se ivegteea, daci nu se lumineaztr
evenimentul(Ereignis)care,apeldndfiinla omului gi acordAndu-i
prezen(a$i protectia,[...] ii conducepe anumigimuritori pe
calealocuirii gAnditoare gi poetice?2.
Privit[ din perspectivasemnificalieisale ca intreg - aga
cum o faceRorty3-, filosofia lui Heideggerpoatefi v[zuti ca
o privire inurmi, de ,,dincolodemetaftzicd",spreun Occident
al cdrui produsesentialestetehnologia.Rorty credecd, prin
aceastlesenlializare,lui Heideggerii scapl aceamogtenirqa
Occidentuluicare se definegteprin speranfain egalitategi
libertate, prin prisma clreia Occidentulrimdne o aventurl
continul. Heideggera transmiscltre postmodernism o viziune
,,incapsulat["despreOccident,profundpesimistl (pesimism
care s-a adAncitde cdnd marxismul a incetat sI mai fie o
alternativf,),prin caremodernitateaesteinfeleas[ca epopain
care tbtul este incadrat, transformatfie in subiect pentnr
manipulare, fie pentru delectareestetic[. Acest pesimism
alimenteazlconvingereacI speranleleintr-o mai mare liber-
tategi egalitate,caremarcheaz6istoriarecentda Occidenhrlui,
sunt, intr-un fel saualtul, profund ingeldtoaregi cd solu(ianu
poate veni decAtdinspre o alternativdradicali. in cele din
l. Vezi Martin Heidegger,Essaiset confllrences,ed. cit., p. ll4.
2. Ibidem,p. 115.
J. RichardRorty,op. cit., pp. ll3-115.
POSTMODERNISMULiN EXTNOPOIOGIA CUUTURALA 97
urm[, aceastanu se aratl decAtin negativ,prin deconstrucfia
dramatizatla istoriei fi losofiei occidentale.
Heidegger Si gAndirea contemporand
Gdndirealui Heideggera influenlatmasivimaginarulfilosofic
(gi nu numai)al epociicontemporane. Prin critica metafizicii,
el a datun con[inutmai addncAimai clar criticii rafionalismului
occidentalinitiate de Nietzsche.Postrnodernismul sevaconstitui
pefiruI acesteicritici. Ar fi, desigur,hazardat s5-lconsiderlm
pe Heideggerun soi de .fondator" al postmodernismuluil. in
schimb,o perspectivdcareincearc[sI reconstituie genealogic
ideilepostmodernismului,,coboarl"inevitabil c[tre gindirea
lui Heidegge r. Postmodernismul tmpdrtdSeSte viziunea asupra
modernitdliipe care au conturat-oNietzscheSiHeideggerEi,
fn oizontul acesteia- pin ,,operalionnliztrea"miiloacelor
conceptunle ale acestora-, prucedeazd Ia deconstruireametodicd
a,ilifeitelor discursuri particulare ale lumii contemporane. O
gi
trecerein revistd,fie sumarS, a cAtorva asumptii postrnoderne
esteedificatoarepentru filiatia de idei desprecare vorbim.
futfel, $tiinta estechestionatiin postmodernismin privin[a
rolului ei central gi fondator pentru celelaltepractici. Ea
devine un discurs printre celelalte, cu reguli valabile doar
pentrudomeniulei gi care,in plus, igi pierde,prin istoricizare
(odatl cu paradigmelelui Kuhn) sauprin relativismmetodo-
logic (Feyerabend),pretenliaaccesuluila un adevlrincontestabil.
ln interiorul ei, raportul problematicdintre un ,,subiect"ce
reprezintdun ,,obiect" in actul cunoa$teriipune in disculie
obiectivitatearezultatelorgtiin1ei.Arta, la rindul ei, gi-ar fi
epuizaiposibilitltile expresive,odati intratl in logicaavangar-
disti a experimentalismului perpetuu,,,sfdrgind"fie in eclectism,
fie in minimalism. Iar de cAnd Andy Warhola impusreproduc- I
tibilitateaca o practicl legitimd artei, artaa devenitun produs
I
l. De ce Heideggerpoate fi consideratmai degrabdpostrnodern I
I
decAtantimoderneste clarificat de Vajda Mih6ly in Meditalii
anticarteziene,CasaC54ii de StiintS,Cluj, 1999,pp. 193-2O2.
98 GABRIELTROC
printre celelalte, intrdnd in logica comodificdrii infinite.
Reprezentarea istoriei se spargegi ea in ,,istorii', ingeleseca
perspective(interpretiri) complementaresau concurente,iar
ca uflnarea egeculuisocialismuluireal, istoria social-politicd
igi epuizeazi posibilitilile de a contura alternative,intrind
sub zodia ,sfdrgitului" (Fukuyama)t.Realul, in ansamblul
siu, este expus ca rezultat a ceea ce a fost deja produs gi
reprodus,expunerece ne dezviluie caracterul ,,hiperreal"
(simulat) al lumii in care ne sifulm in contemporaneitate
(Baudrillard)9.a.m.d.
Acesteteze nu igi glsesc neapdratcorespondenle precise
in gdndirealui Heidegger.Ceeace sunteminsl indreptifi{i sI
sus[inemestecd Heideggera deschisSt a justificat filosofic
orizontul relativismulai istoric Si epistemologictn care ele
au devenit cu putinld- Forla de persuasiunea viziunii
heideggeriene- cireia ii ciutam sursa la inceputul acestui
subcapitol- provine din intrelesulapartepe care Heidegger
l-a conferit metafizicii, inleles care asociazd convingdtor
eroareaontologic-epistemologicdcupierdereasensuluipentru
existenla umand, tn cadrul unei viziuni care totalizeazd Ia
scara istoriei Si tn care epocacontemporandreprezintdforma
ceamai acutda acesteiasocieri.Acestaeste,credem,nucleul
mesajului ,,transmis" de Heidegger,care a fo-stpreluat de
postmodernismca sarcinl de a demontaaceastl ,eroare" in
mecanismele ei celemai diverse,nu neapdratpentruo regisire
a sensului,cdt pentru a deconspiraefecteleei de putere gi
dominare.
ExistE insd o linie de demarcafieclarl intre filosofia lui
Heidegger 9i filosofiile postmodernece s-au constituit in
orizontul deschisde el. $i anume: HeideggerrlmAne un
gdnditor al esenfelorcare vrea sI constituie o alternativi
1. DupI cum se gtie, Fukuyamapreiateza sfArgituluiistoriei de la
Hegelprin medierealui Kojdve. ,,incapsularea"Occidentuluigi
caracterul,,decEzut"al omului postistoricuimit ins5 la Heidegger
(veziinfra,2.2.).
POSTMODERNISMULiNENTROPOT-OGIACULTURALA 99
ludical[ in urma identificdriiunui fundamentultim 9i originar.
Or, exactin acesteprivinle sedespartfilosofiile postmoderne
dc Heidegger: ele sedefinescca antiesen(ialiste 5i antifunda-
lioniste,renunlAnddeopotrivi la identificareaunei ,,origini"
gi la speranlelein posibilitateasurvenirii acelui ,,Cu Totul
Altceva"carea animatgandirealui Heideggergi, inainteasa,
po ceaa lui Nietzsche.Deplqireametafiziciiinseamnlpentru
l'ilosofiipostmoderniabandonarea acestorconceptecare- cu
oricdte precauliiar fi regAndite,a$a cum a fdcut-oHeidegger-
conducdin nou in interiorul metafzicii. Ei rdmdnin cadrele
programuluiheideggerian al deplgirii prin de(con)structie,
dar nu mai vizeazd,ca Heidegger, gi depdgirea, tn cele din
urmd, a relativismului la care conduce inevitabil aceastd
strategie.
S[ trecem,in celece urmeazi, aceastl,linie imaginari de
demarcalie"prin intermediul a doi dintre gAnditorii care au
asumat,degiin mod diferit, acestprogram.Estevorbadespre
JacquesDerrida qi Michel Foucault. Ei au dat formuldri
informatefilosofic ale deconstruliei,careulterior s-audifuzat
gi au fost adaptatein domeniidiferite, de la Stiinlelesociale9i
literaturd pdnd la arhitecturl qi cinema. Dupi cum se Stie,
ambii gdnditori au produsopereample.In mod firesc pentru
subiectul lucririi de fa1d, ne vom rezuma la o expunere
concis[a demersuriloracestora,pe seamaa ceeaceconsiderlm
a fi piatraunghiularl a fieclreia dintre acestefrlosofii : critica
logocentrismuluila Derrida gi relatriadintre adevdr9i putere
la Foucault.
1.3. Critica logocentrismului- Derrida
Plecdnd de la intuilia din gdndirea tArzie a lui Heidegger, care
situa ,,locul" cel mai originar al fiinlei in limbd, Derrida va
incerca sd duc[ mai departe critica metafizicii prin intermediul
unor analize minulioase ale teoriilor limbajului. El rezumi
metaftzicaprin ceea ce nume$te ,,logocentrism', termen care
 GABRIEL TROC
insumeazddiversele ipostaze in care logosul (fiinla) este
gdndit in metafizicl drept o prezenlI plinl 9i nemediattr.
Programul heideggeriande ,,destrucfie" a metafizicii este
preluat de Derrida ca ,,deconstrucfie"a teoriilor lingvistice.
El sperdastfelsI inaintezepe caleaindicatl de Heidegger-
ceaa limbii - intr-un mod care sd.instituie frrI a mai faceun
ddtour printr-o instanl5 cvasi-subiectivtr,care proiecteazi
lumea gi se intemeiazi pe sine, cum estepentru Heidegger
Dasein-ul. Calea prin care se poate inainta dincolo de o
filosofie ce cade inevitabil fie in aporiile subiectivitllii
transcendentale, fie in instituirea unei fiinle nedeterminabile-
dar carepdstreazdetosuldepl$irii metafizicii -, i se arat[ lui
Derrida in prelungireastructuralismuluilingvistic. insi nu in
sensulde a duce mai departeachiziliile acestuia,ci de a-l
exploataintr-un senscare, prin chiar subminarealui, oferd
,,iegirea"dorit5,dincolodemetafizicl. pe aceast5 cale,Derrida
urmire$te o dubli ,,loviturd": sI depdgeasclinstituifile
heideggeriene (fitn1a,Dasein-ul,limba),careexprimd,,ultima',
chiar dacl ceamai sofisticatl, aventuri a metafizicii originii,
gi str demonstrezecI structuralismullingvistic nu scapf,,in
ciuda pozitivismului antimetafizicpe care-l revendicl, unei
determinlri metafizicecaresubintindeintreagaistorie a gdndirii
occidentale.$i anume, nu scapdfonocentrismului- privi-
legierii vorbirii falI de scriere-, care,va demonstraDerrida,
estecoextensivlogocentrismului.Programullui Derridapoate
fi rezumatca tncercarede depdgirea metafiziciiprin critica
logecentri smului esen!ializat ca fonocentr ism.
Totalizarea istoriei metafizicii ca limbaj
Direclia in care Derrida abordeazd,limbajuleste clarificattr
inci de la inceputulprincipalei sale lucriri, Gramatologia,
clarificarefoarteimportantd,pentrucI ne dezvlluie o opliune
strategictr.Problemalimbajului, ni se spuneaici, nu a fost
niciodatl o problemi printre altele. insd, in contemporaneitate,
eaformeazl orizonnrlglobal al unor discursurifoarteeterogene,
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA IOl
careau dus la inflatia semnului,,limbaj", ce exprimdinflalia
semnuluiinsu$i.Ne-amafla intr-o situaliede crizd,a semnului
careindicl insl - tocmaiatuncicAndavemimpresiacI semnul
nu mai poate creditanimic - cd ,,epocaistorico-metafizici
trebuia in cele din urmd sI determineca limbaj totalitatea
orizontului ei problematic"l. Fraza este, credem, crucial[,
pentrucI prin ea seexprimf,delimitareaimplicitl fa15de cea
mai sistematicdabordarea limbajului din gdndireacontem-
porand- filosofia analitic[ -, ceacare (cu accentediferite in
variatelesale forme gi gcoli) considerl problemelefilosofice
ll!"
ca ,,incurclturi" produseprin limbaj de imaginaliafilosofilor.
Ludnd ca obiect'destudiu funclionarealimbajului natural 9i
inaintAndprin analizelogice cdtre conditiile ce pot intemeia
limbajele Stiintifice, filosofia analiticl abordeazl critica
metafizicii la nivelul distincfiilor dintre propoziliile cu sens
gi propozigiilefdrd sens.Privitl din perspectivafuncfion5rii
logice a limbajului, metafizica devine astfel un glosar al
ideilor false.PentruDerrida,in schimb,infelegerealimbajului
ca expresieultiml a ,,epocii istorico-metafrzice"faciliteazl
preluareaacelui sensal istoriei de fabricalie heideggerianl
care-i permite sd circumscrie9i filosofia analiticl ,,in inte-
riorul' epopeii metafrzicea logosuluicarese ia pe sine drept
frinla veritabild.Travaliul(neo)pozitivistal filosofiei analitice,la
fel ca gi pretentiade rigurozitate$tiintifice a structuralismului
determi-
sunt,prin aceastilasumptiefundamentald,subsumate
nirilor istorico-metaftziceale gtiinlificit[1ii gi, astfel, sunt
relativizate.
SI urmdrim; ilupdaceast[precizareintroductivf,a poziliei
din care interogheaztrDerrida problema limbajului gi care
scoatela lumindmizaontologic[a demersuluisdu,principalele
momenteale criticii fonocentrismului.Inainte de aceasta,se
impuneo conturarea ,,tablouluigeneral"al argumentatieilui
Derrida.
1. JacquesDerrida, Of Grammatology,lotn Hopkins University
Press,Baltimore,1974,P. 6.
 102 GABRIEL TROC
posrMoDERNtsMUL
iN eNtnopotocra cuLtuReLA 103
Tabloulgeneralal argumentaliei
{i precizareatermenilor

l. Ibidem,p. 8.
|. Ibidem,p. 9.
 LM GABRIEL TROC
dependentf, de istoriag6ndirii, care,la rdndulei, esteconcen-
tratdin metafizicl). Aceasti istorie-ocultarese deconspiri la
un momentdat ca urmare a epuizdrii posibilitllilor ei sau a
radicalizlrii unei trdsdturiesentialemoduluipropriu al ocultirii,
fapt carepermiteo re-evaluare din puncnrloriginii a intregului
pa.rcursal erorii gi, eventual,proiectareaunei alternative.
Degianalizelelui Derrida subscriuacesteischerne,preca-
u(iile sale nu sunt mai pufin importante.Termenii sIi sunt:
,,arhi-scrierea",ca termen prim ce st5 in argurnentare,,pe
locul" originii (un ,,loc" ce nu rlmdne insl mai putin ,,gol,'),
carea fost/esteocultat[ prin intrelegerea esen(eilimbajului ca
,,vorbire",inlelescelocal:zeazd. mereusensul(adev5rul,realul)
de partea,,logosului",careesteanteriorfa([ de orice expresie
a lui gi care tinde sI fie gdndit ca prezentl plind. Aceastl
ocultareeste constitutivl ideii filosofice de epist6m6,ca gi
celei de historial- Structuralismullingvistic deschideo
perspectivl asupralimbajului care, prin postulareaarbitra-
rietltii semnului, va pune in migcare sensul ca joc ce se
desfEgoarila nivelul relaliilor semnificat-semnificant (fdr[ sd
recunoasclinsd pAnI la capdt eroareafonocentricl pe care
Saussure,de pildd, se strtrduie$tes[ o reasigure),permildnd
astfelevitareaaporiilor in caresecadeprin instituirea,sensului
dinspresubiectivitateatranscendentalh. Dezvdluireaocultlrii
din perspectivaarhi-scrieriisolicitl ,,deconstrucfia" cademers
ce face transparentdsursasemnihcafieiin logos, deschizdnd
astfel caleacltre ceeace ,,instituie",.produce',,fErd a se
mai lisa redusi la forma prezenfei: ,,diferan(a".Acestultirn
conceptsesustragecelor trei ,,pdcate"metafizice: reducerea
la prezen\E,reducereala substanlSgi reducereala subiect.
Diferanla esteceeace instituie jocul diferenfelorce produc
efectesemantice (diferanfa,,disemineazl" diferenlele).FIrd
a mai fi ,,origine" - Siftrtr a mai aveasimplitateaoriginii (are
,,mai multe nume": ,,arhi-scriere",,,urmi" etc.) gi ante-
rioritateaei in raport cu ceeace genereazd -, ea sti pe locul
l. Ibidem,p. 11.
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOT-OGIACUUTURALA 105
rlmas gol al acelui,prim" al metafiziciit.OdatI dezvdluitd
,,originea" gi ocultarea ei, se cere - conform lncadrdrii
generaleprezentateanterior- proiectareaalternativei,carela
Derridaia forma unei noi ,,gtiin[e"- gramatologia: demersul
care transformdsemiologiagenerald,pornind dinspre ,,arhi-
-scriere", intr-o noul elaborareasupralimbii gi a raportului
ei cu vorbireaprin prismajocului temporalizatal diferenlelor.
Criti ca fon ocentri smului
fr-
Revenimla critica fonocentrismului,pe caream pus-opentru
o clipl in agteptare,cu scopulde a o circumscriemai bine in
interiorul tabloului generalpe oare-l contureazdDerrida.
Rapornrldintresemnificantgiadevdrne conducedirectin
,,miezul" temei fonocentrismuluimetafizicii. Toate deter-
minirile metafiziceale adevf,rului,afirm[ Derrida (inclusiv
ceaa lui Heidegger),sunt irseparabilede instanlaunui logos
saua unei ratiuni gAnditein descendenfa acestuia,indiferent
de sensul avut in vedere: presocraticsau filosofic, cel al
ra(iunii infinite a diviniHtii sau intr-un sens antropologic,
intr-un sensprehegeliansau posthegelian.in cadrul acestei
,,descenden[e a logosului", legltura esenliall gi originardcu
phondnu a fost niciodatdintrerupt5.Mai mult saumai pu(in
clar determinate,esentaa ceeace estephond a fost mereu
situatd in proximitateaprocesului prin care, in ,,gindire",
logosuldeterminl,,sensul",produclndu-I,rostindu-l,,,compu-
ndndu-I". Un exemplu elocvent gdsim la Aristotel, pentru
care cuvintelerostite sunt simboluri ale experienleimentale,
in timp ce cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor
ce se scrie diferanld va fi agadarmigcareade joc care
-Ceea
"produce",prin ceeace nu e doar o activitate,acestediferenle,
acesteefectede diferenlS.Asta nu inseamnl cd diferanla care
producediferenleleesteinaintealor, intr-un prezentsimplu gi in
sinenemodificat,in-diferent.Diferangaeste"originea"non-plintr,
origineastructuratE9i diferindtra diferenlelor.Numelede origine
nu i se mai potrivegteagadar"- JacquesDerrida, (Ex)pozitii,
Idea Design & Print, Cluj, 2001, p. 47, nota 22. Asupra dife-
ranpi gi gramatologieivom reveniin cele ce urmeazi.
 GABRIELTROC
106
vorbite. Aceast[ schemd se datoreaz[ convingerii c[ vocea,
ca producltoare a primelor simboluri, este intr-o relalie de
contiguitate cu intelectul. Producltoare a primului semni-
ficant, vocea nu este un semnificant printre allii : ea semnificd
,,experienfementale", care, la rdndul lor, reflectd sau
oglindesc
Iucrurile printr-o asemdnarenaturald- Prin urmare, intre fiin(d
s-ar stabili un raport de
Si minte, lucruri gi sensibilitate,
traducere sau de semnificare naturald, in timp ce intre minte
gi logos se stabileqte un raport de simbolizare conven[ionall'
Lar prtma convenlie, subliniazd Derrida, care s-ar relaliona
direct la ordinea semnificdrii naturale 9i universale, ar fi
produsd de limba vorbit5. in aceastd schemi, limba scrisd
itabilizeaze convenliile, interpunAnd insd, la rdndul ei, alte
convenlii. Urmdtorul citat, selectat de cdtre Derrida din De
interpretatione, exprimd concis acest set de raporturi:
Aga cum nu togioameniiau acelagifel de a scrie,nu toli oamenii
folosescaceleagisunetein vorbire, insd experienlelementale'
fuP de care suneteleteptezintdprimelesimboluri, sunt acelea$i
pentrutoti, la fel cum suntacelelucruri fu9trde careexperien[ele
noastresuntimagini (1' l6a, subl. Derrida)'
Experienlele mentale, care exprimd in mod natural lucrurile,
ar conititui, prin urmare, un fel de limbaj universal, o stare de
scris. au fost considerali derivali in raport cu ceea ce ar unl
indisociabil vocea de minte sau de congtiinl[ ori de gdndul
sensului semnificat, ceea ce inseamnd, in fapt, de lucrul insugi
(gdndit in maniera expusdde Aristotel, dar 9i in cea a teologiei
medievale,care determinf, lucrul ca res creat din eldas-ul siu'
din sensul gdndit in logos sau in rafiunea universald a lui
Dumnezeu). Semnificantul scris este constant inleles intr-o
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA IO7
manier[ tehnicl $i reprezentativ5, lipsit de semnificatieconsti-
tutivd. Acestcaracterderivatival scrierii st[, afirmI Derrida,
labaza no[iunii de ,,semnificant".Nofiuneade ,,semn",ce
fundamenteaz[gtiinla structuralist5a lingvisticii, preia acest
caracteral semnificantului(cu toate precauliile lui Saussure
de a asiguracd semnificantulgi semnificatulsunt doui falete
ale aceluiagilucru), rlmAndndastfelgi el prins in aceamoqtenire
a logocentrismuluica fonocentrism.Mogtenirea cdrei esente
este dati de proximitatea ,,vocii 5i a fiinfei, a vocii gi a
sensuluifiintei, a vocii si a idealititii semnificaliei"r.
Aceastl proximitatea determinatin[elegereasensuluifiin1ei
in generalcaprezenld- sugestiadupl caref,rin1ainteligibilului
survineimediatgi neproblematicin sistemulvoce-auz-infele-
gere. Fonocentrismuleste coextensiv logocentrismului in
diferitele sale ipostaze: prezentalucrului in fala vederii ca
eidos, preznnp,casubstan{i./esenli/existenli, prezenfatemporall
ca gi clip[ a lui ,,acum"saua momentului,prezentala sine a
cogito-lhri, a con$tiintei,a subiectivit[lii, co-prezen[asinelui
cu celllalt etc.
Fonocentrismulesenlializatca logocentrismcaracterizeazl
epoca metafizicii, cdreia ii este specificd desconsiderarea
scrierii. (Aceastadin urm[ este consideratd,,medierea
medierii". c[derein exterioritatea sensului.)Distinctiadintre
semnificat gi semnificant fine cel mai profund de aceasti
caracterizare a epocii metafrzicii.Ea a fost cel mai sistematic
articulatl in momentulin care creationismulqi infinitismul
cregtinau apropriatresurseleconceptualegrecegti.Prin inter-
mediul opoziliei medievaledintre signansgi signatum, cate
esterecuperatlin definilia moderni a semnului(la Saussure,
ca gi la Jakobson),in lingvistica modernd^revineintregul
univers al sensurilor metafizico-teologice.In primul rdnd,
distinctriadintre sensibil9i inteligibil 5i, prin ea, referin(ala un
semnificatcapabilsd se iveascdin inteligibilitatealui inainte

108 GABRIEL TROC
inaintede expulzarealui in exterioritateasensi-
de
-cidere",
bilului. Ca inteligibil, semnificatuleste indisociabil de un
logosabsolutde care este intim legat, carenu estealtul decdt
logosul divin. Prin semnificat,inteles ca inteligibil, semnul
comunici direct - 5i, odatncu el, Stiintamodernl a lingvisticii -
cu teologiacregiind.Semnul5i divinitatea, afirmd Derrida,
acelagiloc Ai momental nagterii".Epocasemnuluiar fi,
-au
prin urmare, esenfialteologici, o epoctrce nu se va sfdrgi
probabil niciodat[, ins[ a cdrei ,,inchidere"poatefi expusd.
Ceea ce vrea Derrida s[ punl in evidenf5este ,,solida-
ritatea sistematici gi istoricd" a conceptelordesprecare se
credeprea grdbit cI pot fi ,purificate", reluatede gdndirea
moderni cu convingereacI ele pot fi despd4itede riddcinile
lor onlo-teologice.Critica fonocentrismuluiesteatunciimplicati
de Derrida cu rolul de a .expune" ceeace reprezintil.coloana
vertebrald" a epocii metafizicii. Fonocentrismuleste acel
,,stratde ad6ncime"de undesecomanddprin limbl (concepliile
chiar 9i atunci
elaboratedesprelimbd Silimbaj reproducAnd-o,
cdndcredcd o depdgesc) rimdnerea, ,,intdrzietea'in preajma
lumii construitede metafizicd- in func1iede un logosmereu
anterior gi determinant- 9i inluntrul epocii sale.Rezumdnd,
in aceastiepocd,citirea Siscrierea,producerea5i interpretarea
semnelorin generalsunt condamnatela secundaritate;ele
sunt precedatede un adev[r sau de o semnificagiecare sunt
anterior constituitede cdtre un logos gi in mediul acestuia'
Deconstrucgia aparein aceastllumini in intreagaei gravitate
sau importanld,dar 9i precaritate.Ea esteflcuti posibili de
,,inchiderea"epocii gi presupuneidentificareaunor noi concepte
critice gi regdndireaunora vechi - asumdndu-se limitele lor
ce tin de proximitateafati de maginiria discursivXpe care o
deconstruiesc -, prin caresdsepoati ataca,oblic' mogtenirea
tradiliei metafizice.Este vorba despreconceptecare nu mai
sunt conceptein sensulclasic, flrd a fi in acelagitimp doar
cuvinte.Ele suntelementealeunei texturi discursiveantrerate
doar de diferentra/diferanla catepermitejocul semnificatiilor
poSTMoDERNISMUL
iN eNrnopolocn currunl'r-A 109
gi carebareazdraportulcu teologicul,fdcind totodati posibild
,,privirea" dincolo de inchidereametafiziciir.
Arhi-scrierea
Pentrua ,,privi'insI .dincolo'de metafizicE,raportuldintre
vorbire gi scriere trebuie - in prelungireacriticii fonocen-
trismului - reevaluat.Ceeace nu inseamndo simpll rlsturnare
a raportului, carear conduceinevitabil inapoi cdtre teologic,
prin preferareaunei ,,scrieribune", intruchipati de carte ca
totalitatea semnificantuluice trimite la un semnificatblocat
in eternitateaprezentului- analogiea Naturii" sau a
-Clrtii
,scrierii divine" ca metaforeale transparenleigi stabilitndi
logosului.Reevaluarea solicitd apelulla un sensal scrierii pe
careNietzsche,pentruprima datl Si doar intr-un mod anume-
subliniazdDerrida -, l-a scosla lumind. Departede a rdmdne
in interiorul metafizicii, cum il interpreteazi Heidegger,
Nietzschea contribuit decisivla eliberareasemnificatuluide
dependen{asau derivarea lui dintr-un logos sau dintr-un
adevdranterior oarecare.Scrierea,ca gi citirea, sunt pentru
Nietzscheoperatii originare in raport cu un senspe care nu
trebuie in primul rind sd-l transcrie sau sd-l descoperegi
care,prin urmare,nu trimit la un adev[r semnificatin elemenhrl
original sauin prezen[alogosului. Derrida formuleazdtauto-
logic : ,,Nietzschea scris ceea ce a scris"2 - afirma(ie ce
trebuiein{eleas[in felul urmltor : sensulla Nietzschesurvine
1. diferanlei, cAndse marcheazdcu un 4 ticut, nu poate
"Motivul
fi luat intr-adevdrnici cu titlu de "concept", nici numai cu titlu
de "cuv6.nt'... Ceeace nuJ impiedici sI producdefecteconcep-
tuale... NemaiputAndsd se impuntr ca un cuvAnt-atotputernic
sauca un concept-atotputernic, diferanla se vedeprinsl intr-un
travaliu pe care il antreneazl de-a lungul unui lanl de alte
<conc€pte>,de alte
"cuvinte", de alte conhguralii textuale...
[cum sunt cele] de grammd, relemd, urmi, spatiere, blanc,
asemdndtor,supliment, pharmakon, mnrgine, marcd etc." -
JacquesDenida, (Ex)Pozilii,ed. cit., p. 34.
2. JacquesDerrida, Of Grammntology, ed. cit., p . 22 (subl. Derrida).
 IIO GABRIEL TROC
din scriere,pe parcursulscrierii gi rdmdneprins in lesdtura
scrierii. El ar fi scris acea ,,scriiturl" care nu mai este
subordonattr logosuluigi adevdruluigi careevidenliazi faptul
c[ subordonarea in cauzi (ine de o epocdparticulari ale clrei
semnificalii trebuiedeconstruite.Din aceastf,perspectivd(9i
doar din aceasta,precizeaziDerrida), Nietzscheestecel care
,,faceun pas" in afarametafrzicii,pe cdndHeidegger,incer-
cdndrecuperarea originii - fiin(a -, rlmdne prins in ea. Pede
altdparteins[, revineDerrida,Heideggera fEcutpasuldecisiv
prin care a sustrasfiinp de sub determinlrile ,,prim"-ului,
fundamentului,transcendentalului. Acestaar fi motivul pentru
caredupl FiinId {i timp Heideggerrenuntdla termenul,,onto-
logie" (,,ontologiafundamentald"r[mdnAnddoar un moment
provizoriu).Incepdndcu ,,IntroducerelaCeestemetafizica? " ,
disimulareasensurilorfiin1eiin diferiteformealeprezentificErii
primegteun caracternecesarEioriginar,fiin[a desfEgurdndu-se
istoric doarprin intermediullogosului, flri sd scape,,nimic"
in afaraacesteidesfEgurlri.Acest fapt ar indica foarte clar,
credeDerrida - dar aici avem, fdrd indoial5, de-a facecu o
interpretareproprie lui Derrida a unui fragmentdin textul
mai sus amintitr -, cd nimic nu scapd in afara migclrii
semnificantuluigi cd, in celedinurm[, diferenladintresemni-
ficat gi semnificantestenimicul.
Acestaeste, in mod precis, punctul din care Derrida
incearci sdducl mai departeinterogalialui Heideggerasupra
sensuluifiinpi. Acest,,nimic" care,degieste,,uitat",instituie
totul trebuie cuplat cu o altd intuilie heideggeriani: aceea
conformclreia ,,limbaesteadipostulfiin1ei".Heideggerpune
1. Despre rapofful dintre ,,frin15"9i .nimic" la Heidegger,vezi
,,Postfali la Ce este metafizica7 " gi ,,Introducerela Ce este
metafizicaZ ", in Martin Heidegger,Reperepe drumul gilndirii,
ed. cit. Aici Derrida speculeazE, credem,urmdtoareaintrebare
pe careHeideggero punela sfArgitul,,Introducerii...": ,,Cum
se explicl faptul cd fiingarease afl5 pretutindeniin prim-plan qi
reclaml pentru sine orice oeste",pe cAndceeace nu este de
ordinul hinl5rii - adici Nimicul infelesca fiin1ainsdgi- rdmdne
dat uitirii?" (p.364).
I
POSTMODERNISMULiN ENTROPOI-OGIA CULTURALA
problemafiinlei gi ,nimicului" intr-un mod ce riscdsdrdmdni
doar o formulare a regresiei infinite cltre un moment
(non-diferit) originar.De aceea,afirm5 Derrida, trebuiemers
in continuare,dar altfel, pe calea interogdrii fiinfei pe care
Heidegger (gi doar el) a indicat-o. Alternativa pe care o
concepeDerrida pune impreunl interogaliaasuprasensului
fiinfei cu reevaluareastatutului semnului, demers in care
apeleazd,din nou la o intuilie heideggerianl.Heideggerarltase
deja cI ,,fiinfa", a$acum estefixatd in filosofia gi lingvistica
occidentale, nu esteun semnificatabsolutgi ireductibil,ci cd
esteinrldicinati intr-un sistemde limbaj particular gi are o
semnificatrieistoric determinatl. Metafizica occidentall. ca
limitare a sensuluifiinfei induntrulcdmpuluiprezenfei,este
produsi de dominagiaunei forme lingvistice, iar chestionarea
originii acesteidominaliinu trebuiecondusdin direclia iposta_
zierii unui semnificattranscendental (cum fbcuseHusseily,ci
prin chestionarea a ceeace constituieistorianoastri gi transcen_
dentalitatea insdEi.Pentrua marcalimitele lingvisticegi istorice
alesensului,,fiin1ei",Heideggerfolosegte inZur Seinsfrage o
notafiein care cuvdnful,,fiinfI" estet5iat, mijloc grafic prin
care se indicd limitele ultime ale modului de a scrie al unei
epoci. Iar in mlsura in care acestfel ,,gters"de a scrie,
afirml Derrida, de-limiteazl onto-teologia,metafizica gi
logocentrismul,acestultim mod de a scriereprezintlgi primul
mod al unei noi scrieri. Aceastaesteo scrierecare, pornind
de la diferenlaontologicd,asumi faptul cd nimic nu poate
fi
gAnditdintr-odatd(formulareprin careDerridaparea inlelege
cf nimic nu esteanterior scrierii intr-o ,,prezen(I" eternl gi
ci avem mereu de-a face cu o temporizare).Fiinlarea gi
fiinlq, onticul gi ontologiculsunt,subliniazd,Derrida, derivate
in raportcu diferenlasaucu diferanla (ultimul cgnceptmarcdnd
printr-un a tdcut iegireadin cdmpul fonocentrismului).
Diferanlava fi, prin urmare,pentruDerridaacea,,origine',
careinstituieprin temporizare,dargi spa[iere,ceeace survine
prin limbd inleleasi ca scriere originard, ,,arhi-scriere,',
diseminarea diferenfelor.Diferanla se sustrageoriginii in
sensmetafizic; ea esrcmai originarl decAtorice origine...
 GABRIEL TROC
...insd ea nu mai poate fi numitd
"origine" sau .fundament,,
acestenoliuni {inind in mod esengialde istoria onto_teologiei,
de sistemulcare funcgione
azd,prin eliminareadiferenlelorl.
,,Locul" originii rImAne, prin urmare, la Derrida, vacant
gi totodati ,,ocupat" de diferenla purl care instituie ldrl sd mai
he un ,,prim" de naturl metafizicd - aceastafiind iegirea (dar
gi exploaarea) ingenioasl pe care Derrida o glsegte la formularea
oraculard a lui Heidegger conform cireia ,,nimicul este fiin1a".
Gramatologiaca Etiinld a arhi-scrierii
Pornind de la acest nou sens al scrierii - care instifuie onto-
logic -, Derrida igi propune regindirea unei analize a limbajului
in forma unei ,,gtiinfe a scrierii" : gramatologia. Aceastd
gtiinl5 se realizeazd in tandem cu deconstructia. Ea proc edeazd.,
pe de o parte, radical, clutdndu-gi obiectul la ridlcina
$tiinti_
ficit5lii (fiind astfel deoporrivl o gtiintl a posibilitdlii gtiin(ei
in genere)zgi, pe de altl parte, deconstruiegteceea ce leagl
conceptul gi normele $tiintificiritii de onto-teologie, de
logocentrism, de fonocentrism. Aceastl gtiintd nu mai are
forma logicii, ci a gramaticii. Ea...
...inscrie gi de-limiteazd$tiinta; eatrebuiesd facdsd funclioneze
in mod liber gi rigurosin propria sa scrierenormelegtiinlei; ea
marcheazdgi in acelagittnp destindelimita careinchidecAmpul
9tiin1ificit51iiclasice3.
Gramatologia se constituie plecAnd de la inlelegerea
diferenlei ca posibilitate a tn-scrieril oricdrui semn, fie el
fonic sau grafic. Nu este,prin urmare, vorba desprereabilitarea
scrierii in sens restrdns, fapt ce ar ldsa neatinsl logica
fonocentrismului, dupl cum am amintit deja. Ceea ce urmeazl
sI punl in eviden(i metodic gramatologia, din perspectiva
1. JacquesDerrida, Of Grammatology,
ed,.cit., p.24.
2. Ibidem,p. 29.
3. JacquesDerrida, (Ex)Pozilii,ed. cit., p. 30 (subl. Derrida).
POSTMODERNISMULiN ENINOPOTOGIA CULTURALA 113
unei arhi-scrieri originare in raport cu vorbirea gi scrierea
curente, sunt condifiile istorice gi epistemologice datoritd
clrora vorbirea s-a impus in fala scrierii din dorinla de a
alunga ,,dublul" gi alrul siu gi care acfioneazl mereu pentru
a-gi reduce diferen(ar. Arhi-scrierea, fbri a purea h ,,obiect"
al gtiinlei gramatologice (ea este tocmai acel lucru care nu se
poate llsa redus la forma prezenlei), este pentru Derrida in
acelagitimp generativi in raport cu scrierea.givorbirea curente
gi totodatl sursl pentru acele ,,concepte-cuvinte" care ghideazi
deconstrucfia. Expresiile lingvistice, indiferent daci se mani_
festi in ,,substan(acernelii sau a aerului", sunt generate de
aceastl scriere primordiall, care insl nu este niciodatd prezentil.
Ca ,,mecanism" de producere a diferenlelor, arhi-scrierea
pune in migcare intelegerea limbii ca ,,joc" al semnelor lipsite
de un semnificat transcendental,joc prin care sersul se constituie
in imanentrdca ufinare a contrastelor, opoziliilor, ,,urmelor"
pe care un semn le lasl in altul, in cadrul unor structuri.
Structura insigi este conceputi de Derrida, in opozilie cu
concepfia structuralismului lingvistic, ca mobill, decentratd,
istoricizatl2. Ceea ce se preia insl din structuralism este
infelegerea acestei scriinrri primordiale ca gi creatoare nesu_
biectuali de structuri, lipsitd de orice autor.
DecentrareasubiectuluiSi a esenyelor
Subiectul
insugi,cagicongtiinld,
sedecentreazl
dinperspectiva
diferanlei : el,nu igi este niciodatl in intregime prezent siegi
;
e mereu diferit, actualizarea unui centru sau a unei esenfe
fiind doar ficfiunea care face opac jocul diferenlelor gi al
dizlocirilor ,,sinelui" (care trebuie citit barat. in manierl
deconstructivl). ,,Celdlalt", in aceasti perspectivd.,nu mai
1. Jacques Derrida, ,,Lingvisticdqi gramatologie"(capitolul2 din
Gramatologie")in Pentru o teorie a textului. Editura
-Despre
Univers,Bucuregti,1980,p. 93.
2. Asupra,,decentrdrii"structurii, vezi JacquesDerrida, Scriitura
Si diferenla,F,dituraUnivers,Bucuregri,198g,pp. 375sqq.
I
114 GABRIEL TROC
reprezintl o alteritate fundamentalstrlini gi exterioar[, ci
esteinscris in constituliasinelui.
PentruDerrida,intregesentialismulfilosofic1inedeafirmarea
unor centrece domini asupra(dar gi prin intermediul),,margi-
nilor". Termeni din zona psihanalizeisunt, la rdndul lor,
implicali in practicadeconstruc[iei.Ceeace ,,este"(caesenld)
sauceeace estesemnificatse constituieca uflnare a ,,repre-
siunii" gi ,,excluderii"diferenlei,careseinsinueazd
ins[ prin
,,suplimentele",prelungirile,adaosurilece permitconstituirea
centruluisauesen(ei.Din aceastlperspectivl,suplimentele-
ceeace esteintroduspentrua explicaceva- devin,in fapt, mai
centraledecdt,,centrul", pentru cI ele dezvlluie contingenla
pirlii centralede supliment. Mai general, ,,marginile", in
argumentarea
filosoficl, lumineazi centrulgi, ca urmare,ele
trebuiescoasedin periferic. La fel staulucrurile cu opozitiile
metafrzice,in care unul dintre termeni esteintotdeaunamai
,,plin" decdt celilalt (esenll ys aparenti, transcendentalys
empiric etc.). in fapt, afirmi Derrida, existtro asemlnare
fundamentaldintre termeniiopoziliei, fiecarepurtdndin sine
urma celuilalt gi ,,participdndu-gi"in mod necesarunul la
celllalt.
Lectura deconstructivd
Deosebitde importantl estela Derrida inlelegereaomologiei
pe care el o presupuneintre fiinl[ Ei sens, din perspectiva
cdreiaceeace fine de ontologieestevalabil gi in cazultexfului
(omologie intemeiatdpe ,,originea" lor comuni, care este
arhi-scrierea).Lectura deconstructivl se impune ca lecturl
ce ,,intoarcetextul pe dos", dezvlluind alteritateain mijlocul
a ceeace fuseseacceptatca neproblematic,dependenfa a ceea
ce esteluat drept sensunivoc de ceeace acel sensreprimd,
deplaseaz[,exclude.Din perspectivascriiturii, genurile se
relativizeazd.- diferen[ele specifice dispar intr-un context
texrualcuprinzdtor-, iar textelelivreazd.sensuri,carenu au
fostprevdzutesauinten[ionatede autor.Mai mult - dupl cum
POSTMODERNISMULiIq ANIROPOIOGIA CULTURALA 115
probeazd(forgeaz6,?) lectura deconstructivlpe care Derrida
o desfEgoar[in cazul unor texte din Rousseau,Husserl 9i
Saussure-, sensurile implicite pe care textele le produc
contrazic,adesea,sensuriledorite de autori.
Implicaliile lecturii deconstructivepentru critica literard
gi teoria literaturii au fost imediat sesizate.Noutateape care
o furnizeazdDerrida pentru acestepractici discursivenu se
limiteazi doar la implantareaunui inedit joc interpretativ
desta-
intr-un cadru vechi, ci conducecdtre o spectaculoasf,
blluare a ierarhieitradilionalea discursurilor,princare literatura
capdtdo consideragie neasteptat5. Din perspectivace plaseazd
semnificantulinainteasemnificatului(caposibilitatea oricdrei
,,in-scrieri"), ce presupunecontingen[asemnificalieidejocul
textual, gi prin trimitere la omologia dintre fiin1d gi sens,
textul literar capdtdaceeagigreutateca qi cel filosofic. La
rdndul sdu, textul filosofic poate fi lecturat in manieracelui
literar. Aceastddestabilizaresaunivelarea genurilore f?lcutd
posibil[ doardacl ierarhiaraditionald dintrelogic[ gi retoricl
este,la rdndul ei, rlsfurnatd. Prin plasarearetoricii inaintea
logicii, Derrida schimbdcriteriile pebazacdroraun text este
judecat gi pe seamaclrora deconstructiase legitimeazl. Un
text filosofic nu mai esteevaluatin interiorul unui sistemde
reguli logice care subordoneaz[exclusiv anumite tipuri de
discursbazatepe argumentare, ci prin intermediulunor impe-
rative de naturdesteticdsaustilisticd. Deconstruc(iaunui text
filosofic sedesfZgoarlfirmanieracriticii literare,descifrdndu-se,
in abundenfaretoricl de semnifica{iea straturilor literareale
unui text ce apareca neliterar, cevade ordinul unor comuniciri
indirecteprin caretextul i$i dezminteconlinuturilesalemani-
festel.Critica filosofic5ce se desfdgoar[ca deconstrucfie nu
se mai consider[ gtiinlificl in acel senscare estecentratde
logicl gi raliune, ci - luAndu-seca reper stilul nietzschean-
ea se consuml ca explicitaie gi interpretareneingriditd de
contradictriesauconsistenll$i principial nelimitatd: sensurile
l. VeziJtirgenHabermas,op. cit, p. 186.
 1 16 GABR.IEL TROC
def,rnitivesuntin analizdmereuam6nate,intdrziate,deplasate.
Analiza nu se mai ,,opregte'pentrua ata$asemnificannrluio
in caretextelese intersecteazrEicaredizolvdtoatediferenfele
specifice,reraendicate
dediverseletipuri de discunuri. Habermas
sintetizeazlaceastlasumptiea lui Derrida in felul urmltor:
. . .tot atAtdepulinpec6tconstituie filosofiagi gtii4a universuri
proprii,constituie 9i artagiliteraturaun imperiual ficliuniicare
gi-arputeaafirmaautonomia in falatextuluiuniversalr.
Aceastiitezl s-a aflat in centrul interesuluicu care a fost
receptatioperalui Derrida in departamentelede critic[ literarr
ale universittrliloramericaneproeminente,unde,dupi cum se
$tie, a cunoscuto descenden{Isemnificativl (in ipecial la
Yale, ,,JohnHopkins" gi Cornell). Deconstructiviimul s_a
misiunecu adevirat istoricl: aceeaa dep[girii metafizicii
prezen[eigi a epocii logocentrismului.Critica literarl iese
astfel din marginalitateaei fa[I de literarurl; ea nu mai are
nevoiesd seinfeleagl pe sineca cevasecundar,ci dobdndegte
un rangliterar 9i - in mod nea$teptat
- unul filosofic. in plus, ea
nu trebuiesI se mai supuni unor standardepseudogtiinlifice.
l. Ibidem,p. t88
posTMoDERNIsMULin exrnopoLoclA CULTURALA
Acestlucru o ridic[ deasupraStiintei,pdn[ la nivelul inalt al
activitdtii creatoarel.Literatura,din aceastlperspecdve,pri-
meqtesemnificatiade .mediu prim", de archd al limbajului'
care subordoneazd celelaltediscursuri. JohnatanCuller for-
muleazl teza astfel:
DacElimbajulnon-fic1ional esteun cazparticularal limbajului
ficfional,dacl adevdrurile suntfic(iunia cErorficlionalitatea
fost uitattr,atunciliteraturanu reprezintio instanlddeviant5,
parazitard.a potfi inlele-se
limbajului.Din contr5,altediscursuri
dreptcazuriale literaturiigeneralizate sauale arhi-literaturii2.
Amploarea pe care a luat-o deconstructivismulin anii
'70-'80 in departamentelede humanitiesdin universitllile
americanene intereseazdaici in mod deosebit.$i aceasta
pentru c[ postmodernismulin antropologie- care este un
curenteminamenteamerican,ce poate fi circumscrisprecis
atAt,,spa[ial",cAtgi temporal- s-aedificatpe caleainfluen(elor
venite dinspre centreleuniversitareunde deconstructivismul
gi intregul jargon pe care acestail implici deveniserl de
rigueur. Accentulpus in ,,grupulde la SantaFe" - sauRice
Circle, cum mai estenumit - pe lecturagi scriereaetnograflei
trimite la intreprindereateoreticda lui Derrida prin medierea
criticii literareamericane.Clifford Geetrz,intr-o primd etapi
(influentatde deconstructivismulamerican,dar 9i de Barthes,
Ricoeur gi Rorty), impticd ,,scriitura" pentru o regAndirea
culnrrii'baresdnu mai conduci sprereificf,rile ei din antropologia
modernd.RealitateasocialdSiculturaltrdevinla Geertz,,texte"
sau ,,discursurisociale"pe careantropologulle ,,citegte"in
practicaetnograficd,,pesteumerii nativilor" Sj le ,,inscrie"
iinscribe) ca ,,interpret[ri" in textele sale3.inleleasdprin
paradigmascriiturii, cultura nu mai incremeneqteintr-un
Ibidem,p. 189.
JohnatanCuller, ,,On deconstruction",vezi Jiirgen Habermas,
op. cit., p. 190.
Clifford Geertz, The Interpretationof Culture, Basic Books,
New York, 1973,pp. 18 sqq.
 118 GABRIEL TROC
prezent etern, de unde antropologulurmeazds[ o extragtr
pentrua o muzeifica,ci esteceeace se ,joac5" in practica
cotidianEa vielii prin ,,scrieri" Ei ,,rescrieri" nesfdrgite.
Antropologul,,reprezintd"acesttext-discursaldturi de nativi,
dar dintr-oalti perspectivd (sauimplicdndun altjoc lingvistic),
fdrl ca aceasti,,inscriplionare"s[ fie ,,mai adev5ratl" decdt
cea a nativilor gi ascunslacestora,cum credeaL6vi-Strauss.
Consecinlaimediati a acestorsustinerivizeaz6.pracicagtiinlificl
occidental5in intregul ei. Dacd aceastanu se mai poate
supraordonadiscursurilor ,,locale", rezultd.cI ea insdgieste
un astfel de ,,discurslocal", carepoate fi supusrevizuirilor
din perspectivamodurilor de cunoagtere proprii altor culturi.
Antropologiaprimegteastfelo misiuneinsemnati,chiar dacd
mai pulin ,,$tiintificd"decdtsesperaodinioarl : ca,,traduceri
interculturale",etnografiilesuntmoduri intertextuale de comu-
nicare a sensurilorlumii vielii produsein contextesociale,
politice, geograficediferite gi de grupuri sociale diferite,
indeplinind astfel o func1iepragmaricl.
Urmdnd preocuparealui Geertzpentru textul etnografic,
antropologii din cadrul Rice Circle vor apropria integral
tehnica deconstrucfieiderrideene in forma ei mediati de
critica literarl. DupI cum am v52t, in paradigmaarhi-lite-
raturii, textul fic[ional (literar) devinemai pulin ficlional gi
autonomdecdtse credea,pe cdnd textul filosofic primegteo
dimensiuneficlionali pe care intreagatradilie filosoficd o
exclude.Implicat[ in antropologie,aceastdparadigmlsolicitl
un demersdeconstructivsimilar celuipracticatin cazultextelor
filosofice. Textele clasice ale antropologiei moderne sunt
analizatepentru a se scoatela luminl tehnicile retorice gi
stilistice pe care autorii lor le implic[ pentru a produceun
,,efectde realitate",mascdndastfelfictionalitatea ireductibill
careestespecific[ oriclrei intreprinderide textualizare.insi
odati asumatl - crede Stephen Tller, unul dintre repre-
zentantiicurennrlui-, ficlionalitateapoatefi valorizatlpozitiv,
etnografiileindeplinindfunc(ia de a evocaposibilitateaunor
comunitlli consensuale.
POSTMODERNISMUL CULTURALA 119
iIq ENTROPOLOGIA
Dincolo de aceastdinfluenld ,,locald" pe care deconstruc(ia
lui Derrida a avut-o pentru postmodernismul antropologic -
care este insd generalizabill oriunde reprezentarea ,,textualI"
este prezentl -, cdteva influenle ale gdndirii sale asupra
postmodernismului in general trebuie subliniate'
,,Deconstruc1ia", in primul rdnd, a devenit principala
expresie a etosului poststructuralist care defineqte postmo-
dernismul. Deconstructia se opune acelei dimensiuni edificatoare
de sistem a structuralismului, pundnd sub semnul intrebdrii
ideea cd toate fenomenele sunt reductibile la operagiunile
sistemului, ca gi implicafia ce survine de aici - faptul ci
putem avea un control total asupra lumii noastre (inlelegdnd
,,gramatica" structurilor in care sunt prinse fenomenele,
inlelegem gi putem prevedea evolulia lor)- Ordinea pe care
modernul a proiectat-o asupra lumii se intemeiazd, in lectura
lui Derrida, pe stabilitatea sistemelor, care este asigurat[ la
rindul ei de presupozilia stabilitltii sensului' Denunldnd
eroarea metafrzicd,(prezentismul)pe care aceastdasumptie se
intemeiazf, gi postuldnd ,,scriifura" $i diferenta ca realitdli ce
incapsuleazdorice producfie a sensului, rezult[ imposibilitatea
de a ne fixa, de a ne opri definitiv $i de a da certifudine
ultimd proiecfiilor noastre asupra lumii.
Fiactriunile postmoderne de orientare textual5, in special,
igi insugescteza conform c[reia reprezentdrile noastre nu pot
iegi in afara texturii lingvistice (,,i1 n'y a pas de hors-texte",
scria Derrida) Si, ca unnare, nu pot plrlsi convenlionalismul
raportului dintre semnificant gi semnificat, care este transmls
de tradilie. Ceea ce trebuie asumat insd - prin deconstructie -
estedemontareailuziei stabilit5lii raportului semnificat-semni-
ficant (a semnului) dincolo de contextelelingvistice particulare,
precum Ei experimentalismul reprezentalional' Naraliunile
experimentale (autoreflexive, ludice, autocontradictorii, ironice,
absurde chiar) asum[ ,,diferen1a" atat ca mecanism, cdt gi ca
 120 GABRIEL TROC
scopal reprezentlrii,in opoziliecu ,,naraliunimoderne"care
igi asigurdconsistentagi stabilitateasensului,peseamaexclul
derii diferenlei.
,,Deconstructia' - devenitd cuvdntul de ordine pentru
postmodernism- va fi implicatl Si intr-un sensmai general,
carenu mai pdstreazlneapdratasumptiaderrideantra realitdlii
ca text: estevorbadespreanalizecareprocedeazlin general
la interogarea/deconstruirea .discursurilor', moderne prin
prisma inconsistenfelorinterne care s-au insinuat in pohOa
voingeiautorului sauchiar in pofida regulilor de validareale
unor domeniide cunoagtere. Acestedeconstrucfii_ in special
cele venite dinspreultimele orientiri feministegi din ethnic
studies- nu suntpureexercdiiinterectuale,civizeazd.efectele
-clutdm ,,ieqirea"dincAmpulmetafiziciiprin analizarea,,cuvin-
de putere,control gi excluderepe care acestediscursurile au
inci in lumea contemporani.
1.4. Cunoa$teregi putere - Foucault
facedecdtsI ,,mutecu un etaj mai jos o origine deja pusl in
migcare"r,in schimb,Michel Foucault,celdlaltfilosofla care
referin(eleliteraturii postmodernetrimit insistent, aban_
doneazl critica modernului pe linia metafizicii in favoarea
unei critici istorice a diferiteror ipostazeare ralionalitrlii
moderne.
SpundndcI Foucaultpracticdo criticl istoricdnu inseamn[
insi cI dezvoltlrile ple pot fi incadratein cAmpulclasic de
interogalieal istoriei. EI scrie,intr-adevir, o seamdde ,,istorii" _
ale nebuniei,clinicii, penitenciarului,sexualitltii etc., toate
posTMoDERNIsMUL
iu nxrnopolocll cuI-ruReI-A rzl
acesteafiind inteleseca parte dintr-o istorie a gdndiriit. insl
istoriilein cauzl nu suntmai pulin filosofii; filosofii pozitive-
deqiintr-un mod apartepozitive - ale constituirii raliunii in
rapoft cu lipsa de raliune, ale privirii careconstruieqtecorpul
ca obiectmedical,ale tehnicilorgi aparatelorde supraveghere,
aleform[rii sinelui,,normal"ca reziduual patologiilorsexuale,
sprea ne referi doar la istoriile amintite.Ceeace au in comun
acesteistorii-filosofii esteaonvingerea ci practicareafilosofiei
in epocapostmetafizicdtrebuiesI abandoneze reluareaacelui
tip de interogatieSia dialecticilorcareneobligdsdreconstruim,
din interiorul criticii metafizicii, entitlti cripto-metafizice,
ciareunificd deasupraistoriei gi a contingenlelorei, sau sl
telor ca lucruri" (ori in locul acestora).Nici ,,intoarcereala
lucrurileinsele"(fenomenologia) nu reprezint[pentruFoucault
o solu(ie, cici aceastl perspectivl continud sd trimite la
lucruri prin prisma posibilitdgiilor de a fi intemeiateprin
experienlaunui subiect autoreferenfial2.Foucault renunfd,
in fapt, la filosofia in(eleasdca gdndire intemeietoare,ce
incearci s[ surprindi lumea sub aspectulposibilului. $i,
deopotriv[, renunfdla subiect,din carenu mai rdmine decit
o interioritate standardizatd,ce rezult[ din excluderile gi
normalizirile datorateformaliunilor istorice de discurs: nu
subidct, ci subiectivare.Problemaoriginii, a principiilor, a
arch4-tlui esterelocalizatdde Foucaultla nivelul pozitivit5lii
arhivei gi a arheologiei,a ceeacEs-aspus(scris,practicatetc.)
l. ,,...amincercatsd fac, intr-un stil, desigur,destulde particular,
nu istoriagAndiriiin general,ci istoria a tot ce (con[inegAndire"
in interiorul unei culturi, istoria a tot ce manifestl gdndire.Cdci
landire existd gi intr-o filosofie, dar gi intr-un roman, intr-o
jurisprudenli, in drept gi chiar intr-un sistemadministrativsau
intr-o inchisoare." (Michel Foucault, Cuvintele 5i lucrurile,
EdituraUnivers,Bucuregti,1996,p. 458)
2. Asuprapoziliei lui Foucaultin raport cu fenomenologia,vezi
interpretarealui Gilles Deleuze in Foucault, Idea Design &
Print, Cluj, 2O02,pp. 95-98.
 r22 GABRIEL TROC
intr-o perioaddsau alta gi care poate fi ,,excavat",readusla
suprafal5pentru a-i clarifica efectele locale. intdlnim, la
Foucault, probabil cea mai ,,rece,, gi mai distantl privire
filosofic5 asupraa ceeace s-a produs in istoria gdndirii gi
prin intermediulacesteia.Este o privire care _ printr_o
instrlinare m6todicdde propria culturi - sesitueazlconstant
intr-un ,,afard", intr-o exterioritatedin care figurile istorice
ale cunoagteriisuntmai bine infeleseprin prisma hazardului
decdt a necesitlgiivreunui proces continuu, cumulativ qi
progresiv.Perspectivasaasupraistoriei gdndirii seorienteazd
nu asuprainldntruirilor,ci a singularitdtilor.O istorie privitl
prin discontinuit[tri,rupnrri, limite, serii de evenimente.care
nu selastrsurprinseintr-o dialectici ce rezultl intr_ocompre_
hensiunefinal5 saucarestrfacdvizibiltr o leleologieascunsd.
Foucaultnu scrie nici o istorie a ideilor, nici o filosofie a
istoriei.ceeacegdsimin istoriilesalesuntanalizemicroscopice
ale relaliilor dintre diferite care au contribuit la
survenirea- la un momentdat"forfe,'- a unei anumiteconfiguralii
de gdndire,gi nu la alta; la urt anumit,,eveniment", gi nu la
altul.
DacI pozitivitateagi acribia analizelorsalestausubinfluenfa
Iui Dumdzil, indeplrtareametodicdde propria culrurI vine
dinspreetnologiastructuralistd.insl Foucaultnu vizeazd(ca
L6vi-Strauss) surprinderea unor.structuri,,deadAncime,' ale
culturii occidentalecare sr constituieapriori-ul structurilor
(sau,in limbajul lui Foucault,al formaliunilor).de suprafalI".
Foucaultigi interzice orice astfel de dedublarece trimite la
,,addncimi" gi ierarhii interne. Nici modelul lingvistic nu
reprezintl pentru Foucault, ca la Derrida gi L6vi-Strauss,
mediul saumodelul privilegiat pentru analizastructurilor.in
plus, structurile(intre care gi cele ale limbajului) sunt deter_
minate istoric; stabilitatealor este momentanl,supusd
presiunii istorice a discontinuitilii. Ceeace plstreazddin
structuralism(de care,de altrninteri,s-adelimitatconstant)in
analizeTe
saleesteideeaordinii sistematicecare se reglsegte
POSTMODERNISMUL
iN eNrROpOl-OCn Currun^AlA r23
in fiecare dintre elementeleunui sistemr, acestadin urml fiind
privit ca produs anonim, ireductibil la intervenliile subiective.
Istoria ca genealogie
Istoria, dupd cumputem intrevedea,devine la Foucault singurul
apriori prin care aceast[ perspectivd de analizd,,din afarI" a
formafiunilor discursive poate fi desflgurat[. in prelungirea
celei de-a dota Consideratii inoportune a lui Nietzsche - cu
gdndirea c5ruia Foucault imp[rt[qegte cele mai multe afini-
titi -, Foucault dezvoltd istoriografia sa critic[ in forma
,,genealogiei". Genealogia presupune, inainte de toate, o
,,re[inere indispensabili : ea trebuie sI inregistreze singularitatea
evenimentelor in lipsa oriclrei finalit[1i"2. Ea este inleleasl
ca o metodl riguroas[ care procedeaz[ documentaristic, ana-
lizdnd meticulos ,,arhiva" Llnei perioade.i'n absenfa oricdrei
,,desftgur5ri metaistorice de semnificatrii ideale sau teleologii
indefinite"3. Ea se opune ciutdrii ,,originilor", care in isto-
riografia modernd asigurEin{elegereatotalizatoarea ,,proceselor
istorice" printr-un sens ce provine din prezent. Genealogia
nu vizeazd originile, ci inceputurile contingente ale forma-
liunilor discursive, analizAnd multitudinea istoriilor factuale
ale plovenienlei. Ea se opune, de asemenea,sintezei pl5smuite
de subiectul ce scrie istoria pentru a-gi consolida identitatea
sa qi a contemporanilor, prin punerea,in loc a ,,mii de evenimente
pierdute". Dedublat ca ,,arheolog" , care scoate la luminl
miriade de,,documente", genealogistulreface,,descendenfa"
1. Ceea ce nu inseamndcd ,,ordinea" (gAnditnmereu la plural)
vuatd,de Foucault line de o rationalitatecare progreseazdin
mod necesarin istorie citre o tot mai asiguratl obiectivitate; el
are mereu in atenlie doar ,,spa(ii ale ordinii" determinatede
,,epistemele"ie,incadreazicondiliile survenirii lor (veziMichel
Foucault,CuvinteleSi lucrurile, ed. cit., p. 39).
2. ,MichelFou0ault,,,Nietzsche,Genealogy,History", in Lawrence
Cahoone(ed.), From Modernismto Postmodernisz,Blackwell,
Oxford,1996,p.361.
J. Ibidem.
 t24 GABRIEL TROC
evenimentelorpentrua stabili retelelede forle careinteractio.
neazi formdndconfiguralii particulare,ce sedeschidanalizelor
skucturale. In ciuda prelu[rii ,,descendentei"din limbajul
relaliilor de rudenie,aceastant. vizpazd, refacereaunor co[ti.,
nuitili - a inaintdrii dinspre ,fundamente,,,prin ceeace s-a
consolidatgi unificat, cltre o traditrie,pe solul ciruia am fi
azi ferm a$ezati-, ci, dimpotrivd, descendenla urmdregte...
. ..sEdestabilizeze
ceeaceeraconsiderat imobil,sI fragmenteze
ceeaceeracOnsiderat unificat,sf,.arate
eterogenitateaa ceeace
seconsidera a fi consistent
cu sinel.
Rezumatii,tezasubsumatide Foucaultacesteimetodede
investigarea istorieisuslinecI ceeaceconsiderimneproblematic
ca ,,mogtenire' - in istorie, gtiinti gi in diverselepractici
sociale- nu estedoarrezultatulcontinuitigii,ci gi al dispersiei,
accidenhrlui,fisurilor, deviafiilor suferite de elementeledin
cadml configuraliilor istoricegi al discurswilor. Istoria.inleleasd
ca genealogieeste chematdsI facl vizibile acestediscon-
tinuitlgi - rupturile, pragurile, schimblrile de directrie,istoriile
contemporane paralele-, carese constituieca suportpentru
criticatotalit5flor de sensalevechiiistoriografiigi, Oeopotrive,
ale filosofiilor istoriei.
Foucaultduceperspectivismullui Nietzschepdnl la ultimele
saleconsecinle,evacudnddin istorie orice rest al adevlrului
gi sensului rezultate din cqncilierea interpretdrilor asupra
evenimentelor.Deprivat de origine gi continuitate, spatiul
_
istoriei seconstituiedoardin serii de - survenAi
-evenimente"
discontinuegi dezordonatecare-gi glsesc exprimareain
.formaliunile discursive" ce se succedneincetatgi flrd alte
reguli de constituire decdt cele dictate de circumstanfele
imediate, de fo4ele care se intersecteazlEi se infruntl in
contingen(amomentului :
l. Ibidem,p. 365.
POSTMODERMSMUL CULTURALA 125
iN ANTROPOLOGIA
Evenimentulnu estealtcevadecit aparilia fo4elor; esteeruptia
acestora"saltul lor de la margine spre centru, fiecare cu puterea
adusdde noutateaeil.
ln acest univers care se dilatii entropic, pe care-l proiecteazi
l.bucault, singura ipotezl ce rdmAne constantii in analiza
ucestor configuralii intAmplitoare este puterea care, mereu
sub alte m5gti, traverseazf,cAmpul socialului, configurdndu-l
prin diferite tehnici de dominalie.
Discursul
FlrI indoiald,analizeleunei istorii inleleseca gi constelaliede
evenimente estepentru
solicitl gdsireaunitiitii de arnlizn: aceasta
Foucault.discursul" - fuptulde a vorbi gi a scrig ceace sespune
la un momentdat, in raport cu ceeace este interzis, omis,
descorsiderat. Discursul- care,spuneg6nditorul,,,laprimaprivire
nu pare a fi mare lucru" - se dovedegtea.fi acearealitate
fluctuantS,clutati de Foucault,careimpuneordineli in mediul
ctrreia- gi prin intermediulc[reia - putereaseexercitdin variatele
ei forme : caexcludere,interdicXie, caadevdr(lnsensniezschean),
cunoa$tere etc.Discursuleste,,celce traduceluptele gi sistemele
de dominatie"$i, in acelagitimp, ,,cevapentrucaregi prin care
se ducelupta: estechiar putereacaretrebuiecucerit6"2.
Sensurilein careesteimplicat ,discursul" suntclarificate
sistematicde Foucaultin Arheologiacunoa{teii (1969).Aici
se pun de la inceput Sub semnul intrebdrii acele totalitlti,
unititri sau sintezepe care traditia cunoagterii- proiectAnd
pestetot continuitlli - ne face sI le considerlm de la sine
intrelese : a genurilor (stiintd,literaturd,filosofie, religieetc.),
a ,,operei",a c54ii. Dupi Foucault,frontierelenu suntniciodati
precis delimitate: acesteunitdti sunt tra/ersatede campuri
discursive,in care ele reprezintdcel mult noduri in cadrul
unor refele.Ceeace trebuiepus in evidenl5estefaptul ci aceste
Michel FouCault,Ordineadiscursului. Un discursdesprediscurs,
Eurosong& Book, Bucuregti,1998,p. 16.
126 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMUL iN NNTNOPOIOGIA CULTURALA 127
presupuseunitdti sunt rezultateleunor elabordricu reguli gi
legitimdri ce pot fi scoasela luminl. Demersulpe care gi-l Foucault preciz-eazdimediat cd aceastddescriere nu este
propune gdnditorul este acela de a investigaaceste'unitI1i, arlr.lizd,a limbajului. Aceastadin urml vueazd, pornind de la
considerdndu-leca atare (unititi) pdnl in momenful in care reguliledupi careau fostconstruiteanumiteenunluri, elaborarea
analizapoateda rdspunsla intreblrile pe carele prilejuiesc: regulilor generalecare permit formularea altor enun[uri'
Ce fel de unit5li formeazi ele? Cu ce drept se pot revendica Descriereaevenimentelor discursuluicautdsI afle, in schimb,
de la un c6.mpcare le pozifioneazd,in spatiu $i de la o de ce anumite enuntrui particulare au apdrut, Si nu altele-
continuitatecarele pozitrioneazd in timp ? Ce legi de formare Descriereadiscursului se opune gi ,,istorieigdndirii", pentru
le guverneazi? Suntele intr-adevdrprecisindividualizabilesau ctr nu incearcd si afle care au fost, dincolo de enunguri,
doarefectede suprafa$aleunor unitSlimai binefundamentate ? intenliile subiectuluicare le-a rostit, activitatea sacongtient[,
Ceea ce ptecizeazd,Foucault este cd analiza sa nu se sensuldorit de el sau cel care a apIrut in ciuda intengiilor
situeazd,,in interiorul" acestorunititi - de genul psihopa- sale: nu este nici hermeneutic[, nici comentariu 9i nici
tologiei, a medicinei sau a economieipolitice - pentru a tentativdde a surprindeunadevir ascuns. Discursul pe care-l
proceda,in manieraobignuit[, la expunereaconfiguraliilor supuneFoucaultanalizeieste, prin urmare, o unitate alcltuitd
interneale lor saua contradicliilorsecrete,ci procedeazd prin din enungurilepe o anumit[ temd care s-au agregatla un
,,dezmembrarea"acestor unititi, considerarealor doar ca momentdat intr-o form[ particularddupd reguli de formare
totalitSlide ,,enunguri
efective"(scrisesauvorbite),,,indispersia gi transformarece pot fi evidenliategi care, in timp, a fost
lor ca evenimente gi in ocurentacarele esteproprie"r. Odatd subiectulunor repetilii, modificiri 9i reactivlri. Analiza
ce continuitateagi consisten(ainternd presupusi a acestor discursului se pdstreazdin pura pozitivitate, la ,,suprafafa"
unitdli suntpuseintre paranteze,un nou cdmpigi faceaparitria:
enunlurilor.Discursurilesuntproduseanonime,trans-subiec-
cAmpul,,discursului in general".Acestaesteinfelesca...
tive gi precis localizabileistoric.
.. .purd descrierea evenimentelordiscursive ce constituie orizontul
inArheologia cunoasterii,Foucaultia ca reper al analizei
pentru cdutarea unitSlilor [a noilor unitdti] care se formeazi in evenimentelediscursivedin cadrul ,,stiintelor despreom",
cadrul lui2. considerategrupuri de discursurice aupretentiade a fi relativ
uniforme. Propundndu-gisI stabileascdce regularit5li pot fi
trasateintreenunlurileceformeazl acesteevenimente discursive,
1. knagine^a unei totalitigi dezmembratene ducecu gAndulla jocul de
puzzle.lnsdnu aceastaar fi analogiaprin careamputea,,vinaliza" concludec[ ele se prezintdmai degrabi ca fiind eterogene,
demersullui Foucault; din contrd, aceastaestechiar imaginea dispersate. Sarcinaarheologuluidevineatuncisi descrietocmai
de careautorulse delimiteaztr: fiecarepiesdiqi arein puale un aceastf,dispersie,incercdndsddescopere nu ,,insuledecoerentr["
loc Ai doar unul in cadrul totalitilii, care esteun intreg doar
sauinldnluiri de inferenle,ci ,,oordinein aparilialor succesivi,
datoritecontinuit5diprin toatepieselesale(ca in puule, analiza
ce vizeazd,configuragiileinterneale unui discurscautdcorelagiile corelalii in simultaneitatea lor, pozilii ocupateintr-un spatiu
necesare gi logice).O posibildanalogiefericiti ar fi ceacujocul comun", pe scurt, ,,sistemullor de dispersie"l.
de lego, in careunelepiesesunt interganjabile,pot fi alesesau Analiza arheologici a Stiintelor umane este totodatf, o
nu ca pirli pentruo construclie,iar felul in care suntconectate criticl radicall a lor - o criticf, a rationalit[1ii ce le este
esteintimpldtor,in limitelefunclieipentrucareau fostproiectate.
Michel Foucault, The Archaeologyof Knowledge,Routledge,
imanent[. Aceast[ralionalitatenu ar fi, dupi Foucault,decdt
Londra,1972,p.42 (subl.aut.).
l. Ibidem,p.5l.

128 GABRIELTROC
prelungireain epoca modernd, printr-o altd mijlocire a
cunoagterii,a ralionalit5triicarein epocaclasicl procedasela
disciplinareacorpurilor gi care, mai inainte, se manifestase
prin practicileInchizitriei.Devineastfeltransparentfaptul ci,
in viziunealui Foucault,gtiinleleumanedesftgoarlo cunoa$tere
a cdrei intemeierenu trebuieclutatd la nivel transcendental,
ci la cel al rela[iilor de putere. Din perspectivaarheologiei
cunoagterii,gtiin(eleumaneigi pierd legitimareaprin cunoagterea
care esteconstituiti gi transmisd;ele devin simpleentitdti
particulare, ,,formaliuni discursive", care ar fi putut fi gi
altfel 9i caresemodificddupl configurafiileistoricealeputerii.
in epoca modernd, ele au contribuit la o ,,obieciivare"
specificl a omului, atAtla nivelul corpului, fbcAndmult mai
eficient ,,panoptismul"anrerior,cdt gi la nivelul interioritllii,
obligdndindividul sd se raportezela sine in forma autodisci-
plinirii. ,,Omul" moderninsuEitrebuieinleles,prin urmare,
ca discurs: rezultatulintersec[ieicontingentea unor evenimente
discursive particulare. Ca urmare - afirmi gdnditorul"in
CuvinteleSi lucrurile (o afirmafiece a dat na$terela o mul(ime'
de contestiri) -, ala cum sepoatestabili momentulsurvenirii
lui, la fel sepoateconcepe,,sfdrgitulomului" gi, odatdcu el,
sfdrEiulaceluisensal ratiunii careclasific[ gi e>rclude,
producdnd
sistemede dominatriegi exploatarer.
POSTMODERNISMULiNANTROPOLOGIACULTURALA 12g
o distribufie institulionalei prin institulii, aparate,tehnici,
eleinselecreateprindiscursuri,discursuligi exercitdefrcacitatea
in ordineapraxisuluisocial.Totusi,DeleuzeobservrIa Foucault
un dualism inilial prin care se distinge intre
,,formaliuni
discursive" gi ,,formaliuni nondiscursive" sau intre forma
,,enunfiabilului"Ei ceaa ,,vizibilitdlii", primul termen fiind
determinantin fiecarecazpentrucel de_aldoilear.pe m5surI
insi ce analizelesaleinainteazdin direc(iaanunfatdin ordtnea
discursului,Foucaulttinde sI integrezecele doul formatriuni/
forme in ordineacunoagterii.A cunoagteinseamni,incepdnd
cu A supraveghea Si a pedepsi, a intrefesevizibilul cu enun_
fiabilul, caz in careputereadevine cauzace pune in migcare
cunoa$terea.Raportpl dintre putere gi cunoagtere_ in care
cele doui se determindreciproc - tinde sI devinl principiul
cel mai generalal analizelorlui Foucault:
Nu existdrelafiede puterefErEconstituirea
corelativra unui
r cAmpdecunoa$tere ginici cunoagtere
caresdnupresupund gi,in
-' acelagitimp, sd nu
dea nagtereunor relalii de putere2.
Vointrade putere,pe care o preia de la Nietzsche.devine
la Foucaultsinoniml cu ,,voin[ade cunoagtere" gi, ca atare,
estedecriptabildla nivelul analizeidiscursului.

Esenlialdeste intelegerea,,discursului"foucaultianca
praxistotal careintegreazldeopotriv[cunoa$terea gi acliunea.
Ceeace ,,sespune"gi ceeace ,,seface" se intersecteazl in
cadrul discursului: discursurilese sprijini pe un suportgi pe

1. Contestdrileau venit in specialdinsprestAngamarxisti. Foucault

afirmasein CuvinteleSi lucrurile cE ,,totul tinde sd facl inutill,
in cercetaregi in g6ndire, insdgiideeade om. Moqtenireacea unei voinle de puteresubiective; el fine de ,,intenliilemorale
mai ap5s5toare pe care ne-a ldsat-osecolul.al XIX-lea - gi de
care trebuie sd ne debartrstrm cdt mai curind cu putingd- este Gilles Deleuze,Foucault,pp. 33-34.
umanismul...". PCF proclamase,cu pu[in inainte de aparilia
MichelFoucault,A supravegheaSia pedepsi; veziGillesDeleuze,
cdrlii, cd ,,marxismuleste umanismultimpului nostru". Vezi
Foucault,ed. cit., p.39.
BogdanGhiu, ,,Func1ia Foucault",in Michel Foucault.Cuvintele 3. Yezisupm 1.7.
Si lucrurile, ed. cit.

I
,l
 130 GABRIEL TROC
ale unui autor". in formula lui Foucault,voinfade puterecare
std in spateleadevdruluiprimegtecaracterulanonimspecific
discursului.Adevdrulnu mai e'Stereductibil la intenlii subiective
pentrucI subiectulinsuginu-giaparline(gi, la fel, ,,autorul.t);
acestaeste,pentruFoucault,o intersecliemomentanlde fo(e,
un produs ce derivl din putere gi cunoaEtere2. Una dintre
temelemari ale lui Foucaultestetocmai constituireaistorici
a subiectivitllii, care este inleleasl ca ,,obiectivare"prin
diferite ,,practicide diviziune", atat in raport cu ceilal(i, cAt
gi la nivelul sinelui. in jurul acesteiteme sunt construite
NebunieSi civiliutie, Nastereaclinicii gi A supraveghea
Si a
pedepsi.Ceeace e analizatinaceste,lucrdri esteobiectivarea'
indivizilor dintr-o masl anterior nediferenliate(cum era, de
exemplu,populaliadevagabonzidin Parisulsecoluial XV[-lea),
iar mai apoidintr-opopulaliedefinitl (uempli gmtia, delincventrii
din cartierelemuncitoregti),prin intermediulunor practici de
diviziune ce merg de la clasificarela separare,internAregi
deten[ie,toateacesteaaflAndu-sein prelungireaunor retorici -
umanistealereformeigi progresului.Odat5cu trecereapragului
citre modernitateain care ne migclm gi azi3, practicile de
1. ,,Autorul" estesupusgi el de cdtreFoucaultperspectiveiistorici-
zante: el esteo ,,funcgie"a discursurilorcare,in diferiteperioade
istorice 9i in diferite domenii, solicitl saunu ,,autorul,'pentrua
selegitima.VeziMichel Foucault,.What is an Author", in paul
Rabinow(ed,.),FoucaultReader,PantheonBooks,New york, 19g4.
2. Ceeace nu inseamndcd raportulcu sinesauinterioritateai-ar lr
cu totul refuzate.insd acesteasunt gi ele ,,func1iiderivativeale
enunlului"; ele sunt, prin urmare, istoricizategi generateprin
procesede,,subiectivare".Suveranitatea subiectivitilii indeobgte
alocatdsubiectuluimodern estevizuti de Foucaultin termenii
,,rezistentei"fald de discurs, ca ,,luptI pentru o subiectivare
diferitd" ce are ca rezultat oblinerea dreptului la varialie'gi
metamorfozd.Vezi Dreyfus gi Rabinow,apud Gilles Deleuze,
Foucault,ed. cit., p.93.
3. Pe care Foucault o identificd drept o ,,rupturd" in epistema
occidentalE,situdnd-ola inceputul secolului al XIXJea (vezi
Michel Foucault,CuvinteleSi lucrurile, ed. cit., p. 40).
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA 13I
diviziunesuntrafinatecu ajutorul elaborrrilor tot mai sofisticate
ale gtiintrelorsociale.in lucrdrile mai sus amintite, Foucault
exploreazdtema,,obiectivlrii" individuluicu preponderenf5
pe lifriacorporalitlgiisale,a moduluiin careprlcticile discursive
,,construiesc"corpul, prin tehnicicum sunt izolarea,manipu_
larea, disciplinarea,supravegherea etc.
Obi ectivare/ subi ectivare. Biop ut ere
in Nagtereactinicit (1963), de exemplu,Foucault arnlizeazd,
felul in carecorpul a fost tratatdin ce in ce mai mult ca obiect
(de-alungul secoluluial XIX-lea) gi cum aceastlobiectivarea
fost,completatlgi intlrit5 depracticiledediviziuneinstituiteprin
compartimentirilespagiale, tempopalegi socialeale spitalului.
Pentrucaexperienlaclinicdsi fie posibillcaformEdecunoagtere,
, a trebuito intreagdreorganizare a cAmpuluispitalier,o noud
definire a statutuluibolnavului in societategi instaurareaunui
anumitraport intre asistenpgi experienlE,intre ajutor gi cunoaq_
tere; a,trebuitsEse inchidl bolnavulintr_unspafiucolectivgi
., omogen.A trebuit, de asemenea,sd se deschidi limbajul unui
intreg domeniunou: acelaal unei corelalii perpetuegi obiectiv
-fondatedinrre vizibil gi enunliabil.r
Aparilia clinicii moderne este pusi de Foucault pe seama
emergenfei,,evenimentului" discursiv comandatde epistema
moderni, care imbinl cunoa$tereacu practica gi cu ,,poli1ia" _
o noul forml de impletire a vizibilului cu enunfiabilul _, qi nu
pe seama unei ,,purif,rciri psihologice gi epistemologice,' a
disciplinei medicale.
Tot pe linia obiectivlrii la nivelul corporalititrii se desfbgoarl
gi cercetlrile din A supraveghea Si a pedepsi (1975). Aici
insl investigafiile nu se mai oprcsc la surprinderea metamor-
fozelor unui discurs - cum fusese cel al medicinei -. ci se
analizeazd.o mulgime de practici discursive care au ca scop
1. Michel Foucault,Nagereaclinicii, EdiruraStiintific5,Bucuregri,
1998,p.248.
132 GABRIEL TROC
disciplinareacorpului. incepdnd cu ,,epocaclasicd", ni se
spuneaici, are loc o adevdratddescoperirea corpului ca scop
gi obiectal puterii. Orientareageneralda ,,discursulul"vizeazd
doul registre: unul al supuneriigi al folosirii corpului gi un
altul al funcliondrii gi expliclrii lui: un corp util gi un corp
inteligibil. Un corp reglementatprin regulamentemilitare,
gcolare,aplicatein aziluri, locuri de munc[ inchisori 5i un
altul reprezentat, incepind cu Descartes, ca ,,om-maginl'r.
O noul ,,anatomiepoliticl" ia fiintrI, care este totodatl o
,,mecanicda puterii", ce definegtemodul in care se poate
pune sdpanire pe corpul individului, atdt pentru a-l face sI
executeceeace se doregte,cdt gi pentru ca el sd operezecu
diverse tehnici gi conform rapidit[1ii gi eficienlei dinainte
stabilite. Ceeace pune de data aceastain evidenl[ Foucault
sunt tehnicile minulioasede constrdngeregi control ce s-au
generalizat in societateamodernl prin trecereade la o institulie
la alta gi careexprimdo ,,microfizic[ a puterii" ce opereazd
infinitezimal, prin multiplicarea discursurilor,aparatelorgi
tehnicilor. Putereasau, mai precis, relaliile de putere, aga
cum le inlelegeFoucaultin aceastllucrare,nu eman[dintr-un
punct central sau dintr-un unic focar de suveranitate; ele
suntlocale,instabilegi difuze, merg ,,dela un punct la altul"
in interiorul unui cdmpde fo4e, marcdndinflexiuni, devieri,
reveniri, rotatrii, schimbdri de direclie, rezistenle2.Ele nu
suntlocalizabileintr-o instantrdsaualta, ci constituieo ,,stra-
tegie", avdndinsugireade a fi anonim[.
insd modul complexin careputerease imbind cu cunoa$-
terea - antrendnd,,adevIrul" ca ,,loc" in care se produce
jonc{iuneadintre cele doud in cadrul discursului- esteexpus
de cltre FoucaultinVoin1ade a cunoaste(1976).Obiectivarea
individului ca gi corp prin disciplinarecunoa$te aici o ,,pliere"
prin careseintrevedegi interioritateasubformaconstrAngerilor
la care este supusindividul in privin[a raporturilor sale cu
l. gheaEia pedepsi.Nagtereatnchisorii,
Michel Foucault,,4suprave
Editura Humanitas,Bucuregti, 1997, p- 2O4.
2. Vezi gi GillesDeleuze,Foucault,ed. cit., p. 67.
posrMoDERNrsvutiN ANTRopoLocnculrunelA B3
sine. ,,Obiectivarea"estedublat6de care nu
este mai putin o obiectivare.Se trece, -subiectivare",
prin urmare, de la
constructiadiscursivl a corpului la construc(iadiscursivda
sinelui,frri 4 serenuntra la penpectiva,,exterioritdliT"analizei
(altfel spus,fdrl d se renuntala ,,pozitivitatea' investigafiei,
careconsiderl doar ,,evenimentele/enungurile", iar nu sensul
pe care-l proiecteazl subiectulinteles ca gi congtiinl5).
,,Disoursul"supusanalizeiesteaiei cel despresexualitate.
Foucaultia ca punct de start ,,ipotezareprirnlrii", dupi care,
incepdndcu secolulal XVII-lea, seimpuneo cenzurl la nivelul
discursuluidespresex.Aceastdipotezdpresupunetrei lucruri :
1. procesulreprimlrii esteo eviden(distorici; 2. putereace
opereazlin Occidentestede natur[ represiv[ gi 3. discursul
,,eliberXrii" intAmpintrgi bareazl un mecanismde putere ce
func[ionasepdnl in prezentcontinuuSi fdrl contestiril. Fird
sE-gipropunl sdcontestein intregimeaceastd. ipotezd,Foucault
demonstreazlcI estemult prea simplistd.in privinla faptului
de a vorbi despresex, nu s-a irnplrs d,oaro cenzuri, ci, in
acelagitimp, o formidabili incitare.knportant, pentruFoucault,
estede a facelimpededin cecauzl s-avorbit despresexualitate,
cum anumes-a vorbit despreea, cu ce efectede puteregi la
ce cunoa$teres-a ajuns plecdndde aici. Pe scurt, care este
regimulde cunoa$tere - putere- pllcere pe carcsefundamen-
teazEin societateaoccidental5discursul a$rpra sexualitilii.
Miza nu este,a$acum asuml ipotezareprimdrii, faptul de a
rosti (in sfdrgit),,adevdrul"despresex,cdt a scoatela lumini
,,vointade cunoagtere"prin care putereaimpune ,,adevIrul"
(ca qi falsul) la nivelul sexualitlgiipentru a obline ,,efectede
putere".
Despresex, observdFoucault,incepestrse vorbeascddin
ce in ce mai mult chiardin sferainstanfglorputerii. ,,Focarele"
din careseproducacestediscursurisuntnniltiple (in medicinl,
.justilie penalS, psihiatrie, pedagogie,arhitecturl etc.).
l. Michel Foucault, ,,Voin1ade a cunoagte" , in Istoria sexualitdlii,
Editura de Vest, Timigoara, 1995, p. 12-13.
 poSTMoDERNISMUL
iN aNrnopoLoclA cuLTURALA 135
134 GABRIEL TROC
rateinatalitdtrii,al vdrsteiclsdtoriei,alprecocitdliigi
frecvenfei
raporturilorsexuale,al moduluide a le facefecunde
ori sterile,
al efectuluipracticilorcontraceptive etc.Aceastinevoieexplicl
proliferarea discursurilor in care despre
sex incepe s5 se
vorbeasclin mod rational.Tot ceea ou ," supune
economiei
stricte a reproduceriiintrl in sfera""patologicului.pe
aceastd
viata'- Aceasti modificare fine de aparilia unei probleme zonl se concentreazlcele mai multe discuisuri, producdnd
o
:
economice9i politice' cea a ,,popula1iei" ,,heterogenitate sexuar5"nemaiintdlniti. Tot ceeace nu intrd
in cadrul sexualitlgiinormativea cuplului reproducdtor
cade
cabogdlie,populaliacarhAnIdelucruori capacitate
...populafia dc acum in zona devianlei, insd, ceeace e nou,
nu a r nei
de'a'lucia,populagieieitamandun echilibruintre propria'i devianlede comportament,ci a uneia de caracter.
Ceea ce
cre$tere decaredispuner'
gi resursele inseamndmanifestarecontinul a devianlei gi,
ca urmare,
legitimareaunui controlcontinuu.Reprezentate ca fiind ubicue
(toli.indiviziisuntpoten(ialculpabili),devian(ele
sexuale,,soli_
cit[" multiplicareainfinitr a formelorde contror:
controlul
Individuluide c[tre el insugi,al mediculuifali de pacient,
al
pedagogului gi plrintelui fag de copii, al burghezieice vegheazd
Ir ,,puritatea rasei",al administraliei falI d"ectasamuncitoare
otc. Apare o forml noudde putere; una care
,,vine de peste
tot", care alcltuiegteun lesut dens gi care strebate
toate
Hplratelegi instituliile. O putere ce
,,funcfloneaz5 ca un
ntecanism de ademenire: atrage,extrageciud[1eniipestecare
pletatdcu ,,bio-politica",ce se exercitdca putere asupq ee vegheazd"l.in jurul sexualitllii -s_aprodus, considerl
irupului-specie,asupratrupului stlbe$t de mecanicaviulqf r'oucault,un lmensaparatde produsadevdrin carevoinfa
de
Aceastl formf
9i servind drept suport proceselorbiologice^' , eunoa$tere proprieoccidentuluis-a combinatcu reversul
ei,
scop'
de putere - precizeazd Foucault in altd parte' - are ca o. voingl de necunoagtere. Aceastadin urmd a subordonat
I tullrcrvaliilepozitivedespresexualitateunor imperative
morale
. ..ralionalizareaproblemelorpusepracticilor guvernamentale ftocrlrcle-adisimulatsubformanor,melormedicale.
proprii unui ansambludepersoanevii constitt Occidennrl
cdtrefenomenele I prrduso scientiasexualis(spredeosebire de altecivilizalii,
in populagie: sinitate, igiend, natalitate, longevitate' rase' eeroau dezvoltato ars erotica), ,,$tiintd,,care a combinat
dlrcursi vitateagtiin{ificI modernl cu procedurilemdrturisirii
Or, in miezul problemei economice gi politice a
GFvencaudinspretraditriacregtinl.Aceastd.,gtiin1d,, a contribuit
arati Foucault, se afld sexul- Apare nevoia analizei 9i l{ t'onstltulrea unuinoutip de subiectivitate, una,,stratificat5,,.
€*E prcsupune,pe l6ngddimensiunea ralionald,;il;;;";
l. I bidem p
, .2 2 .
2. in cadrufcursului,,Trebuiesi apdrd'msocietatea",tinut la
deFranceih 1976.Arn preluatcitanrldin MichelFoucault,Bt
I MichctFoucault, de a cunoa5te,,
,,Voin1a , in op. cit., p. 37.
Cluj' 2003' p. llt'
Si medicind sociald'Idea Design & Print'
136 GABRIEL TROC
iratrionalf,,abisald,pe careindividul nu o poatecontroladecit
par(ial. Primejdia ,,intunecateinebuniia sexului" ar ameninfa
integritateaindividului, ce se vede astfel normalizat intr-o
patologiegenericl (psihanalizatrlgand bate consecintele unei
astfel de configuralii a sinelui, pe care o intdregte),supu-
ndndu-sede bundvoieaceleiputeri care-l ,,subiectiveazd"ca
fiind potentrialschizofrenic,pentrua-i puteacontrolaenergiile
disruptivegi pentru a le converti in energii utilel.
PentruFoucault, ,,ipotezarepresivd" trebuie inteleasl Si
ea ca fbcdndparte din acestdiscursdespresexualitate., carea
fansformat-o intr-un ,,{.oc" al adevtrrului (construind astfel
iluzia unei,,sexualitiitiadevdrate",
"eliberate",,,autentice",
ce s-ar afla ,,dincolo" de discursulrepresivgi ca o alterpativl
fatd de el). Puterea(ce trebuie considerati la plural) care
animi acestdiscursnu estedoar represivS,ea nu aclioneazf,
doarprin mecanismede excluderegi cenzurl, cum sepresupune
in ipotezaaminti6, ci implicS,deopotrivi, tehnici de incitare
la a vorbi despresex, pentruaJ integrain sistemede cunoag-
tere, ca gi mecanismeprin care sexualitateaeste rdspAnditd
la suprafalacorpurilor gi in abisurile sinelui, devenindo
l. Intr-o lucrareputernic controversatE, LAnti-Gdipe. Capinlisme et
schizophrdnie(I-esEditionsde Minuit, hris, 1972),GillesDeleuze
gi F6lix Guattari dezvolti o perspectivdasemdnltoare,vdzind,
psihanalizacape un discursaflat in slujbaintiririi estnblishment-uIui
burghezcapitalist. Psiharnlizareprezinttr incercarehreugitd de a
expia .dorin1a" in numeleconuoluluisocial-,,Schizofrenia'este
in schimb valorizati pozitiv, ca imagine mai adecvati sinelui
moderndecAtceacare - ultim avatarpozitivist al ,,sufletului",*
considerl sinele ca unitar, autoritar, rafional controlabjl'-Nlu
px.i{,
exj$, perrtnrcei*"doi-autor decAtdorinla gi socias-ul,[sinel$
pe_ntnrcei-"dolautsri,
'filqdt.tn derival secJgdar. 'ezaloj*p1in.9ip"t
e*e*e-,s3;*p:tJn
tundamertal.
)
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOLOGIA CULTURALA 137
prezentl constanti ce solicitd felurite forme gi instanle de
control.
Cunoastere - adevdr - putere
incheiemaceastlsintezl a demersuluifoucaultiancu prezen-
tarea celei mai concise formullri a condifionlrii reciproce
dintre cunoagteregi putere, formularepe care filosoful o dl
intr-unul dintre interviurile ce alcituiesc volumul power/
Knowledger.Suslinerile de aici nu sunt insd semnificative
doar prin concnia expunerii acesteirelatrii, ci $i datoritd
faptului.cl - spredeosebirede texteleprezentateanterior,in
l',
care aceastl condilionare era de fiecare datE prinsi intr-o
configuralieistorico-discursivlparticularl -, de dataaceasta,
o glsim formulatl ca principiu ultim ce guverneazdsocietatea
in general.
,,Cunoagterea" esteexprimati aici sinecdotic,prin miza ei
dintotdeauna - adev[ruI. Acestaestepus intr-un raport direct
cu puterea, afirmdndu-sede la inceput c[ el ,,nu poate fi
niciodatl in afaraputerii". Adevlrul nu este,afirmi Foucault,
a$a cum un mit imemorial ne face sd credem, recompensa
spiritelor libere sau privilegiul celor care s-au eliberat de
constrdngerileexterioare.Dimpotrivd, el estechiar produsul
diverselor forme de constrdngeregi, ca urmare, este fEcut
pOsibilde putere gi induce, la rindul sau, efectede putere.
Fiecaresocietate,sustineFoucault,igi arepropriul ,,regim
al adevtrrului" sau o ,,politictr generall" a acestuia.Acesta
constl din tipurile de discurspe care societateale acceptiigi
le facesd funclionezeca fiind adevdrate;din mecanismelegi
instanleleprin care se disting suslinerile adevirate de cele
false; din tehnicile gi procedurile prin care adevf,ruluii se
l. ,,Truth and Power", interviu realizatde AlessandroFontanagi
. PasqualePasquino, in Michel Foucault, power/Knowledge:
SelectedInterviewsand Other Witings, pantheonBooks, New
York. 1972.

138 GABRIEL
TROC
conferdvaloare,precumgi din poziliile socialeale celor care
sunt indreptllili si afirme ceeace esteconsideratadevdrat.
In mod particular, societateaoccidentali gi cele care ii
,sunt similare ar fi caracterizatede o .economiepoliticl" a
adevdruluicu urmitoarele trislturi : l. adev[ru] este forjat
dupdforma discursuluiStiinlific gi a instituliilor careil fac pe
acestaposibil; 2. adevdrulconstituieobiectul unei incitdri
politice qi economiceconstante(existi o cererede adevir, la
fel cum existl o cererede produclie economicl gi de putere
politicd); 3. adevlrul esteobiectulunui consumgi al unei
difuzii de proporgii (circuld prin intermediul aparatelorde
educagie gi informalie,caresuntlarg extinsein corpul social);
el este produs gi transmissub controlul dominant, dacl nu
exclusiv,al cdtorvamari aparatepolitice gi economice(uni-
versitatea,armata, scrisul, media) gi 4. adevdrulse g[segte
mereu in miezul dezbaterilor politice gi al confruntdrilor
sociale(,,lupteleideologice").
DacI ,,bdtIlia pentru adevdr" nu se mai duce in jurul
,,ansambluluide adevdruricaretrebuiedescoperite$i acceptate",
ci devineo luptl pentru impunereaundi ,,ansamblude reguli
dupd care se distinge ceeace este adevirat de ceeace este
fals", cu scopul de a obfine efectelede putere dbrite, este
evident pentru FouCaultci vechiul statut al intelectualului
careintupa valorileuniversaletrebuiepusin discugie.Accept6nd
aceastiidefinilie a adevlrului, intelectualulnu se mai poate
sustrageproblemeipolitice carestI in fala lui. Aceastiproblemi
nu se rezolvl prin faptul de a critica un presupuscontinut
ideologic ce este ata$atcampului s5u de cercetareori prin
acelade a se asigurac[ practicasa $tiintificd esteinsofit[ de
o ideologie corecte gi nici prin incercareade a .detaga"
adevdrulde sistemelede putere- cdci adev[ru] esteintotdeauna
putere-, ci prin efornrl siu de a creaposibilitateaimpunerii
unor noi politici ale adevdrului.
In mod concret, concluzioneaziFoucault, sarcina sa in
ptezentesteaceeade a priva formele de hegemonie,social5,
economicdgi cultural[ ale contemporaneit5triide puterea
adevdrului.
POSTMODERNISMULiN ENTROPOIOGIA CULTURALA I39
{<
La fel ca in cazulcelorlaltrigdnditorianalizali,vom incerca
in continuaresi clarificdm felul in care Foucaulta influentat
postmodernismul.inainte de aceasta,cdtevadeosebirifat[ de
autorii amintiti uebuie subliniate.
in primul rdnd, Foucaultproiecteazi o altl perspectivl
asupramodernitllii: nu mai avemde-a face in cazul sf,ucu
un ,,propriu" al gAndiriioccidentalecaresepdstreazA constant
(acestarimdne ca atarela Nietzsche,Heidegger5i Derrida,
chiarsi in sensnegativ: ca ,,dehrmarea unititii dintre gandire
gi via1i", ,,uitarea fiin1ei", ,,logocentrism").Modernitatea,
in perspectivagdnditorilorin cavzd,facepartedintr-unansamblu
istorico-metafizicmai vast, fiind intruchiparearadicalizirii
unui impuls inilial. Foucault,in schimb,mai atagatistoriei ca
genealogiedecdtinsugi Nietzsche,aqazdmodernitateaintr-o
radicalddiscontinuitateistorici. Modernitatea,la rAndul ei,
estefragmentati- felul in care .s-a gdndit" in secolelepe care
indeobgtele considerdm,moderne" (al XVII-lea, al XVltr-lea
9i al XIX-lea, ca repereaproximative)fiind diferit. O criticd
a ,,ratiunii moderne" este 5i ea pusd sub semnulintreblrii,
cdci ,,ne ingeldm" - afirmf, Foucault- ,,dacdavemimpresia
uneimiqc[ri aproapeneintreruptea unei ratio ewopeneincepdnd
din Renagterepdn[ in zilele noastre"r. Nu atit ,,ra(iunea"il
intereseazdpe Foucault- poatedoar in NebunieSi lipsd de
raliune (1961),.unde raliunea rlmAne unitard in raport cu
metamorfozelenebuniei2-, cdt diferitele ,,rationaliteti" $i
,,ra(ionalizdri"particulareconstituitein cadrul dispozitivelor
istorice de cunoagtere-Putere.
O a doua deosebireline de dizlocareape careFoucaulto
realizeazd,in privinla a ceeace este considerat,,central" in
modernitate,in specialideeaconformcdreiaesenfamodernului
l. Michel Foucault,CuvinteleSi lucrurile, ed. cit., p. 40.
ed. cit.,
2. VeziAndrei Maaga,Introduceretnfilosofiacontemporand,
p.268.
 140 GABRIEL TROC
poSTMoDERNISMUL
iN eNtnopolocrA cuLruRALA 141
' este condensatiin discursulfilosofic, de unde,
intr_un mod asamblajelorce imbinl cunoa$tereacu puterea. practicarea
ce rimdne de obiceiambiguu,,,radiazd,citre
sferasocialului.
in locul criticii cunoagteriiprin critica metafizicii, acestuitip de deconstrucliegi-ar fi suficientdsiegi ar fi mai
FoucaLrlt 9i
pune critica pozitivd,Ei istoricd a cunoagterii_ urgentiidecit producereaaltor discursuri.Din acestpunct de
in special a
cunoagteriidespreom, a5acum a fost aceasta vedere, afirmalia cum ctr postmodernismulegueazl intr_o
sistematizatlde
gtiinlele sociale -, inleleasi ca gi criticd de dragul criticii - avdndcermult rolul de a simulain
criticl a discursurilor,
ultimeleintegrAndpraxisul tn chiaidefinilia
lor.Dar Foucauli
nu se opre$tenici la gtiinlele despreom;
pe u""rr"u l"
integreazdinsferacunoagteriiin general,incercAnd
sdsurprindi
atAtunitateaei, conferiti de o episteml proprie
unei epoci,
cat gi divergenlele,fragmentirile, structurall nu vizc,azd. doar o rdsturnareepistemologicl in
,,declinrr'e" ei in diferite
domenii. Astfel inc6t, dezideratulenunlat cadrul cunoagteriiacademicedespreom, pe ramuri specia_
de cltre Derrida _
pdrdsireagdndirii esenfialistecareafirm5 lizate, ci, in acelagitimp, ansamblulmai vastde mecanisme
un centrupe seama
suprimlrii ,,marginilor" _ este realizatefectiv discursiveprin care este produs realul in cdmpul social in
de ioucault,
care, dupl cum orice lucrare a sa o dovede$te func1iede anumiteinteresede putere. in mod precis, ceeace
cu prisosinli,
implicd in analizelesale ,,zone"ale cunoagterii seasuml in postrnodernismeste cd,deconstrucliaasamblajelor
constituitein
discursurigi ,,arhive"dintrecelemai diversegi discursiveare o semnfficaliepoliticd imediatd, fie ctr este
rnuin""gt"pt"t".
vorbadespre,,politica" in sensrestrdrxa cunoagteriispecializate,
Ce s-a preluat de la Foucaultin gdndireapostmodernl fie despre,,politicamare", cea carene include ca subiectrigi
FIrI indoialE, s-a preluat ,,distanlar:eu,, ?
i^r" este specihcl corpuri in structurile socialecontemporane2.
operei aceaprivire ,,din afard,,gi ,,de dincolo,,
_sale, care Din punctulde vedereal unei sociologiia lumii academice,
conferl discursurilorimagineaunor tabiouri
definitive. FIrI Foucault a furnizat o ,,pozi1ie"pentru intelecnrafii stdneii
a proclamavreun sfdrgit al istoriei, el a
conturat imaginea nemarxiste(saucares-auindeplrtat de marxism),din gtiinde
unei istorii care ,,nu ne duce niciieri,,.
S_apreluat de la
Foucaultin postmodernismabsen(aoricerui punct
arhimedic l. Yezi StevenConnor, Culturapostmodernd,Editura
caresdpermiti reconstruc(iaadevirului gi, Meridiane,
totodat[, imaginea Bucuregri,1999.
unei lumi ,,realizate,,
(cumo nume$teGiddens)ca modernitate
din ce in ce mai constrdngdtoare. AceastdstareOefapt nu ar
l5sa loc alternativelor,singurape care
o uu.* la dispozilie
frind rezistenla. Acest aspectcredem cI
definegtein mod
esen(ialgdndirealui Foucault_ esteo gdndire
a rezistentrei
in
fa(aputerii difuzecare, in modernitar"i
nouroa, ar fi invadat
toatesfereleviegii. Cu cdt discursurilese
rafineazdmai
cu atat mecanismelede puterepe care presupun mult,
le ar fi mai
insidioase'Amrizastructurarra formaliunitor
discursivedevine
astfelmulocul eficacede caredispunempentru
deconspirarea
142 GABRIEL TROC

sociale,careauimbr5(igatpostmodernismul. O pozilie criticl,

ce vizeazdpracticasociali, fdrd a mai propuneo noudutopie,
pozilie ce nu putea fi revendicati nici din interiorul structu-
ralismului Si nici din orizonrul criticii metafizicii. in fine, o
pozilie care imbind, paradoxal,activismul ,,rezistenfei' cu
scepticismulgi relativismul la care s-a ajuns inevitabil odatl
ce discursurileau fost decuplatede la originile ce le asigurau
fundamentele,iar ,,enunfurile"au fost privatede legitimarea
lor internl in termenide adevlr gi sens.Rorty (carevine ins[,
dupdcum estebinecunoscut,dinsprepragmatismulamerican)
expriml poatecel mai bine aceastiipozilie atuncicdndafirmI
undeva(citez cu aproximagie): ,,sI lislm adevirul s5-gipoarte
singurde grijd; noi si ne ocuplm de problemalibertIlii"t.
Urmindu-l pe Foucault, postmodernii scot la luminf,
enunfurile care au fost ,,refulate" in discursurilenormative
moderne,evaludndpoziiv diferenlainterni culturii occidentale
care,anterior,a fost consideratX accidentallsauinsignifianti.
Din perspectivaacesteidiferenge,granitreledintre vechile
,,formaliuni discursive" sunt {izolvate, inclusiv cele dintre
Stiinteledespreom - care, autonomizatein modernitateca
sfere distincte de cunoa$tere,au obiectivat omul pe frag-
mente-, deschizdndu-se astfel orizontul unor genuri hibride
(sau.,$terse", cum le numegteGeertzz),;cereagazdintregul
cimp al cunoagteriisocioumane.
h plangeneralsocial,aceastlpozifiea ,,rezisten(ei"estefragmenatl
in gctivisme specifice, frecareavAndetica sa conjuncturaldgi
,,postumanisti": antiglobalism,ecologism,feminismdiferenlial,
gay & lesbiannovement,migcEripentru drepturile animalelor,
pentru refonnarea penitenciarelor,pro choice, in favoareaeuta-
nasiei, pentru legabzarea drogurilor soft, pentru conservarea
siturilor tradilionale,impotrivamodernizdriipopulaliilor amazo-
niene etc. (vezi subcapitolul2.3, ,,Eticapostmodernn").
2. Vezi Clifford Geertz, ,,Blurred Genres: The refiguration of
SocialThought",inLocal Knowledge,BasicBooks,New York,
1983,pp. 19-36.
Capitolul 2
Configurafii sociale$i culturale
ale postmodernului
incercdndsI stabilizdm,dintr-operspectivdistoricd,semni-
ficaliile termenilorde .postmodern"gi ,,postrnodernism",ne
ciocnim, la fel ca in cazul altor termeni cu veleitiitri de
generalizarecultural-istoricS,de o surndde inconsecven(e.
Prima lor ocuren(d este identificatd in critica literarl
americandde la sfdrEitulanilor '40 gi din anii '50, cu trimitere
la .noua poezie" a lui CharlesOlson, RandallJarrell gi John
Berryman, poezie calificat[ drept ,,post-" ori ,,antimoder-
nistd" - mai mult pentru a-i sublinia originalitatea,decit
vreo opozilie specificSl.Independentde acestcontext,dar in
aceeagiperioad5, istoricul englez Arnold Toynbeeconferl
termenului,postmodern"o semnificalieepocali, anunfdndo
,,noui eri in istoria Occidentului"9i sugerdndoI ar fi ceadin
urmd. Sensurilevehiculatede Toynbeevizeazd .decaden1a",
acesteiepoci2.insd nici /
"anarhismul" Ei ,,ira{ionalismul"
calificarea secvenfeiistorice gi nici sensurile
"postmoder-
nului" pe care le-a propusToynbeenu au ficut carier5.
In anii '60, termenii reapar,atat cu senspeiorativ, cAt gi
caexpresiea unui nou optimism.Astfel, criticul americanIrving
Howe calificl drept ,postmodern"ceeace el numegteun nou
1. VeziMatei Cdlinescu,Cincifeleale modemitdtrii,EdituraUnivers,
Bucuregti,1995,p. 223.
2. VeziAntoine Compagnon,Celecinci paradoxui ale modernitilii,
EdituraEchinox,Cluj, 1998,p. 138.
 142 GABRIEL TROC
undeva(citez cu aproximafie): ,,sI llslm adevlrul s5_gipoarte
singur de griji; noi sd ne ocuplm de problemalibertXlii,r.
UrmAndu-l pe Foucault, postmodernii scot la luminl
enunfurile care au fost ,,refulate" in discursurilenormative
moderne,evaludndpozitiv diftrenla internd cultuii occidentale
care,anterior,a fost consideratlaccidentallsauinsignifiantii.
Din perspectivaacesteidiferenle,granifeledintre vechile
discursive" sunt dizolvate,inclusiv cele dintre
-formatiuni
gtiinlele
despreom - care, autonomizatein modernitateca
sfere distinctede'cunoa$tere,au obiectivatomul pe frag_
mente-, deschizdndu-se astfel orizontul uno, genuri hibride
(sau .gterse", cum le numegteGeertz2),ce reagazl intregul
cdmp al cunoa6teriisocioumane.
Capitolul 2
Configurafii sociale$i culturale
ale postmodernului
incerc6ndsI stabilizdm,dintr-o perspectivi istoricd, semni-
ficaliile termenilorde ,,postrnodern"gi ,,postmodernism",ne
ciocnim, la fel ca in cazul altor termeni cu veleitigi de
generalizarecultural-istoric5,de o sumdde inconsecven(e.
Prima lor ocurenli este identificatl in critica literari
americanlde la sfdrgitulanilor '40 gi din anii '50, cu trimitere
la .noua poezie" a lui CharlesOlson, RandallJarrell qi John
Berryman, poezie calificatd drept ,,post-" ori ,,antimoder-
nistX" - mai mult pentru a-i sublinia originalitatea,decdt
vreo opozilie specificdr.Independentde acestcontext,dar in
aceeagiperioadl, istoricul englezArnold Toynbeeconferl
termenului,,postmodern"o semnifica(ieepocald,anunlAndo
,,nouderd in istoria Occidentului"gi sugerdndcd ar fi ceadin
urmd. Sensurilevehict'latede Tcynbeevizeazd,,decadenfa.1
,,anarhismul"gi ,,iralionalismul"acesteiepociz.insi nici
calificarea secventeiistorice gi nici sensurile ,,postmoder-
nului" pe care le-a propus Toynbeenu au fdcut carierE.
In anii '60, te'rmeniireapar,at6t cu senspeiorativ, cdt gi
caexpresiea unui nou optimism.Astfel, criticul americanIrving
Howe calificl drept .postmodern"ceeace el numegteun nou
d,
l. Vezi Matei Cdltnescu,Cincifele ale modemitdyii,Editura Univers,
Bucuregti,L995,p..223.
2. VeziAntoihe Compagnon;Celecinci paradoxui ale modernitdyii,
EdituraEchinox,Cluj, 1998,p. 138.
 GABRIEL TROC
l. Matei Cdlinescu,op. cit., p. 224.
poSTMoDERNISMULiN
aNlRopolocn culruRer-A 145
PostmodernLiterature a lui Ihab Hassan,ap[rutd in 1971.
Hassanpuneaici migcarealiterarl (,,antiliteraturapostnodernl")
in legiturl cu ,,o schimbarede epistemtr",in sensullui
Foucault,in ceeace privegteumanismuloccidental.Cu aceastl
incdrcituri filosofici, termenul,,postmodernism"migreazd,
spresfdrgitulanilor '70, in Europa,undeva cunoa$teceamai
importantlsistematizare, precum$i conceptualizarea filosofic5,
prin aparilia lucrlrii La conditionpostmoderne(1979) a lui
Jean-FrangoisLyotard. Poststructuralismulfrancez (Lacan,
Barthe$ Derrida, Foucault),impreundcu genealogialui inte-
lectualI (ce devine principalul reper intelectual al postrno-
dernilor - Freud, Saussure,Heidegger,Nietzsche),incepesd
fie de-acumidentificatcu ,,posffnodernismul",careprimegte
semnificaliamai precisl a ,,criticii modernuluicultural".
Aceast[criticl, informatl filosofic,sedisperseazlin direclii
dintre cele mai diferite, afectdnd,pe de-o parte, domeniile
tradifionale ale lumii academicegi producAnd,pe de altl
parte, noi discursuri hibride. Noul tip de critici - critica
,,postmoderne"- se va distinge de traditia critici proprie
modernuluiprin distanfareadiscursivl fatl de dialecticace ii
permiteamodernuluireconciliereacu sine,plecdndmereude
premisaci fundamentelesalesunt bune.Nu numaicI funda-
mentelemodernenu sunt bune, susfineaceastdnoutrcriticl,
ci insEgigdndireace asumd,,fundamente"- ce pleac[ de la
principii considerate ultime -, metafizica,a cdreimogtenitoare
e modernitatea,este problematizatdde postmodernismgi,
odatl cu ea, este reinterpretatdintreaga traditrieEi istorie
occidentall. in opozdiecu gdndireafundamentatdgi cu clutarea
necesitdtriiin proceseleistorice, gdndirea,,postrnodernl"se
definegteca,,antifunda[ionistd" gi,,contingentl".Aspiraliei
spre universala modernului,postmodernismulii contrapune
cultul diferenlei,continuitllii - fragmentarea, iar generalului-
localul.
in fine, spredeosebirede sensulpe caretermenul,,postmo-
dernism" il luasein anii '60 - optimist fatrIde o ,,rupturi" cu
,,vechiulmodern" -, postmodernismul,,matur" al anilor
 posrMoDERNrsMUL
iNaNtnopolocrA cuLTURALA 147
GABRIEL TROC

Trebuie spus,inainte de a trece la detalierea

suslinerilor
sale,ci regisim in scrierealui Lyotard cele mai
multe dintre
asumpliilefilosofice pe mre le-am decelatin cazulgdnditorilor
analizaliin primul capitol : orientareaantimetafizici,
preocu_
parea pentru limbaj, problema legitimdrii
ralionale sau
pseudoralionalea cunoagterii,legitura dintre
cunoagteregi
' putere,configurareasocialului dupr structurile
discuisurilor
gi, reciproc,diferenfi ysuniversalir- _ to"t"
acestearaportate
la logica culturald a modernului gi la presupusa
ei epuizare.
Ceeace aduceinsl nou Lyotardestepunereain corespondenli.
a transform5rilordin sfera cunoagteriicu transform5rile
aduse
dFnoile tehnologii,in_-special de informaticl ; in acelapitimp,
argumentalianu pierdedin vederetrarsformareaspatriului
social
ce rezultl din aceastl noutr ipostazi, precum gi
sarcina,
implicit formulatd, de a da o alti reprezentare
acesteinoi
configurafii a societdfii. Ceea ce ii permite lui
Lyotard sI
intreprindi o astfelde sintezr (artminteri,o sintezd
,,refuratd,,
sau ,,refuzatd", dacd sintezapoate fi asociatii
porane. cu;,,metapo_
vestirea"modern[ - de unde gi sufrcienlareal:zdriiei
intr_un
genliterar nespecificfilosofiei, cel al
,,raportului,,)estesensul
,,plin" pe careil alocdcunoaEterii; la fel ca Foucault,Lyotard
2.1. Cunoagtereapostmoderni nu'reducecunoa$terea la cunoagterea gtiinlificl, ci o privegte
pe aceastadin urml doar ca pe una dintre
,,speciiledis_
cursului", discurs in care este-cuprinsdgi
o mai putrin
riguroasd,,cunoa$tere narativl',. inse discursul_ dupd cum
iarIgi gtim de la Foucault- este inserat in praxisul
social,
astfel incdt, pentru Lyotard, diferitele
a unui cAmppropriu postnodernului. ,,faptede limbaj,, se
constituieca tot atAtea.,jocuri lingvistice,, care
Obiectul studiului s5u - studiu care nu se vrea a f,r mai corespund
unor pozilioniri socialel
mult decAtun ,,raport"- este,,conditria
cunoagteriiin societi{ile
cele mai dezvoltate"l,cunoa$terepe care Lyotard alegesI
o
numeasciincl dela inceput- gi confirrndndpreluareatermenului
din contextamerican- ca fiind ,,postmodernI..

l. Jean-FrangoisLyotard, Condilia postmodernd,Editura

Babel,
Bucuregti,1993,p. 15.
 GABRIEI, TROC
poSTMoDERNISMUL
iN aNrRopol-ocrl cuLtunarLA t4s
SintezatiuiLyotardvizeazd,,prinurmare,
o seriecomplexd tiecare cu regulile sale de funcfionare - este o societate
de conexiuni, esteintreprirnl
ie OiferiJ niveluri gi vrea sI fragmentati,nesistematizabilIdupl vechilemodelesociologice:
surprindi mobilitateaunor proceseaflate
in aesffsuna.e,in
privinla strategiilor folosite,in nu mai avemde-aface,in flrile dezvoltate,cu o ,,societate",
textuIui, Lyotard
combini momenteledescriptive"onrr*rti"
gi cele cdtcu ,,nori de socialitate",in careindivizii serepozilioneazd
* mereu. Factorii de decizie incearci sI gestionezeaceastd
gi cu argumentarea "outiti""
filosoficd "opii"rti;
::391"9i","
, Iizdrile sale nu suntcategorice, Ei istoricl. Genera_
iar explicaliile survin mai ,,dezordine"prin constrdngerea la eficienli a elementelorce
d:gliPa fenomenologic
dec6t
cauz"ffulri-rnriiip - o alcdtuiesc(conformunei matrici de tip inputloutput), dind
stabilitateasistemelor,care e pusd il;il; in acestfel o noui determinabilitate- una tehnicl - intregului
sub semnul intreblrii),
autorul fiind, firI indoiali, atentsi nu_gi ca optimizarea performanfelorsistemului.in aceast[ipostazl
subminezetextul cu
ceea ce afirm5 in el gi, in mod aeosibit, a guvernlrii, problemaa ceeace esteadevdratsaujust - care
cu tezele finale
conform clrora noua cunoa$tercnu ghidacunoagterea $tiintificd gi naturalegiturii sociale- pare
mai procedeazd prin
urmlrirea consensul,r!ci a disensiunii, sI dispard,ltrsdndin loc, ca unic imbold al practicii sociale,
iar scopulei nu mai este
producerea cunoscutului,ci a necunoscutuI;ir crestereaputerii. Degi lucrurile par, la o priml privire, sd
- steaa$a,LyotardafirmI c[ legitimareanu estestrline condiliei
Lyotard o fune, de la inceputul
postrnoderne este, neincrederea postmoderne.Problemaestetn ce mai poate constaaceasta
xestiri " inlelegdnddiscursurile in momennrlepuizlrii increderiiin metapovestiri.Legitimarea
ul ;;progresuluiumanit51ii., a asuprah ceeace esteadeviratsaudreptp.rinconsersuloblinut
prin disculie, a$acum propuneHabermas,este respinsdde
Aceastrneincredereurr,*r*"n?TltiH::Y"Jill}rtJ,t; Lyotard, cu argumentulcd ea ar violenta eterogenitatea jocu-
gtiin(elor,carenu mai au nevoie rilor de limbaj. FIrd a fi foarte limpedein aceastlrefutalie,
de o astfelde legitimaregi nu
o mai practicr. in privinla raponului ror cu Lyotard pare sI sugerezec5, inevitabil, consensulduce la
societarea,metanara_
liunile modernepresupuneau o viziuneunificati, ,,newtoniand,, arhplificareaputerii gi, in celedin urmi, la o forml deteroar€.
asuprasocietllii, ca gi contrapondere Cunoaqterea postmodern5,in schimb, caracterizatlnu prin
a funcliei harative a
metapovestirii,carepresupuneun mare aaord,ci prin dezacord(nu prin omologie,ci prin paradoxgi
erou, mari primejdii
$r un mare scop final. OdatI cu intrareain declin paralogie), nu ar fi doar instrumentulputerii ; in plus, ea
a uc"stei
:ferent social se disperseazl tolereazdpluralitateajocurilor de limbaj qi ,,rafineazdsensibi-
vistice narative,insl gi deno_ litateala diferen{e",intirind astfelcapacitatea indivizilor de a
fiecareavdndvalenlelesale suportaincomensurabilulnoii forme de socialitate.
easocialda acesteiconfiguratrii Problemacare trebuie ldmurit[ atunci este urmltoarea:
diferite ,,jocuri de limbaj;,, de vreme ce cunoagterea moderni, caractertzatlde omologiegi
consens,a legitimat un anumit tip de leglfur[ sociall (asi-
1. Faptulci Lyotardnu.s? pgargsusrrage, gurati prin metadiscursuri),cunoa$tereapostmodernl (mai
in textul siu, logicii
coerenleicareurmdregtein finat obfneiea
consensutui cititorului , precis,ceaspecificiinovalieigtiingificecontemporane), caracte-
estedemonstratde HoraceL. FairLmb
i" Criti'rot Conditions: rizatd,de dezacordgi paradox, poate sI legitimeze o noul
Postmodernityand the
e,uestion oy nniot|)rr, cambridge legdturi sociall, care sd nu piardl urmdrireaa ceeace este
University press,Cambridge, 199a,"pp.
;;:;;. just in favoareaexercitdriibrute a puterii ?
 l)u GABRIEL TROC

Desfdgurarea,,
raportului,',ulterioardacesteipuneri POSTMODERNISMUL
IN ANTROPOLOGIA
CULTURALA I5I
initiale
perdndasupra
rc'r""otroi
propusi
ta
l[lll,lj,:*1:.,11:!'t (lcgltura de ,,drept gi de fapt") pe care le au atAt intre ele, cit
problemalegitimlrii, naturaleglturii
nr nhlo- ^ l^-:e:-- Y
ffiffiff":: ntai ales cu marile intreprinderi gi cu societatea civili. Ceea
sociil.iri;Ja;rriil ce conteazd ins[, in acest scenariu, sunt efectele pe care
tate gi postmodernitate,legitimai""
rnoO"roea cunoaEteriigi transformarea cunoaqterii, ca urmare a informatizlrii, le
delegitimareaei postmoderne,specincui
gtiinlifice manifestd asupra puterilor publice gi a institutriilor civile.
si, in celedinurmd,nouaformr "r"rti"i
de legiti . in acest context (al importanfei cunoagterii ca forld de
i-":,::f^TT prin paralogii.
legitimarea
produclie gi a noului mod de circula{ie a ei), producerea
Si urmirim, in continuare,principalele
momenteale argr.i_ cunoagterii - in spe15, cea Stiintifici - devine o probleml
mentatiei.
Pentruinceput,Lyotardot politicd majoril Trebuie llmurit atunci modul specific de
s-a transformatin urma sun producere gi acumulare a cunoagterii gtiinlifice in contempo-
de colectaregi transmiterea inf raneitate._inprivin[a acumulirii cunoagterii, unii considerl ci
tehnologicl tinde sI afectezei este un proces regulat, continuu gi unanim, pe cdnd allii o
cunogtin{elor.Natura cunoa$l considerd periodicl, discontinud qi conflictual[. Cert este c5,
sub acest impact, in sensulcI odatl cu exteriorizarea cunoa$terii - dar gi ca urmare a
doar ceea ce va putea fi crizelor acesteiadin anii '60, care au demoralizatatAtprofesorii,
convertirin limbaj_maginiva
va afectadeopotrivi cercetarei cdt gi studenlii -, increderea oamenilor de gtiin1[ in prezentul
fenomenulexteriorizlrii cunoa 9i viitorul gtiinlei s-a estompat puternic. insl ceea ce au ficut
momentin care vechiul princil vizibile aceste fenomene este dubla legitimare a $tiinlei - un
tinlelor de formarea spiritului lucru cunoscut totusi inci de la Platon -, gi anume faptul cd
1 ,,problema legitimirii gtiin(ei este indisolubil legatd de problema
IariacunoaqteriidevineanrncisimilarS
cereidintreproducrtorii legislatorului"r. Aceastd problemi a dublei legitimiri a
gi consumatoriide m5rfuri,-ir,
esreprodusl cunoa$terii, departe de a se estompa, se pune cu tot mai
_g_"nt*a fi schimbati,pierzdndu_gi "uno"i,"l."a
astfet, iupa cum observase multd acuitate. Cine decide ce este cunoa$tereagi cine gtie ce
Habermas,propriurscop,,,valoarea
de intrebriintrare,,.Devenitd trebuie sd se decidd ? Acesteasunt intrebirile care fac transparcnt
de decenii, principala f"td d;
!eja,
avansatetehnologic,cunoagteiea ;;;uc(ie in statele faptul cI gi in epoca informaticii problema cunoagterii este
constiiuiemiza majori in strdnslegat[ de cea a guverndrii. Clarificarea dublei legitimiri
competitiadintre diferitri
prime gi a mdinii de ldcru _agenlipenrru materiilor a cunoa$terii gtii4ifice contemporane ne conduce ins5, ine-
i"ftine, "*fio"r"r""
in a, stlpdnirea vitabil, c[tre raportul pe care cunoa$tereagtiin(ificd il intregine
informafiei devine^o problemi_ch"i" ",',-iJ
p;;; menfinereaunui cu celilalt tip de cunoa$tere - cunoa$tereanarativ5.
monopolstrategic.insl statelenalionale,
in moatradilional Pentru a elucida problema dublei legitimiri actuale,
posedaumonopolulasupraresurselor "ar.
strategice,tind si devini, Lyotard implicl teoria jocurilor de limbaj, care, trebuie si ne
in contexrul,,fluid" al capitalului
;r"^;;;"rat, adevlrali reamintim, indeplinegte funcliile discursului foucaultian gi
factoride opacitate,de ,,truiaj,,, fr
*p""
renfei comunica[ionare,ce insofegte ""li"orqgiu transpa_ este o metafore pentru fragmentarea social[ contemporani
tintelor. Ca urmare,ele trebuies5_;i -"rranrilirurea cunog_ (plecdnd de la premisa cI ,,legltura sociald observabild este
redefi;eascaraporturile

152 GABRIEL TROC
constituitd din "mutdri de limbaj""r;. pe de altl parte,
consideratl ,,in litera" ei (wittgensteinian5),teoriajocurilor
de limbaj expriml funcfionarealimbajului prin fragmentarea
lui in ,jocuri" cu regulispecifice,carenu-giglsesclegitimarea
in ele insele,ci fac obiectulunui contractexplicit sauimplicit
intre jucltori. Orice enunt trebuie considerato ,,mutare,
fdcutl in joc, iar un enunf care nu satisfaceregulile nu
aparfinejocului. Plecdndde aici, Lyotard deduceprincipiul
general (care este afirmat ca ,,metod5' a studiului s5u),
conformciruia ,,avorbi inseamnda lupta in sensulde a juca,
iar actelede limbaj (in de o agonisticigenerali"2. ,,Mutarea"
in jocul lingvistic nu esteinsl in nici un fel necesard,ci line
de pllcerea de a inventa,dublat[ de un anumit sentimental
succesului.Ceeace urmlre$teLyotardprin implicareaacestei
.metode' estesI pund, in frnal, in relalieproducfa gtiingificd
actualdcu ,,agonistica"inovaliei lingvistice gi cu ,,norii de
sociabilitate" ce caracterizeazd societateacontemporane.
Primul pas pe care il face Lyotard pentru a clarifica
problemalegitimirii cunoa$teriicontempbraneesteacelade
a incerca sI surprindi ce reprezentiri despre societateau
prevalatin modernitate,reprezentiiricare au determinato
anumitd formi a legitimirii cunoagteriimoderne.pentru a
pune problema,autorul nu face o investigaliei5toricd, ci se
opre$tela celedoul perspectiveasuprasocialuluicareau fost
dominante in secolul XX, ambele avindu-gi rldtrcinile in
discursuldespresocietateal secoluluial XIX-lea. Estevorba
despreperspectivacaie asumdcX societateaeste un intreg
funclional, autoreglat pe careo ilustreazl TalcottParsonsgi
- stabile.Pe scurt,perspectivaadecvat5asuprasocietdliiparea
gcoalasa (dar gi teoria germanda.societdlii ca sistempro-
gramabil)-, gi perspectivacarepresupunecI societateaeste
divizatl in doud, cele doud pd4i afldndu-sein conflict --
perspectivamarxisttr.Celedoul perspectivesubsumeazd douE,
tipuri de cunoa$tere:una esenfialpozitivistl, al cirei rol ir
l. Ibidem,p.30.
2 . Ibidem,p. 29.
POSTMODERNISMUL iN ENTNOPOIOGIA CULTURALA 153
fi cel de elementindispensabilin funclionareasocietitrii(con-
ceput[ ca o uriag[ magind),9i una esen[ialcriticl, ce asumf,
ctrsocietateanu constituieun tot integrat$i c[ rlmdne mereu
amenintatlde un principiu al contestdrii.Concepereanaturii
legdturii sociale in modernitateoscileazl intre acestedoul
peispective.insd acestpartaj1ine,credeLyotard,de o gdndire
prin opozilii, care nu mai este adecvati nici in raport cu
'iocietftile contemporane9i nici cu dinamismul cunoagterii
postmoderne.insd cele doutr (relalia sociald gi cunoa;terea
actual[) pot fi surprinse,chiar daci aproximatMprin implicarea
teorieijocurilor de limbaj- Societatea contemporani,in primul
rdnd, nu se mai structureazi, afirmd Lyotard, dupd vechii
poli de atrac[ie- state-natiuni,partide,profesiuni,institutii li
iraditii istorice -, astfei incdt identificlrile cu marile nume,
marii eroi gi scopurilesupremedevin tot mai dificile (,,marile
povestiri" se descompun).Aceastanu inseamn[ ce ceeace
ia-att" esteo masl compusddin atomi sociali lansafiintr-o
absurdd migcare browniand (cum crede Baudrillard, care
afrmrddefinitiva .moarte a socialului"), ci faptul ci indivizii se
gf,sescdispugi in .noduri" ale circuitelor de comunicagie,
care,pe de-o parte, ii pozilioneazdsocial9i, pe de altd parte'
le permite sdrealizezeanumite ,,migcdri"injocurile ceconstituie
aceastE societate-limbaj: Naturalegf,turiisocialein contempo-
raneitatear fi, prin unnare, reglati minimal de dimensiunea
lingvistic5 sau comunicativda societdlii informatizate,iar
reprezentarea ei trebuiesdconsidereaspectuls[u ,,agonistic"'
Inititutriile tempereazf,,intr-o anumitd mIsurI, diversitatea
,,migcdrilor', insd limitele pe care le pun nu sunt niciodatf,
fi cea a ,,atomiz[rii societitii in refele suple de jocuri de
limbaj"r.
UrmItorul pas fdcut de Lyotardva fi acelade a investiga
ingtituliile contemporaneale cunoagterii.Pentru aceasta,el
pune in comparatiecele doui tipuri de cunoa5tereaflate in
L. Ibi dem,p.39.
 t54 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMUL
iN ANTROpOLO6IA
CULTURALA155
de acelagifel, ceea ce face ca regula de adecvare
sI fie
problematicd.Ceeace se spune este adevtrratpentru
cA esrc
dovedit.insdcedemonstreazd faptul cd dovadaesteadevlratl?
Solulia-gtiintrificlla aceastdproblemd a fost rezolvatl, afirmtr
prin aplicareaunei duble reguli : prima esteretoricd,
lygl"rq,judiciar
de tip - estereferent ceea ce poate fi doveditprin
aducereain dezbaterea unei probe (ce ie_an" valabill
odntr
la-contestarea ei) -, cealalti esrcmetafizich- aceragireferent
"nu poate furniza o pluralitate
de probe contradictorii sau
inconsistente (,,Dumnezeunune in$ali"). Aceasttr
dubltrregull
suslineceeaqe-gtiinla_secolului al XIX_leanumesteverifrcare,
iar cea a secoluluiXX falsificare. pe seamaei, dezbaterea
democratic; spunereapove$tiiinseamniinsusir" u*i trioi" 'dintre parteneri se duce in orizontul invStr-
competente : gtrpJa.
de-a---spyl9:.Sliinta_Ae_a_asculta,
$tiinp-de-a-sDune.
stiinta-de-a-a*.,ilt,sriinto_dj_o_ mAntul, in al doilea rdnd, sslg complementut"*..nsutui.
Tmqetej{.e.:. ttiinta_de_a_ o.""r"r'ut
-rS:"i. Pnn povestire,societdfiletradigonaleproiecteazlatdt c,ercetlrii,prin careseproduccompetenlele,necesare
ovlzlune desprelume,cAtgi regulilepragmaticecareconstituie aparifiei
partenerilor de dezbatere(a celor care pot forma
consensul
saupot contesta probele).Didacticaasigurlaceastireproducere
a corpusuluioamenilorde gtiinl5. Ea implicl trei presu_
pozigii: cI destinatarul(studentul)nu gtieceltie destinatorut,
cr primul poateatingeaceeagicompetentdca cel de-al doilea
gi cd existl enunfuricareau fost suficientprobate
pentru a fi
transmisecu titlul deadevdruriincontestabili.prin inv5fimdnt,
expernrlpred5ceeacegtie,iar atuncicdndsnrdennrlacumuleazr
competente,expertulii implrtigegte gi ceeace nu gtie,
inte_
pragmatica narativl popularl (care este autolegitimantd) grdnduJ astfel in jocul cerceHrii.
jocul de limbaj specific occidenturui 9i Compardndceledoudtipuri de cunoa$tere
modern, care trebuie sI _ ceagtiin(ificd
gi cea narativi -, Lyotarddesprindeurmdtoarele
proprietltri
ale cunoagteriigtiinlifice:
1. Cunoagtereagtiinlificd pretinde izolareaunui joc
de
limbaj, denotativul,giexcluderea celorlalte.Criteriul de aicepa_
,bilitateal unui enuntestevaloarea sa,deadevir,iar cercetitorul
se poatepretin{:-o.1 de gtiiryI Ooaraa"e n .izeazl enunfuri
verificabile saufalsificabiledesprereferenliaccesibiliexpe4ilor.
2. Aceastdcunoa$tere esteizolat[ de celelaltejocuri de
limbaj, a cdror combinalieformeazllegirura sociald.
Relatia
 156 GABRIEL TROC
dintre cunoagteregi societatese exteriorizeazl, astfel incit
apareproblemaraporhrluidintre institulia gtii4ific[ gi sbcietate.
3. In cadrul jocului gtiinlific, competentaesteobligatorie
doarpentrudestinator(competenla specificl pentrudqstinatar
este reclamatl doar in didacticf,: studentul trebuie sI fie
inteligent).
4. Un enun[ $tiintific nu se valideazi prin simplul fapt de
a fi enun[at (ca in cunoagtereanarativi) ; el trebuie imediat
verificat prin argumentegi probe, iar dacl esteconfirmat, este
alituratcelorlalteenungri acc€ptate (cunoagterea seacumuleazl).
Un nou enunt, care contraziceun enunt deja admis despre
acelagi referent, nu poate fi acceptatdecAt dacd se aduc
argumentelegi probelece respingenunfulprecedent.
5. Jocul Stiinlei implictr o temporalitatediacronicd,adicl
o memoriegi un proiect. Noi enungurinu seformuleazi dec6t
daci diferd de cele anterioare,referitoarela acelagisubiect,
ceea ce inseamnl cd destinatorultrebuie str le cunoascl pe
acestea.O asemeneadiacronie, ce presupunestocareain
memorie gi clutarea noului, configureazdun procescumulativ.
Prin punereain comparaliea cunoa$teriigtiinlifice gi a
celei narative- din perspectivajocurilor de limbaj -, Lyotard
urmdregtesi arate cX ele se situeazdpe acelagipalier; in
principal, dupd Lyotard, cunoagterea$tiintific[ nu are mai
multd necesitatedecat cunoastereanarativd, ambele fiind
alcituite din ansambluride enunluri ce trebuie inlelese ca
,,mutiri" fdcute de ,,jucdtori" in limita regulilor fiecdreia.
Cele doul tipuri de cunoa$terenu sunt ierarhizabile; ele
trebuiecontemplateca doudvarietili ale speciilordiscursive.
Ele suntintr-un anumitfel paralele,dar, .asemeneaspeciilor
vii", intrelin rapornrriunelecu altete.inseraportuldintrecele
doul nu estesimetric: pentru cI nu are nevoiede proceduri
specialede legitimare,cunoagterea narativl este ,,toleranti"
fafd de cunoa$tereagtiinlificd, in.timp ce ultima - conform
regulilor ei de joc, care solicitl argumentegi probe pentru
toate sustinerile - incadreazdcunda$tereanarativl intr-o
alti mentalitate: primitivi, subdezvoltatii,inapoiati, constituitii
,l
POSTMODERNISMUL iN EXTROPOI-OGIA CUTJTURALA 157
din opinii, obiceiuri, autoritateetc. Aici inscrie Lyotard- in
cxigenlalegitimdrii - ,intreagaistorie a irperialismului cultural
de la inceputurileOccidentuluipdn5 azi"t.
Din punct de vedere istoric insd, opozigiacunoagterii
gtiin(if,rcefatd de cea narativd a fost mai mult declarativd
decdtrealf,,gi aceasta pentrucI dificultatealegitimlrii discur-
.sului gtiinlific doar in cadrelejocului siu lingvistic a solicitat
neintrerupt apelul la un alt joc - iar acestaa fost cel al
nara[iunii. Dificultateaa devenitevidentl incd de la Platon:
...cunoa$terea gtiinlificd nu poate 5ti 9i nici nu poate face sd se
gtie cE ea este adevdrata iunoagtere fdrd a recurge la cealaltd
cunoa$tere, povestirea, care pentru ea este o non-cunoa$tere'.
La rindul s[u, Descartesnu poateda legitimitateStiintei
frri a povesti,in Discursasuprametodei,istoria unui spirit'
inia. oOatecu modernitatea,acestinevitabilrecursla definirea
conditiilor unui discurs printr-un discurs despreconditii a
fost combinat cu o voiti reabilitare a demnitllii culturilor
populare.Fapnrllinedeprocesulistoric al emancipdriiburgheziei
in raport cu autorititrile traddionale, iar povestirea- gi prin ea
un nou erou, poporul - revine in Occidentpentrulegitimarea
noilor autoritdti.Poporulestecel caredecidepentrusocietate,
el stabilegtenormelece trebuie respectate,iar modul s5ude
deliberarcesteconsensul.Noul subiectsociopoliticesteconstituit
dupdmodelul subiectuluicunoscltor: el decideceeace este
just gi injust, agacum comunitateasavan(ilordiscuti despre
ceeace esteadevf,ratgi fals, iar legile civile sunt acumulate
asemenealegilor ltiintifice. Imperativul'care animd delibe-
rarea este cel al progresului- o acumularecu sensistoric'
Fiind un subiectabstract,existenlasa depindegi semanifestd
prin institulii, care cuprind intreg stahrl sau doar o parte a
lui. Astfel, afirm[ Lyotard, problema statului devine strict
legStI de problemacunoaEteriiEtiintrifice.InsI poporul (sau
Ibidem,p. 54.
Ibidem,p. 56.

158 GABRIEL TROC
diferite varianteale lui - na(iuneasauchiar umanitatea)nu se
limiteazdla a cunoagte,ci formuleazdgi legi, deci prescriplii,
cu valoarede norme.Prin urmare,nu selimiteazi la enun[uri
denotative,care vizeazd adevdrul, ci are competen[ade a
produce gi enunguriprescriptive,care au pretentia de a fi
juste. Iar aceasti combinatriede competenteeste legatd in
mod esenlialde cunoagtereanarativ[ gi de legitimareaspe-
cificd ei. Introducereapovestirii ca mijloc de legitimare a
cunoagteriis-adezvoltatin,modernitatein douddirectii, dupi
cum subiectulpovestirii a fost reprezentatintr-o perspectivi
cognitivl sauintr-unapractici: drepterou al cunoagteriisau
erou al libertltii.
Lyotardurm5re$tedouddintre acestepovestiride legitimare
a cunoagteriiin modernitate.Prima are ca subiectumanitatea
ca erou al libertdlii gi se regdsegteintrupatl in codul napo-
leonian. Cea de-a doua este filosoficl I ea are ca subiect
Spiritul 9i se implinegte in forma sa deplinl in sistemul
hegelian.
Prima .povestire" asumi ci toatepopoareleau dreptul la
$tiintd (ca mijloc pentru atingerealibertlgii), gtiin1trde care
au fost private de citre preoli gi tirani. Dreptul la gtiin([
trebuie recucerit, imbold ce animd mai mult o politic5 a
invdlSmdnnrluiprimar decdta celui universitar,politici ce va
fi materializati in invd{imantul celei de-aIII-a Republici.in
cadrul acesteipovestfui,statul- carese substituiepoporului-
estecel carepoatedifuzanoile cunogtintre in rdndulpopulaliei,
astfelcd atdtuniversitS[ile,cdt gi alte institugiigtiinlifice sunt
orientatepreponderentc[tre formareacompetenteloradmi
nistrativegi profesionalenecesarestabilitedishnrlui. Tot aici
aparegi posibilitateacontestlrii acestuirol al gtiinleimonopolaat
de stat Si deci a societdtriigtiinlifice saucivile ca fiind opusd
statului.
Ceade-adouanaraliunelegitimatoareesteceaa idealismului
german,pe care Lyotard o prezint?iprin avatarurileformirii
universititrii humboldiene.Solicitat sI trangezeintre dou5
proiecteopusepentruintemeiereauniversitdliidin Berlin (ale
posrMoDERNrsMUL
iN Rtrrnopor_octAculruner-A 159
lui Fichte gi Schleiermacher), Humbold enunl5 cele doud
aspectecaresolicitii conciliereain felul urmdtor : l. ptiinlase
supunepropriilor reguli, iar institulia Etiintifrci trdiegtegi se
innoiegteprin eainsdgi,ftrI nici o constrdngeresaufinalitate
determinatiigi 2. universitateatrebuie s5-gi dedice studiul
gtiinlifrc formdrii spirituale gi morale a naliunii. Ceea ce
trebuie deplqitl aici este separafiaadusdde critica lui Kant
dintre cunoagteregi voinfi, pe mre Lyotard o ,,citegte"drept
conflict intre un joc de limbaj alcdtuitdin enunguridenotative,
care nu depind decdt de criteriul adevdrului, 9i un joc de
limbaj ce guverneaz5 practicaeticd,sociald,politicd- enunfuri
de la care nu sepretindesd fie adevlrate,ci juste, 9i carenu
depindde cunoagterea gtiinfificd. Integrareacelor douijocuri
de limbaj esterealizari de Humbold prin invocareaunui Spirit
care proiecteazl un ideal, din perspectivacIruia cercetarea
cauzelor in gtiinli va coincide cu urmlrirea unor scopuri
jirste in viala moral[ qi in politicl, aspiraliecarear
"aparfine
firesccaracteruluiintelectualal natriuniigermane..Finalitdlile
cunoagterii,statuluigi naliunii se reglsescunificatein aceastd
sintezS.insi rolul integratornu ii apar[ineaici statului,ca in
,,povestirea'anterioard,ci spirinrlui speculativ,a c[rui menire-
intrupatdin universitate- este aceeade a expuneansamblul
cunogtinfelorgi de a face sI aparl atdt principiile, cAt 9i
fundamenteleoriclrei cunoagteri.,speculaliaeste,prin urmare,
aici, numele pe c:lre il poartl discursul desprelegitimarea
discursului gtiinlifrc.'l in timp ce gcolile sunt funcfionale,
universitateaestespeculativd,adici filosoficd; ea trebuie si
integrezeunitateacunogtinlelordispersatein gtiinfeleparti-
culare,in laboratoareEiin invdpmdnnrlpreuniversitarprintr-un
joc de limbaj care le leagi pe unele de altele ca momentein
devenireaspirinrlui,adici printr-ometanaragiune ralionald.Hegel
estecel carecauti sdsatisfac[inEnciclopediasaacestproiect
filosofic de totalizaregi intemeiere- care era prezentdejala
Fichte gi Schleiermacherca idee a Sistemului- in forma
l. Ibidem,p. 62.
I
160 GABRIELTROC
naratiunii istoriei universalea spiritului ca via15, care, pe
mdsurice ,,sepovestegte pe sine", sere-cunoa$te in cunoagterea
ordonatiia Stiinlelorempirice.Cuno$tintele acestoradin urm[,
ca gi prescriptiile din sfera social-politicului,sunt adevdrate
saujuste doarprin faptul cd ocupl un loc in evoluliaspiritului
saua vielii; altfel spus,datoritl faptului cI sunt incorporate
in metapovestireace le conferd legitimitatea. Prin intinsa
difuziunea modeluluiuniversitd$ihumboldiene,aceastiformd
de legitimarea cunoscut,la rdndul ei, o largd extindere.
Urm5torulmomental argumentatieilui Lyotardestecel al
delegitimlrii marilor povestiri. A incercao explicafie strict
cavzaldfa1trde declinul acestora(legAndu-ldoar de avdntul
tehnicilorcontemponme saudeextindereacapitalismuluiliberalt)
este,dupl Lyotard,insuficient.Germeniidelegitimirii trebuie
repera[i istoric - in chiar evolu[ia din secolul al XIX-lea a
acestormetanaraliuni.incepAndcu Nietzsche,mecanismul
legitimdrii incepes[ fie demontat,arltindu-se cI dispozitivul
speculativlegitimeazi cunoa$terea gtiinlificl doar in mdsura
in care, in cele din urm5, o neagI. Filosofia speculativl,
conformmirturiei lui Hegel, manifestdun scepticismfald de
cunoa$terea pozitivd; doar cunoa$tereaspeculativl este, in
acestsens,veritabilacunoa$tere(gi gtiin(d; Stiintelepozitive
nu gtiu ceeace credcd gtiu decAtdacdse autodeplgesc intr-un
discurs de al doilea grad care le legitimeaz[). Enunturile
$tiinlei pozitive sunt ,,$tiinlifice" doar dacl se incadreazd'
intr-un proces mai larg de generare,in care gi enun(urile
cunoagteriispeculativetrebuie sd se incadreze.Or, conform
modului de operare al cunoagterii narative, idealismului
speculativii estesuficientsdpresupundcd acestproces(via1a
spiritului) existdgi ci el esteo expresiea acestuia- ceeace
$tiintei pozitive, in pragmaticaei, gi ca unnare a denunllrii
gdndirii speculativeprin chiar evolu[iasa, ca fiind una dintre
,,perspectivele"posibile(Nietzsche),nu-i mai poatefi suficient.
probabil, aceasttr
l. FErd a trimite explicit, Lyotard raporteazd,,
insufrcienglla dezvolttrrilelui Daniel Bell (vezilucrareaacestuia
din 1960, The End of ldeology).
POSTMODERNISMUL
iN ENTROPOIOGIA
CULTURALA161
CuWittgenstein,procesuldelegitimlrii seamplificd,flcdndu-gi
loc ideeacX gtiinla igi joacl propriul joc ai ci trebuie sd igi
giseascf,legitimareain raport cu propriile reguli. Consecinla
pentru cealaltl metanara{iunelegitimatoare modemi (eman-
ciparea umanitdFi prin cunoagtere)este importantd: dacl
cunoa$terea gtiin(ificddovedegte, conformpresupoziliilorsale,
ci un enun[ denotativcare descrieo realitateeste adevdrat,
nimic nu poatedovedicI enunfulprescriptiv,careii corespunde,
estejust. Din perspectivacunoa$teriide dupi delegitimare
(pe care Lyotard o pozilioneazdin primul sfert al secolului
XX gi o exemplifrci cu atmosferaculturalda Vienei), carac-
terizatd de aceastdsciziune gi de pluralitatea limbajelor,
subiectul social insugi pare a se dizolva: nimeni nu mai
vorbegtetoate acestelimbaje, ele nu mai au o metalimbd
universald,iar emancipareadI senzafiacf, nu are nimic de-a
,facecu Stiinta.
Nemaiglsindu-gilegitimarea metadiscursivi in formd
narativd, cunoagteriicontemporanenu ii mai rdm6nedecdt
legitimareaprin performativitate,ceeace, pe planul leglturii
sociale,se manifestdca legitimareprin putere. Aceastaeste
,,dubla legitimare', pusl ca problemd la inceputul argu-
mentatiei.
Pentru a ilustra dubla legitimare a cunoagteriiactuale,
Lyotardrevine la cele doui institulii ale cunoagferiianalizate
anterior: cercetareagi invdlSmdntul.
\
in privinla cercetiirii, legitimareadevineimanentiiprocesului
de cercetareinsugi (tentativeleformuldrii unor metalimbaje
logice gi-au arltat limitele odatl ce Godel a demonstrat
incompletitudinea oricdrui sistemaxiomatic),procesprin care
regulile de funclionare ale unui cAmp gtiintrificfac obiectul
unui consensmereu reinnoit intre experfi. Cunoagtereace
rezultl de aici accepte flexibilitatea metodelor sale (sau
multiplicitatealimbajelor) gi caracteruls5ude joc pragmatic,
acceptabilitatea,mutlrilor" flcute in el depinzind de un
contractexistentintre parteneri. $i mai important, in cadrul
acesteinoi pragmatici a gtiintrei,este aspectulpe care il ia
 162 GABRIEL TROC
admiriistrarea probei. Dupd cum seardtaseanterior,problema
pe careo creeazdproba esteaceeacf, ar trebui probatdgi ea,
ceeace sepoatefaceprin aducereala cunogtin!5a comunitdlii
$iinlifrce a mijloacelor probei, pentru o eventualirefacerea
procesuhriprin care s-a ajuns la un anumit rezultat,rinsd
aducereain atenlie pentru probare a unui referent presupune
tehnicileprin careseaccedela el, tehnici careimpun inevitabil
telas-ullor propriu - optimizareaperformanlelor.Prin inter-
mediul tehnicilor,eercetareaintr[ pe un flgag particular: ea
devine,pe de-o parte, ,,unjoc pentru bogali" (probareacere,
accezulla tehnici de probare,iar cel mai bogatare gi celemai
multe gansede a aveadreptate)gi, pe de altd parte, ea intrl in
sistemulce are ca finalitate producereaplusvalorii. in acest
moment, sustineLyotard, al dependentrei pragmaticii gtiinlifice
de rafinamentultehnical problrii gi al cupldrii ei cu sistemul
ce urmdregteoblinereaplusvalorii, ,,gtiin1adevineo forli de
producgie,adicl un momentin circulatriacapitalului"l. Cunoag-
-ilirea stiintific[ estesupusdastfel unui joc de limbaj care nu
ii mai estepropriu : miza sa nu mai esteadevdrul,ci perfor-
mativitatea - in sensul celui mai bun raport input/output
(intre investilie gi plusvaloare)-, a cdrei ultimd trint5nu este
sporireacunoagterii(de care metapovestirilemodernelegau
gi emanciparea),ci sporireaputerii. Apare astfel necesitatea
unei noi legitimdri sociale - legitimareaprin putere -, in
conditriilerenunlirii la povestireade legitimare idealistl sau
umanisti. Discursul puterii, in societatealiberald, exclude
fo4a brut[ pentru impunerea legdturii intre ceea ce este
adevlrat gi ceea ce este just (care ar exclude pluralitatea
jocurilor de limbaj gi diversitatea profitabile
"mutiirilor"
pentru sistem).In schimb,datoriti faptului cI realitateaestecea
care furnizeazdprobele pentru argumentareagtiintificd Ei
rezultatelepentruprescripliilede ordinjuridic, etic gi politic, iar
aceastl realitate este produsl prin intermediul tehnicilor,
discursul puterii are capacitateade a defini ceea ce este
", garantAndu-gi
,,realitatea astfel .posesiunea"adevirului gi,
posrMoDERNrsMUL
ir.rANrnopotoclA cuLTURALA 1d3
indirect, autoritateadecizionall (sesizim aici similarit5{i cu
lnstaurareaunor ,,regimuri ale adev5rului", de care r@rbea
Foucault).
Legitimarea prin putere[...] legitimeazlgtiintagi drepcrtprin
eficient,161,iar peaceasta
prin celedintii. Easeautolegitimeazl
asemeni rmuisistemreglatpentruoptimizarea sale.r
perforrnanplor
Informatizarea generalizatipoatefurnizatocmaiacestcontrol
asupracontextuluiprin caresesolicitii producereaperfomantei
pentrusporireaeficienlei6i stabilitntriisistemului.in privinta
cercetiirii, sunt sprijinite acele ranruri care igi pot demonstra
contribufa la optimizareaperformanfelorsistemului.celelalte_
datoritii iegirii din fluxul finanlirilor - fiind destinateatrofierii.
In privin(a inv5limdntului, perspectivateoriei sistemelor
il transforml intr-un subsistemal sistemuluisocialc5ruiai se
,aplicl acelagicriteriu al performativitltii. Universiti{ile
9i
institutriile invltimdntului superior nu mai sunt chemate sI
formezeidealuri, ci competenle.
Transmiterea cunogtinfelornu mai estedestinatdformirii unei
elitecapabilesdindrumenagiunea in emanciparea
sa,eafinntrcazl
sistemului actoricapabilisI-qiindeplineascl
in modconvenabil
rolul in posturilepragmaticede careau nevoieinstituliile.2
lnvdpmdntuldevinegi el direct legatde putere,iar miza sa
nu mai estetransmitereade cunoEtinfe(carese glsesc, intr_o
forml tradusl in limbajele-magin5,in bazele de date. care
,,rrnlt5ri" in jocurile de limbaj sau de a schimba regulile
--------.=--
l. Ibideln, p.82.
2. Ibidem,pp. 84-85.
I& GABRIEL TROC
jocului. Modelul universitarhumboldian,incare fiecaredisci-
plind igi avea lpcul intr-un sistem pe care-l incununeaztr
speculalianu mai este adecvatin momentul delegitimlrii.
Acum, orice intrepitrunderea jocurilor de limbaj (interdis-
ciplinaritate)esteincurajati dacdeaconducec[tre o performan[tr
sporit[, iar aceastdintrepdtrunderesolicitd adeseaun efort
colectiv,de echip5.Delegitimareagi primatulperformativiti(ii
anuntf,, dupi Lyotard, ,,sfdrgitul erei Profesorului". El nu
este mai competentdecAtbazelede date pentru ffansmiterea
cunoagteriiexistenteEi nici mai imaginativ decit echipele
interdisciplinarein privinla realizdni unor noi mut?lrisaujocuri.
Daci legitimareaprin performativitategi puterepare a fi
dominantdin epocainformatizdrii cunoagterii,acestfapt nu
inseamnl ci ea nu esteresimtitdca o crizd. In acelagitimp,
inslgi pragmaticacercetiirii5tiinfifice pare sdnu se supundin
intregimedeterminismuluianalizat.pdniaici. Prin prezentarea
acesteipragmaticidin perspectivajocurilor de limbaj, gi nu a
consensului(pragmaticdpe care, dup[ cum am v[zut, o
subordonase teoriei sistemelor),Lyotardurmiregte, in final,
sI decelezeun nou mod al legitimdrii. Faptul cd gtiinla
contemporanlprocedeaz[prin invenlia de ,,mutilri" noi gi de
noi reguli ale jocurilor de limbaj (caracteristicileprincipale
ale ,,gtiinfeipostmoderne")il determinl pe Lyotardstrafirme
ci, in ea insdgi,pragmaticacunoagteriigtiinlifice are putine
afinitlti cu cdutareaperformativtr.
Astfel, susline Lyotard, expansiunea$tiintei nu are loc
datoriti pozitivismului eficientei; dimpotrivl, a lucra cu
probe inseamnda cluta gi inventa contraexemplul,adicd
neinteligibilul,a cdutaparadoxul9i aJ legitimaprin noi reguli
ale jocului de rafionare.Eficienla nu esteurmiritl pentru ea
insigi, ci se adaugl ulterior, cdnd cei ce acordi fondurile
ajung sd se interesezede caz. insd cu fiecare nou[ teorie,
ipotez[ sauenunl, problemalegitimitSlii revine in disculie -
nu din afara $tiintei, ci chiar din interiorul ei. Specificul
cunoagteriiEtiin[ificein perioadapostmoderniestecd ea nu
mai agteaptilegitimareadin parteafilosofiei speculative(ca
in modernitate)$i nici dinspre diferite forme de pozitivism
poSTMoDERNISMUL
IN ANTRopoLocnculruneLA 165
(ca in momentul delegitimbrii), ci ii este proprie imanenla
discursului despre regulile de validare. Integrarea acestui
discursnu se face neproblematic; ea di nagtere,dupi cum
s-aaritat, la paradoxurigi limitdri in deschidereacunoagterii-
careexprimd,in fapt, modificareanaturii acesteia.Acceptarea
acestorlimitlri gi paradoxuripune in discugieno(iuneade
,,sistem"gi pe ceade ,performantS".$tiinta incepesI aban-
donezeforma cunoagterii,careplecade la principiul regulari-
tdfilor elementelorunui sistemEi al evoluliilor previzibile ale
acestora.Odatiicu aparilia teoriei cuantice,a cercetlrilor din
fizica atomicdgi, mai vizibil, odatl cu teoria catastrofelorgi
a fractalelor, gtiinla pare a renuntala determinismulglobal,
acceptdndcel mult ,,insulede determinism".Mai mult. forma
$tiintei care acorddpreeminen(5continuitdtilorca paradigml
a cunoagteriigi previziunii pare a fi in curs de disparilie.
Stiinta postmodernleste gtiinfa instabilitetilor.
InteresAndu-se
deindecidabile,
delimiteleprecizieicontrolului,
de cuante, de
"fracta", de catastrofe, de paradoxuri pragmatice,
qtiinla postmodernd face teoria propriei sale evolulii discontinue,
catastrofice, nerectificabile, paradoxale. I
Aceastdgtiintri producenu cunoscutul,ci necunoscutul$i
sugereazf, un nou model de legitimare: nu modelulcelei mai
bune performanle (ce prezervd incl modelul consensului
savanlilor),ci pe cel al diferenfei, intreleaslca paralogie.
Recapituldnd,' cunoa$terea contemporandnu semai legiti-
meazlprin marilepovestiri.Ea nu mai recurgenici la dialectica
Spiritului, nici la emancipareaumanitd[ii pentru validarea
discursuluigtiin(ific postmodern.Principiul consensuluipare
gi el insuficient, fie cI il regdsim in forma acordului intre
inteligenlecunoscltoaregi voinfelibere - oblinut prin dialog,
cum aparela Habermas(dar care,afirmd Lyotard,presupune
validitateapovestirii de emancipare)-, fie ca obiectulmani-
pul5rii de cltre sistem,in vedereaameliorlrii performanfelor
(caz in care este obiectul unor proceduri administrative,in
L. Ibidem,p. 101.
166 GABRIELTROC PoSTMoDERNTSMUL
iN e1rrRopolocrA cuLruRAL4 167

sensuldat de Luhmann, nefiind ahrnci decAtun mijloc pentru impasprin elaborarea

problemeilegitimirii in directiaurmdririi
realizarcaadeviratului scop, puterea). unui consensuniversal nu este, din punctul de vedereal lui
Este atunci posibill, se intreabl Lyotard, o legitimare
lVgrO, mai pu(in problematicl. Argumenruls5u impotriva
generaltrcare s-ar intemeiaexclusivpe paralogie? Admitand lui Habermasprovine tot din sferagtiingeice a fost catalogatd
c[ in pragmatica $tiintei contemporaneaccentul cade pe
dezacord,atunci teoria sistemelorgi tipul de legitimare(prin
performativitate gi putere) pe care ea il propunenu are nici o
bazl qtii4ific[: nici $tiinta nu functrioneazd dupl paradigma
sistemului Si nici societateanu poate fi descrisdconform metaprescriptive(eleprescriuceeace ftebuiesdfie mutEriledin
acesteiparadigmein termenii $tiintei contemporane.Dimpo- jocurile de limbaj pentru a fi admisibile).
trivI, gtiingacontemporanioferl in pragmaticasaantimodelul Specificul Etiinlei
postrnoderneestede a ldsasdsemanifesteacestemetaprescripfii
sistemuluistabil. Ea este un model de .sistem deschis' in gi de a cerepartenerilor de joc sd accepte altele, fapt care
care enunfurile noi trebuie relinute pentru cI ,,dau na$tere $i
conducela apari(iade noi idei sau de noi enunguri.Aceasta
altor idei", adicf,altor enunguri$i altorregulidejoc. Acceptind
absenlaunei metalimbi generalein care s[ poat[ fi evaluate
toatecelelaltelimbi, gtiingainterziceidentificareacu sistemul
gi, in fond, posibilitateaimpunerii terorii. Problemaestedac[
poate fi stabilid vreo legdturd intre antimodelul oferit de
pragmaticaStiintifrcdgi societate.

Esteel aplicabilla imen5iinori dematerielingvistic[ceformeazi

? SaurdmAne
societdgile limitatlajocul cunoagterii? $i, in acest constatare,crede Lyotard, dispare gi credinfa, specificd Si
cM, cerol joacdel falEdelegdturasocialE ? Idealinaccesibilal cercetlrilor lui Habermas,cI umanitateaca subiect colectiv
uneisociet5lideschise ? Componenta indispensabil5 a celorcare igi cautl emancipareacomunl cu ajutorul regllrii mut5rilor
decid,acceptindpentrusocietate criteriulde performativitate permise in toatejocurile de limbaj gi cI legitimitatea unui
pe care il respingepentruel insugi? Sau, invers,refuz de enunl constdin contributriasa la aceasti emancipare.Cauza
cooperare cu putereagi trecereala contraculturd... cu riscul
I vizatdde Habermas,concedegdnditorul francei, este bune,
pierderiicreditelordecercetare?
insl nu gi argumentelepe Carele aduce. Consensul, dupi
incercareade a transferaacestmodel la societatenu este
simpld. $i aceastapentru cI, la intindereaintregii societ5li,
intilnim o diversitatelingvistic[, o pluralitate de jocuri, ce
nu poatefi redusl ta jocuiile de limbaj specificeqtiinlei. insd
ele nici nu trebuie reduse,a$a cum ideologia sistemuluio
face, in felul ei specific, prin cinismul criteriului s[u de tentativelede reduclie gi totalizare
Si, ca urmare, ar face
performativitate.incercarealui Habermasde a iegi din acest imposibilSreinstaurarea
terorii. Aceastlperspecttvdarea\xantajul
de a nu mai proiectautopiaunei alternative
,,pure,' la sistem,
l. Ibidem,p. 108. ci in cadrele acestuiapromoveazl ,,consensullocal" intre

168 GABRIEL TROC
parteneri actuali ce.imp5rtlsesc un joc lingvistic, consens
care este susceptibil de rezilieri, gi incurajeazd relatia sociall
in forma ,,contractului temporar", in locul instituliei perma-
nente. Problema dublei legitimlri revine atunci cu privire la
guvernarea societ[(ii informatizate: informatizarea poate
deveni instrumentul visat de control gi de reglare a piegei,
extins peni h cunoagtereainsiqi gi condus exclusiv de principiul
performativitdtii (caz in care presupune inevitabil teroarea),
ori poate servi grupurilor de discu{ie ce decid in privinla
metaprescripliilor, ceea ce ar presupune accesul liber al publi-
cului la memoriile gi bazele de dater. Cu a doua variantd s-ar
prefigura, incheie Lyotard, ,,o politicl in care vor fi respectate
in egall mf,surd dorintrade justi(ie gi cea de necunoscut"2.
Sinteza lui Lyotard trebuie vdzutd prin trisltura care a
flcut-o unic6: este o incercare de a surprinde complexitatea
societitii contemporane firi a mai recurge la o totalizare,
utilizdnd pentru aceastamodelul unei gtiinle (numite ,,postmo-
derne") care ar fi capabild de o astfel de intreprindere. Sinteza
sa are rolul de a demonstra, pe de-o parte, ci in cunoa$terea
avut loc o ruptur[ radicald fald de forma ei anterioarl - cea
modernd - Si, pe de altd parte, de a clarifica func[ionarea
acestei cunoagteri in raporturile ei cu societatea. Pilonii centrali
l. Dupd cum realitatea ulterioard a dovedit-o, Lyotard s-a ingelat
punAnd problema retelelor de informalii in termeni de ,,ori-ori" :
sistemul informatizat de impozite gi taxe din SUA, de pild6, este
un instrument de supraveghere, fErE a presupune teroarea (cel
pulin nu in sensul vizat de Lyotard), iar internenrl este, deopotrivd,
un mod de extindere a piegei gi de manifestare a libertdtii de
comunicare. Pe de altl parte, dupd cum arati gi Mircea Cdrtirescu
in Postmodernismul romdnesc (Editura Humanitas, Bucuregti,
L999, p. 40), Lyotard a anticipat corect faptul cE oamenii de
gtiinfi nu vor mai explora nemijlocit natura, ci bdncile de date
despre aceasta.
2. Jean-Frangois Lyotard, Condilia postmodernd, ed. cit., p. lL2.
poSTMoDERNISMUL
iN eNrnopot-ocn culrunelA 169
ai argumentafiei sale sunt ,,neincrederea in metapovestiri', -
consideratl ca un dat, care marcheazl in acelagi timp ruptura
la15 de modern (Si din care survine implicit critica moder-
nului) - gi existen[a de facto a unei ,,gtiintre(postmoderne) a
instabilitlgilor", ce poate oferi un nou model legitimant dup[
abandonareaprocedurilor moderne de legitimare. Criticile ce
i s-au adus s-au concentrat cu predileclie asupra acestor
susfineri. Habermas, in mod firesc, este cel care a adus
principalele contraargumente, denuntdnd critica modernului
intreprinsX de Lyotard ca fiind lipsit[ de sens (nu mai e o
criticd ratrional[), de vreme ce nu mai pdstreazd,nrciunstandard
din perspectiva c5ruia sI se exercite. Din punctul de vedere al
lui Lyotard, insi, orice standardtrimite la o legitimare consen-
suali care soliciti o metapovestire. Aceasti opozilie, exprimat?i
in diferite forme, marcheazd controversa principall din jurul
postmodernismului, controvers[ care, cunoscutd sub numele
principalilor sii actori (Lyotard - Habermas), a divizat comunitEgi
$tiintifice in tabere opuser. Ceea ce ne intereseazl aici. in
tentativa noastrd de a contura o genealogie a postmo-
dernismului gi a diferitelor sale expresii, este cd aceasti
controversd a amplificat, in anii '80-'90, interesul pentru
postmodernism mult dincolo de semnificalia sa filosofico-
-epistemologicd iniliald Ei a impus postmodernismul ca mod
particular de criticd teoretici, sociali Ei culturali.
2.2. SfArpitulistoriei
Una dintre temele care sunt cel mai frecvent puse in leglturd
cu postrnodernismul este cea a ,,sfdrgitului". Cunoscutd in
literatura din spa{iul anglo-saxon sub numele de endism. tema
l. Principalelepozilii in cadrul acesteicontroversesuntsintetizate
de Rorty it PragmatismSi filosofie post-nietzscheand. Eseuri
filosofice2,Ediura Univers,Bucuregti,2000,pp. 257-276.
17O GABRIELTROC
traverseaz[ discursul postmodern atat lntr-o manierd expliciti,
cdt Si (mai ales din anii '80) intr-una subintreleas[, prinsd
intr-un scepticism stilistic de ddjd-vu tematic fati de o moEtenire
cultural[ perceputl ca fiind muzeald, dar care, in acelagi timp'
nu poate fi depdgitd. Diferitelor .decese" anuntatede ,,pirinlii
postmodernismului" - moartea lui dumnezeu(Nietzsche) sau a
metafizicii (Heidegger), sfirgitul omului (Foucault), a ideo-
logiei (Bell) etc. -, care, cel putin tacit qi intr-o lungd logicd
cultural[ a gdndirii occidentale, fEceauloc orizontului innoirii,
le urmeazi in postmodernismul ,,matur" blazatea, acceptarea
acestor ,,decese" ca fiind fireEti Si, acum, de la sine inlelese.
Toate acestea ne-ar plasa intr-o temporalitate deprivatd de
sens gi necesitate - in ,,postistorie". Proiectul modern dus la
ultimele sale limite ne-ar conduce cf,tre acest nea$teptat Si
paradoxalAuftkirung i ctnoa$terea nu conduce in mod necesar
la erhancipare (Touraine), la fel cum ra(ionalizarea dubleazi
fiecaie eliberare cu o nouf, constrdngere (Foucault, Giddens).
Mai mult: in chiar ,,miezul tare" al proiectului modern -
Iluminismul -, datoritl deprivdrii sale de toate sursele meta-
fizice $i religioase de legitimare a valorilor, se afld tendinle
autonegatoarece ne conduc inevitabil la totalitarisme gi barbarie
(Horkheimer qi Adorno). Modernitatea ne-ar ,,arunca", prin
ulmare, la ,,sfdrgitul" ei (marcat istoric de catastrofelepolitice
ale secolului XX), intr-un timp al deziluzionlrii, timp in
care, rlmagi ,,singuri" (deposedali de transcendentl), nu ne
rimdne decdt sI ,,gestionim" erorile lumii moderne. Cultura
lumii moderne (occidentale) devine, in aceastE opticd, un
,depozit" (Appadurai) de forme culturale de largd intindere
(la scarl planetar5, chiar), dar in acelagi timp demitizate, pe
care le angajim in continuare la modul ,,simuldrii" 9i al
,,simulacrului" (Baudrillard). Piese intr-un,,joc cu m[rgelele
de sticl[" pentru unii (diferite ramuri postmoderne) - un joc
in intregime gratuit -, formele culturale in cauzi constituie
incd pentru altrii ,,materia primd" de legitimare (na{ionaligti,
fundamentaliqti) sau ,,prilejul" unei critici pentru o repozitionare
POSTMODERNISMUL
iN RNTROPOLOCTE
CUITUREIA NI
politici (g6ndirea postcolonialS, feminismul, curente paralele
qi de acelagi sens cu postmodernismul critic).
M[ voi opri pe scurt la una dintre cele mai cunoscute
expresii culfurale ale acestei teme, respectiv la ,,sf6rgitul
istoriei" a$a cum apare ea la Francis Fukuyama.
Enunlati concis, tezasa este cd asistdm la'ubdnda,,statului
omogen universal", caracterizat de democragie liberal[ in
politici gi ,,video qi stereoin economie" (o metaforl, blnuim,
pentru accesibilitatea bunurilor de consum high+ech din sfera
divertismentului). Aceastd izbdndd ar da seama de ,,triumful
ideii occidentale", ce ar reiegi din ,,totala epuizare a alternati-
velor de sistem viabile la liberalismul occidental',1. Fukuyama
preia ideea sfArgitului istoriei de la Hegel (pe care il rbcepteazl
indirect prin scrierile lui Kojdve), insd convertegteidealismul
hegelian gi istorismul slu filosofic in rermeni de geo-politicl:
, Nu suntemnumai martorii sfArgituluiRi,zboiului Rece sau ai
incheierii unei anumite perioade a istoriei postbelice,ci gi ai
sfArgituluiistoriei ca atare: finalul evolulieiideologicea umanitllii
gi universalizarea democralieiliberaleoccidentaleca formi finald
a guvernirii umane...2.
,,SfArgitul", care in idealismul hegelian rcprezinti.implinirea
unei dialectici a subiectivitltrii in care punctul final e reprezentat
de coincidenla necesarl dintre voinla individuald gi cea colectivi,
devine la Fukuyama o simpl5problem[ de difuzionism ideatic.
Convins, ca gi Hegel, de primatul spiritului, Fukuyama il
reduce la o formi mai mult sau mai pu{in explicit[ de acultu-
rafie ideologici sau pur politicl presupus[ (gregit) a se
manifesta identic la scara planetar5. Gregit, desigur, cdci
nimic nu ne garantemb c[ prevalenp momentani a unei
l. Francis
Fukuyama,
SfArSitul
istoiei ? ,Editurayremea,
Bucuregti,
1994,p. r0.
2 . Ibidem, p, ll.
172 GABRIELTROC
formule politice (ea ins[gi considerati tacit de cltre Fukuyama
ca fiind blocatd intr-un prezent etern gi inchisl la orice
evolulie) reprezintd mai mult decdt expresia unui context
istoric, tot la fel cum nimic din realitatea politicl a momen-
tului nu d[ seama de presupusa ,,omogenitate" statal5 (nici
mdcar in cazul ,,Occidentului", referentul pentru care, in
concepfia lui Fukuyama, presupusul sfdrgit s-ar fi implinit).
Cealaltd tezd ce apare la Fukuyama, cea a .sfdrgitului
ideologiei", provine din context american, frind^propus[ la
inceputul anilor '60 de cltre sociologul Daniel Bell. Inconceplia
acestuia din urmd, ideologiilet, in sensul pe care-l utilizdm
azi2, sunt produsele unui timp istoric particular - secolul al
XIXlea - gi ale unei categorii sociale specifice - intelectualii.
intr-o societate in care valorile devin din ce in ce mai evident
convertibile in termeni pecuniari 9i politici, intelectualii sunt
preocupati de o repozigionare sociali, in care stalutul (auto)per-
ceput trebuie sI devinS statut recunoscut. In opozilie cu
statutul clasic alocat gAnditorului, cel de .cercetdtor" ori
l. Termenulesteconceputla sfdrgitulsecoluluial XVIII-lea de cltre
filosoful francezDestutt de Tracy pentru a denumi o ,,5tiin1ia
ideilor", care- in logicaIluminismului - urma sdpurifice ideile
de balastullor traditional prin reducereaacestorala senzaliile
perceptibile.
2. in specialin accepfiunilecritice ($coalade la Frankfurt), marxiste
gi postmarxiste.Pentru Marx, ideologiile sunt idei false, care
mascheazE intereseparticulare(cazul ,,drepturilornaturale", de
exemplu).Sarcinaginditorului estede a ,,demasca"ideologiagi de
a releva interesul ,,obiectiv" care std in spateleei (func1iape
careo indeplineqte).Prin urrnare,nu ,,con1inutul"unei idei ne
mai intereseaz6,ci func1iape care o serve$te; ,,testul ade-
vErului" devineidentificareainteresuluide clas5.Adev[rul este
deci adevEr de clasd (nu exist[ dec6t filosofie burghezEgi
filosofie a proletariatului).Desigur,la Marx, nu avemde-aface
doar cu un relativism episternologic,ci cu o filosofie a unei
istorii cu senscaree, in esen15,ralionalEgi in careadevdrurilesunt
determinatede potrivirea lor cu momentulde dezvoltareistorici -
un lucru e adevirat dacd el contribuie la aceastddezvoltare.
POSTMODERNISMUL
iI.I N.IUNOPOLOGIA
CULTURALA 173
(schotar), care este legarde un cAmp de cunoagtere,
-cdrhrrar'l
de o tradilie gi de un corpus de cunogtinfe certe pe care este
chemat sd-l sporeasc[, fir5 a fi preocupat in aceastjiactivitate
de propriul ,,sine"...
...intelectualulse sprijind pe experienla.rd, pe percepliilesate
individualedesprelume,pe privilegiile gi lipsurilesale,9ijudecE
lumeape bazaacestorsensibilitEgi2.
Adesea deprivali sau percepdndu-se ca atare, intelectualii
produc judecfl1i cu semnifica{ie politicd. Ceea ce caracterizeazd
in mod deosebit acestejudeedti, odatl devenite sistematice.
este dep5girea atirudinii contemplatoare a gdndirii (filosofiei)
clasice. Ele readuc pe sceni ceea ce filosofia modeml, incepdnd
cu Descartes, s-a strlduit constant si elimine - pasiunei, de
data aceastatravestid in vegmintele $tiinlei (,,gtiin1elesociale,'
sunt produsul secolului al XD(Jea), o pasiune care ii conferd
cunoagterii forla de care aceasta are nevoie pentru a deveni
acliune. Aceasta din urml devine la ideologi criteriu al adevl_
rului, care plrdsegte sfera puri a contemplatiei, iar ideologiile
preiau in contextul modern al lumii ,,des-vrdjite" (Weber)
energiile maselor, altddattr concentrate in trlirea religioasl,
9i
le canalizeazdcltre politicd3. Aceste pseudoreligii Ei-au epuizat,
crede Bell, energia lor originari in special datoritd eveni-
mentelor istorice dramarice din prima parte a secolului XX
gi a transformdrilor sociale care le-au urmat. Mai precis - gi cu
predilecgie in Occident -, acesteas-au ,,temperat", elimindnd
1. Categoriece aparein Occidentodati cu dezvoltareaurbanddin
secolulal XII-lea, f,rindorganizati intr-o formd similardcelei a
breslelor: ,,Intelectualulde la oraq al secolului al XII-lea se
simteprecumun meseriag,precumun om de meseriecomparabil
cu ceilalli ordgeni...$colile suntnigteatelieredin careseexportd
ideile, intocmaica mdrfurile" (JacquesLe Goff, Intelectuatiitn
Evul Mediu, Editura Meridiane, Bucuregti,1994, p. 77).
2. Daniel Bell, The End af ldeology, princeton University press,
Princeton, 1960, p. 4O2.
J. Ibidem,p. 400.
114 GABRIEL TROC POSTMODERNISMULiN ANTNOPOLOGIA CULTURALA 175

contradictiile ce pdreau insurmontabile in forma lor ,,pur["- de un istoricismr propriu chiar ideologiilor despreal clror
Ingineria sociali radical[, la fel ca urmdrirea utopiilor armoniei decestocmai fuseserdmingtiintatri,devenindastfel o tezd cel
putin paradoxal5,dacdnu autocontradictorie.Istoricismul in
sociale, a fost inlocuiti in politica occidental[ cu atitudini
cauzde insi de un fel aparte (unul postmodern,am putea
mai prudente qi mai putin ambitioase. Intelectualii insi$i au
spune),gi anumeumrlce inglobeaziideeamoderni a progresutui
clzut asupra unui consens in ceea ce privegte principalele
(omogenizarea e o izbAndd,o victorie)cu ceaaticdadicdderii
subiectepolitice, acceptind ca variantepreferabilestatulbunnsdrii'
(dintr-o subinpleasd,dar neprecizati,VArstI de Aur):
principiul decentralizdrii inpolitic[, sistemul economic mixt 9i
pluralismul politic. Acesta este sensul dupd care, pentru Bell,
ideologiile s-au ,,sf6rgit" in lumea Occidentall. Faptul nu
echivaleaz[ insi cu o ,,disparifie" ; dimpotriv[, ideologiile
prolifereazl nestingherite in Est gi in Lumea a Treia- Spre
deosebire insf, de ideologiile secolului al XD(lea, care se doreau
universale, umaniste, care vizau egalitatea sociald $i libertatea -
gi care, in plus, erau puse in migcare de cf,tre intelectuali -,
ideologiile de mase ale perioadei postbelice (din Estul comunist
sau Africa) sunt parohiale, instrumentale 9i sunt impuse de
citre lideri politici. Impulsul acestor ideologii nu mai este
libertatea, ci dezvoltarea economici 5i afirmarea nalional5t.
Nuan(atI, dupX cum vedem, la Bell, ideea ,,sfdrgitului
ideologiei" e preluat[ tout court de citre Fukuyama; care ii
conferi acel sens nediferen{iat al globalismului" de esenff,
neoliberald, conform ciruia ,,lumea" (id est ctiuttTe particulare,
altidat[ puternic diferentiate) se indreaptl inexorabil cdtre gi nivelat, simplu gestionaral ,,patrimoniuluiumanitilii" :
omogenizare. Tendinla prezentului (ea insdqi considerati plecAnd
de la un eveniment care s-a dovedit mult mai ambiguu decAt in perioada postistorici nu va mai exista nici artd, nici filosohe,
se credea - sfdrlitul Rlzboiului Rece qi presupusa deschidere ci doar o ingrijire perpetud a muzeului istoriei umane. Simt in
universali cltre modelul occidental) e considerati realitatea mine qi vId la cei din jurul o puternicd nostalgie pentru
-meu
viitorului: degi ,,cea mai mare parte a Lumii a Treia rf,mine timpul in care istoria exista"3.
incf, adAnc impotmolitd in istorie"z, liberalismul politic
I.
urmeazi inevitabil celui economic3,fapt careconducecu necesitate
la pacificarea postistoric5. Teza cate clarneaz1.,,sfArqinrlistoriei"
se dovedegte, prin anunlarea acestui traseu inevitabil, atinsi

1 . Ibidem,p. 4Q3. fatalitbti istorice, a unui destin esenlial implacabil.... (vol. lI, p. 14).
2 . FrancisFukuyama,op. cit. P.4L 2. Francis Fukuyama, op. cit. p. 49.
Ibidem,p. 3O. J. Ibidem, p. 49.
176 GABRIEL TROC
Fdr[ a mai insista asupra acesteilucriri, de altminteri
surprinzdtorde facild in raport cu popularitateade care s-a
bucurat, ag vred sI justific de ce alegereaei drept text
reprezentativpeffru AnFlegerea postmodernititii9i a posfrnoder-
nismului este indreptititl.
Este esenlial sd infelegemcf, lucrarea in cauz[ - ca gi
postmodernul- este in iqtregime despreOccident (valabil
pentruOccident,cu referire laOccident,o oglindi a Occiden-
tului etc"). Un Occidentpacificat, in primul rdnd, care 5i-a
,,pierdut"adversarulextern,pe de-o parte, 9i care a reuEitsl
ralionaluezeciaele inteme,pe de alti parte.Apoi, un Occident
in care accesultra consum (de bunuri materiale, ca gi de
culturd) s-a democratizat,afldndu-seintr-o continuI expan-
siunecitre toateformele de marginalizaresocialtr.O .lume"
in careacceiullarg la resuneal indivizilor le permiteplanificarea
de lungdduratda timpului sau, altfel spus,desflgurareavielii
intr-un timp uniform, de aceeagi.calitate'lr. Apoi, un spa[iu
in carecultura(culturile) 5i modul de via15din marile mefopole
segeneralizeaztr rapid ; v\tszaschimblrilor' precum9i varietatea
acestoraau incetats[ mai fie perceputeca exceptrionale (schim-
barea nu mai dducenimic imprevizibil), ele fiind de-acum
expresiaunui mecanismcu rodajul frcut, pe care doar o
(improbabill) incetinirel-ar mai putea,,gripa".Fdr[ a incheia
nici pe departelista, a$mai aminti una dintrecaracteristici,pe
careo consideresenlialdpentruingelegerea postmodernului:
o noud atitudine fald de trecut- Trecutul inceteazd a mai fi
privit ca fiihd ,,revolut', .dernodat", ,,depi5it" prin simpla
saSituaretemporali ,,inurm['. Caurmare,,,noul", ,,recentul",
nu mai estevalorizatin mod automatpozitiv, agacum logica
modernd a progresului a irnpus de trei secole incoace'
Dimpotrivd, repereletrecutului (aleatorselectate)- recreate
1. Modul in care perceptriatimpului afecteazdidentitatea indi-
viduald 9i social[, precum9i arnliza ,,omogenizlriitimpului" in
modernitate sunt tratate pe larg de Charles Taylor in Sourcesof
the Self : The making of modern identity, 1989.
POSTMODERNISMULiX ANTNOPOT-OGIACUUTURALA 177
prin intermediulunui aparatcolosalde produsintagini _ sunt
angrenatepentru a ,,sus[ine"prezentul,pentru a_l pozigiona
in ,,eternitatea"unei viegi socialein care schimbareatinde
cStreinstantaneitatel.Trebuieremarcatinsi - fapt semnificativ
- cI angrenarea(imaginilor) trecutuluie de aceeaqiesentl cu
ceaa reprezentlrii viitorului. Imaginile acestuiadin urmtr au
devenitla fel de ,,reale" pentru imaginarul colectiv pe cdt
sunt cele ale trecutului2.$i astapentru cd trecutul insugi e
.citit" ca un tlrim ce nu gi-aepuizatposibilitlfile de realizare.
Trecutuldevineastfel,in interpretareapostmoderni,un viitor
anterior, tot a$acum viitorul imaginat poate fi localizat in
trecut3.Genul narativ prin care atAt viitorul, cAt gi trecutul
sunt ,,adusela{uminn" estecel al SF-ului, al unui SF imbhrzit,
din qare s-au eliminat exceselescientistegi futuriste. Repre_
zentareapostmodernia timpului renuntl, prin urmare,at6tla
delimitarea clari intre secven[eleclasice (trecut, prezent,
viitor), cdt gi la reprezentarea
ascendenti,teleologicda timpului
ca istorie unic5. Ceeace rlmdne esteun continuumtemporal
din care diferite tehnici de reprezentareselecteazd(sauima_
gineazl) o istorie sau alta. ,,prezentulconcret. (al corpului,
al vielii cotidiene)devine,in aceastdsituare,.mai real" intr_o
dozl nesemnificativdfali de diferite alternativede prezent
imaginat: estecel mult o ,,statie"din careseporne$te(sause
evhdeazl)cdtre alte destinatrii.Subiectulpostrnodern,,navi_
gheazd"in acestcontinuumtemporalin clutarea ,,nostalgicd,'
(Jameson)a unui prezent,,dealtIdati,,, fie el dintr-un trecut
idealizat,fie dintr-un viitor imaginat.
7. Yezi Zygmunt Bauman,Modernitatea lichidd, Editura Antet.
2000,pp. lL7-r22.
2. Ambele 1inde ceeace Baudrillarddefrnegteca fiind ,,hiperreal"
(in SymbolicExchangeand Death, Sagepublications,Londra gi
New Delhi, 1993).
J. AcliuneaSF-ului Terminator(1934)- un reper al culturii pop _
este proiectatl intr-un viitor (anul 1992) carc e deia lEiaf in
urmd.
 posrMoDERNrsMUL
iN eNtnopoLocn cultuReLA ns
178

- incredere sunt toate contestate gi nici una nu pare destul de

Pentru a incheia, aq caracterizadernersullui Fukuyama puternici pentru a ne oferi gradul de siguranlE de care avem
sus - ca fiind mai degrabd un
pe seamaschitreiexpusemal nevoie. PAnd la urmd, nu ne incredem in nici o autoritate, cel
de geopo-
.irnp,orn al sersibilitilii postrnodernedecit-o +nalizd' pulin nu avem tncredere deplin5 in nici una gi nu pentru mult
proprii sii termeni' Mai
tti& demnd de luat in seamdin timp: putem fi doar suspiciogi in privinla oricirei pretenlii de
atm o nume$te
precis, o expunerea unei state of mind' infailibilitate. Acesta este aspectul practic cel mai grav gi cel mai
'Bu*urrt,
cu privire la o realitate in care vechile repere
important a ceea ce e descris, in mod justificat, drept ,,criza
ori au morald pgstmodernd"r.
(istorice,politice, etice etc') s-auerodat' s-audizolvat
liberal'' trebuie
cazutin derizoriu. Triumful ,,statuluiomogen Faptul cI epocanoastreeste una a ambiguitilii morale,
cit in cea a dezarn[girii c[ o
citit atit in cheia exaltirii, 9i a$a cum afirmi Bauman in acest citat, este o opinie larg
nouf,ordinenuasurvenitsfdrgituluiR[zboiuluiRece_9imai imp[rtdgitI. ins[ atunci cdnd problemamoralitllii'ert" puri
de asertrenea'
alescd ganselesurvenirii ei suntinfime2' Rizbate' in leglturl cu postmodernismul,pdrerile devin impd4ite.
care a nlruit sistemele
indoiala cd nu idealul politic e cel Bauman,dupl cum vedem,esteunul dintrecei carecrediteazl
consumisti,
totalitarecomuniste,ci mai alesptozaicandzuingd ideeaunei ,,crizemorale postmoderne".Alli autori, la care
care agazddintr-odatd individul privilegiat in "hiperrealul" ne vom referi in continuare,vehiculeazlo idee opusl - aceea
(Baudrillard)pacificat al lumii postistorice' a ,,reintoarceriipostmodernela etici". inainte de a vedea
care sunt argumentelelor, vom incerca sI schifim cadrul
modernmai generalin careeticile modernes-auconstituit gi sd
2.3. F;ticaPostmodernd inlelegemde ce eticile moderneau impus renuntareala sine
ca gi conditriea garantfuii statutuluimoral.

Daci discursul modern a avut in centru teza ,,iegirii

ornului- piin acliuneaautolegalizatoare - din imaturitateape
careel.insugia produs-o",cum voia Kant2,sau, altfel spus,
proclamdlibertateaca autonomie,afirmdnd in acelagitimp
dreptul gi obligalia individului de a se autoguverna,acelagi
discurs,se mlrginegte sd ofere prea putinl ghidare asupra
itmodernifl , Routledg-"e-' felului cum regulile trebuie construiteori asupramodului in
1. Zygmunt Bauman, Intimations of Po
care indivizii trebuie sI se angajezein deliLerareaasupra
Londra, 1992, P. Yll'
o^lume mai bun[ decdt a regulilor3. Ceea ce r[mdne indubitabil insd in modernitate
,. ,-Jsid;i rr. "ti" gt"t sa ne imaginam democratic
noastrd sau un viitor care sd nu fie in esenp -$i
ne mai putem reprezenta.o lume care sd fte
capitalist [...], nu Zygmtnt Bauman, Etica postmodernd, Ediwra Amarcord,
mai bun[ l.

esentialOii"rite de ceaactual[ 9i, inicelagi timp' [" ']'

Timisoara,200O,p. 26.
uifi"- la aceastdconcluzieoUositi sf, tot cdut[m alternative 2. VeziImmanuell(art, Rdspunsla tntrcbarea: ceestellurninismul ? .
decdtdemocratria
desprecare am crezut cd trebuie sI f,temai bune VeziPeterWagner,A Sociologyof Modernity, Routledge,Londra,
ultimul om' J.

iiuJJe'; (Francis Fukuyama' Sfdrsitul-istoriei $ 1994,p. XIl.

EdituraPaideia,Bucuregti, 1992, p' 58)'
180 GABzuELTROC
estecI ratiunea- ca $i categoriesupraindividualSgi adesea
supraumanlt - devine agentul elrclusiv gi infailibil al orga-
nizdrii socialejuste9i, dreptconsecin$'cauztra atingeriifericirii
individuale.Afirmatia centralXa modernititii estectr,respect6nd
legile raliunii, umanitateaavanseaz[neintreruptcltre abun-
den(I, libertategi bunistare2.Iluzia fundamentalda proiecnrlui
modern- cel pufin in formullrile saleclasice(iluministe)- a
fost cI agentulmodernizlrii nu esteo categoriesau o clastr
socialdparticulard,ci insdgira[iuneaca necesitateistoricl Si
mecanismspontanal ernanciplrii. Odatnelaborate,regulile
sociale(conceputecanormeuniversale),deopoaivl cu idealurile
universaliste(libertatea,egalitatea,fratemitatea),sevor impune
in mod necesar.in realitate,modernizareaa cunoscutforme
foartediferite in lumeaoccidentald,implicind actori diferili,
cu interesediferite, 9i luAnddireclii contradictorii.Afirmarea
,,necesitItrii"idealurilor universalistea deschisdeopotrivl
calea spre liberalism, ca 9i spre cel mai radical absolutism
(frind rationale,ele trebuieimpuse,chiar prin fo4d). Elibe-
rareaanunfatI(9i, fdrd indoiald,impliniti in parte)s-adovedit
,,otrlvitd" de constrdngerinoi, fiecaredrept fiind dublatde o
nouddatorie.Tensiunea dintrelibertateaindividuald$i ,,binele
comun" s-a materializat- afirmi discursulcritic al moder-
nitltii - intr-un sistemde domina[ie9i control fEcutcu putinp
de o raliune redusl la utilizarea ei instrumental[ce reduce
toate problemeleumanela problemede ordin tehnic.
Cee6ce intereseazdaici este aceastdtenacitatecu care
modernitateaa crez\t c[ toateconflictelesunt momentane9i
cd identificareape cdle ralionald a iustificdrilor ultime ale
acfiuniiumaneva armonizagi va vindecatoatedefecliunilede
traseu. Conflictul, ca atate, e doar un conflict nerezolvat
incd, insd rezolvabilin principiu, o imperfecfiunece rezist[
t . Preludndintr-o formd deghizat6vechiul rol al divinitdlii (vezi
PeterWagner,op. cit. p. 15).
2. Vezi Alain Tourain, Critique de la Modernirl, Fayard,Paris,
1992,p. 9 .
posrMoDERNrsMUL
iN eNrRopol-ocn culruRelA 181
ftr caleaperfecliunii, o relicvl a iratrionaluluipe calea spre
domniafinal5 a ragiunii.,Caracteristicamodernismuluia fost
s[ nr admiti c[ soarta este ireparabild."l Ceea ce este
posffnodernfa[5 de aceastl atitudine este surparea acestei
fncrederi,admitereacdeforhrrile de a gdsiregulile, intemeierile
pentrusolulionareaproblemelor- carepot fi ulterior aplicate
ca o formuli magici (sau, in alt limbaj, aplicate in mod
tehnic)- au fost dirljate gregit. AcceptAndfaptul cI problemele
ctrroratrebuiesdle facemfa1trsunt tot cele ale modernitilii _
cadrele moderne reprezentAndmogtenireadin care nu ne
putemsustrage-, postmodernismuldenunli etosulmodernal
deplqirii gi iluzia voluntarist-prometeicla controluluiralional
total.
in ceeace privegtemoralitatea,iluzia modernda constat
in'ciutareainsistenti aw.i codetic neambivalentsi laic in stare
sdrezolvedefinitiv relaliaaporeticl dinte awonomiaproclnmad
a individului ralional gi heteronomia conducerii ralionale a
societd1ii,dintre legile pe care individul gi le dd ca individ
aratii caleapentru a fi fericdi (Helvetius,d'Holbach. Stuart
Mill) - binele se reduceaici la pliceri gi la ceeace esteutil _.
fiind indeajunsca fiecaresd-giurmezein modrafionalinteresul
legii. Cu alte cuvinte, libertatea eului particular este aceea de a
recunoa$teapartenenta sa la umanitate gi a_gi face datoria fatE de
aceasta.
182 GABRIELTROC
pentru a f,i virtuos. Pe de alti parte, modernii au separat
tran$ant datoria de fericire, concepind virfutea in opozilie
absoluti cu interesul personal. Modernii au inventat in materie
de moralitate o posturi cu totul nou5: obligafia puri, care
promite ca singurf, rlsplati pentru sacrificiul integral qi neintre'
rupt doar virtutea in sine gi nimic mai mult:
A-1i sfigia inima pentru a-1iface datoria (Rousseau),eliberarea
acliunii morale de orice motivatiesensibiltr(KanD,promovilrea
-religiei dezinteresate
a umanitdtii (Comte), datorie a abnegaliei
absolute (Victor Cousin), obligalie de a te dirui trup gi suflet
mfueliei istoriei saunaliunii : afirmareadreptului la fericire al
omului a avutca reversidealismulexacerbatal deta$Eriide sine,
exaltareauitirii propriei persoane,datoria hiperbolici de a te
devotaanonimidealuluir.
Ceea ce se instituie in mod semnificativ cu modernitatea
este un cult al datoriei ce reproduce un dispozitiv de transcen-
denp extremd, bazat pe idealul detagirii continue de sfera
intereselor egoiste. inlocuirea fundamentelor religioase cu
unele laice nu a eliberat insd moralitatea de orice caracter
religios, dupd cum bine a intuit Nietzsche. Chiar dacd sunt
transferate din sfera religiosului, imperativele morale rdmdn
absolute, iar schema religioasi e reprodusl - printre altele -
in credinta modernd ci, prin educagie,prin mspandireaLuminilor'
indivizii progreseaztrmoral Si contribuie la emanciparea generaltr
a umanit[tii. Aceasti emancipare se poate realiza - cred
modernii - doar dacl individul devine congtient de datoriile
pe care le are fa1[ d6 sine Si fati de semeni. Drepturile la care
aspird vor fi privite ca gi consecinle ale indeplinirii riguroase
de cltre fiecare a datoriilor care ii revin. ,,Litania nesfdrSittr
a datoriei" - ceea ce inseamnl o ideologie sistematicd, care
constrAnge individul sI ac[ioneze dintr-o obligalie care i se
impune (atAt din exterior, prin for1i, cAt Si din interior, prin
l. Gilles Lipovetsky,Amurgul datori'ei, Editura Babel, Bucuregti,
1996,p. 44.
posrMoDERNrsMULiN eNtnoporocrA cuLruRALA 183
intermediul unei culturi care proclam[ ca idealuri maximale
sacrificiul, ddruirea de sine, eroismul etc.) - a dominat etica
modernd pdnl la mijlocul secolului XX. Impulsul moralizator,
dublat de aparilia unui nou aparat de cunoagtere-putere (ce
produce prin apelul la justificiri gtiintifice discursul normalizator,
dizolvl diferenlele de clasi gi instaleazl controlul difuz gi
ubicuu la nivelul intregii societllit) au impus formn-datorie,
ca principald grilE de interpretare a judecdflor morale gi actriunilor
unane- Impulsul moralizator gi trelul normativ s-au extins in
sferele cele mai diverse ale viefii cotidiene gi ale ac(iunii
sociale, transformdnd gi regldnd atitudinea fald de sexualitate,
relaliile dintre pdrinli gi copii, relaliile de muncd, raporfurile
dintre clase etc., toate prin forma coercitivl, de esenti cvasi-reli-
gioasI2, a lui ,,trebuie".
in raport cu aceasti apreciere a moralitilii moderne, epoca
contemporani inregistreazl o puternicd delegitimare a tuturor
apelurilor la renun[are, autoconstrdngere, datorie. Intrarea in
postmodernitate e marcatl pe plan moral de revenirea in fo45
a perspectivei morale care a fost suprimati in ,,modernitatea
restrictiv5" (Peter Wagner3), respectiv la cdutarea tmplinirii
individuale, afericirii personale intr-un context social in care
rs€ c?utd identificarea unor reguli noi, ,,nedureroase',.
I Vezi Michel Foucault, ,,Voin(a de a cunoaEte,, , in Istoria
Sexualitdyii, Editura de Vest, Timigoara,1995.
2. Relaliagenealogic5 dintredatorialaicdgi ,,indatorireareligioasi",
,,vind" gi ,,congtiin(dinclrcatl" esteanalizatEde Nietszchein
Genealogiamoralei, Editura Humanitas, Bucuregti, 1994,
pp. 369-374.
I Peter Wagner opune ceea ce el nume$te
J-i
,,modernitate liberali
restrictivE", respectiv perioada in care proiectul modern conturat
in Secolul Luminilor primegte o priml intruchipare gi stdrnegte
prima mare reaclie (secolul al XIX-lea), ,,modernitElii realizate,,
sau ,,organizate", care, la sfArgitul ld Belle Epoque, incepe sI
fte caracterizat5 prin termeni precum ,,societate de masse,,,
,,societateindustriald" (vezi Peter Wagner, op. cit., cap. III, IV).
 I84 GABRIELTROC
. rrrorale,pe de alt[ parte, se datoreazd,preludrii in structurile
Contrarunei pireri mai generaleconform c[reia postmo-
dernismulne situeazl intr-o epoci a relativismului generalizat,
a dominalieiunui spirit de totall permisivitate,de everything
goesmoral, autori precumGilles Lipovetsky,AnthonyGiddens,
David Brooks, Luc Ferry, Peter Wagnercontureazdpostrno-
dernismul etic mai degrabdprin tendinla de reaproprierea
moralei in urma perioadei marcatede ,,contra-moral5",de
contestare,de refuz al normelor represivegi de hedonism
liberalionist c:re a fost perioadaanilor '60 gi '70. In mod
decisde la inceputulanilor '90, seresimtein Occidento noutr
preocuparepentru eticl :
...discursulvaloriloresteafi5atpretutindeni:in reviviscenta
organizaliilorde caritate,a luptelorimpotrivarasismuluigi a
mai riguroase pentru
"excluderii",in exigenlaunei.deontologii
media,a uneimoralizdria vietii economice gi politice,in grija
fa15de mediu,in cregterea puteriijudecdtorilor,a bioeticii,ln
luptapentruprotejareaminoritSlilor,impouivahdrguiriisexuale,
a fumatului...r.
a avortului.
; deopotrivda nu mai avearepereclare, a te migcadupl cum
Cu toate cI se desparte,dupd cum spuneammai sus, de
migclrile liberationisteanterioare,,,nouaetic[" estecucertitrdine
produsulacestora.in comparaliecu rigorismul eticii moderne
gi in raport cu conformismulgeneralizatpe care aceastao
reclam6,etica postmodernle una minim"ali, reactiv[ fap de
orice ,,codetic" incheiat, deschisf,explorlrii opliunilormorale.
Raportatnla etica datoriei (eticalui ,,trebuie"),noua eticd e
intemeiatii mai degrabdnegativ - individul e limitat strict
' doar de ceeace trebuiesdfac[". Dacdacest,,nutrebuie"
-nu
I sereferd laun numdrminimal de ac[iuni, in schimb,conlinutul
pozitiv al noii etici poate fi extrem de divers; ceeace este
insi esenlial este acceptareacaracteruluipur facultativ aI
reactiilor morale. Cu alte cuvinte, izolateain neplsare,ca gi
renuntareapentru o perioadl de timp la apelul la reacfia
moral[ suntatitudini social acceptabile,Diversitateaoptiunilor
sau sensulvielii, Elitura Augusta'
t. Luc Ferry, Omul-Dutnnezeu
Timigoara,1999,p. lO9.
posrMoDERNrsMUL
iN RNtnopolocn culrunalA 185
rnentalecontemporanea etosuluiaatenticitdlii, a$acum s-a
cristalizatacestain migcdrileanilor '60r. Ceeace caractat'lzaeu;d
acestetosesteo generali tendinl5de nivelarea valorilor ca o
reaclieimpotriva culturii anterioarea .excelenlei". Deierar-
hizareae o consecintda denuntdrii valorilor gi practicilor
,,burgheze"ca fiind .represive" gi alienante.A fi autentic
inseamnlinainte de orice .a fi tu insu1i", cu condilia de a fi
intr-adevdraga. De unde rezulti o tolerantduneori aplsat
expririratiipentrucomportamentul diferit,,,altemativ";,,dreptul
ii"
la diferenl5" devineprimordial in raport cu orice alti reven-
dicare.Tot ceeace fine de vechiul elitism, de vecheaordine
meritocratic[,estepussubsemnulintreblrii ; in plan cultural,
aceastase traduce prin abolirea distincliei dintre ,,marea
culturd" gi diferitele ,,subcuhuri": se demonetizeazdorice
ieiarhie intre muzica savantii gi muzica pop, intre romanul
tradilional gi benzile desenate,intre Occidentuleuropeangi
popbareledin Lumea a Treia2.insl ,,a fi diferit" inseamnl
ultimul imperitaval .diferentrei"la mod5fi-o cere.Ca urmare,
sinele se de-centreazdla rdndul sdu, devenindun ,spa[iu
flotant", flri o fixareprecisd,,disponibilitatepurf," adaptati
la accelera(iacombinatriilorgi la fluiditateasocietltii contem-
porane3.Prins intr-o retreadin ce in ce mai extinsdde relatrii
sociale,individul e constrdnssd-giredefineascdmereuiden-
titateapersonalS- din ce in ce mai problematic[ -, identitate
care devine in fapt polimorfE, contextuald,reagezatiduptr
fiecareintdlnire cu o alteritatela fel de mobili. Ceeace este
I
O lucrareimportantdcareincearcEsI elucidezesensurileacestor
migciri le apa4inelui Alain Renautgi Luc Ferry,La pensde68.
Essaisur I'anti-humanismecontemporain,Grasset,Paris, 1985.
2. Vezi Luc Ferry, Omul-Dumnezeu sau sensulvieyii, ed. cit.,
p. 113.
J. VeziGilles Lipovetsky,Z?re duvide. Essaissur l'individunlisme
contemporain, Plon, Paris, 1983,p. 65.
 186 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA
CULTURALA 187
esentialpentru ,,noua eticd" este cd aceastdtransfonnare,
datoratl radicalismuluimigclrilor liberatrioniste gustul morar postmodern-ca gest
(darnu nurnair), morar, ,,binefacerea,, eo
a condusla erodareapdni la capEta elementelorde reparatrieimediatl - urmtrregteo rezolvare
autoritate iztbitd tn poznt _,
pe care moralelelaice le mai puteaupdstra o reacliela o situalieparticulari, izvordtii
din trecut gi care din .vina; rno_"n_
puteauimpune .datoria,,, necesitatea tanl $i tranzitoriede a te recunoa$te
.sacrificiului de sine,, ca fiind privitegiat. Esie
pe ,,altarulprogresuluigeneral".procesulpoate o acfiunecarenu e integrati vreuneiideologii,
fi defrnit gi vreunuiproiect
ca totali autonomizarea subiectului etic prin amplude asanaresociall ori vreunei
eliminarea ,,maripovestiride legiti_
oriclrei constrdngeritranscendente mare".Ea funcfioneazdmaidegrabd g".t
heteronome(gi religioase terapeutic,expiere
in formtr); singura transcende4dcare subzistr telegraficl, reaclie instantaneiIa rlui"u
este cea a ubicuu care se face
sinelui in raport cu sinele, cea a eului incl inautentic vizibil prin diferite canalemediatice_
fa(d de careamintesc,agasant,
eul autentic.Individul devinepropria sa normd, iar cu insistenfi, cI bunlstareanu e sirrgura
singurul conditie posibill.
imperativ care ii mai rimdne este-:.Beyourself!2. Nemaifiind limitate de o intemei"r"",ationai
considerati
Etica postmodernl este, prin urmare, consideratd ,,eteFnd",normele eticii postmodernesunt fie
a fi o fluctuante_
eticl a postdatoriei,una finalmenteepuratdde mobilizateprin cdteo campaniepublicitar-caritabilr,
.reziduurile, de vreun
moralis0emoderne(estesituati dincolo de rnoralism,precum conflict ,,inuman"desfdguratqnd"rou
in Lumeaa Treia, ori de
gi de antimoralism); o eticr .nedureroasr- sensibilizareamediatici legati de
in care ,,sacrificiur ,,dezordineaecologic5,,_,
fie sunt tabuizate- reguriiurvenite
de sine' e convertit in ,,sacrificiu pentru sine,,, pentru a ,,osificrrii,,
aure_ unei refleclii socialeindelungate(de tipul
"ru-rrn"."
liorarea performanfelorproprii, bunlstare hedonistl, gestiune corectinrOiniipolitice)
gi care au devenitpure automatisme.
optim5 a potenfialului de care individul dispune.Geshrl
moral In concluzie,degireald, ,,intoarcerea
nu mai esle circumscris nevoii de a fr recunoscut la etic5,,din anii ,90
de cltre nu e cu adevlrat o intoarcere,dacdprin
sgmeni(ca ins moral gi ,,respectabil.),cit celei de aceastaintrelegem o
a te simli reaparitriea moralelor datoriei. in
bine fap de tine ^ ufi: de a intregi o existen(i estetizatl cuvintele lui Luc Ferry,
pL valorile devotamentuluipentru altul
care .acliunea de binefacere-(mai degrabl decAt ocufJ un loc infim in
un ,bine- rrpgrl ,,imperiul egoismului, al consumuluigi al bunds_
abstract)o consolideazl. intr-adever, birr"f"""r"u _
in opinia tiirii"l. "1,
in misura in care e reinventat,devotamenhrl
noastri - poate fi consideratdca ,,modelexemplar,,prnt pentru
u altul seprecipitl mai degrabdconjuncturA,
in convergenfa de
momenta intereselorindividuale, fErI
1. StuartHall identificl cinci dezvoltlri in teoria
sociald,gigtiinlele sd ne n nOam"ental fe
sociale care au avut un efect semnificativpentru ,,principii' stabilizatepentru intreaga intindere
de_centrarea individuale. a vielii
subiectului modern: desconsiderarea ageniului individual in
marxism, descoperireaincongtientuluidJ cltre Freud,
contex_
Ceea ce ftrI indoiall a fbcut cu putint5
tualizareasensuluide citre Saussure,arralizaluiFoucault aceastl noul
asupra atitudine-[ine de cuplareaetosului autenticitatrii,
individualizirii moderneprin inventare",,"orpurito, a acceprdrii
J""ff5;l dreptului fieclruia la.diferenp,
$tergerea granipi dintre c:9a ce e flexibilitdtrii
citre feminism(StuartHall, Drvid"personal,,9i ieea ce e politic, normelor gi cu o situalieeconomicl "ude""."pt"."a
consumdemocratizat.
$9 Held, TonyVtcCrew Nu putem incheiadezbatereaeticii postrnoAerne
M-odernityand itsFutures,Folitypress& Openuniversity, JeO.1, ftrI a face
Londra, observafiacI evoluliaeticii constitui"
1992, pp. 28s-29r). *"OAit"te nea$tephte
VeziLuc Ferry,Omul-Dutnnezeu sausensulvielii, d. cit., p. 114. "
l. Ibidem,p. 119.
 posTMoDERNISMULit.t RNrropot-ocn culrunnlA 189
188 GABRIEL TROC
pot fi descrise univoc, postmodernul semnificl mai degrabi
un cdmp de sernnificalii care se distribuie neuniform gi chiar
autocontradictoriu afunci cind este implicat in caracterizarea
istoricE a epocii contemporane, in descrierea pafticuladtltii
ei culturale ori in evaluarea teoriei sociale. Este, atunci,
posibilE o tentativl de sistematizare teoreticd a sa ? ,,Neincre-
dereain rnetapovestiri", .ciderea in desuetlrdine a dispozitiwlui
metanarativ de legitimare- - ce ar c.aractafrzr cel mai precis
postrnodernul, dupd diagnosticul lui Lyotard - nu interzice de
la inceput o astfel de incercare? Rdspunsul unuia dintre cei
mai impbrtanli gdnditori ai postmodernului' Fredric Jarneson'
este cI'disparifu metapovestirilor cere ea insiSi o naratiune
teoretic5, chiar daci una .imperfecti qi funpuri"' aproximafivi
gi ezitanti uneori, care este in mod necesar patazitarI' fa15de
2.4. Postmodernismulca ideologie alte sisteme (in speoial, fald de cel modern), ale ciror reziduuri
se gi valori incongtient preluale mlrturisesc cd epoca posfindernl
Afrrmagia conform clreia trdim in epoca postmodernf, nu este o epocl culturald de o noutate radicali. Mai mult,
fapnrluicI
sprijinipe trei piloni principali: l ' recunoagterea nararea postmodernului (ca repovestire a modernului in forma
gtiinlificl' ce
ii"ii" o"^p-g*^, oer4ionalitte $i de obiectivitate sa tArzie) poate prelua in mod legitim conginuturi ale unor
acceptabile
au legitimaimodermtateaoccidentaH,nu mai sunt ,,vechi" sisteme teoretice integratoare' Cu toate "peripeliile"
tendingei acestora de a inlbuqi saude a
1inpii""ip"t, datoriti con- prin care a trecut in secolul XX, marxismul rimAne, crede
,r,, i,.ruinionsiderare diferenfaculturald; 2' demiterea Jameson, perspectiva teoreticl ce poate da cel mai bine seama
in arti si
vingerii conform clreia arta oinalttr" sau avangarda pop de mersul epocii, deopotrivl in privinla transformfuilor recente
decdt arta .joasi" (de mase'
cdtrd ar fi mai importante ale sistemului social $i economic, precum gi ln cea a prefacerilor
ttumTl
sauformeleartisticecatalogateca .subculhrrd"); 3' din sfera culturii. Privit prin paradigma interpretativd a
(originalul) de
imposibilitSlii de a separaririct 'copie" marxismului (a c[rui linti - nu trebuie uitat - a fost incd de
in situalia istoricd in care
sau ,,naturalul" de ,artificial",""ul"t"
pe cele care la Marx o interpretare a istoriei pentru o evaluare just[ a
noile tehnologii de produclie (incluzdndu-le modernului), postmodernul nu este dominanta culturali a
;;;"" gi oiseriineazel"formatii si imagini) cunosco dezvoltare unei ordini sociale cu totul noi (dup[ cum sugereazdulllizarea
gi o intinderefbrd Precedent'. unor conceptede genul ,societitii postindustriale"), cdt reflexul
poate gi simptomul unei noi modificiri sistemice a capitalismului',
Departede a reprezentao totalitatefSrI fisurd' care Goriile postmoderne poart5, aldturi de alte generaliziri socio-
de determinatii ce
stabile
fi cuprinsdintelectivprintr-o serie logice ambilioase, precum ,,societateade consum", ,,societatea
mOdia",,,societateainforma(ionali",,,societatea electronicf,
postnodemn'?d' nn to|loe'
;*-F *r"it Ly"* d, Condilia high tech" sau mai sus-amintita ,,societatepostindustrial[", o
"tJ'' Routledge'
StudyReader'
Vezi Simon During, Tne'Cittural asemlnare de familie in ceea ce priveEte evidenta lor misiune
Londra, 1993,P. 170.
 190 GABRIEL TRoc
ideologicd de a demonstra- ,,spre propria lor ugurare',
constatl nu flri ironie Jameson- cd noile formafiuni sociale
nu semai srrpunlegilor capitalismuluiclasic,respectivprimatul
producliei indlstriale gi omniarezent4.l"up!9-i
de clasi. Desigur,
tradiliamarxisti, cares-aindArjit s[ pdstrezenealteriteaceste
precepte,a devenitintre timp prdfuiti. Jamesonremarci insd
o exceplie4otabild, gi anume, analizaeconomistuluiErnest
Mandel, care, in lucrareaLate Capitalism(1978), incearcd
nu doar sd anatomizeze originalitateaistoricda noii societtrgi,
ci gi sd demonstrezecd.ea reprezinti, fafi de momentele
precedente,stadiul cel mai pur al capitalismului. Ludnd ca
reperaceastidezvoltareteoretic[, Jamesonintreprindeo vastd
analizd.ta configuraliilor postmodernului, analizd care
subintindeprincipiul conform ciruia orice formtrde expresie
postmoderni sau fald de postmodern - apologeticd sau
dezaprobatoare, deopotrivl - este, in acelagitimp gi tn mod
necesar,o atitudinepolitic5, impliciti sau explicitl, ft1i de
naturacapitalismuluitransna[ionalde azi. Perspectivamarxistji
are meritul, crede Jameson,de a oferi dincolo de analiza'
sincronicl a culturii gi o perspectivl istoricd, intr-o epoci in
care periodizareapare a fi mai problematicl dec6toricAnd.
Continuitatea- destinulmodern al capitalismului- e contra-
balansatiila Jamesonde analua rupturii produse odati cu
emergentaunui dominantcultural : postmodernismul.Fird a
fi un stil, dupdcum seasuml adesea,postnodernismulexpriml
mai degrabl o conceplieintegratoarece permite prezen(agi
coexistenlaunor serii de triseturi subordornteEi, in acelagi
timp, foarte diferite.
De unde'provin insd ;succesul' gi ,,cariera',cu totul
excepfionalepe careconceptulde .postmodern,,qi derivatele
salele-au cunoscutincepdndcu anii '80? pritem vorbi, fbrtr
indoiald, de un succes,de vreme ce conceptule implicat in
l. Analizd desfiiqurattrin voluminoasalucrare postmodernismor,
the Cultural Logic of Late Capitalism(Duke University press,
Durham, 1991),lucrarepe care o urmdrescaici.
iN RTTROPOTOGIA
POSTMODERNISMUL CULTURALA191
ipostazedintre cele mai diverse, apirAnd ca fiind la fel de
potrivit anrncicind esteutilizat in aspectelecelemai cotidiene
alevielii, ca gi in evaluareaesteticS,etici saupoliticl. Ipoteza
pe care Jamesono supunetestlrii este ci postmodernisthul
rlspundeunei nevoiideologicefundamentale,respectivaceea
de a coordonanoi forme ale practicii gi ale habitusurilor
mentale$i socialecu noile forme ale produc[ieigi organizlrii
socialedeterminatede modificlrile naturii capitalismului-
nouadiviziune globall a muncii - din ultimii anir. Nu e greu
sd recunoagtemsub aceastdformulare elaboratd vechiul
preceptmarxistal echilibrdrii relatriilordeproduc[iecu forfele
de produclie. insl ceeace urmdregteJamesonesteincercarea
de a deplgi o astfel de abordare ce lasi loc distincliilor
analiticemarxisteclasicede genul ,bazd"| ,,structurd"/,,supra-
structure".Acesteanu mai sunt potrivite intr-o situalieca cea
'de azi, in care celdlalt, fatd de societate- Natura -, s-a
disimulatin totalitate,dacl nu cirmvas-a .gters" in intregime
din experienlacotidiand.Ceeace i-a luat locul eun envirownenl
artificial, un mediu ,produs" de cltre om in toatedetaliilelui
gi care incorporeazl o refleJrivitateabundentd; o tehnologie
devenitl ,,mediu' prin sedimentarea unei enormemunci umane
gi antinaturale,care este stocati in ,,maginlriile" din jurul
nostru, cireia i s-apierdut istoria gi arecapacitateasdmascheze
caracterulei artificial. Curenteleactualede reflexie asupra
acesteisitualii tind sd acorde o logicd proprie dezvoltirii
tehnologice(in spe1i, teoria,,societltii postindustriale"),-
considerind-oca unic motor al modemititii tArziz. Marxismul
1
r- Op. cit. p. XIV.
2. Intr-adevIr, Daniel Bell, ,,pdrintele"teoriei in cauzd,desprinde
conceptulde ,,societatepostindustriald"de cel de ,,capitalism",
afirmAndcf, celedou5flurclioneazi dupEdoudschemeconceptuale
distincte.Schemasocietilii postindustriales-arreferi la dimensiunea
sociotehnic5a societElii,in timp ce capitalismular viza doar
dimensiuneasocioeconomicd.Periodizareape careBell oconcepe
cuprindeurmdtorii termeni: societatea preindustrial[(bazati pe
o economieesenfalextractivd: agriculturS,prelucrareaprimard
 GABRIEL TROC posrMoDERNrsMULiNeNtnopor-ocrA
cuuruRALA tg3
ins[, dupdJameson,gtrsegteresurselepentrua evaluaprezentul
o practicl sociali extremde fragmentatl$i de a comandaca
prin prismaunei noi periodizdria raportuluidintre tehnologie
orizont mental colectiv o structurf,a sensibilitigii (structure
gi capital, periodizarece oferd un tablou mai complex al
offeeling, termenpreluatde la RaymondWilliams), prin care
situalieicontemporane. Astfel, pot f,iurmerite- gi aici Jameson sunt re-interpretate$i re-adaptateteorii, idealuri, valori,
il urmeazi pe Ernest Mandel - trei momenteale revoluliei
sentimentede ese{I modernl. Discursulposftnodernexprimi
tehnologicein interiorul capitalismuluigi determinatede ctrtre
o rupturi ,,bldndi" in interiorul unui sistem mai vechi; o
acesta: tehnologiaproducerii motoarelorcu aburi (incepAnd
cu 1848), tehnologiamotoarelor electrice gi cu combustie revolufieradical5gi totuEifamiliard, care,in plus, aremeritul
internE(incepAndcu 1890)$i tehnologiaproduceriiaparatelor de a fi avutdejaloc ; o re-aranjarea practicii gi o ,,re_scriere"
electronicegi nucleare(incepdndcu 1940),momentce relevd a sistemuluiprin care intelectualiigi ideologii promit si dea
azi, prin producereamaginilorprogramatecareseautorqrroduc, deoparte,sd elimine tot ceeace pare limitativ, plicticos sau
telos-ulrerrclqieitehnologiceca intreg. Celetrei fazecorespund nesatisfhcdtor in legitur5 cu modernul,cu modernismulgi cu
unui numtrr similar de stadii ale capitalismului_ de piap] modernitatea.Noutateape careposEnodernismul seconsiderl
monopolist gi transnafionalsau de consum, ultimul f,rind chematsdo exprime,ca gi continuitateape careo disimuleazl
departede a fi inconsistentcu doctrinaclasicl a marxismului, fin, dupi Jameson,de condifia ,,capitalismuluitdrziu", un
reprezentindgi forma saceamai purl : o expansiune prodigioasl concep utilizatazimaipufin in u"".p1iun u originari a gcolii
a capitalului in arii care, pdndnu demult, nu au iost supuse de la Frankfurt (.societateaadministratl., caracterizatAde
comodificdrii.Fiecaredintreacestestadiiestereflectatprintr_o reteauaintinstr a controlului birocratic gi de interpenetrarea
ideologieparticular[ ce legitimeazddominaliagi colonizarea intereselorguvernamentalecu cele ale marilor afaceri), cdt
asupra,,Naturii gi a Incongtientului,,.postmodernismular fi _ intr-o acceptriune ce incearcdsi acoperetrlslturi complexe
credeJameson- ideologia(sau, mai degrabl, pentru a ocoli mai pufin evidentesau chiar inexistentecu treizeci de ani in
dezbateriledin jurul acestui termen, ,,logica culfurali") a urmi: afaceritrarxnatrionale, diviziune intemalionali a muncii,
stadiuluidin urml al capitalismuluitdrziu. o dinamicl vertiginoasl a schimburilorbancaregi a relatriilor
Fostmodernismule vizut ca discurs dominant, ce tinde bursiere,indatorarea1[rilor din Lumea a Treia, noi forme de
citre hegemonie,ce are capacitatea de a exprimaca totalitate interacliuni media, aulomatizaregi computerizarepe scard
larg5, deplasareaproducliei citre zoneleurr*r"t" din Lumea
a Treia, impreuni cu consecinfelesocialeale acesteimutatii,
incluzdndcriza productiei tradifionale,emergenfacategoriei
yuppies, ascensiunea sociall globali sprebunistaregi consum
(gentification). Schimb[rile adusede aceastlnouddispunere
a capitalului afecteazdcu rapiditatela scari globald, ii""-e
ins fiind afectatde aceastidinamici, congtientizdnd_o (mereu
dupd ce schimbareas-a produs deja) gi fiind constrdnssd se
integrezeintr-un aranjamentsocialin permanentlmobilitate.
Termenul din conceptul.capitalism tArziu,,semnific[
-tArziu"
faptul cI ceva s-a schimbatprofund, cI lucrurile staudiferit.
cd s-a trecut printr-o transformare a lumii vietrii, care e
 GABRIEL TROC
intr-un anumit fel decisivi, chiar dacdesteincomparabildcu
transform[rile convulsiveale modernizdrii9i industrializlrii ; o
transformaremai puginperceptibilegi dramatici, ins[ cu atAt
mai mult definitivl gi atotcuprinzdtoare.Postmodernismul
exprimi metamorfozeledin sferaculturii careinsofescaceste
mutatiigi, deopotrivd,,,dilatarea"culturii pAni la dimensiunile
unei ,,adouanaturi", o expansiune carea condusla o ,,acultura[ie
a Realuluiin intregime" prin comodificare,estetizare,infor-
matizare. (Comodificarea,transfonnareain marfl, este,
desigur'- intr-o logich consecventmarxistl -, elementul
principal al acesteitransformlri.) Nota structurda smsibilitdfii
cecatacterizeazd,oruontul mentalal epociipostmodernenu a
apirut, se infelege,pestenoapte.Daci premiseledezvoltdrii
tehnologicea capitalismuluitdrziu existau deja la sfdrSitul
celui de-al doilea rlzboi mondial - care au avut ca efecte
reorganizarea relagiilorintemalionale,decolonizareagi stabilirea
fundamentelorpentru aparilia unui nou sistem economic
mondial (cl Mendel) -, din punct de vederecultural, premisele
noii structuri a sensibilitdfii rezidi in ampleletransform[ri
socialegi psihologicedin anii '60, care au reugitsI ,,qtearg5"
de pe hartamentalitSlilorcolectiveo bundparte din reziduurile
tradilionaliste.Esteirsi vorba,intr-adevEr,doardesprepremise,
cici situalia sociald 9i ideologici a mijlocului de secol XX
(paradoxalS,deoarecesfdrgitul penuriei de dupi rizboi gi
debutulconsumismuluisuntinsotrtede migciri de contestare
flrd precedent,centratepe o resureclieexplozivda reprezen-
tlrilor socialeutopice)oferdintr-o buni mdsuri ;,negativul",
reperul fatr5de care posunodernulse instaleazl gi al cIrui
egecil face explicit (douI exemple: erodareaincrederii in
schimbareasociall radicald$i acceptareacomodificdrii).
Pdndin acestpunct, am expusfundamenteleteoreticepe
care analizalui Jamesonse sprijind Ei in jurul cdreia inter-
pretlrile diferitelor configuralii ale poSthodernuluiconverg.
Chiar daci nu reprezinti ceamai original5partea dezvoltlrii
saleteoretice,singularitateapoziliei saletrebuieremarcatd:
spre deosebirede alli gdnditori inilial marxigti, care s-au
POSTMODERNISMULiN NNTNOPOLOCN CUITUN,{IA 195
redefinit ulterior ca structurali$ti, poststructurali$ti sau post-
marxiEti, Jamesoncrede gi demonstreazl convingdtor ci alianla
dintre marxism gi postmodernism nu este una imposibild, cu
condilia de a duce marxismul dincolo de dogmd. $i, mai ales,
de a identifica cu exactitate care este obiectul unei analize
pertinente asupra prezentului. Din acest punct de vedere,
analiza sa se desfbgoarl mai degrab[ de-a lungul ultimelor
doud asumplii ale lui Simon During pe care le-am expus la
inceputul acestui capitol (transform[rile din sfera culturii gi a
reprezentirii realului), decat in jurul problematizirii ragionalitigii
gi progresului. Acestea din urmd sunt vIzute ca un bun
inalterabil al modernitdfii gi reprezintd m[sura in care suqtem
in continuare ,,in modernitate"l.
Ca urmare, transformdrile din sfera culturii sunt lecturate
de cEtreJamesonin mod deosebit in linia opoziliei modernism/
postmodemism, relatriein care sfera modernismului esteldrgiti
de la cea conferitl de sensul obignuit dat conceptului in istoria
esteticii cltre atitudini sociale, morale gi chiar politice, fdri a
pierde ins[, desigur, sensul originar cu care este utilizat.
Dezvoltlrile din arhitecturl sunt creditate de c6tre Jameson
ca exprimdnd cel mai bine sensurile pe care le presupune
concepnrl (siu) de postrnodernism. Optriuneanu este intAmpH-
toare : dintre toate artele, arhitectura este cel mai vizibil gi
mai apropiat legati de domeniul economic, cu care - prin
intermediul comisioanelor gi al valorii terenurilor - are o
legiturl nemediatd. Nu e de mirare, crede Jameson - gi, din
nou, nu este intdmplitor -, cd cele mai multe realizlri arhitec-
turale postmoderne addpostescmari companii transnalionale
sau sunt comandate de acestea. Tot in acest domeniu,
modificdrile din producfia estetic[ gi teorctizarea acestora au
cunoscut anvergura cea mai spectaculoas5. Mult mai clar
1. Din acest punct de vedere, Jamesoneste unul dintre putrinii
- analigtiai postmodernuluicarenu'se gtrsescpe o pozilie irecon-
ciliabild cu una dintre cele mai importante evaludri critice a
teoriilor postmoderne; este vorba despre eseul lui Jrirgen
Habermas : "Modernitatea- Un proiect netncheiat.
196 GABRIEL TROC
decdt in alte arte sau domenii, pozitriilepostmodernistefu
arhitecturi suntinseparabilede o criticf, implacabili a moder_
nismului radical (de genul celui practicat de Le Corbusier,
Mies etc. - in special, .stilul interna{ional"r),acuzatde
distrugereamecanismuluioragului tradi(ional gi a culturii
micilor comunitifticareil alcdtuiau.Modemismul,prin transfor-
mareaclSdirilor in sculpturi virnrale, produceo ruptur[ in
spatiul dezvoltat organic Ai afiEeazdun elitism profetic al
cIrui mesaj autoritar vizeazd.schimbareaintregului ansamblu
urban. Modernismul architecturalintruchipeazd,in habitat
Utopia modernuluifilosofic. Ca gi in proiectul iluminist, tot
ce estereziduutradilionaltrebuieinterzis:
POSTMODERNISMULiNI ENTNOPOTOGIA CULTURALA
lN
...omamente, policromie, metaforE, umor, simbolism gi
con_
ven[ie - toate au fostpuse la index, iar toate f,ormele
de decoraliune,
ca gi referinlele istorice au fost declarate tabut.
in opozigie,postmodernismulpractici un soi de estetism
populist - combindndeclecticstiluri dintre celemai
diverse:
aceastl strategieo caracteristiclgenerali a poshlodernismului.
respectivaceeaa .gtergerii frontierei (modernismuluiavan_
gardist) dintre cultura inaltE Ei cultura aga_zisde mase
sau

mare capacitatede abstractizare[...] arhitecturacreatEin aceststil

nu semai referEla tradilii locale,nationale,ci devinemai curAnd
o caracteristicda civilizafiei secoluluiXX." (Constantinprut,
Diclionar de artd modernd,Editura Albatros, Bucuregti,19g2) goria B, paperback-urilor cu biografii populare, romantate,
Reacgiaunuia dinrre cei mai importanli teoreticieniai,psstmq_
dernismuluiin arhitecturf,,RobertVenturi, se refertr indeosebi SF Si .mistere neelucidate".Spre deosebirede modernism.
la aceststil : ,Arhiteclii nu igi mai pot permites[ fie intimidali
de limbajul moral puritanal modemismuluiortodoxdin arhitecturd.
Preferelementelehibridemai degrabddecAtcele<puro, compro_
misul mai degrabddecAt
"sinceritarea>,ceeace estedistorsionat
in daunaabordlrii ulimpezi", ceeace e ambiguufap de ceeace
e <articulat,, perversul deopotrivl cu ceea ce e impersonal,
plictisitorul impreuni cu
"interesantul,,ceeace tolereazdrnai

1. CharlesJencks, What is post-modernism? apud Stuart

, Sim,
Plsymodern Thought,Routledge,Londra, tSdS, p. tZ.
2. FredricJameson,op. cit., p.2
 198 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMULiN AXTROPOLOGIA
CULTURALA 199
modernismului, exprimati prin repudierea sa de cf,tre burghezia Imaginile, stilurile gi reprezendrile nu
sunt accesorii promo_
victoriand gi poswictoriand, pentru care formele gi etosul ei fionale ale produselor economice, ci chiar produsele iniine.l
au fost percepute ca fiind disonante, urdte, obscure, scandaloase,
imorale, subversive gi, in general, ,,antisociale". Joyce gi
Picasso nu numai cI nu ne mai par ast5zi disonanfi, ci sunt
receptati mai degrabl ca ,,realigti", iar aceasta ca urmare a
unei canonizf,ri gi a unei institutionalizdri academicea modernis-
mului, al ciror debut poate frlocalizat in timp.incepdnd cu
sfdrgitul anilor '50. Generatriile urmitoare ii vor recepta pe
modernigti drept ,,clasici" ; chiar revolta acestora e, intr-un
anumit sens, canonizatd., acceptabilS in cel mai inalt grad.
Programul ,,revoltei" este dus mai departe de cltre postmo-
dernism, fapt ce ne relevd gpozitria relativ[ modernism/
postmodernism, primul fiind ,,incorporat" celui de-al doilea.
Diferenla majori este cI toate excesele postmoderne - de la
obscuritate gi conlinut sexual explicit pdn5 la psihologl4
sordidului gi expresiile deschise de sfidare sociald gi politicd,
forme care transcend imaginagia celui mai indrlznetr moder- 2.5. Postmodernismul
nism - nu numai cd nu mai scandalizeaz5pe nimeni, dar sunt
gi academia
rapid institutrionalizate, devenind parte a unei culturi oficiale
publice a societdtriioc'cidentale. Explicalia pe care Jameson o
dd acestui fapt este aceea cI produclia esteticd de azi a fost
integratd tn tntregime tn producyia de bunuri. $i nu intr-un
mod accidental, secundar sau ,,decorativ" : producfia esteticl
este producfia pur St simplu.

Urgenla economicdinnebunitoarede a produce valuri noi de

bunuri caresd parl origi4le (de la imbrdcdmintela aeroplane),
cu o vitezddin ce in ce mai mare, alocdo funclie gi o pozigie
structuralldin ce in ce mai importanti inovafieigi experimentului
estetic.Astfel de necesitili economicedeterminE. recunoa$terea
unor variate suporturi institulionale pentnr noua artd, de la
fundatii qi granturipAnI la muzeegi alte forme de patronaj.r
l. Idem, in PostmodernismarydConsumerSociety; veziS. Cormor,
CulturaPostmodernd,p. 64. Ideeaestedezvoitatdqi
l. Ibidem, p. 55. de cdtrealf
autori postmoderni,in mod specialde citre Baudrillard.

,l
 GABRIEL TROC POSTMODERNISMUL
iN ENTNOPOT-OGIA
CULTURALA 2O1
S-a ajuns la o remarcabild suprapunere qi interdependenp intre privind academia gi practica sa elitisti. postmodernismul
sfera culturii gi cea a criticii [...], crealiile postmoderne au fost este
expresia unei crize valorizate pozitiv,
prezentate gi au ajuns sd se prezinte ca activititi cvasi-critice
con$tientede sine...1
' "o crizd teoretizatd,sanctificati, absorbitd5i asimilati de academie
ca un nou set de tehnici textualesau ca o injectare
Ca urmare, daci dorim sI afldm relevanfapostmoder- de capital
intelectualproaspit, menit se_iprelungeasci
nismului, crede Cormor, interogafiile noastretrebuie s[ se la nesfd.rgitresursele
aflate pe cale de epuizarer.
orientezemai degrabi cf,tre aceastdexplozie a reflexivitdgii
(care s-a afirmat govlitor gi sectarincepdndcu anii '50 in
toate disciplinele academicegi care a fost confirmatil sau
validatdepistemologicprin faimosul.raport asupracunoa$terii"
al lui Lyotard)9i mai pu[in asuprainlelegeriipostmodernului
ca teorie critic[ autonoml asutrxaculturii contemporane.
Consecinga - importantd- esteci, in condiliile suprapunerii
textuluigi metatextului- qi, mai larg, a discursuluicu metadis-
cursul -, nu mai existi o perspectivl exterioari de evafuare
criticd a postmodernismului,

...unloc accesibilde abordarea problemeipostmodernismului

din afarasa, deoarece a tratapostmodernismul, chiar gi sub
formaunei analizedetagate saua uneicritici negative,
oricum
ostile,presupune
si dev{jparteintegrantia sa2.

DacdJamesonconcepeapostmodernismulca un dominant
cultural al lumii contemporane,opinia lui Connor pare a-l
defini, mai restrdns,ca un ,,dominantformal" al producliei
culturale academice.
Ceade-adouaperspectiv[provinedin rdspunsulla intrebarea
,,cui serve$tedezbatereadinjurul posunodernismului ? ". Connor
preia aici ipotezalui Terry Eagleton,caresusfinecI ,,decons-
trucfia" postmoderni este strategiaprin care academiase
repliazdin fala discursuluide contestarevenit dinspremigcdrile
socialeale anilor '60 gi '70, care au pus intreblri incomode

l. Steven Cormor, Cultura postmodernd, Editura Meridiane,

Bucuregti,1997,p. 18.
l. Terry Eagleton, The post_ModernAura :
2 . I bidem p
, .2 5 . The Act of Fiction in
an Age of Inflation, i995, in S. Connor,op.
cit., i.Zq.

,i
 Capitolul 3
Schi15a antropologieiculturalemoderne

3.1. Antropologiacultural[ in contextul

Etiin(elorsociale
Disciplinl relativ tinir[, existentaantropologieiculturaleca
un cdmp particular de cunoagterenu depdgegte,dupd unii
autori, mai mult de un secol.Desigur,dupdcum se intdmpll
mereu atunci cdnd sunt ciutate originile, plrerile diferl.
Printre pionierii acesteidiscipline, Robert Lowie (c[ruia ii
datorlm prima istorie a antopologieir; ii numegtepe C. Meiners
(cu lucrareaGrundrissder Geschichteder Menschheit,publicat5
in 1785), GustavKlemm (cu Allgemeine Cultur-Geschichte
der Menschheil,din 1843)gi TheodorWaitz(cuAnthropologie
der Naturvtilker,in gasevolume,publicateintre 1858gi 1871).
insd acegtiase revendic5,la rdndul lor, fie ca ,,descendenli"
ai lui Montesquieu,fie ai lui Voltaire2.&lward Evans-Pritchard,
pe de altl parte, afirm[ cI despre antropologieca $tiintd
socialdsepoatevorbi doar de la sfdrgitulsecoluluial XIX-lea,
mai precis,din momentulin careseincepeclasificareasocietii-
trlor pe bazastructuriisociale,depdgindu-se cadrele,,istoriilor
naturale ale omului"3. Indiferentinsi de aceastddepigire,

1. RobertLctwie,TheHistory of EthnologicalTheory,Holt, Rinehart

and Winston, New York, 1937.
2. Op. cit., ed. fr., Payot,1991,pp. t7-24.
3. YeziEdwardE. Evans-Prirchard, SocialAnthropology,Cohen&
WestLtd., Londra, 1951,pp. 37, 40.
 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMUL iI.J ANIROPOLOGIA
CULTURALA 205
crede Peter Murdock, ceva din ,,ereditatea"disciplinei, in
carese glsesccombinateinteresulpentrubizarerii exoticecu antropologiaculturall, aldturi de arheologie,
antropologie
cel pentru istoria naturali, s-a transmiscitre qtiinfa sociald lingvistic5, antropologiefizici gi antropologie
aplicati. Sd Ie
modemf,a antropologiei,tot a$acum in sociologiese poate considerim pe fiecarel.
mereuidentificanexulinceputului,formatla intersecliadintre Astfel, arheologiaincludein primul rdnd
variantaclasicd,
filosofie gi preocupareapentru reforma socialll. cunoscutila noi in cadrulistoriei, carepresupune
combinarea
Antropologiaculturali face parte diq gtiinlelesociale,nu izvoarelorde arhivdcu celemateriale,prorrnlt"
din excavlri.
insd intr-un mod lipsit de ambiguitate,presupundndinrudiri Deosebireafatd de arheologiaistoric5
line in primul r6nd de
gi intersectiri dintre celemai diverse: cu sociologia,etnografia, .adAncimea"trecutuluicare esteavut aici in vedere,
in cazul
folcloristica, filosofia, studiile culturale. arheologieianfopologiceavdndu_se in vedere,cu predilecfie,
in ceeace privegterecunoa$terea disciplinei in RomAnia, trecutul recent. Tot aici este inclustrarheologia
industriald.
acestlucru s-a petrecutdoar in urml cu cAtevadecenii2,iar Aceasta vizeazd intreprinderile de tip industrial
specifice
desprepracticareaei efectivl putem vorbi doar dupl 1990. diferitelor perioadeistorice gi zone geografice
: sistemede
Incepdndde atunci, ca gi in cazul altor domenii, in Romdnia irigalii, tehnologiide construcf iniUgia protecgionistd
s-aincercat,recuperarea"aces0ei discipline,ceeace inseamni evalueazlfactorii de mediu ce" altereazd,
"t".
siturile istorice sau
recuperarea textelorfundamentale,a metodologiilorde practi- preistorice: de la pesteripdni la orage
rnedievale.
care a ei gi a diferitelor curenteEi traddii de gdndirece s-au Antropologiafizicd, cea de_adoua ramurd,
presupune:
dezvoltatin interiorul disciplinei. primanlogia sau studiul vielii gi al
biologiei primatelor;
,,Recuperarea"amintitd trimite inprimul rAndla o perspec- paleontologiaumand,careidentificr gi
studiazafosilele'mane
tivd istoricd. gi in cadrul acesteitentativede a schilatabloul sauprenmane; antropologialegald, adic5
anfopologiei modernevom procedaistoric, urmlrind evolulia ramurace investi_
gheazd.victimele crimelor gi accidentelor
diverselor curente in cele mai importante spafii gtiinlifice Ei care stabile5te
paternitateaumanl prin intermediul
occidentale. analizetorgenetice,gi
geneticapopula|iilor, care studiaz5
diferenlele ereditarein
cadrul populatrieiumane.
Tradrtiidisciplinare
!(ronoloSta lingvisticd este,la rdndul ei, constituiti din
Compar6ndacestespatiigtiinfifice,putemsurprindeatatdife- mat multe subramuri: lingvistica istoricd,
ce reconstituie
ren(eintre traditiile nationale,cdt gi diferentreterminologice. onginile limbajului gi ale diferitelor familii
oe iimoi ; lingvisrica
In StateleUnite, antropologiaculturall estepartedintr-un descriptivd, care studiazr gramatica gi
sintaxa diferiteror
ansamblude discipline antropologicemai vast, care include limbi, 9i sociolingvistica,ce sardiazdutitizere2
limbajului in
comportamentulcopunicativ al vietriicotidiene.
1. GeorgeP. Murdock, Cultureand Sociery,University of pittsburgh Antropologia culturald, ralnura care ne
intereseazl cu
Press,Pittsburgh,1965,p. 16. deosebireaici, reunegtegi ea un ansamblu
disciplinar:
2. Cu toateacestea, practicade cercetarea $colii Gusti,dinperioada etnografia,studiulculhrrilor (saual societEflor)
interbelicd, s-a apropiat mult de cea a antropologieiculturale. conremporane ;
De asemenea,trebuieamintit faptul cd temelegi ideile antropo-
logiei socioculturaleau fost cunoscutein epocd. l. il urmezin clasificarepe_MarvinHarris,
CulturalAnthropology,
Harper Collins CollegeFublishers,N"*-ioit.
rsSS.

GABRIEL TROC
antropologia medicald, ce studiazi factorii biologici gi
culturali in relalie cu stirile de s5nf,tate, de boalE gi de
vindecare ; antropologia urband, care studiazd viatraoraqului
(in special ,,patologia" urban[), gi antropologia dezvoltdrii,
care se concentreazf, asupra cauzelor subdezvolt5rii gi ale
procesului dezvoltf,rii tirilor din Lumea a Treia.
tn fine, antropologia aplicatd este ramura ce mobrlizeazd
acliunea, practica, rezolvarea de probleme concrete in comunit{i
determinate pe seama rezultatelor produse in domeniile mai
sus amintite.
Toate aceste ramuri constituie ceea ce americanii numesc
,,antropologia general5" gi care astdzi este definitd drept
cercetare globald, comparativd Si multidimensionald a uma-
nitnui.
Se igrpune o scurtd parantezd in leglturd cu folosirea
termenului de ,,culfur5" in loc de cel de ,,societate" : in
antropologie, aceastf, posibilitate de interganjare termi-
nologicd tine de practica taciti de a circumscrie grupurile
umane ca societili sau, mai adesea, datoritl cercet5rii unor
grupuri mici, precis circumscrise spatial, ca microsociet[1i,
care, se presupune, impdrtigesc o culturd relativ omogen
distribuitd gi uniform interiorizatd. Prin urmare, termenii
,,culturd" gi ,,societate" sunt utilizali in foarte multe cazuri
ca fiind sinonimi.
Revenind la clasificdrile ,,nalionale", in traditia francezd,
studiul culturilor este alocat la doud discipline inrudite, consi
derate ins[ intr-o subordonare ierarhic[: etnografia qi etno-
logia.
Etnografia consti in observareaqi analiza grupurilor umane,
consideratein particularitatealor, urmlrind restituirea,cdt mai
fidelE cu putin15,a viegii fiecdreiadintre ele.I
1. Claude f,€vi-Strauss,
"4,ntropologia
structurald, Editura Politicd,
Br,rcuregti,1978, p. 4.
,l
POSTMODERNISMUL
iN NNTNO.POLOGIA
CULTURALA 207
Etnografia, afirmi Mauss, ,"estein mod esenfial o activitate
cercetare gi a semnificafiei sale mai generale pentru practica
gtiin[ifici din anrropologie.
)
Tradilia englezd, pe de altl parte, alocd studiul cutturii
,,antropologiei sociale". Aceasta este coneeputE ca parte sau
subdiviziune a unei sociologii generale gi igi concentreazl
demersurile de cercetare asupra ansamblului vielii unui grtrp
uman din perspectiva diferitelor institulii sau sisteme care
subintind ,,structura sociali', : sistemul de rudenie, organizarea
politicd, ritualuri, tradilii, cutume privite ca institulii
structu_
rate cu functii specifice care constituie impreuni unitatea
vietii sociale a grupului sau comunititrii3.
In fine, in Germania (qi, prin influenl5 germanl, in cele
mai multe dintre 1drile Europei Centrale gi de Est), studiul
culturii v izeazd,cu preponderen(Ecultura popularl, infeleasd
ca expresie a ,,spiritului poporului" sau a natiunii, intr_o
tradilie de cunoagtere a cuhurii ce coboari de la Herder.
traditrie ce consider[ cd fiecare popor_nafiune se manifestl
cultural intr-un mod unic, ia,rrddlcinile acestei rnenifestEri se
procesului istoric de constituire,a statelor.na(ftrni in
aceastd
parte a Europei, este evidenti.)
1. Marcel Mauss, Manuel d'ethnagrapkie,payot, paris, ZOO2,
p. 19.
2. ClaudeL6vi-Strauss,op. ctt., p. 5-
J. Vezi Alfred Radcliffe-Brovm,Strueturdgi
funclie tn societatea
primitivd, Editura Polirom, Ia*i, 2000.
 GABRIEL TROC
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOTOGIA
CULTURALA 209
Epuizdndaceastdclasificare,precizim cd in lucrareade din epocamarilor descoperirigeografice,au fost
fald am avut in vederein special uzanfeleantropologieidin opuseintr_un
f9l sau altul societii{ilor,,civilizate,', fie cI era vorba
traditia anglo-saxond,ale clror principale coordonatesunt despre
diferite civilizalii antice sau premoderne,fie
urmdtoarele: in raport cu
civilizafiamoderndoccidentale.Acesteadin urmE
o AntropologiaculturalSsau sociall vizcazd,studiul gru- eraualocate
istoriei, avAndo semnificatrieparticularl in concep(ia
purilor socialeprin prisma tradiliilor 9i instituliilor culturale occi_
dental5 despre lume gi fiind parte din teoretizdriie
ale acestora,infeleseca forme de acfiuneumanl implicatein asupra
istoriei din frlosofiagi istoria moderne.in raport
procesulde reproduceresociali a vielii. cu acestea,
societltrile,,primitive',au fostprivite capopula$inesemnificative
r ,Cultura" unei populatriireprezintiiansamblulideilor,
pentru ,,istoria cu sens,,,ca alteritateibsoluta
concepliilor, credinfelor, ritualurilor, institugiilor etc., eare ori ca ultim
reperpe scaracivilizdrii. Din aceastlperspectivd,populatriile
este istoric Ai contextualdeterminatgi care este deopotrivd primitive au fost adusein atentiefie ia eGmente
transmisde la o generaliela alta gi recreatde cltre fiecare de contrast
pentru umanitatea civilaatd, fie ca ideal romantic
generaliein parte. al omului
o Termenul,,antropologie'acoper[ atAto perspectivi de de_patologiilecivilizagiei(incepdndcu J.J. Rousseau).
l"tir:
InsI de-abia in secolul al XIXlea jgi ca unnare
interogarea grupurilor sociale sau culturale, cdt gi rezultatele a colo_
nialismului), interesulpentru acestepopulatriinu
acesteia(ca, de exemplu,in expresia,,studii de antropolo- mai esteunul
diletant, intdmpltrtor gi adeseaaneciotil,
gie"). Practica sau procesul de cercetareefectiv[ poartd ci devine unul
sistematic, cu pretenfii qtiintifice. Interesul pentru
numelede ,,etnografien,carein aceastdtraditie se confundd studiul
societ5tiise divide ca urrnarea acesteiviziuni iualiste
gi cu metodade cercetareaferent[ domeniului (se vorbegte asupra
societiililor umane, sociologia tratdnd societltrile
despre,,metodaetnograficd",,,cercetare etnograficd"; uneori, complixe
in timp ce antropologiaseva ocupade socieriigite
rezultatul final al cercet?irii- textul - este Si el numit ,,etno- I.uy.Td:*?,
tradlfionale.Incepdndcu sfargitulsecoluluial xlXlea.
grafie"). in plus, in antropologiaamericand,dupl cum s-a inters ul
pentru populafiile aga-zisprimitive s-a concentrat
vdzut in clasificareaanterioari, etnografiamai esteintelease in cdteva
arii, intre care cele mai denspopulatede antropologi
ca fiind una dintre ramurile antropologieiculturale. au fost
cu precldere insuleledin sudul Oceanuluipacific,
o Cercetareaculturilor presupune,ca principiu orientativ, Australia,
insuleleIndoneziei,Africa Centrald,vestul Braziliei gi
principiul relativismuluiculhrral. Diferitele culturi, subacest estul
Canaddi.
imperativ, sunt vEzute ca tot atAteamodalititri distincte de
ingelegerea lumii. in aceast6traditrie,culturile nu pot fi nici
Careesteinsdobiecnrlantropologieiculturaleastizi,
ienrhuate, nici reduseuna la alta, iar umanitateaaparein inn_un
momentin care cultura traditrionaldestepe cale de
acelagitimp ca fiind unicl gi plurald. disparigie
incele mai multe peti ale lumii, iar de populalii
,,pri_itiu",,
ori,,f5r[ istorie" estedin ce in ce mai greu si discutim?
Obiectul antropologiei culturale FIrd indoiall cd, in conditriilegtoUaizerii, este greu
sI
mai vorbim despreculturi izolate autosuficiente
Din punct de vedereistoric, obiecnrlantropologieiculturale !i Jare igi
perpetueazdnealteratetraditiile, obiceiurile gi
s-a constituit in jurul studiului socier5filor.primitive. - sau instituliile. in
acestcontext,obiectulantropologieiculturale,aga
al societElilor,,ftr5 istorie" 9i fdri limbl scrisl - care,incepAnd cum a fost
el definit in perioada de formare gi in cea clasici,
devine
 2LO posrMoDERNrsMUL
iN eurnopoLocrA cuLTURALA 21r
GABRIEL TROC

rnoperantpentru definirea disciplinei. Odat5 cu iegireadin careau intemeiat0is_crqh_nl gdnditoriprecumAugusteComte,

izolare a populatriilor ,,exotice',, dar gi ca urnare a unor Emile Durkheim, Karl Marx, Max'Weber,
antropologii se
procesepolitice cu o sernnificatrie
apartepentrudestinulantropG_ revendici de la Montesqu-ieu, EdwardTylor, Henry Mo"rgan,
logiei (in specialsfdrgitulcoronialismuluigi formareaulrimelor JamesFrazer etc. Aceastdrevendicare
trimlte, desigur,gi la
statenationale),antropologiigi-aureevaluatopliunile. putem un orizont conceptualgi problematicrelativ
specific, insugit
spunec5, intr-un anumit sens,sfdrgifulperioadeiclasice_ la de cltre cei care devin cercetdtori intr_una
din cele doui
care ei au contribuit chiar fEri voia lor _ a insemnatpentru discipline gi care esteulterior reprodusprin
citlri, referinle,
antropologiatAt un impas, cdt Ei o iegire fecundl. Impasul manuale,bibliografiietc.
provenea,evident, din disolufia obiectului tradifional (fapt Un al doileafactor.(gice-lmai important)
estemetodologia
valabil gi pentru folclorigti). parteapozitivd a Iucrurilor s_a utilizarl de celedoul disciplirr", ,p." deosebire
O" ro"ioioli"
arbtatinsr odatr cu observaliaci perspectivafolositdde crtre - carecel mai adeseapreferdutilizareametoderor
cantitatiie,
antropologi- aceeade a consideraculturile in particularismul prin care se reu$e$teevaluareastatistici
a unor populalii
lor - impreuni cu metodaspecificl antropologiei_ cercetarea intinse -, antropologia se definegtein
mod esential prin
etnograficd- constiruieun ansamblude investigatrie gtiinlificI practica_.cercetlriipe teren. Metoda
sa principald _ metoda
cepoatefi utilizat cu succesoriundealteritateasefacevizibild. etnografic[, prin care se realizeazl descrieri
interpretlri
minufioasepe seamaobservalieinemijlocite li
pe teren_ esteo
metodl calitativd,prin careantropologii evalueazddeopotrivl
ls!:cte ce {in de via[a comunitarl ca intreg gi altele ce de
individ gi de fetul in careacestainterio rizeLanormele fn
comu_
nitnlii in viala sade zi cu zi. Dacdsociologia,
univocl agacum era in cazul ,,culturilor exotice,'.Sensurile cel pufin intr_o
variant5,standard ", urmlregteregularitdtriiipologice
conferiteq!.e-q4IJiidevin mai difuzeEi nu se mai referi doar (indivizi
depersonalizagi), antropologiaculturali estointiresati deraportul
la populalii neoccidentale,ci trimit la alteritatearegdnditi dintre culturl gi personalitate,in sensul
chiar in sdnul societigii proprii cercet[torului. Interisul de urmiririi unor cazuri
individualecu istoria lor personall, .u ,.ur"rl
lor de via1i, cu
triirile. de naturd psihologicr a unor
anumite evenimente
comunihre, ce dau seamade coduri culturale
precise,care
ghideazi comportamentul.
Antropologiapracticatdin socretateaproprie
. tinde si se
orientezecdtre acelegrupuri, de obicei marginale,
care sunt
greude investigatprin anchetasausondajul
d! tip sociologic:
grupuri marginaledin punct de vedere
eco_
nomic, etnic: bande saugang_uriurbane, "t-por,u_"ntal,
Deliminrea antropologiei culturale minoritali sociale
fald de sociologie de tipul homeless,minoridti sexuale,OepenJentri
de droguri,
Chiar dacl nu este cel mai important factor de delimitare, sectereligioase,grupuri ce practictractiviteli
semilegale(de
trebuieamintit apelul la doui tradi{ii diferite de cunoagtere: tipul economieisubteranesauascunse),
minoritali etnicedefa_
daci sociologii considerdintre frgurile intelectualeproeminente vorizateetc. (Trebuieamintit, totugi,cI
aceastedirectriea fost
 2I2 GABRIEL TROC
deschisl p_e,,n1fq^p14pf,',"$at5in sociologia amOricanl - ca
,'*,,'ioc-iologi"e-a
dev-ign1ei" l de rnembrii gcolii din Chicago.)
r----"A;lropologii suuiitiarFii'roeramaticcaiiitd?iit;rrafi ",
al grupurilor pe carele cerceteazlgi urmlreqte
"indepIrtat",
sI aduci in .centrul socialului" reprezentiiri,conceplii,compor-
tamenteconsideratede simgulcomun ca fiind .reziduale",
deviante,atipice; ea incearcdsI faci acestlucru abordAnd
acesteviziuni in mod simpatetic,din interior sau,,dinpunctul
de vedere" al grupurilor respective.
Antropologiasedistingede asemenea prin tipul de text pe
care cel mai adeseail produce, prin genul scriiturii; este
vorba despremonografia etnografici, un gen care, istoric
vorbind, a consacratantropologiain raport cu celelaltegtiinle
sociale. in antropologie,monografia reprezinti un tip de
textualizare fundamentatpe experienta de teren a cerce-
tdtorului, care presupuneacoperireaintegrali a aspectelor
vietrii unei comuniteti. Ca gen gtiin1ific, se distinge prin
permisivitate fati de diferite mijloace stilistice gi retorice,
imbrfui$andatAtgenulnarativ- naratiunide via1d,ale istoriei
orale, descrieri gi reproduceride texte folclorice -, cdt gi
variateforme ale genuluigtiinlific (de genul analizeide text),
eseului,tratatuluig.a.m.d.
O alti diferenp fa1[ de sociologiefine de raportul pe care
cele doui disciplineil intretrincu teoria in practicaqtiintrific5.
In timp ce in sociologiesepornegtede la o problem[ 9tiintrifici,
pentrucaresociologuladunl materialulnecesarprin tehnicide
genulchestionaruluisauinterviului ori prin apelulla statistici
publicegi interpreteazlacestedatedoarpentrua clarifica pau
a rezolva problema teoreticd propusd, in antropologie,se
pleacl nu de la o problemd(practici sauteoreticd),ci de la o
situagie(de la un contextde vi'tx) de careantropologultrebuie
s[ deaseamain totalitate,ceeace inseamndsi o inregistreze,
sd o clasifice, sd o comparecu altelesimilare gi si o explice.
in cercetarea detip etnografic,spredeosebiredecelesociologice,
problemeleteoreticeapar mult dupl incepereacercetlrii.
POSTMODERNISMULiN ENINOPOIOGIA CULTURALA 213
Dacd sociologia alege subiectele dupi un proiect meliorist,
fiind preocupatii in special de survenirea modernitilii gi de
problemele aplrute odati cu aceasta, in schimb, antropologia
urmeaz[ proiectul ,,cartografierii culturale" a societilii umane.
Din aceasti perspectivl, demersurile celor doui discipline au
fost, p6ni spre anii '70 ai secolului trecut, mai degrabi opuse,
sociologia evaludnd fenomenele ce survin odatl cu moder-
nuarca gi vizdnd ameliorarea acestora, in timp ce antropologia
fintea cltre lumea care s-a pierdut sau este pe cale s[ se piardl
odati cu modernizarea (o separare nefericitl, anuopologia
llcdnd o distinclie prea neri intre Occident gi ,,restul lumii",
in timp ce sociologia tindea sd ignore ceea ce se g[sea in
afara societllilor moderne).
in nne, munca antropologului presupune un efort individual
gi privatriuni legate de munca de teren cu cuue sociolosii se
intilnesc mult mai rar.
Este la fel de adevdrat insl ci, recent, genurile se intre-
pltrund, astfel incdt o cercetare sociologicl intinsl nu se
poate lipsi astlzi de colaborarea cu antropologii pentru obfinerea
unor ,,studii de comunitate", la fel cum antropologii apeleazl
uneori la sondaje gi metode cantitativ-statistice.
Antrop olo gia culturald g antop olo gia fiIos ofi cd
Am amintit la inceputulacestuisubcapitolcE antropologiaca
gtiinld sociall i5i are incepurulin a douajumdtatea secolului
al XIX-lea. Proiecnrlantropologieica gtiin([ generalla omului
esteinsd mult mai vechi. Filosofii iluminiEti l-au dezvoltatin
mod aparte,incercdndsI identifice aceleconstanteale naturii
umanecare fuc posibildo viziune optimisti asupraumanitdtii
ca intreg. Raliuneava fi pentru acegtianofiunea-cheie,consi-
derareaacesteiaca fundamentpentru acfiunegarantdndposi-
bilitateainsugiriidemocraticea normeloruniversalealeproiec-
tului iluminist de societate.
Antropologia lui Kant, de exemplu, este una optimisti,
fundamentatlpe nofiuneade progres. progresul umanitilii
 214 GABRIEL
TROC
cltre o paceuniversaH,a$acum voia Kant, s-ar datoradispo-
ziliilor naturaleale omului, care imprimd migcdrii o anumitl
direcgie.Pusin fatradiferenlelorumane,Kant le identificl (in
spiritul timpului sIu) ca fiind diferenfede rasd.intrebareace
aparepentru Kant este urmitoarea: dacd existl mai multe
rase, unnezvd sd admitem sau mai multe ra(iuni in egaltr
mlsuri indreptdgite,sauuna singurd.Kant afirmi - cum era
firesc pentru intreaga sa desfEgurarefilosoficl - unitatea
specificdEi, deci, ra(ionali a omului, explicind raseleca pe
varietSliereditare,ce descinddintr-o singurdtulpini. Varietatea
raselor este explicatii prin dispozilia natural5de adaptarea
specieila toatezoneleclimaticel.
Idealismulgermana dus mai departeproiectulunei antro-
pologii universaliste.intre reprezentantiilui, se distinge,la
sfArgitulsecoluluial XIX-lea, filosoful germanMax Scheler.
Pentru Scheler,intrebarea,,Ce esteomul ? " poateprimi un
rispuns adecvatdoar in misura clarificlrii def,rniliilor sau
conceptiilor dominantepe care umanitateale-a produs de-a
lungul istoriei. DupI Max Scheler,acesteaar fi urmltoarele :
f . imaginea iudeo-cregtin[, ce definegteomul drept fiinld
cdzutl din stareaparadisiacl,caunnare a plcatului originar ;
2. imagineagrecilor antici gi a Iluminismului despreom, ca
fiinld calitativdiferitEde celelalteprin darul ratiunii; 3. con-
ceptria$tiintific-modernla omului : omul nefiind altcevadecdt
un animal aflat pe treapta cea mai inaltl a evolugiei; 4.
viziunealui Niezsche gi Klages,carepretindecI omul esteo
fiintrtrepuizati din punct de vederebiologic, vitalitatea sa
fiind n5ruitnde ,,spirit", Stiintl Sitehnologie; 5. tot Nietzsche
afirml insi cd, odati eliberatde subtutelasufocantla divinit5lii,
omul igi poatelua destinulin propriile mdini 9i poateascede
cf,tre o stare superioard- cea a supraomului2.(Observim
1. VeziMirceaFlot'tm, Isbrta FilosofieiModerne,Tiparul Universitar,
Bucuregti,1938.
2. Yezisupral.l.
POSTMODERNISMUL ir.r ENTROPOLOGIA CULTUNEI-A ZTS
europocentrismul acestei enumerdri; dodr imaginile omului
occidental conteze pentru Scheler.) in opinia lui Scheler,
identificarea acestor imagini este importantd pentru cd diferite
conceptii asupra omului dau nagtere la conceplii diferite
asupra istoriei gi influentreazl direct actiunea umand. Ca
urfiuue, scopul antropologiei frlosofice ar fi acela de a reconstrui
o .istorie a con$tiintei de sine a omului", ceea ce inseamnd o
istorie a modurilor in care omul s-a conceput pe sine atat ca
fiintl biologic[, cdt Ei ca fiin(i rafionall AceastE cunoa$tere
de sine ar asigura, crede Scheler, fundamentele pentru $tiintrele
sociale, istorice gi psihologicel.
Tradilia materialistl preia, la rAndul ei, tema unei antropo-
logii generale. Ludwig Feuerbach va a$ezapreocupirile sale
de criticl filosoficd, indreptat5 in special impotriva religiei,
sub numele de ,,antropologie". Feuerbach afirmd cd omenirii
i se deschide o gartsl noul - de fericire, prin emanciparea de
religie. Critica sa asupra religiei pleacd de la asumpfia cI
natura este fundamentul gi principiul ei insegi. Divinitatea nu
ar f,r altceva decdt natura pe care omul, in aspiralia sa cdtre
absolut, o ipostaziazd in diferite forme supranaturale. Critica
religiei este urmatl de critica sistemului hegelian, Feuerbach
acuzdndu-l pe Hegel cd demersurile sale sunt false chiar din
punctul de origine, acesta preferdnd sI inceapl demersul
filosofic nu de la existenfareal5, ci de la no{iuneade ,,existenld',,
de la ,,existenfaabstracti". A porni in filosofare de la existenfa
realS inseamnl pentru Feuerbach a reforma filosofia, iar o
noud filosofie trebuie sd porneascl de la omul concret, sensibil,
inteles in intregul lui (biologic, psihic, ratrional), ca bazd.
pentru a explica fenomenele, lumea spirihrlui. Feurbach afirmd :
Filosofia noud este dizolvarea completd, absoluti, necontra_
dictorie a teologiei in antropologie, clci ea este dizolvarea
l. VeziM.J. Inwoodin TedHonderich(ed), TheOxfordCompanion
to Philosophy,Oxford University press, Oxford gi New york,
1995.
216 GABzuEL
TROC
acesteianu numaiasemenea filosoheivechiin raliune,darSiin
inimd; pe scurt,in fiin1aintreagd,reall a omuluir.
Ca urmare, ceea ce propune Feuerbacheste o filosofie
care, in[elegdnd omul in primul rdnd ca parte a naturii,
redefinegteesentaumani, ficdnd loc unui orizont de acfiune
pentru oamenicare nu mai este intermediatsau conditrionat
de factori supraumani.
Mai aproapede timpurile noastre,filosoful germanErnst
Cassirerincearc5gi el si clarifice problemaesenleiomului,
dincolo de diferenlelede ras6, de culturl gi de civilizalie.
Ceeace-l separipe om in mod fundamentalde alte organisme
vii este,credeCassirer,capacitateade simbolizare,prin care
omul se adapteazdla mediu ,inventdnd" o noud dimensiune
a realit[1ii. Spre deosebirede toate celelaltefiintrevii, omul
nu treiesteintr-un universpur fizic, ci intr-unul simbolic- un
universalcdtuitdin p54i interdependente, cum suntlimbajul,
arta, mitul, religia, $tiinta. Ceea ce propune Cassirerprin
aceast[ ipotezdeste o l5rgire a definitrieiclasice a omului :
omul ca animal ralional. Rationalitateanu caracterizeazdtoate
acfiunile umane; de aceea,pentru a da seamade om in
intregul s5u, ceeace inseamn[o explicatrieempiricda naturii
unume, arrnlz;amodalit5lilor de simbolizare ar exprima mai
bine sarcinaunei antropologii filosofice comprehensive2.
Desigur,preocuplrile legatede antropologiafilosoficl gi
de esen[aomului au stat dintotdeaunain centrul interogaliei
de tip filosofic. Ce deosebirefundamentaliexisttrinsl intre
antropologiafilosofrcd gi ceaculturald? Pe scurt, antropologia
filosoficd are ca scop clarificareaumanitilii omului, dincolo
de situaliile particulare in care oamenii viefuiesc. Dupd cum
estebinecunoscut, filosofiavueazd,ungrad. inalt de generalitate
l. Ludwig Feuerbach,Tezepreliminarepentu reformafilosofiei,
apud A. Marga, Introduceretn filosofia contemporand,Editura
Polirom,lagi,2OO2,p- 28.
2. Yezi Ernst Cassirer,Eseu despre om, Editura Humanitas,
Bucuregti,1994.
POSTMODERNISMUL
iN ENTNOPOIOGIA
CULTURAI,AZTI
in ceeace privegtecondigiilein careomul, ca fiinfi genericd,
seinsereaztr in realitate.Ea rdspundela intrebarea: cum este
cu putin(5 ca, dincolo de diferentrelece ne despart,si avem,
ca oameni,perceplii, idei, gdnduri etc.formal identice? Tot
antropologiafilosoficl are in atenlie fundamentelesauprin-
cipiile pe care.infeleswilenoastredespreumanitateaomului
selntemeiazd.in fine, antropologiafiloioficl esteacearamurd
a filosofiei ce asigurl bazapentru filosofia valorilor, filosofia
culturii, etici, esteticdetc.
Antropologiaculturaldse afli intr-o pozilie ambigul fald
de acestproiect filosofic. Desprinsdin secolul al XIX-lea,
asemenea altor gtiinlesociale,din filosofie, antropologiaculnmli
asumdsarcinade investigarea omului ca proiect gtiin1ific,
ceeace presupune:
1. Investigalia empiricl exhaustivd, fapt ce trimite la
,,cartografierea"tuturor culturilor vii, cu accentpe culturile
exotice, necunoscute,care fac cel mai problematic tabloul
unei umanitEliunitare.Ceeace intereseazlin aceastldireclie
estediferenfa,alteritatea,variatriaformelor de expresieculturala
gi de organizaresocialS.Aceastiidirecfie a asumatca sarcinl
inregistareaminrilor, riunlurilor, practicilormagice,tabuurilor,
relatriilorde rudenie, ierarhizdrii socialeetc. intr-o manierl
cAtmai fideld gi mai variat[, precumgi explicareaacestorain
contextelelor determinate.
2, Producereaunor teorii care sd gdseascd regutaritdlide
lege iptre fapteleculturaleobservate(de exemplu,explicarea
autorit5tii puternice a tatelui fa!5 de fiu prin existentaunei
relalii lipsite de autoritateintre nepot gi fratele mamei) sau
caresd identifice echivalentreintre forme culturale manifestate
in societlti situatein regiuni geograficediferite (de exemplu,
riturile de trecere).
Paradoxul in care s-a gdsit antropologia culturald, la
inceputurile ei, fine, ca urnare, de urmirirea acesteiduble
finte: pe de-o parte, inregistrareavarialiei culturale, iar de
cealalt[ parte, teoretaarea- mogteniti de la traditia umanistl
occidentalS- asupraunitdtii omului dincolo de diferenle.in
proiectul ei inilial, antropologiaa vrur si rdspundi la doui
218 GABRIEL TROC
cerinte,nu foarte usor de conciliat: si fie o gtiinti riguroasd
(dupI modelul gtiinlelor naturii) gi sE dea, in acelagitimp,
rdspunsurigeneralizabiledespreom gi condilia sa cultural5,
rdspunsurice tin mai mult de filoiofie saude $tiinteleumane.
intreberile la care antropologiaa clutat rlspunsuri au fost:
Ce esteomul ? Ce il diferenliazdde restul lumii vii din care
s-a desprins,continudndtotugi sE-i fie parte constitutivl ?
Careestetemeiulunitllii umanititrii? Exist5 o naturdumand
universalS?Cum se explicd diversitateaextraordinarda
modurilor umanede fiinfare ? Suntele rezultatulunor prede-
termindri geneticesau ale conditionlrii culturale? I Aceste
intrebdri au fost puse, desigur, Si in alte discipline, insl
anffopologiaa incercatsI le dea un rispurs care s[ nu poatl
fi infirmat de cazul vreunei situatii particulare. Plecdndde la
studiul,,umanitililor indeplrtate", s-a urmlrit construirea
unui tablou cdt mai completal umanitllii in genere.
Ce fel de $tiinti esteastdziantropologiaculturalS?Ca,Ei
in alte Stiinte sociale, 9i in antropologieexistd o seamdde
incertitudini. Exist5 voci care afirml cd, odatdcu disparilia
societiifilor exotice- obiectul ei inigial -, antropologiaEi-a
incheiatmisiunea,rimdndnd o practictrbundpentru anticari
gi custozide muzee.Al1ii, dimpotriv[, afirml ci metodologia
bazatd pe munca de teren, ca gi generalizdrile pe care le
produceantropologiaplecdndde la o bazl empirici larg5, o
calificd pentru a servi de model gi altor gtiintresociale.tn ce
priveEtestatutulei gtiintrific,putini antropologio mai considerl
o gtiin[driguroas5,careformuleazdlegigi stabilegtecorelatrii
necesare.Mulli o considerdchiar la cel5laltpol, ca o practicd
de cunoagterehermeneuticd,ce analizeazlin detalii practici
culturale dintre cele mai diverse, descriindu-leEi inter-
pretandu-lein forma unor verosimile".
"fic[iuni
l. Yezi GeorgetaMarghescu,Introduceretn antropologia culturald,
Editura Fundaliei ,,Romdniade Mdine", Bucuregti,1999,p. 8.
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOLOGIA CULTURALA 2I9
in concluzie,antropologiaculturalds-aformatin condiliile
istoricealeintAlniriidintreomul occidentalgi ,,cel[laltexotic",
definindu-seca $tiinti a asemdnlrilor gi deosebirilor,cum
spuneaClyde Klockholm. Meritul ei istoric a fost acelade a
demonstracd a fi diferit nu inseamni a fi inferior gi cd
diferenlaare drept corelativ asemlnareadintre oameni.
3.2. Sensuriale ,,culturii" in antropologia
culturali
in 1917,Robert Lowie proclama cultura ca fiind unicul 9i
exclusivul subiect al etnologiei, agacum mintea e obiectul
psihologiei,viala al biologiei etc. FIr[ indoialdinsd cd, si la
vremea respectiv5,conceptulde ,,culturd" era implicat in
domeniidiferite, afirmatialui Lowie lindnd mai mult de ceea
ce americaniinumescwishful thinking, o dorin$ mai mult
decdt o realitate. Chiar dinspre antropologi, reactiile au venit
imediat, argumentdndu-secd obiectul antropologiei este
evolugiaumanll.
Lowie vorbeainsi in numelenoii gcoli de antropologie-
de-abiainf,rintatEin SUA -, careproclama,,cultura"ca obiect
predilectal disciplinei.O genera(iemai tdrziu, ins5, afirmatia
sa a fost luatl foarte in serios.
pupd cel de-al doilea rdzboimondial, gtiintelesocialeau
cunoscutin SUA o dezvoltarecu totul semnifrcativl, fiecare
identificdndu-giobiectul sdu. Cultura a rtrmas monopolul
antropologiei; mai mult, conceptulutilizat in antropologiegi
intr-o ramurd a sociologiei a fost vdzut chiar ca un soi de
piatrdde temeliea gtiin[elorsociale.Doi dintremarii antropologi
ai momentului (Kluckhohn gi Kroeber) opinau, in 1952, cd
e o notiune-cheie
ideeaculturii, in sensultehnic-antropologic,
in gdndirea contemporandamericani. In ceea ce privegte
1. VeziAdam Kupr, Culnre. TheAnthropologist'sAccounf,Harvard
University Press,Cambridgegi Londra, 1999,p. IX.
 2N GABR.IEL f,ROC
antropologia,cultura era comparaHcu gravitalia(ca obiect
de cercetarein fizicl) saucu evolulia (in biologie)t-
De-anrnci,ins5, lucrurile s-ar-lrchimbat substanflal.Anho-
pologii se glsesc in pozilia incomodl in care, fir[ a mai
corxideraculturaca un soi de piatrl de temeliea disciplinei,
seconsider5inc5 specialigtiin studiul culturii, cu toatec[ nu
urai sunt siqgurii experli in domeniul culturii.
Problema acuti apare aulnci cdnd atentriaasupra culturii
se deplaseazade la ceva ce trebuie descris, interogat sau
poateexplicatla cevacare,la rindul s5u,explicd.Cu certitudine,
cultura explicd anurnite lucruri, insd oferl doar o explicalie
par[ialEa felului in careoameniisecomporti, gdndescsauigi
modificl gdndireagi comportamentul.AIte elemen$e explicative,
intre care fortele politice Ei economice, instituliile sociale,
proceselebiologicegi psihice,nu pot fi datela o parte sau
-
ceea ce antropologii practicl adesea- interpretate la rdndul
lor in termeniiculturii (reduc$enumiti problema
este ci inslqi cultura poate deveni --culturalism").
atunci cand i se alocd
forld explicativd - o redutabild fantomf, folositd in cdmpul
politic. Cultura poatefi utilizati atit pentru a clamalibertatea,
cdt gi pentru a justifica opresiunea.Cultura a jucat un rol
importantin obfinerealibertitilor de grup/identitarein SUA;
in Africa de Sud, ins5, cultura a funcfionat ca instrument
pentru men(inereaapartheidului: ceeace s-a sus(inutacolo
dupl rlzboi, cdndteoriile rasisteeraude nesus[inut,a fost cI
nu rasa ii despartepe albi de negri, ci cultura. Argumentul
eraurmitorul : de vremece culturaasigurl integrareasociall,
o alterarea culturii celor de culoare (i.e. scoaterealor din
ghetou) ar insemnadestabilizareaintregii ordini a 1Erii.in
prelungireaacestuiargument,s-afolosit sloganul,,dezvoltirii
separate",ceeace insemnacd segregareaar teprezentacea
mai bunl solulie pentru Africa de Sud; doar astfel s-ar
prezewa ,,diferenlacultural5". (Avem aici un bun exemplu
l. Ibidem,p. X.
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOT-OGIACULTURALA 221
despre felul in care implicarea culturii ca singur element
explicativ pune in umbrd alte instante, cum ar fr institutriile
sociale, care traverseazi granilele culturale. )
in ciuda acestor dileme, ceea ce r5mAne constant, insd, in
antropologia cultural5 este principiul metodologic ce presupune
identitatea inconfundabili a culturilor (fapturl ci ele reprezintl
unitfti independente, intre care pot fr stabilite diferen[e semni-
ficative) gi relativismul caltural (culturile stau toate pe acelaqi
,,palier' gi au aceeagi,,demnitate', ele nu se ierarhizeaz[). in
antropologie, se asumd cE fiecare culturl trebuie ar:.c.lizatdin
propnq,l context, gi nu prin concepte integratoare, de genul
,,umani6$i ca intreg" sau a .evolugiei umanit5trii".
Trebuie subliniat cI ne glsim aziintr-o imprejurare parti-
culard in ceea ce privegte implicarea conceptuall a ,,culturii" :
in contextul discrtiilor despre globalizare, ,,cultura" qi derivatele
no(ionale ale termenului primesc o greutate tot mai evidentE.
Teoretizareasocialului se face din ce in ce mai mult in termeni
culturali, intr-o incercare de a se depigi viziunile totalizatoare
ce suprimf, diferen(a culturali gi identitarl. in acest context,
antropologia se glsegte ,,pe val" ; i se cer expertize, cuno$tinte
ferme despre diferentrele culturale. in acelagi timp, insi, ea
este concuratd de alte discipline sau cdmpuri de cunoaqtere
mai nou instituite: cultural studies, gender studies, stu$iile
postcolonia-le
_etc.
Seniurigeneraleale ,,culturii" I
Sdinventariem,
in continuare,
cdtevadintresensurile
comune
ale termenului.
O primd acceptiune este cea care se referd la identitatea
colectivd. Aceasta este o conceplie care ne pune in fala ochilor
tabloul unei lumi in care culturile stau alituri una fa(d de
cealalti, fiecare grup valorizdnd-o pe a sa. Cultura este
sinoniml in acest caz cu societatea.
O alt[ concep{ie despre culturd este cea care a fost
promovatl de Iluminism gi care s-a difuzat in societatea

222 GABRIELTROC
liberal-democratici: estevorba desprecultura ca civilizalie
sau, mai nou, ca establishment(cuhura dominantl). Esle
aceavariantd pusd azi in disculie de campionii multicultu-
ralismului din America, ce o denun{dca fiind opresivd,
celebrdndin schimb diversitateagi afirmAndcultura margi-
nalului, a minoritdtrilor,a dizidentilor, a colonizatrilor.
Un alt sensestecel carene estecel mai familiar (in spaliul
romAnesc),pi anumecel al culturii ca realizarespirituald sau
artisticd exemplard,,,inalt5". Ca atare,insi, aceastanu este
vEzut5doar ca realizareindividuald, ci este capitalnatAca
,,bunal naliunii", elementde patrimoniu,conferindu-i-seun
caractersolemn,dacdnu sacru.Cel mai adesea,acestsensal
culturii estealocatexclusivculturii elitelor,fiind gi un criteriu
sauun reper pentru catalogareaa ceeace nu esteculfurl, a
ceeace e considerat,,kitsch" sau ,,subculturd".E un seru;
restrictiv care monopolizpazd utilizareatermenului,,culturd"
doarin raport cu excep[ionalulcultural. intre criticii ,,culturii
elitelor", se remarcl Bourdieu,careo denun{dca obiectivare
a diferenleide statutgi mijloc pragmaticprin carediferenlele
de clasi se reproduc.
Cultura de mnsd (pop culture) este o altd variantd, care
pAndnu demult (mai precis, pdnd la valorizareaei de cltre
postmodernism),a fost analizatl in special de curente de
s6nga ($coalade la Frankfurt, in mod deosebit)ca mijloc de
anesteziere, anihilare,alienarea individului din societateade
consum- un produs al capitalismuluitdrziu.
Opozitria,, culturd "/,, civilizali e' la ffir Situl
secolului al XIX-lea, ca opozilie tntre ,,spiritul"
Germqniei Si,,civilizalia" Frantrei
Problematica,,culturii" a fost perceputi mult timp prin rapornrl
acesteiacu o altEnoliunecomprehensivd,:ceade,,civiliza1ie".
Pe scenaeuropeani,aceastlopoziliea luat culoarenationald,
fiind perceputi ca opozilie intre Germania(sau ,,spiritul"
acesteia)9i Franla,cu ,,civiliza1ia"ei. Civilizalia ar reprezenta
t
POSTMODERNISMULiN ENTROPOIOGIA CULTURAI,A ZZI
ce au conturatfranceziiprin Iluminism EiRevolugie,realizare
ce trimite la uzul raliunii, al gtiintrei,al progresului,contraa
ceea ce este traditie, prejudecatl, credin{e gi practici ale
obignuingei nereflectate,subiective.Cultura, in schimb,valo-
rizatl de germani ca Bildung, e cultivare ([indnd de sensul
originar agrar)a ceeace estecel mai propriu natiei : subiecti-
vitatea,obiceiurile,tradiliile.inSelepciunea subiectivd,intuitivl
qi fundamentatlpe experienfade viatrd(individualdgi comu-
nitarl), estein acestsensmai de valoaredecdtobiectivitatea
gtiinfifrcd.Astfel, culturaar fi naturall, organici, in timp ce -
din aceastdperspectivd- civilizafia ar fi materialist[, cosmo-
politd ; aceastadezrdddcineazd,, corupe,degradeazd, exprimd
artificialul. Recunoagtem in aceast5opozilieo altamai addncS,
cea dintre universalismgi etnocentrism: se identific5, pe
de-o parte, progresulumanitetii, valorile ra[ionalece pot fi
impirtlgite in principiu de toti oamenii, iar pe de alt[ parte,
destinulparticularal unei naliuni. AceastEopozifiea awt diferite
interpretiri politice Ei religioase,ceamai semnificativi fiind
ceade opozitrieintre universalismulcatolic Ei subiectivismul
protestant.Primul rlzboi mondiala fost de asemenea interpretat
ca ciocnire intre civilizalia francezdEi cultura germanl.
Opozilia,,culturd " /,, civil izali e " p rin pri sma
darwinismului social
Prdblemarelatrieidintre civilizafie gi culturd (Germania-
Franga)a cunoscutun destinapartedupi publicareade cdtre
un englez- CharlesDarwin - a doul clrti ce au influen[at
masiv gtiin{ele sociale la inceputul lor: este vorba despre
Oiginea speciilor gi Descendentaomului. Tezeleenun[ateaici
au rdspunsambelortabere,atdtcelei a universalitllii omului,
prin teza originii comune,cdt gi celei a diferen[ei culturale,
printeza supraviefuiriirasei celei mai puternice.Unele rase,
in interpretareaevolulionist[, ar fi mai evoluatedecdtaltelegi
mai bine echipatepentru adaptareala mediu. Haeckel, in
Germania, este cel care va trage primul concluzia asupra
 GABRIEL TROC
consecinFlorteorieilui Darwin, acredidndideeacd diferen(ele.
culturalesuntexpresiadiferen[elorrasiale.Sugestiaestedusl
mai departe,conturdndu-seideea coincidengeidintre ras5,
cultur5, limbi gi nalionalitate.Se traseazl astfel viziunea
biologisti, organicistl asuprastatului- care a ftcut o impre-
sionantiicarierd in Germania, Rind perpetuatl pdnd la cel
de-al doilea rdzboi mondial -, aflatd in opozilie atat fageOe
viziuneacentratdpe ceti[enie (adusdpe scenaistoriei modeme
de RevolufiaFrancezl), cdt gi fatl de cea anterioarl. bazatl
pe ordineadivin-naturaldgi pe privilegii.
Influ en1eI e op oziyiei, cultur d "/,, civi ti za1i e -
tn antropologie
Tezelecelui de-al doilea curent vor influenfa semnificativ
antropologiei americane,cdt gi perspectivamai generall,
publictr, in problemaraporfului dintre rasi gi culturI.
Principaleleteze ale lui Boas sunt urmitoarele: cultura
esteceeacenedefinegteca oameni,nu biologia(sauereditatea)
; de ani.
poSTMoDERNISMUL
iN aNtnopor ocrA cuLTUnalA zzs
devenim ceea ce suntem prin fapnrl cd ne dezvoltiim intr-un
mediu cultural particular, nu ne ,,na$tem" cu o predeterminare
culturall; rasa, ca gi sexul qi vdrsta, esteun construct cultural.
iar nu o condilie natural[ in sine. Consecinla cea mai evidentd
este una general umanistd : ne putem transforma tntotdeauna
tn bine, nu suntem prizonierii unei culturi care ne d.etermind
strict, tn sens btologic. Fiecare culturd reprezintd, pentru
Boas, o umanitate in sine. Tot lui i se datoreazi promovarea
relativismului cultural : societllile trebuie comparate dintr-o
perspectivl orizontall, gi nu intr-una ierarhizanttr : primitivii
ne spun ceviadespre prezenhrl nostru, nu despre trecut. Margaret
Mead, una dintre studentele lui Boas, a folosit teza in mod
exemplar, realizAnd o critic5 a societiilii americane din perspec-
tiva culturilor primitive, vlzute ca umanitdli alternative.
Cu toate acestea, in SUA, mai precis la un anumit nivel
popular, un tip de identitate rasl-cultur5 a r[mas in uz pdnl
astdzi. Se considerl cd este corect (din punct de vedere politic)
sd vorbegti despre diferengl culturald, gi nu despre diferenfi
rasiald, insd ceea ce se are adeseain vedere este delimitarea
in func1ie de culoarea pielii. in sociologie existi chiar un
curent - mult dezbltut - ce aplri ipoteza unei .culturi a
sIr5ciei", identificatf, cu cea a ghetoului.
Vom urmlri in continuare evolulia concepnrlui de ,,culnrr5"
in antropologie.
Definiyii clasice ale culturii
Prima definitie semnificativ[ a culturii in antropologiamodemd
este dati de antropologulbritanic Edward Burnett Tylor in
1871.El definegteculturaastfel:
...un intreg complexcare includecunogtinle,credinle,artd,
drept,morale,obiceiurigioricealtecapacitltri
gicomportamente
pe careomulgi le insugegteca membrual societEgii.
DupI cum semnaleazlKroeber gi Kluckohn, nici o definitrie
semnificativl nu a mai fost emisi in urm5torii treizecigi doi
 GABRIEL TROC
Caresuntminusurileacesteidefinigii? Cel mai important
estecaracterulde conglomeratal definiliei : aceastareunegte
o seaml de elementedisparate,fErI coeziune.Tyler afirmtr
cI ele fonneazd,unintreg,insl ideealui despreintreg nu este
decdto listi de trlslturi, carepot fi doar inventariate,dar nu
analnateca intreg. in plus, nu se face nici o distincgieintre
culturi gi organizaresociall, fapt ce trimite Ia o viziune
conformclreia tot ceeaceginede .capacitiili gi comportamente,
poatefi redusla culturi.
Dincolo de acesteminusuri, meritul definiliei lui Tylor
este acela de a fi ,,democratizat' semnificalia
"culturii',.
Elementelece o compunnu mai suntdoarproduseleexemplare,
individualesaucolectiveale ,spiritului", agacum se asuma,
in general,in tradilia europeand,ci toate achizdiile umane
specificeunui grup de oameni,prin careacestasediferen(iaztr
de un altul. Acest senslarg, ,democratic',, al culturii este
avut in vedereori de cdte ori se vorbegtedespreculturd ,,in
sensantropologic".
incercarea de a particulariza mai precis conceptul de
,,cultur5" s-aderulatulterior prin disputaln legdtur[ cu rolul pe
careiljoacl aceasta,ajungdndu-se, pe aceastilcale,la diferite
forme de determinism. S-a afirmat ideea conform clreia
cultura reprezintd o formd de adaptare la mediul natural
(determinismecologic). intre apdrdtorii ideii, s-a remarcat
Marcel Mauss, intr-un sfudiu devenit reper desprevariafia
comportamentald a eschimogilorin func1iede constr0ngerile
sezoniere(legdturasociall esteputernictriarna gi seestompeazl
pe timpul verii...)r. BronislawMalinowski duce ideeadeter-
minismului saua utilitarismului gi mai departe,lansdndconvin-
gerea conform cdreia cultura survine ca uftnare a nevoii de
satisfacerea necesitdlilor dictate defiziotogie sau ca emnnalie
l. Marcel Mauss,,,Lesvariationssaisonnidres
dessoci6t6seskimos.
Etudede morphologiesociale", in Sociologieet anthropologie,
PUF, Paris, 1950.
PoSTMoDERNTSMUL
iN eNtnOpOlOCn Cultuner-A zzz
a mediului natural. Cultura reprezintl rlspunsul uman la
nevoile $i aptitudinile naturale de origine biologicd:
Este limpede cd satisfacereanevoilor elementaresau organice
ale omului gi ale raseiconstituieansamblulminim de condilii la
careestesupusl orice culturE.Problemeleridicate de nevoiade
hrinire, de nevoiade reproduceregi de nevoiasanitarl trebuie
rezolvare.$i sunt, prin creareaunui mediu nou, secundarsau
artificial. Acest mediu, care nu este altul decAtcultura insdgi,
trebuie sd fie reprodusftrI incetare,intrelinut gi guvernatr.
O limitare a definigiei la acest determinism este insl condam-
natl : nu am putea explica infinita varietate de culturi folosind
un numlr atat de mic de principii explicative (mediu *
utilitate).
Pdrlsind cadrele determinismului, antropologul britanic
Alfred Radcliffe-Brown va concepe cultura ca pe o ,,formd a
vie(ii sociale", inlelegdnd prin aceastaatdtprocesul individual
prin care un individ dobdndeSte cuno{tintre, tndemindri, idei,
credinle, gusturi, sentimmte, cdt gi tradigia culturali, cuvdntul
,,tradi1ie" frind inteles in sensul lui literal, de ,,transmitere",
,,l5sare ca mogtenire"2. Noutatea adusl de Radcliffb-Brown
estesublinierea caracterului dobdndit al culnrrii, ca gi aspecful
de ,,prodes" al acesteia,plus dialectica din procesul de insugire-
-reproducere a culturii, care trece prin individ, dar nu se
opregteIa el.
Curentul antropologic culturi-gi-personalitate definegte
crltura in termeni psihologici : ea este ,,harta intinsl a
personalitdlii". In aceast[ variantS, se analizeazdprocesul de
reproducerea culnrrii prin schemastimul -+ rdspuns -+ stimul:
fiecare individ totalizeazd mogtenirea culturali prin educa(ie,
iar culturilor le sunt caracteristice anumite personalitif culturale,
fundamentatepe personalitiili modale sau de bazd. Ruth Benedict
1. Bronislaw Malinowski, Une thdorie scientifiquede la culture,
Masp6ro,Paris, 1968,p. 36.
 228 GABRIELTROC
va construi tipologii culturale pe modelul personalitdlilor
modale,delimitdndintre culturi .dionisiace', ,,apolinice' gi
,,deviante".Dilemeleinterpret5riiculturii in termenipsihologici
suntinsdmajore,fiind neclarl relaliadintre culturainteriorizatit
de citre indivizi gi ,,culturadominant[", ,,autentici,,,,,majo-
ritard", .medie" etc.
PentruL€vi-Strauss,culturaeste,,realitateaa cirei existenltr
esteinerentiicondiliei umane' ; ea este distinctiv.
"atributul
al acesteia,o caracteristiciuniversald,,,cultura" opundndu-se
in acestsens ,,naturii". Faptul cultural originar, pe care se
intemeiazl toatecelelalte,esteprohibilia inceshrlui.inproblema
culturii, crede L6vi-Strauss,antropologiaridicd urmdtoarea
problem[: daci unitatea condifiei umane se descompune
intr-o pluralitate de culturi, in ce constaudiferen[eledintre
acestea? Definilia operationaledattr de L6vi-Strausseste
urmltoarea:
Numimculturdorice ansambluetnograficcare,din punctulde
vedereal anchetei,prezintd,in raport cu altele, deosebiri
semnificative.
Termenul,,culturl" estefolosit pentru a defini un ansamblu
de diferer4esemnificative,ale cdror limite sesupmpuncu apro-
imnlie. Prin aceastddefinilie sepropuneo noul perspectivl
asuprarelativismuluicultural : nu existiinici o definilieposibild
(generalS,exhaustivigi lipsitd de ambiguitate)a culturii care
sd permitii explicarea, cu toatil rigoarea, a existentei unui
numEr fmit de culturi distincte unele de altele. Identificarea
unor culturi nu ne autorizeazl sI le reificim existenla,ceeace
inseamnic[:
1. Culturile suntin acelagitimp - Ei sub diverseaspecte-
aseminitoaregi diferite(caracteristicileutilizatepentru realjzarea
compara(ieinu variazdroatein acelaEitimp Siin acelagigrad).
2. Identificareadiferentelorgi aseminlrilor esteun rezultat
al arlalizr-i,iar nu un dat, condiliile determinirii gi comparaliei
fiind determinatede scaraaleasi pentru studiu.
POSTMODERNISMI,IL iN NNTNOPOLOGIA CUUTURAI-A, ZZg
Consecinlaesteurmitoarea : nu putem ierarhiza cultrrile,
pentru ci ele nu sunt entititi inchise gi perfect stabile. pirtem
identificadoar dominante,continuitEgigi discontinuitiili, fluxuri
culturale. Nici o culturd nu este izolatd, iar dinamica in
privinfa culturii nu este rezultanrl unor dezvoltiiri endogene,
ci a unei permanenteinteracfiuni a culturilor. in acelaEitimp,
fiecare culturl are strategii de a se prezenta ca particularl,
unic5, diferitii.
Negarea rolului social al culturii: sociobiologia
Trebuie amintit insd gi un curent de gdndire ce pune in mod
radical in disculie valoareaexplicativd a culturii, daci nu
cumva chiar realitateaei. Este vorba despresociobiologie.
Prezumtria radical5a sociobiologieiesteci oameniiacfioneazl
in plan social determinali fiind doar de resornrri de naturd
biologici. in variantasavulgari, sociobiologiapresupunecd
dispoziliile naturale,innlscute, ale omului - cum sunt, dupi
cum credsociobiologii,agresivitatea,altruismul,grdapirintelui
pentru copil etc. - se ipostaziazdin institutii socialecare le
sunt,,congruente". Prin interacliuniledintre ele, ,,organismele
umane" inscriu acestetendinle fiziologice in relaliile lor
sociale.Prin urmare,amputeaobservala om o corespondenfd
intrb caracteristicileinclinagiilornaturale(biologice)gi caracte-
risticile sistemelorsociale. Altfel spus, organizareasociald
reprezintd rezultanta comportamentali a interacliunii orga-
nismelordotatecu inclinalii reglatebiologic, 9i nimic altceva.
intre caracteristicilebiologiceEicele socialesepresupune,in
sociobiologismulradical,un izomorfismtotal. intreprinderea
care se cere desfEguratlin aceastiilogicd este aceeade a
dezvoltaun nomenclatorcat mai complet, o clasificare a
coresponden{elor dintrecomportamentele socialeEidetemrinantrii
biologici. Comportamenhrlumanva fi vdzutatuncica afldndu-se
in prelungireacomportamentuluianimal, diferenla[indnd nu
atat de calitate, cdt de complexitate.La rdndul stru, com-
portamentul animal este descris gi catalogatprin termeni
 Z3O GABRIELTROC
antropomorf,ici- de genul,,teritorialit5lii",,,dominlrii,,,
,,agresivitilii" -, care, necritic, se considerl cI exprimd in
mod nemijlocit o starede lucruri ce line de ,,naturd".Explicafia
unor domeniicomplexeale vielii umanevor fi astfelexplicate
prin instincte gi motivalii elementare: licomia e motivatia
elementarda economiei,agresivitateaa rdzboiului, voinfa de
puterea politicului g.a.m.d.Acestemotivafii elementaresunt
consideratela fel de naturaleca gi cele cinci simguri.intr-o
formd elaboratd- evolutrionist5,in esen(d-, sociobiologia
afirmI cI ac1iunile,ca gi sentimentele, suntcontrolategenetic,
iar geneleresponsabilede diferite actiuni suntsedimentate ca
urnare a proceselorde adaptaredin timpuri imemoriale.
Tezelebiologiste au influenfat, intr-o formi sau alta,
diferite curentedin antropologiaculturall. $coalaamericanl
,,cultur5-9i-personalitate"r,de exemplu,postuleazl- plecdnd
de la comportamenteleobservabile- ,,personalitdtilede bazd,,,
specificefieclrei culturi, personalitifi ce suntdeterminatede
o seaml de ,,institulii primare" (structurafamiliall, raporturile
cu adullii, disciplina debazd,etc.). Acestease impun asupra
copiilor prinjocul satisfacfilorgi frustrdrilor legatede nevoile
elementare.,,Instituliile secundare"- organizareasociall,
formele culturale - sunt produseulterioare,ce se constituie
pe seamaprimelor.
O evaluarecritici sistematicl a tezplor sociobiologieia
fost realizatS,in antropologiacontemporanl,de cltre Marshall
Sahlinsz.Intre inclinaliile elementarepe care le-am putea
atribui naturii umane ji structurile socialece tin de cultoru
umani, susgine Sahlins,seinterpuneo indeterminarecruciali.
Plecdndde la faptul empiric al diversitigii culturale, Sahlins
1. Principalii s5i reprezentangi au fost Ruth Benedict, Margarer
Mead, Ralph Linton gi Abraham Kardiner.
2. Yezi Marshall Sahlins, Critique de la sociobiologie.Aspects
anthropologiques, Gallimard, Paris, 1980. Lucrareareprezintl
o criticE a celor mai radicaleteze din sociobiologie,in special
cele suslinutede EdwardO. Wilson in Sociobiology: The New
Synthesis,Harvard, 1975.
POSTMODERNISMUL iN NTITNOPOT-OGIACULTURALA 23I
afirmi c5, tn cazulomului, aceleagimotivafii pot conducela
forme culturale foarte diferite, tot a$a cum forme culturale
asemindtoaresau identice se pot constitui pe seamaunor
motivalii diferite. Rapornrldintreculturdgi biologieestechiar
inyerscelui suslinutde sociobiologie: nu numai cI biologia
nu determind cultura, ci chiar cultura este ,,mijlocul" cu
ajutorul cdruia determinim ceva ca fiind .natural' (prin
intermediul simbolurilor, conceptelor,sistemelorde clasi-
ficareetc.).
li"
Simbolismul introduceo discontinuitate
radicaHintrecultur5gi
naturd.Izomorfismuldintreceledoud,suslinutdetezelesociobio_
logiei,este,prinurmare,fuIs.Culturacasistemsimbolicnueste
doaro simpll manifestare a naturiiumane: ea,ueo formdgi un
dinamismproprii [...], fiind chiar intervenfieasupranaturii.
Culturanuesteordonatldeafectele primarealehipotalamusului :
dimpotrivd, emotiilesuntcelecesuntorganizateprinintermediul
culturii. Nu suntemin prezenpunei secvenfe de evenimente
biologice,prin caregenotipulpredetermin5 tipul socialprin
intermediulunuifenotippecareseleclianaturaldl-ar fi programat
dinaintepentruun anumitcomportament social.r
Agentul cauzal,crede Sahlins, dd seamade o ierarhie
inversd: un sistemal lumii gi al experienleiumane,generator
de semnificafiece precedena$tereabiologici a indivizilor,
estecel care cere, de la nagterealor chiar, ca dispoziliile lor
naturale sd fie implicate ca instrumente ale unui proiect
simbolic.
Sociobiologiareprezint[, prin urmare, o forml simplistl
de behaviorism,fundamentatipe un esen{ialismgenetic,ce
combindin mod necritic aparatulconceptualal biologiei cu
un limbaj antropomorfizatdesprecomportarnentulanimal in
care omul esteintegratdoar ca exemplarulcomplexcel mai
evoluat.
|. Ibidem, pp. 4O-41.
232 GABRIEL TROC
Clarificareasensurilor,culturii" tn antropologie
dupdaI doilea rdzboimondial: TalcottParsons,
AWd Kroeben ClydeKluckhohn
O incercare de clarificare a conceptului de .culturd" qi de
pozilionare a lui fatri de concepte sociologice peste care
adesea se suprapunea a fost realizatl dupd cel de-al doilea
r5;zboi mondial in Statele Unite. Celebrul sociolog Talcott
Parsons a incercat in epocd si unifice limbajul gtiinlelor
sociale. Conceptul de ,,culturi", crede Parsons, trebuie clar
delimitat atat de cel de ,,structuri social5", cat $i de cel de
,,personalitate". Antropologiei ii reveneasarcina de a intreprinde
clarificarea ,,culrurii", in timp ce conceptele celelalte urnau
s[ fie clarificate de sociologie, respectiv de psihologie. Cei
mai importanti antropologi ai momentului, Clyde Kluckhohn
de la Harvard Si Alfred Kroeber de la Berkeley, incearcf, sd
sistematizeze definifiile anterioare (produc un raport in care
sunt inventariate 164 de definilii ale culturiir). Definigia pe
care ei o propun infelege cultura ca .discurs simbolic colectiv",
con{inutul acestuia f,rind dat de cunoStinle, credinle gi valori
(aspecte ideatice, mai degrabl decdt acliuni 9i instinrlii, ulti-
mele lindnd de conceptele de ,,societate", .sistem social",
,,structurl social5"). Culnrra nu este echivalenti cu elaborlrile
exceptionale sau artistice, cum presupun cei care practicd
studiile umaniste, ci este impdrtdgit[ de fiecare membru al
societdlii. De asemenea,cultura este diferentriatdde civilizatria
umanl universaltr, ce presupune Stiinta, tehnologia, sistemele
de guverndment, pentru c[ fiecare comunitate igi are cultura
proprie, cu valorile ei specifice, care o diferengiazl de toate
celelalte (accentul cade pe particularul cultural). Cultura este
un intreg integrat Si structurat, constituir din plrtri aflate in
conexiune. Producereadiversitllii culturale se datoreazl - cred
1. Alfred Kroeber; Clyde Kluckhohn, Culture.A Critical Review
of Conceptsand Definitions, Harvard PeabodyMuseum of
American Archaeology and Ethnology Papers, Cambridge,
Massachusetts,1952.
posrMoDERNrsMULiN aNtRopoLocn cutrunalA nj
Kluckhohn gi Kroeber - capacitilii de simbolizare a oniului.
Elementele fundamentale ale culturii sunt valorile. Acestea
sunt, insi, la rdndul lor, variabile gi relative, iar nu predeter-
minate $i atemporale. Concluzionind, cultura constd in modele
(patternuri), implicite sau explicite, ale comportamentului Si
pentru comportament (nu comportamente ca atare), modele
care sunt tnsuSiteSi transmise prin simboluri. Esenfa cea mai
intim[ a culturii (,,miezul" ei) constl in ideile traditrionale gi
in valorile care le sunt ata$ate.
Definilia culturii cea mai acceptatf, azi (gi, torodati, cea
mai esenfializatd) - definilia ,,de manual", dupd cum ar spune
Thomas Kuhn - esteurmdtoarea: cultura reprezintd un set de
reguli Si standarde care, atunci cdnd sunt tnsusite de membrii
unei societdli, produc comportamente cdre se tnscriu tntr-o
varialie consideratd de cdtre membrii societdlii cafiind potrivitd
Ei acceptabild.
In aceeagiordine a ,,manualului", trebuie subliniati distincgia
intre cele trei concepte analitice utilizate in antropologie -
,,cultur5", ,,societate", ,,structur5 sociali" -, distinclie prin
ciue ceea ce in multe texte antropologice poate fi perceput ca
indistinct devine transparent :
, o Societatease referi la oamenii ca alate, putand fi definiti
ca un grup de oameni ce depind unul de altul, grup care este
dispus intr-un loc anume gi care impdrt5gegtetraditrii culturale
comune.
. Structura sociali, in schimb, se referd la felul in care
oamenii depind unul de alrul ; mai precis, la tipurile de relalii
in care sunt pringi indivizii gi grupurile.
Avem, prin urmare, trei concepte analitice : l. cultura, ce
confine componente de naturi ideaticd ; 2. societatea, definitl
prin oamenii caatare, indivizii concrefi, gi3. structura sociald,
inleleasl prin relaliile dintre rolurile sociale. Cele trei sunt
concepte analitice (implicate penru a ingelegerealitatea sociocul-
turali), iar nu realitiili separate,cu un statut ontologic propriu.
 GABRIEL TROC
Si rezumdm,in final, cele patru semnificatriidistinctecu
cale ,,cultura"esteimplicatii in diferite curenteale antropologiei
contemporane : 1. capacitatede simbolizareproprie speciei
umane; 2. stareumanl de inventivitateideaticdgi de invenlie
tehnologicf,; 3. entitatesociall relativ independentigi complexl
gi 4. sistem colectiv de simboluri, semne gi semnificalii
specificediferitelor societdgi.
Cultura, prin capacitateasa de a explica, rdmdne, fdrl
indoial[, o piesdprincipall in repertoriulantropologieiculturale.
Factorii culturali explicduneori realititri socialegreu de explicat
in termeni biologici, economici, politici etc., ceea ce nu
inseamn[cd, intr-o astfelde explicalie,totul poatefi redusla
cultur5. FIri a fi in intregime desuet[, variantaculturii ca
cevace trebuieexplicat- care, in forma clasici, presupunea
o suprapunereizomorfd intre societategi culturd (societate
alc[tuitii din indivizi ,,clona1i"subraportcultural: societate-per-
sonalitate-cultur5) - estegi ea in continuareimplicatd,insi cu
nuantlri importante, pe mdsura complexitdtriisocietalilor
contemporane.
3.3. Principalele curente ale antropologiei
culturale moderne
3.3.1.Evolulionismul
Evolutrionismulesteprimul curent prin care antropologiase
va defini ca $tiinti social[ in a douajumitate a secoluluial
XIXlea, reprezentAndmomentul autonomizlrii discursului
antropologic ca discurs distinct, ce are un obiect precis:
,omul primitiv' gi societateasa.
lnainte de a detalia asumptiileevolulionismuluiin anre
pologie,nu este,credem,lipsit de interessdaruncf,mo privire
asupragenealogieiconceptului.
posrMoDERNrsMUL
iN eNrRopoLocrAcuLTURAtA zls
Asemeneamultoradintre conceptelepe carele utiliztrmazi
intr-un mod neproblematic,gi cel de ,,evolu(ionism"igi are
origineain Iluminism, deundeprwine caracteruls5uantireligios
gi secularizant.Termenuleste enuntatpentru prima datl la
Sorbona,in 1749,de cltre JacquesThrgot, intr-o conferinll
ce trata ,,stadiiledezvoltlrii socioeconomiceqi intelectuale
ale umanitilii". Turgot identifica trei stadii ale dezvoltErii
materialeincipiente- cele de vinltor, de pdstor gi de agri-
cultor - 9i trei stadii spirituale- stadiulreligiei, al metafizicii
9i al gtiinlei. Sugestia,,stadiilorde evolufie,'va face carierl
llr"
ulterior prin Auguste Comte, care o va transmite secolului
al XIX-lea, cdnd estepreluati de gtiintrelesocialepe cale de
a se naste.
Problema,,evolu1iei"cunoagteinsi un traseuremarcabil
in $tiintelenaturii din prima jumltate a secoluluial XIXlea,
in forma opoziliei dintre conceptelede ,,transformism"gi
,,fixism" (opozilie cunoscutdazi ca .evolutrionismcontra
creafionism").Problemacareanimddezbaterea priveamodul
de clasificare a speciilor, iar opozifia dintre grupurile de
ganditoriexprima,fdri indoiald,un exempluclasicde schimbare
deparadigmtr,in sensullui ThomasKuhn. Lamarck gi, ulterior,
Darwin - reprezentanliinoii paradigme- demit incredereain
conceptelefinaliste, afirmate indeosebide Linn6 gi Cuvier,
conceliecarefundamentau clasificareaplantelorgi animalelor
conformunui sensanteriorprestabilit- al ordinii lumii. pdnd
la Lamarck, era un fapt generalacceptatctr in fiecareorganism
aclioneazdo for!5 vitald care esteghidatEde un scopprede_
terminat.Principiului frnalitilii i seva opunecel al cauzalitigii
(o rlsturnare de accenta mogteniriiaristotelicedinsprecauza
final5 cdtrecauzaeficientE),respectivun principiu cepresupune
o transformarecontinul 9i indefrnitd. in altl formd. controversa
ia urmltorul aspect: ce existd in primul rdnd : speciasau
individul ? Lamarck adopti fagdde aceasti intrebare pozitria
unui nominalismgnoseologic: .speciile,'suntsimpleconvenlii
umane; in fapt, nu existd- in sensontologic- decdtindivizi
determinafi,supugiunor transformdricontinue.Doud dintre
 GABRIEL TROC
sustineriletransformismuluiau rupt insi decisiv legltura cu
traditia metafizic[ din gtiinlelenanrii: 1. postulareagenezei
spontanea vielii, prin transformareamaterieineinsufletrite in
materievie - un procescontinuu,careseproducein permanenli.
Prin afirmareaacesteiteze, areloc inldturareaultimelor urme
ale revelagieicregtinein gtiinlele naturii: procesulgenerdrii
vielii nu mai esteblocat cdndva.la inceputullumii" ; 2. noi
specii se nasc mereu prin transfonnareacelor vechi sub
ac[iuneadiferitrilorfactori de mediu gi ca adaptarela acegtia,
tezd ce demite teoria ,,fixit5trii", a creatiei originare a unui
num[r finit gi imobil de specii.
CharlesDarwin va ducemai departeacestesustineri,care
devinexplicit revolutrionare odatiicu punereaproblemeispinoase
a descenden[eiomului. Cu Originea speciilor - lucrare ce
aparein 1859 -, Darwin aduceo modificare importanti in
problemaseleclieinaturale.Preludndo ideedin Eseuriasupra
principiilor populaliei (1798), lucrareaeconomistuluienglez
Thomas R. Malthus, in care acestainventaria ,,pericolele"
cregteriinumericea populaliilor pentrusupravietuireaspeciei
ruwme(reiterdndde fapt o viziune hobbsianiasuprasocietlgii),
Darwin va consideracd agentul principal al transformdrii
speciilornu e adaptarea,ci ,,luptapentrusupravieguire" (struggle
ltft). Pentrucf, in fiecaregenera[ie supravieguiegte cel mai
for
apt, se creeazddela sinegrupuri de organismeasem[ndtoare.
Interesulnostrupentruaceastitezdvizeazd,utluareaei ulterioard
in teoriile rasistede la sfdrgitulsecoluluial XIX-lea.
Ca urmare a acestormeditatriigi inovalii din biologie, va
apdreaun curent filosofic evolu[ionist,reprezentatin special
de HerbertSpencer.Acestatrecemetodictemaevolu[ionismului
prin intreg spectrulfilosofic, plecdndde la ,,primeleprincipii"
din lucrareacu acelagititlu, in careigipropunes[ fundamenteze
ontologicteoria,continuAnd cu Principiilebiologiei,Principiile
gi
sociologiei incheindcu hincipiile moralei,$tiinleiSiesteticii.
De interespentruantropologierdmdnconsideraliiledin Prin-
cipiile sociologiei(lucraremasivdpublicati in 1860in patru
POSTMODERNISMULiN .q,NTNOPOI-OGIACULIUR.ALA N7
volume gi in care autorul a dat Ceamai extinsi dezvoltarea
evolugionismului).
FirI indoialtr,una dintre noutiifile semnificativepropuse
de Spencerestedefinitia societitii. Aceastae vdzltAca ,,grup
de oameni in care indivizi diferitri din punct de vedere al
descendenleicoopereazd'.Esenfialpentru S,pencerestefaptul
ci, degi este alc5tuitl din unitbli independente,societatea
presupunein acelagitimp o existenldunitar5, o entitate(idee
preluatl ulterior de Durkheinr). Este o entitatein sensulcd
are o ,,viatd proprie", este asemeneaunui organismviu gi
presupuneo cre$terecontinutr. Pe mIsurI ce se dezvoltl.
aceastaiEi complici structura,iar elernenteleei devin din ce
in ce mai solidare.Aceastdmigcareestein acordcu principiul
de maximl generalitateal evoluliei, formulat sirnpluca ,,trecere
de la omogenla eterogen".Peseamaacestuiprincipiu, Spencer
caracteraeazdsocietateaprimitivl ca fiind asemdnltoareorga-
nismelorsimple,in caremasacele alcdflriegte estenediferenliati,
omogeni. Asemeneaorganismelorprirnare, continuf,analogia,
diviziuneaei nu i-ar pune in primejdie via(a-
Dacdprin acestesusfineri,ce situeazdsocietdlileprimitive
undevajos pe smra evoluliei societilii urrane, Spencerdeschide
un orizontpentruevolutionismulantropologic,tot el, inlelegdnd
societateaprin analogia organismuLui,va furriza modelul
socfttal ce va fi implicat in funcgonalism:
Ca gi la organismele
vii, diferenfereaprogresivla grupdrilor
sociale ce alcdtuiescsocietateaeste insogitEde o diferenliere
progresivl a funcfiilor sociale. Funcliile sociale, ca gi cele
organice,nu sunt numai diferite, ci sunt unite in agachip incdt
sd se facd reciproc posibile. Ajutorul acestareciproc are ca
rezultatdependenpmutualda pd4ilor inEuntrulgrupdiilor sociale
evoluate,ca gi inluntrul organismelor vii aju,nsela un grad
oarecarede evolulie.
Divergi factori influenleazd, dupd Spencer, evolutria unei
societd[i, intre care factori externi (precurn climatul, flora,
fauna) gi factori interni, intre care sunt considerate trlslturile
238 GABRIELTROC
fizice Eisufletegti,ca gi sentimenteledominante.ins[ factorul
principal ce determindagregareasociali este consideratde
Spencerca frind ,,nevoiade cooperare".In func1iede aceasta,
unele societ5fi sunt considerate,,primitive", aflate la baza
unei sciri ierarhicea dezvoltirii. In cazul acestora,frica ar fi
sentimentuldominant,gi ea determinf,cooperarea.Frica fati
de eei vii determinl aparigia,,guvernlmdntuluiceremonial9i
politic", in timp ce frica de cei mo4i determinl ,,guverndmdntul
religios".
Spencera fost un ginditor carea influengatmasivgdndirea
secolului al XIXlea. Dacd nu este foarte clar cum gi in ce
misurd a influenlat antropologiaincipient5, $tim in schimb
cu certitudinec6 a determinatideile despresocietate,carevor
alcdtui la sfdrSitulsecoluluial XIXlea corpusul sociologiei
franceze.Spencera pus in migcareo paradigmi - ceaevolu-
lionisti - carea influenlatintreagamigcarede idei europeani.
in aceastd paradigmdgi-aaflat suportulideaticai antropologia
sociali, carein MareaBritanieseva institulionalizacadisciplind
academiciprin Edward Bumett Tylor gi JamesFrazer.
inainte de a detalia contribulia celor doi gAnditori, se
impuneo contextualizareistoricd, chiar gi sumard,a situagiei
globale gi a locului ocupatin ea de civilizatriaoccidentali.
Trebuie subliniat cd, in momentul nagterii antropologiei
ca $tiint[, epocamarilor descoperirigeograficese incheiase,
iar lumea era pe cale de a deveni in intregime o colonie
europeandl.Diferite forme europenede colonialism se
instalaserf,pe tot globul : spaniolii9i porhrgheziicolonizaserd
America Centraldgi America de Sud, englezii America de
Nord, India gi Australia, olandeziimoiropolizaser[comerpl
cu ArhipelagulIndonezian,franceziiocupauAfrica de Nord,
Folinezia etc. in termeni geografici, militari gi comerciali,
1. Asupra procesuluicolonizdrii, vezi Eric Wolf , Europeand the
People Wthout History, University of California Press, Los
Angeles, L982; Eric flobsbawm, TheAge of Capital, I 848-I 857,
VintageBooks,New York, 1975giTheAge of Empire,18741914,
VintageBooks, New York, 1987.
POSTMODERNISMUL iI.I ANTNOPOLOCIA CULTURALA 239
harta lumii nu mai prezenta,,petealbe' semnificative.Cu o
notabildexceptieinsd: oameniicarelocuiauin acesteteritorii,
populalii ce trebuiau integrateordinii cosmice europenegi
concepliiloreuropenedespreom. Se cereade urgentre o noul
concepliecaresI inlocuiascl mirturiile sporadiceale cdlitorilor
gi misionarilor, sI eliminedefinitiv vecheaconvingeredespge-
popoareleprimitive ca frind descendente
din neamullulHarn,
fiul rltlcitor al lui Noe - concepfieinc[ in uz in secoiill,al
IF
XIX-lea -, gi care si ofere adrninistragiilorcoloniale urr.
instrument gtiingific pentru ra{ior,ralizarea coloniilor. Tot in
seriaschimblrilor pe plan euro,pean trebuieamintitl revolufia
industriald, care, declangatdin secolul al XV[Ilea, face
vizibile, un secolmai tArziu, at6tprogresulmaterial, cdt gi -
cu limitele ei de clasl sociall - emanciparea de masl, anunlate
de Iluminism.
Nu trebuie si mire prea rnult, prin urmare, faptul cd
prima imagine modernl despre ,,societifile primitive" va fi
aceeaa unor societdtisituatela un stadiuprimar al dezvoltirii
socioculturale: primitivii sunt vizu(i ca ,,strimo$ivii., fiind
localizali la un stadiu fatl de care civilizafiile reprezintl
distantrtrriprogresivegi care, printr-o indrumare inleleaptd,
pot fi sco$i din ,,primitivism'. Esenla acesteiprototeorii a
dezvoltdriiasumafaptul cI ornul are un singur destin: acela
de a treceprin stadiile succesiveale sllbdticiei, barbariei gi
civiliza(iei. Schemaevoluliei esteuniliniard; destinul urira-
nitedi ar fi unul singur: acelade a traversadiferite stadii de
civilizalie penEua atingestadiulcivilizaliei occidentalemodeme.
Acestuniversalismeurocentricpozigioneazd civilizaliile globului
conform unei schemecognitive care, in termeni geografici, se
definegteprin opozi(iacentru/peri,ferie,iar in termeniistorici
prin opozilia evoluat/neevoluat. Prin acesteopozilii se legiti-
meazd,actiunea colonial[: diferite civil,iza{ii ne-europene
trebuieconstranse,sprebineleloq.sEadopteinstitutrii,sisteme
politice, tehnologiigi chiar valori de prwenienfi occidentald.
Tenacitateaacesteischemecognitive se va reglsi in diferite
viziuni ulterioareasupralurnii gi is oriei : in marxism, teorii
 posrMoDERNrsMUL
iN aNrnopoloclA cuLTURAtA zqt
GABRIEL TROC
degiTylor presupune,asemenea contemporanilor,cX,,primitivii"
ale. sistemului global, teorii ale dezvoltlrii etc. Primitivii
se afli undevafoarte jos pe scaraevoluliei, acestlucru nu
srint, in aceasti schemdgeografico-istoricd,,,la marginea
inseamnl cE ei nu poseddo religie. Tylor demonteazlideea
extrem5' : ei se afld la limitele lumii civilizate gi ,,in afara"
cd numai religiile clasice sunt religii in adevdratulsens al
istoriei. Suntpopulatii desprecare se asuml cd nu au istorie,
cuvdntului. Orice credinEl in fiin(e spirituale, crede Tylor,
in sensulcd nu au atins stadiul in care istoria primegteun
are aceststatut. Principiul mai generalsub care std aceastl
sens,iar principalamdrnrrieestelipsaunui patrimoniuistoric;
asumptieeste acelacI existi o identitatea spiritului uman,
in cazul civilizafiilor, acestase obiectiveazlin diferite forme
prin care se admite c[ toli oamenii, primitivi sau civilizali,
(scriere,clddiri publice, orageetc.). Sensulstudierii lor,
modului .g6ndescgi se comportl dup[ aceleagilegi"r. Tot Tylor este
pentru evolutioniSti,estedoar indirect cunoasterea
cel carepune bazeleanimismului- teorie pe caresefundamen_
in care societ[tile primitivilor funclioneaz[ 9i a culturii lor

existentamortii gi enigmaviziunilor ce aparin vise. in stadiul

primitivii nu intereseazdca atare, in sensulunei umanitili
primitiv al religiei, aceastanuvizeazddoaroamenii,ci, prin
alternative,ci ca prezenle ,,fosile" ce confirm[ o schemi
analogie,9i animaleleqi plantele.Analogia mergeadeseagi
istoricd.
mai departe,cltre obiectelelipsite de via1d, iar, la limid,
aparepresupunereacd intreaganaturdesteanimatii.Aceastii
Edward Burnett $lor (1832-1917)va fi titularul primei
credinl5cunoa$tediferite treptede evolulie : sufletelemo4ilor
catedrede antropologiedin Marea Britanie (Oxford), pe care
devinla inceputentit5tiautonome,iar apoi trec intr_oevolulie
o ocupdin 1896.Tllor ia contactcu populatii primitive inci
uniliniari la stadiul de ,,spirite,' (demoni, eroi), pentru ca
de tdnf,r, degi intr-un mod mai degrabi accidental: reve-
ulteiior sd semetamorfozezpin zeitedgi, in celedin urm5, in
nindu-gila23 de ani in urma unei boli, estesfltuit sI rdmdnd
zeulcreator,in intregimeindependentgi atotputernic.punAnd
pentru un timp in Caraibe. in Cuba, intdlnegteun etnograf
problemareligiei in termeni evolulionigti,Tylor esteprintre
amalor,Henry Christy,care-lanteneazdintr-o exped4iede gase
primii gAnditoricareo explicdin termenipur laici (Feuerbach
luni in Mexic, dupd care viziteazd gi sudul Statelor Unite.
a privit-o inaintealui ca mistificare, iar Durkheim, dupi el, o
Experiengeleacesteiexpedigii- in spe1d,contactulcu popu-
va reducela societae).Implicdndnoliuneade ,,supravieguiri"
la inceputintr-unjurnal de
latriileintilnite - se concretizeazd
(survivals) - forme de religiozitate ancestrale,prezentein
cilitorie: Anahaac, or Mexico and the Muicans, Ancient
religiile contemporane-, Tylor aduceun argumentputernic
and Modern (1861). 7'ece ani mai tdrziu, concepelucrarea
in privinla necesittrliistudierii pentru o mai
consideratide rnulli .actul de na$terc"al antropologieisociale: "primitivilor,,
bunl inlelegerea ,,umanitEliicivilizate,,.Din animismulprimitiv,
Primitive Culture: Researchesinto the Development of
crede Tylor, s-au desprins istoric doud doctrine: cea a
Mythology, Philosophy,Religion, Language,Art and Custom,
lucrare al cdrui principal merit estepunereain termeninoi a
rapornrluidintre religie gimagie.Noutateao constituiefaptulci,
242 GABRIEL TROC
transmigririi sufletului, ce dlinuie in religiile evoluateale
popoarelordin Asia, gi ceaa existenteiindependente a sufle-
tului dupl moafteacorpului, .doctrinf, ce supraviefuielte in
ceamai evoluatl religie a popoarelorcivtlizatede azi, in creg-
tinism"r.
Tot lui Tylor ii datorim primele refleclii asupramagiei, a
rolului acesteialn raportcu religia gi, in general,in raport cu
doringaomului de a comunicasaumanipulaforlele de naturl
spiritualS.Drept consecintla doctrinei animiste,s-ar h conturat
dou[ atitudini dominante.Prima sebazeazdpe presupunerea
cd fiinlele spirituale pot afecta qi controla lumea natural[
(deci Sidestinuloamenilor),credin{i materializatdin rituri Ei
ritualuri de imbunarea lor; din aceasticredinlEa dependenlei
oamenilorde fiintrelespirituale s-auniscut religiile, care au
unificat practicile de cdgtigarea bunEvoinfeizeilor. Cea de-a
douaatitudine- ,,specificl celor mai dejos stadii ale civilizaliei
gi raselor celor mai inferioare" - e reprezentatdde credinla
cd oameniipot controlaatit forlele de naturi spiritual5,cAtgi
pe celede naturdmateriald,iar aceastlcredin(i estecunoscuti
sub numele de magie. Magia, afirmd Tylor, se bazeazdpe
presupunerea cd insugirilelucrurilor gi persoanelorsetransmit
prin contactulcu p5r[i din ele. Chiar cunoagterea numeluisau
a imaginii unei persoaneaducedupi sine posedareaei. Mai
general,asemdnareaproduce aseminare,ca in cazulcredinJei
cI ploaia poate fi provocatl prin virsarea de apI, gr[dina
produceroadedac[ e cultivati de o femeiefertil5 etc. Magia
este,dupd Tylor, principalul mijloc de st[pdnire a naturii in
cazulprimitivilor, iar rolul ei scadein raport direct cu gradul
de evolutieal unei societitri.
Principaluldiscipolal lui Tylor, alecirui idei evolugioniste
le-a dus mai departe,a fost JamesFrazer (1854-19a1).in
cazul lui Frazer,nu teoria a fost puncful sdu forte, cdt mai
degrabdacribia gi minutriozitatea(specificeprimului s[u interes
academic: limbile clasice)cu care a inventariatgi descrisun
l. Ibidem.
posrMoDERNrsMULiN aNtnopoLocrA cuLTURAt_A zqz
material etnografic enonn - propriu-zis, ciln tot ce fusese
raportat in termeni etnografici pdnl la el. Frazer nu manifestl
un interes deosebit pentru teorie, pentru cI este interesat mai
mult de fapte. De altfel, considera teoriile ca ,,accesorii de
care putem aglta faptele", asrfel incdt el preia teoria lui Tylor
ca simplu cadru pentru ambitriosul sdu proiect de sintezf, a
problemei religiilor umanititii. O primi articulare este realizati
in Totemism and Exogamy (1910), in care investigheazi in
special raportul dintre totem Ei tabu. Aici, Frazer reia o
perspectivi evolulionistii mai veche, ce etapizeazd,umanitatea
dupl vArstele magiei, religiei 9i gtiinlei. La fel gi teoria
,,supravieguirilor" : chiar dacd este anterioare rehgiilor, magia
nu dispare in noul stadiu, 9i aceastapentru cd indivizii nu ar
poseda aceleagi abilitltri progresiste. Ca urmare, rudimente
ale magiei supravieguiescAi in cele mai evoluate societ[1i.
Chiar dacd aceste susfineri par astlzi pr5fuite, ele au avut un
rol important pentru noua $tiinp sociall: acela cE au permis
privirea religiei gi a magiei intr-o noul perspectivf, (sistemele
religioase incep sI fie privite ca produclii istorice, independent
de considerentele asupra .veridicitltii" lor, pe de-o parte, gi
ca sisteme cognitive, prin care oamenii interpreteazi experienla,
pe de altd parte).
. incepdnd din 1910, Frazer se dedicl cu totul unui proiect
gigantic, o incercare de sintezi a tuturor cunogtinlelor timpului
sIu in materie de mituri, credinle gi rituri. Rezultatul proiec-
tului - lucrarea The Golden Bought, la care a lucrat fdri
intrerupere pdnl in 1935 - va fi o vasti frescl in treisprezece
volume, o operd ce a impus, mai mult decdt oricare alta,
antropologia in cultura occidentall. Chiar o sumari list[ a
celor care gi-au glsit in aceastl operd inspirafia este rele-
vantl: Kipling, Tennyson, Pound, Yeats, Joyce, T.S. Elliot,
Wittgenstein. Freud a fost de asemenea influen(at de ea,
reludnd din punct de vedere psihanalitic teme frazeriene (in
special in lucrlrile: Totem Si Tabu, Moise Si monoteismul,
Angoasd fn civilizatie). Chiar dacl elementele teoretice prezente
in Creanga de Aur au pilit destul de repede, lucrarea a
24 GABRIELTROC
reprezentatun reper obligatoriu, cata[zandeforturile critice
qi interpretativeale antropologilor.Lucrlrii i se poatealoca
cu greu o unitate de strucfur5. Investigafia pleacd de la
incercareade a elucidaun ritual amintit de Vergiliu in Eneida
in legdturdcu preotul sanctuaruluiDianei din Aricia, care
vegheaasupra templului cu sabia mereu scoasd.Pentru a
explica ins[ un fapt singular,Frazer se aventureaziin studii
demitologie, religie gi magie,in caresuntadunate,comparate
gi interpretateo sumd covdrgitoarede date etnograficedin
Europa, Africa, Asia, America, Melanezia, Polineziagi
Australia.
De o deosebitiatenlies-abucuratanalizaflcutd de Frazer
asupramagiei. El o concepeca pe o ,,fals[ gtiin1i", care se
bazeazdpe implicareaconceptuluide ,,simpatie" (lucrurile
acfioneazl unul asupra altuia la distantr[printr-o obscurl
omologie). Clasicl r[mdne distinclia pe care Frazer o face
intre .magia prin similaritate"(sau,homeopaticd")gi ,,magia
prin contagiune".Magia homeopaticifuncfioneaz[pe presu-
pozilia cI asemlndtorul produce asemlnitor (la fel ca la
Tylor): acfiuneaasupraunui simulacru va produce acelagi
efect gi asupra originalului sau referentului. Magia prin
contagiune,in schimb, sebazeazd. pe credinfacA parteaeste
intotdeaunain contactcu intregul, o ac(iuneasuprapI4ii (in
spe(i, reziduuri corporale)influenpnd intregul dupi dorinla
celui ce practic[ ritualul magic.
in StateleUnite, teoriaevolu[ionistdva unna o dezvoltare
aproximativdiferitd, in sensulcd procesulde evolu{ienu este
urmirit atdt in linia unui ,,progresal spiritului", cAt in cea a
organizirii sociale.
I-ewisHenryMorgan(1818-1881) va dezvoltaastfelteoria
evoluliei concentrdndu-seasupra clasificlrii gi comparlrii
sistemelorde rudenie.Principalasatezdesteaceeacd familia
a evoluatde-alungul istoriei parcurgAnddiferite stadii ascen-
dente: de la relaliile primitive bazatepe ,,promiscuitate"(un
loc comunpentru gdndireamoralistl a secoluluial XIX-lea),
prin poliandrie gi apoi prin poliginie cdtrefamilia monogaml
POSTMODERNISMULiiV ENTNOPOLOGIA CULTURALA 245
patriarhaltr. Dezvoltiind studii intinse avdnd la bazi observafiile
asupra indienilor irochezi, Morgan va descrie detaliat diferite
sisteme particulare de inrudire, iar pe seama acestora va
distinge intre doul forme dominante : sistemul descriptiv
(bazatpe.cdsebria de grup"), specific ,,hoardelor", gi sistemul
clasificator (in care sunt precizate reguli complexe ale inces-
tului), acesta din urml fiind temelia organizdrii in clanuri.
Ceea ce este semnificativ in opera lui Morgan este tentativa
de a distinge societilile in func1ie de structurarea rudeniei. El
va pune astfel bazele unui nou domeniu, care va deveni unul
dintre cAmpurile clasice ale interogafiei antropologice : cel al
sistemelor parentale. Teza sa, conform clreia doar societdlile
.civ\lizate" detrin institutii propriu-zis politice, in timp ce
societi{ile sunt organizate numai pebaza furudfuii,
"primitive"
va face o lungd carierl in antropologia politicd gi nu numai.
Este notorie influenla pe care scrierile sale, in special Ancient
Society,le-au avut asupra lui Marx, care voia la un moment
dat chiar si-i dedice Capitalul, ca gi asupra lui Engels, a
cdrui Origine a familiei, proprietdlii Si statului se bazeazi in
buni misuri pe evolu(ionismul social al lui Morgant.
in concluzie, evolulionismul este curentul in care discursul
gtii4ific despre om, in calitate de fiinl[ sociald gi culturali,
primegte o unitate discursiv5, devine o ,,paradigm5", permi(And
legitimarea disciplinei ca fiind una de sine stdtltoare gi relativ
independenti de alte gtiinfe sociale. Tot evolufionismului i se
datoreazd structurarea cdmpului de interes al disciplinei, a
marilor ramuri, teme gi concepte: ,,religia" , ,,magia",,,tabuul",
,,sistemele de rudenie", ,,func1ia gi raportul func[ional" etc.
l. Yezi Claude Rividre, Anthropologie politique, Armand Colin,
Paris,2000, p. 36.
 246 GABRIELTROC
3.3.2. Difuzionismul, p articularismul istori c,
,,culturd- Ei-perconalitate"
Difuzionismul
Reactriala evolulionisma luat in principal formadifuzionismutui.
Reprezentanfii curentuluipun defrnitiv accentulpepoligenezd
(umanitateaa aplrut simultanin mai multe arii geografice;
aceastl optiune reprezintd,in fapt, incercareade a rupe cu
interogaliaobsedantiiasupraoriginilor, careconduceinevitabil
la asumplii evolulioniste). De asemenea,se abandoneazi
viziuneaprogresistlasupraculturilor gi civilizatriilor: nu toate
culturile trebuie si treacdprin stadii asemlntrtoare.in plus,
daci sepoatevorbi in mod legitim despreprogresin dezvoltarea
tehnologici, rlmine intrebareadacl acestaaducegi progresul
moral.
Difuzionismul asuml totodat[ faptul ci asemlnErile
diferitelor aspectegi conlinuturiculturaleseexplicl mai bine
prin imprumuturi culturale decdtprin originea comund.
In variantagermanl a difuzionismului(,,gcoalavienezd,,,
reprezentatide Ratzel, GrabnerEi Schmidt)se presupunecI
o seam5de modeleculturalespecificeanumitorarii au intrat
in expansiune,influenldnd variate alte forme de vieguire
umani.
intr-o variantii englezd(Elliot Smith 9i William Rivers),
gdndireatn termeni de origine revine ; secauti de dataaceasta
o surs5culturalSoriginard- in sensulde arie cultural[ puter-
nicd -, ce esteidentificatdin Egipt.
Conceptul principal al difuzionigtilor este cel de arie
culturald, ce reprezint5o unitate geograficl relativ unicd,
bazat)p contiguitateaelementelorculturale.in spaliul gennan,
un construct asemlntrtoreste cel de Kulturkreise (cercuri
culturale), care se referi la complexede trtrsdturice gi-au
pierdut unitatealor geograficdinitriall gi care sunt in prezent
dispersatepe arii extinse.Aria culturall dI seamade prezenfa
POSTMODERNISMUL iN EUTNOPOT-OGIACULTURALA 247
unor tris5turi asemdnltoarela populatriidiferite, dar situate
intr-o zonl geograficdce a permis difuzia lor.
Injurul acestuiconceptcentralau fostgrefatedoul inovagii
teoretice: 1. fiecarearie culturaldposedi un centrucultural
alcdtuit dintr-un ansamblude trisituri ce s-au rdspdnditin
afarl gi 2. existl o lege a difuziunii, constAndin aceeacI
rislnrrile antropologicetind s[ sedifuzezein toatedirectriile,
dinsprecentrul lor de origine.
Marea probleml a difuzionismuluia fost incapacitateasa
tmreticl de a explicainvengiileindependente.Acestaproedeazd.,
in fapt, prin utilizareaconceptuluide .arie culturall" gi prin
presupunerea unui centru al acesteia,la o regresieinfiniti.
Partic ularis mul istori c
$coala american5a dat insl construc[iacea mai elaboratda
difuzionismului,dar ?ntr-ovariantl specificl, cunoscutl sub
numelede particularism istoric. Si rezumim sinteticprinci_
palele tezeale acestuicurent:
o Fiecare culturi in parte reprezinti un intreg complex,
care este rezuliantaunui proces istoric ce trebuie refEcut.
Accentulcade acum pe particular, pe unicitateaculturilor -
persp€ctivdce se opune atitudinii pripit comparativistea
evolutrionigtilor,care considerddoar aceleelementeale unei
culturi ce intereseazd pentru dezvoltdriteoretice,suslineride
ipotezede esenli evolutrionistietc. Atitudineaparticularismului
istoric este una de suspiciunefap de punereain contact a
unor con{inuturi culturale ce apatin unor populalii foarte
diverse,fdrl a incercastrseinleleagi contacteleistoricedintre
ele (cum procedase,de exemplu,JamesFrazer).
o Fiecare culturi este alctrfuitl, cel pugin in parte, din
elementereceptate,imprumutatedin alte culturi.
o Fiecareelementimprumutatesteadaptatnevoilor,particu_
laritltrilor locale. Culturile nu suntintreguri perfectintegrate,
ci sistemece au o structur[ maleabill; ceeace nu inseamni
insl cd fiecare culrurl nu ar fi totugi unicl in felul ei.
248 GABRIELTROC
o Particularismulistoric pune accentulpe analizaemicda
culturilor, ceea ce inseamnl cI fiecare culh-rrdtrebuie ana-
lizatdin propriii sdi termeni, cu inlelesuriledate acestorade
nativi.
o Culturile sunt constituitedin obignuinlegi tradilii, care
suntaddncinrddlcinatein emo[ii gi sentimente.Recunoagtem
aici o atitudineopusl accentuluipus pe rationalitatede cdtre
evolulionigti.
o Relativismulcultural e o temi-cheie a particularismului
istoric - in fapt, acestuicurent de gdndire gi evoluliei sale
spectaculoase din SUA ii datorlm o bunl partedin semnificafia
gi din amploareautilizlrii contemporanea conceptului.Impe-
rativul particularismului istoric este c[ toate culturile gi
valorile acestoratrebuie analizatein propriul lor context, nu
prin raport la alte concepteintegratoarede genul .umanitltii
ca intreg" saua evolu[ieiacesteia,careconduccel mai adesea
la un comparativismce elimind detaliile gi la generalizlri
grdbite. Relativismul cultural promovat nu este insi unul
radical: culturile nu suntizolateSimutualincomprehensibile.
o Desigur cI acestepresupozilii vor conduce firesc la
promovareaunor metodologiiorientatecltre muncade teren
gi cltre proceduri inductivistede generalizare.
intre reprezentantiicurentului, Franz Boas (1858-1942)
se distingein mod deosebit,el frind cel carea pus in migcare
in SUA o gcoaltrde gdndire pe care o putem considera,la
limit5, chiar norma antropologieiamericanede pind la cel
de-al doilea rdzboi mondial. Boasestecel care a format sau
cel putin a influenlat personalitd[ilemajore din antropologia
americand,intre care se numirl Ruth Benedict, Margaret
Mead, GeorgeBateson,Edward Sapir,RobertLowie, Leslie
Spier Ei Alfred Kroeber.
Ndscut in Germania, unde gi-a definitivat gi studiile
universitare(a fost cu deosebireinfluenlatde Adolf Bastian,
impreun[ cu care a lucrat la Museum flir Volkerkunde din
Berlin, precum gi de operadifuzionistuluiFriedrich Ratzel),
posrMoDERNrsMUL
iN aNrnopolocrA CULTURAIAzqs
Boas s-a stabilit ulterior la New York, ca urmare a unei
reugiteexpedilii printre populatiilede indieni din nord-vestul
Americii. incepdndcu 1896,va suslineun cursde antropologie
frzicd,laUniversitateaColumbia, undeva primi gi confirmarea
de profesorde antropologie.
Lui Franz Boasii apa4inemeritul de a fi demontatcredinla
secoluluial XIX-lea cu privire la legltura (presupusnecesari)
dintre rasd gi culturl, cu tot cortegiul de ierarhii pe care
aceastail presupunea (in principal, in carteaKtlnr und Rasse,
publicati la l-erpzig in 7914),fapt,recompensat" de alnninteri
prin locul de seaml pe care l-a ocupat in autodafeurilede
tristi amintire ale nazigtilor.
De asemenea, ii apa4inemeritul de a fi clarificat faptulcI
o bundparte din comporurmentele, ideile, chiar sentimentele
gi emo{iile pe care le considerS.m ca fiind naturalesunt, in
fapt, constructeculturaledatorateformirii noastreprin educalie.
Boaspuneproblemaleglturii dintre ,primitivi' gi moderni
in termeni cu totul noi fali de evolulionismul dominant in
epocil nu mai sunt privili ca .strimoEii nogtri
"Primitivii"
contemporani"; nu trebuie s5-i cercetdmpentnr a afla ceva
despretrecutul nostru, ci pentru a regdndi chiar prezentul
culturilor moderne.Altfel spus, ,primitivii" trebuieprivitri -
prin prisma relativismuluicultural - ca egalii nogtri, cei care
dauseamade existen(aunor organizdrisocialeparalele,societili
ce au cunoscuto alt[ direclie de dezvoltaredecdtsocietllile
moderne,insd ai cdror membri posedtraceeaEicapacitatede
inovatrie,invSfaregi asimilareculturald.Societltile primitive,
afirmd Boas, nu sunt ,,subdezvoltate"decdtdintr-un anumit
punct de vedere; in spe(d,cel tehnologic.
Tot lui Boasii apartineo anumiti conceptie- careulterior
s-a impus ca normd - desprerolul gi orgaruzarea muzeului
etnografic: aceeade a aranjagi clasificaobiectele9i colecliile
in funcfle de regiunile geograficegi de clasificareaindigend,
iar nu dup[ tipuri de artefacte.Rolul muzeului esteacelade a
ilustraun mod de via!5 - diferit, dar coerent-, iar nu o tipologie
gtiintrifici. Tot el este cel care va reugi institufionalizarea
 250 GABRIEL TROC
antropologieica disciplinEacademicl,infiin{and prima catedrl
de antropologiela UniversitateaColumbiadin New york, in
1899.
in ceeaceprive$teterrta.raselor", Boasdeplaseazlproblema
transmiteriicaracteristicilorbioculturalede pe linia rasei pe
ceaa descendenpi,respectiva familiei. Individul depinde,in
aceastiviziune,nu atdtde ras[, cdt de ereditateaunicl primiti
prin descendenfd de la plringi, pe de-oparte, Si de experienp
sade viatr5,pe de alti parte. Boasva susfinec[ nu existEnici
un criteriu biologicprin caresI sepoattrdemonstrasuperioritatea
intelectual5a unui individ saugrup. Diferenlelein acestsens
1in de mediul cultural gi de oportunitltrilepe care un individ
sauun grup le are.
Ne oprim in continuareasupraunei temecentralea difuzio_
nismului - stabilitatea Si schimbareaculturali -, a$acum a
fost ea conceptualizat5
de cltre Boasl.
Boasformuleaztrpremisain felul urmltor: o comunitate
izolat}, care se menfinein aceleagicondifii de mediu gi care
nu este expusl funperecheriiselectivecu alt grup, devine,
dupdun numlr de generalii,un corp stabil. pentru a explica
modul in care o comunitatestabilI intrd in instabilitategi igi
transform5regulile de comportament,Boasintroduceo seamd
de concepteinterrelafionate,cum sunt cele de ,,instinct",
' tismelor; vorbim despre o culturi stabild, in termenii lui
. formEculnrrall",,,automatism",,,moduridecomporlament,'.
intrebareade la care porne$teesteurmatoarea: schimbarea
este organicl sau este determinattrcultural? Arunci cdnd
folosimterrnenulde
trimitem in fapt, afirml Boas,
-organic",
la o reaclieinstinctuali,
$i, intr-adevir, multedintre actriunile
noastre- cum estefaptul de a dormi saude a mdnca_ sunt
instinctuale.MAnci-mpentrucI ne estefoame,dormim pentru
ci ne este somn. insl cum gi ce mdncdmsau cum gi unde
dormim sunt aspectedeterminatecultural. (Estevorba de felul
1. Urmlrim dezvoltareadin lucrarea lui BoasAnthropologyand
determinl sl[birea fo4ei tradiliei.
Modern Life (1928), Dover Publications, New york, 1962,
pp. 132- 1 6 8 .
L. Ibidem,p. 140.
poSTMoDERNISMUL
in eNrRopolocrA CuLTURALAz5r
in care deprinderile motorii determind obiectele din jurul
nostru, ustensilele: cei ce dorm lateral au nevoiede pern[,
pe cdnd cei ce dorm pe spate, nu. in func1iede cum ne
agezlm,esteconstruitmobilierul 9i chiar inil(imea caseietc.)
Actelenoastre,prin urmare,pot fi instinctuale,insdforma
reacliilor este culturald. Obignuinlele,actele determinatecul-
hrral, devin automatisme,ceeace inseamnbctr determinarea
lor specifici grupului nu mai este resim[itii. Limba este
probabil cel mai simplu exemplu: vorbim limba maternl in
mod automat; doar cdnd invdtim o limbl strdindpercepem
dificultateade a transformao anumit5obignuinld(cum este
cea muscular5,de exemplu). Boas sus(inecI ,,tot ce este
acumulat in copillrie ca deprindere ce nu variazd,devine
automatism"l. Mai departe, automatismeledevin ,,moduri
proprii de comportament",sintagml prin care Boas are in
vedere tipurile normative ale comportamentuluicomunitar,
cele care constrAngla conformism. Prin unnare, nu doar
acteleelementaresuntavutein vederede cltre Boasin relafie
cu automatismele,ci gi - prin ultima sintagmdfolositd -
constructeleculturalemai ,,inalte", cum sunt moravurilesau
mentalitd{ile.
Stabilitateaunei culturi depinde de stabilitateaautoma-
Boas, atunci cdndputemproba faptul cd automatismeles-au
perpetuattimp indelungatfdre a suferi transformlri. Indivizii
suntconstransi,prin fo4a acestordeprinderitransmisecultural
(acumulateprin invilare), sdsecomportesimilar ; sunt ,,prizo.
nierii" modelelorculturale reprodusein interiorul grupului.
Aceastl uniformitate ne permite sd caracterizdmanumite
culturi ca fiind stabile". Atunci cdnd uniformitatea
"culturi
reacliilor automatizateesteafectat5,stabilitateaculturii sldbegte
sausepierde.ConformitateaSi stabilitateasunt, prin urmare,
la Boas, inseparabile.Iar nonconformismuleste factorul ce
 252 GAtsRIEL TROC
Consecinlaacestuiralionamentpentrupracticaantropologictr
estec5, analiz6ndin cazul unei societdtriconcretegradul de
conformism sau de nonconforrnism, putem ingelegein ce
mdsurl respectiva societate este una aflat5 in schiurbare,
instabili.
in ceeace priveEteschimbareaculturalI, Boas enumertr
trei modaliti{i de producerea acesteia: l. poatefi impusl cu
fo(a: 2- se producela interacfiuneadintre culturi gi 3. este
determinati de reajustareain fatraunei provocdri externe
puternice.Elementelenoi ce apar vor fi insl rnereucoordonate
de formele vechi.
Toateaceste.deprinderi automatizatedobindite cultural"
(cultumllyacquiredautomatichabits) datrsealrrr-gi de diferenlele
dintre populafii, asigufnd un cadru pentru cornparativismul
intercultural.
Sensul acesteiconstructii teoretice in raport cu teoria
evolutrionis0iestede a demonstrape seamasocietilii .primi_
tive" - stabil5,prin forta constrdngltoarea traditriei- modurile
de funclionare a societigilor complexe. Acesteadin urml
sunt, dintr-un anumit punct de vedere,instabile, eterogene,
cu automatismecare se transforml rapid. Ele sunt insl gi
societSfistratificate,cu diviziuni interne,care adeseapermit
sau chiar favorizeazdaparilia unor coduri de conduit_iila fel
de constrdngitoareintr-un anumit grup sau strat, la fel ca in
orice societate,,primitiv5", izolatd,sautraditrionalistE.
Prin teoretizirile sale, chiar dacd nu foarte sofisticate,
Boasa demonstratcI societilile modernepot fi comparatecu
cele ,,primitive" intr-o perspectiviorizontald,iar nu intr-una
ierarhizantd,acestfapt aducdnd,in cele din urmd, benef,rcii
chiar societiitriloroccidentale,careprin aceastdcomparafiese
pot inlelegemai bine pe sine.
,, Culturd- Si -personalitat e "
Accentulpus pe particularismulcultural estedusmai departe
de cdtreRuth Benedict(1887-1948),care in(elegecultuia ca
pe un ,,intregputernic integrat gi coerent".
POSTMODERNISMUL iN ENTNOPOLOGIA CULTURALA ZSS
Studentii gi, ulterior, asistenti a lui Boas. Benedict va
deschideun nou capitol de interogafie in antropologie,gi
anumeacelaal raportului dintre personalitateaindividului qi
conditrionarea socioculturali. Concentrareainteresuluiasupra
personalitl[ii, a procesului formirii gi modellrii sale prin
enculturaliegi a procesuluicrealiei culturale explicl recurgerea
la date din domeniulpsihologiei gi al psihiatrieit.
Scriitoareqi poeti deopotrivd- in contrastcu Boas,educat
in spiritul gtiinfelornahuii -, Benedicta fost puremicinfluenlati
de surseleideatice care veneaudinspre humanities,arie in
care ea considera,de al0ninteri, cd 6i antropologiaigi are
locul.
Temade care rlmdne legat numele ei este cea a relatriei
dintre cultur[ gi personalitate,o teml mult discutat?iulterior
in antropologiaamericani. in conceplialui Benedict,cultura
estepersonality writ large - intr-o traducereaproximativd,
,,hartaintinse a personalitiitii" -, intre personalitategi culturl
existAndun izomorfism. Tipurile de personalitatesuntprede-
terminatecultural Si, la fel, culturile pot fi interpretatedupd o
tipologiea personalit5trii. DacI acesteasuntasumptiileiniliale,
ulterior, rigiditateaacestuiraport a fost atenuatii; insdconcep[ia
care s-a impus a fost aceeaconform cireia cultura asigurl o
personalitate modald, care las[ loc unei anumite varialii
interne. Problemafintea asuprafelului in care se formeazl
personalitateagi era animatl de dorintrade a aplicateoriile lui
Freud (foarte influente in America) pe cazvl populaliilor
.exotice". Unele dintre intrebdrile puse vizau chiar funda-
mentele teoriei psihanalitice: este complexul Oedipian
universalsau nu ? Ce se intAmpldcu teoria freudiani intr-o
societatein careautoritateamasculindnu-i aparfinetatllui, ci
fratelui mamei? Dar in condiliile in caretofi indivizii in linie
ascendentisunt numiti cu acelagiapelativ?
Benedict va caracterizadiferite societi{i primitive prin
patternuri distincte, consideratedrept conceptece expriml
|. Yezi Georgeta Marghescu, op.
 254 GABRIEL TROC
unitar anumitetendinle-cheieale unei culturi. Acestepatternuri
sunt, in concep[ialui Benedict,de facturdpsihologicl; mai
precis, ele sunt inlelese ca elementepsihologice care se
regisescin toateaspecteleunei culturi, a$acum cromozomii
se glsesc in toate celulelecorpului.
Conceptulcentralal teoriei lui Benedictestecel de confi-
gurafie.Prin acesta,se doreEtepunereain evidenl5a faptului
cI in toateculturile existdo tendinlEspreconsistentlin jurul
unei teme psihologicefamiliarer. ExistI, din acestpunct de
vedere,culturi mai consistentegi altele mai pu1in. Nu toate
culturile, afirmtr Benedict in lucrarea patterns of Culture
(1934), au inlegrat mullimea formelor comportdrii intr_un
model (pattern)echilibrat gi ritmic.
Sub impactul unor lecturi din Nietzsche, Benedict va
utiliza conceptecum ar fi: ,,culturd dionisiacd,', .culturl
apolinictr",,culture paranoicl". Acesteinovatriiconceptuale,
care nu au fbcut carierl in antropologie, au fost folosite
pentru a numi gi caracterizain acelagitimp culturi diferite
prin intermediul diverselortipuri de personalitate.
insl ceamai influentdelevda lui Boasa fost, fdrd indoiall,
Margaret Mead (1901-1978).Influentarl $i ea de ideile lui
Freud, Mead a incercatstr le verifice empiric pe cazul unor
populalii din Samoagi Noua Guinee,cu scopulmereu subliniat
al comparaliei intre obignuinfele dobdndite cultural ale
populaliilor de aici gi ale celor din SUA. intre lucrdrilesalede
referin(5,trebuieamintite Comingof Age in Samoa,Growing
up in New Guinea,Sexand Temperament giMale and Female,
toate fiind best-seller-uri in America, bucurAndu-sede o
popularitate excepfionaH.
Margaret Mead privegteraportul dintre culturd gi perso_
nalitate subliniind condiyionareaculturald a personalitdlii,
insd nu gi condigionareaculturii de cdtrepersonalitate, cum
fhcuseBenedict.FidelI lui Boas,Meada incercatsI demonstreze
l. Vezi Achim Mihu, Antropologiaculturald, Editura Dacia, Cluj,
p. 70.
2O O 2,
POSTMODERNISMUL
N ETTTROPOLOGIA
CULTURALAZSS
in mod concret gi prin elementecomparabile- accesibilegi
simguluicomun, nu doar specialigtilor- plasticitateanaturii
umanein raportcu determinagiile biologice.in ceeaceprivegte
comporlamentulexcesivSiturbulent al adolescengilor, presupus
a fi universal, Mead demonstreazlpe cazul adolescentelor
din Samoaci trecereade la pubertatela adolescen(ipoate
avealoc fErI tulburiri psihologicemajore. Acest lucru s-ar
datora frptului cd modelelecomportirii sexualedin Samoa
sun' mrrlt mai pulin inhibitoare decdt cele din civilizatria
vestic[. In Samoa,compoftamentulsexuallejer nu produce
inhibiliile gi refullrile caracteristicetinerilor din claselede lli'"
mijloc occidentale,care sunt pringi in stereotipii constrdn-
gltoare cu privire la sexualitate.Datoriti acestuifapt, fetele
din Samoase constinriein personalitf,finormale, in timp ce
tinerele americancein personalitiitipatologice. Cultura din
Samoa,afrrmi Mead, nu incurajeaz5sentimenteleascunse,
secretulsautiinuirea Ei e caracterizatiprin relagiide familie
lejere, lipsite de teaml 9i fdr[ conflicte. Membrii acestei
populatriitrec cu vedereasau tolereazi iubirea liberl dintre
adolescenli,iar - ca rcz;ultatal acestuifapt - nesupunereasau
revoltaadolescenliloreste necunoscutl.
in Growingup in New Guinea,Mead urmdrepteproblerna
educd(ieicopiilor, a felului in care acegtiaasimileazlcultura
grupului care le formeazd personalitatea, iar in Male and
Femaleanalizeazdfelul in carerolurile de gen suntdeterminate
cultural.
in fine, Mead a fost acuzatl ci nu a studiat culturile ca
intreguri, ci a verificat mai degrabd ipoteze formulate pe
seamaunor problemepresanteale culturii americane.
3.3.3. Funclionalismul
La fel ca particularismulistoric, funclionalismuls-aconstituit
ca o reaclie atAtimpotriva evolugionismului,cdt gi a difuzionis-
mului, impotriva reconstruc[iilorhazardateale trecutului
pe mre acestecurentele-au promovatgi a caracteruluilor
 256 GABRIELTROC
speculativ.Curentul func(ionalistestelegat in mod deosebit
de teoria gi practica gcolii britanice de antropologiesocialE
din prima parte a secoluluitrecut (reprezentatd, in specialde
Malinowski,Radcliffe-Brown,Firth gi Richards).Mai tdrziu,
principiile funcfionalismuluiau fost reluatede Ecoalaamericantr
de ecologieculturall.
Funclionalismulpoatefi corsiderata fi deopotrivdo doaind
gi o metodit.
S[ vedem,pentru inceput,care suntpresupoziliileteoretice
ale curentului,in ce sensestefunc[ionalismulo doctind:
o Fornind de la constatareacd intre faptelesocialeexisti
relalii de corespondenldfunctrionalI,functionaligtiiajung la
concluzii generaleprivind natura societllii.
o Societatea,in viziunea funclionaligtilor, formeazl un
intreg organizat gi functional, in care diferitele elemente
'(comportamente, credinfemodelatecultural, rituri, ritualuri,
institulii) pot fi explicateprin cerin(elefunctriondriiintregului.
o Ca urmare, fiecare elementconstitutiv al societi[ii are
un caracterfunc[ional gi necesar(existentalui se datoreazl
faptului cd ,,estenevoiede el' in ansamblulsistemului; nici
un elementnu esteintdmpl5torsauin intregimeautonom).Se
remarcd,prin urmare,un anumitfinalism al doctrineifunc1io-
naliste: fiecareinstitulieconstitutivl unui sistemsocialexisti
pentruci areun rol de indeplinitin mentinereaordinii sociale,
contribuindla buna funcfionarea sistemului(ceeace revine
la a suslinectrnu existi arbitrar in societate; avemde-aface,
agadar,cu o formd de mecanicism,de determinismriguros;
dacd in cercetarenu infelegemfunc1iaunui elementsocial,
aceastanu inseamnl, susfinfuncfionaligtii,cd eanu exist5,ci
doar cd nu am cercetatindeajuns).Sarcina antropologului
este- dupdp[rerea lui Alfred Radcliffe-Brown- aceeade a
studia cdile pin care obiceiurile Si credinlele (respectiv,
diferitele componenteale culturii) funclioneazd tn sensul
rezolvdii problemelor de care depindemenlinereasistemului.
l. Yezi E. Gellner, The concept of Kinship and Other Essays,
Blackwell, Oxford, 1987.
poSTMoDERNISMUL
iN aNtnopoloclA cULTURAt-Azsl
o Rezult5in mod fresc, din presupunerilefdcute anterior,
accentulpus pe echilibrul social. Structura unei societili
funclionalesemenfine,in esenfi, constantil; fali de aceasta,
evenimentelevietriicotidienerdmdn periferice, accidentale.
r in centrul acestui curent teoretic std,analogia orga-
nismului(StanleyBarretnume5teacestcurentTheBtgAnimal
Theoryof Societyt): societateaesteasemlnitoareorganismului
biologic, in care diferite elementecare-i compun structura
indeplinescanumitefunclii precise.Dispusedupdo structure
anume gi indeplinind func1ii specifice, elementelesociale iliitt
asigurl ,,viata" societilii: aceasta,ca gi organismulbiologic,
.trdiegte", estedeci ,,in istorie", plstr6ndu-sein acelagitimp
intr-o situaliede stabilitate9i echilibru. FdrI a puteafi asociat
organicismului,care susfineidentitateade substan[ddintre
societategi organismul viu, funclionalismul se sprijinl pe
ipotezacd existi similitudini de organizareintre cele doud
ordine de fenomene.
. in acord cu instrumentalismulfilosofic, funcfionalismul
concepefunctia ca fiind anterioardformei Si determinantd
(toateformeleculturalesuntdeterminatede rolul pe careil au
in sistem).
c Orientareainvestigatrieifunclionalistepune accentulpe
perspectivasincrond,in opozilie cu particularismulistoric al
gcolii boasiene.(DupI ptrrerealui Radcliffe-Brown, antro-
pologia boasiand,cu metodologiaparticularismuluiistoric,
ne poate spune cI anumite lucruri s-au petrecut sau este
posibil sI se fi petrecut,insl nu ne spunecum gi de ce au avtt
loc.)
o in raport cu particularismul istoric Ai derivatelesale,
funclionalismulreprezintl in antropologieo noul infuzie de
pozitivism.Exprimatii prin apelul la concepteca .echilibru"
gi,,stabilitate",perspectiva funclionalistipresupune regularitili
cu caracternecesar,de lege. Considerat?i la nivel empiric ca
1. Vezi StanlsyBarret,Anthropology.A Student'sGuidetoTheory
and Method, University of Toronto Press,Toronto, 1996.
 258 GABRIEL TROC
fiind ordonat5gi cuprinzdndpatternuri clare de organizare,
viala sociall poatefi studiatiin mod riguros,pozitiv. Clutarea
unor legititripune,de asemenea, bazegtiintrificepentrustudiul
comparativ,care trebuiemai degrabi sErelevesimilitudinile
gi diferentrelestructural-funclionaleintre grupuri, decdt sd
presupundexistenfaanumitorconexiuniistorice intre ele.
r Funcfionalismulreprezinti, de asemenea,una dintre
expresiilecele mai puternicea ceeace epistemologiinumesc
.holism metodologic",adicdpunchrldevedereconformcdruia
structurile ar precedeindivizii Si arfi explicativetn raport cu
aceStia.
Camaodd,demersulfuncfionalistestecunoscutsubnumele
de ,,analizdfuncfionali". Aceastaconstdin tratareaoricdrui
fapt social din perspectivarelafiilor pe care le intreline, in
sincronie, cu alte fapte sociale in interiorul unui ansamblu
carenu esteobligatoriu s[ fre privit ca fiind completstructurat.
Noliunea de ,,func1ie"trimite doar la ideeainterdependenlei
relative a faptelorr. in acestinfeles,Ieglturile observabilein
realitatenu suntpromovatela rang de raporturi de determinare
saude legi de funclionare.Ceeace se admiteestefaptul cI o
societateeste alcdtuittrdintr-un numdr de elementeidenti-
ficabile, cd acesteelementenu sunt dispusela intdmplare,ci
urmeazl o anumit[ logici a configuraliilor gi ci evidenlierea
raporturilor dintre acesteelementecontribuieintr-o oarecare
mtrsurdla inlelegereafieclruia dintre ele.
Funcfionaligtiis-au aplecatasupratuturor cdmpurilor de
organizarea vielii sociale: la inceput, cu preponderenl[
asupra familiei, economiei gi magiei (Malinowski, Firth,
Richards),iar mai tArziu,in specialsubinfluenla lui Radcliffe-
-Brown, asuprarelatriilorde rudenie,a organizlrii politice gi
a religiei.
l. Yezi G. Lenclud, in PierreBonte,Michel Izard (ed.), Dicyionar
de etnologieSi antropologie,Editura Polirom, Iagi, 1999.
POSTMODERNISMULiN ENINOPOTOGIA CULTURALA 259
Tot de curentul functrionalisteste legatd o importantd
inovafie metodologicd- cea a observalieiparticipative -,
care va deveni canonul disciplinei gi, in acelagi timp, o
condife epistemologicl a cunoagteriide tip antropologic.
DuptrMalinowski, a cdrui experiengide cercetarein Insulele
Trobrianda rimas un fel de reperabsolutin istoriadisciplinei,
recunoa$terea cunoqtin[elordespreCeldlaltca fiind intemeiate
a presupusarticulareanecesardintre experienlasolitard a
antropologuluiin .teren" gi abilitElile teoretice insugitein
pregdtireaacademicd.Evans-Pritchard,antropologdin prima
dintregeneraliileformatede Malinowski, d[ seamape larg de
aceastinorm5, pe care Malinowski insugio integrasein cea
mai cunoscutldintremonografiilesale,Argonaulii Pacificului
de Vest. Cercetareaetnograficd,conformlui Evans-Pritchard,
presupune,,a locui pe parcursulintregii cercetlri in mijlocul
nativilor" gi a conduceinvestigalia ,,in limba indigenilor",
,,urmdrindin detaliu toate aspectelevielii nativilor in desfd-
$urarealor cotidiani"'. Cercetltorul care dore$tes[ devinl
,,antropologprofesionist"trebuie sI urmezeun traseufoarte
precis: el ,,esteacceptatin programul de pregdtire fde la
Oxfordl dacdare deja o licentrdintr-un alt domeniu".
irimul anil consacrd oblineriidiplomeiin antropologie, urmdnd
cursuriin careigi insugegte generale
cuno$tinte din antropologia
socialS, precum$i o searntr decunogtinledeantropologie fizicd,
etnologie,tebnologie gi arheologie
preistoricd.in al doileaan
igi scrietezateoreticd; dacdesteconsideratimeritorie,il calihcE
pentruinceperea pregltirilorcercettrrii
de teren.
Ulterior,el petrececel pulin doi ani intr-unprim teren,unde
studiaz[o populalieprimitiv[ de mici dimensiuni,in aceasti
perioaddfiind cuprinsedouEexpedilii,cu o pauzdintre ele
pentrustructurarea colectatin primaexpedilie.
rnaterialului
Dupd incheiereamuncii de teren, ,,cercetdtorulmai are
nevoie de cel putin cinci ani pentru a publica rezultatele
l. E.E. Evans-Pritchard, SocialAnthropology, ed. cit., pp.'14-15.
 2@ GABRIELTROC
cercetirii dupdstandardele
antropologieimodeme,,.prin urrnare,
conchideEvans-Pritchard, ,,cercetareaintensivda unei singure
societE[iprimitive gi publicarearezultatelorei se desfigoartr
pe durataa aproximativzruce ani". O a douacercetarear fi de
asemeneade dorit, pentrucI, altfel, antropologul.are tendinla
de a gdndi in termenii unui singur tip de societate',.Aceastd
a doua cercetarepresupunede obicei un timp mai redus,
pentrucd...
...antropologul
cercetarea
a invdpt din experienla
anterioartr
intr-untimp scurtgi si redacteze
sI conduci
rapidrezultatele,
Chiar9i aga,publicarealor intr-oformdfinall nu sepoateface
decAt la distantl de cAliva ani de incheierea muncii de terenl.
Antropologia anglo-saxon5,in mod deosebit,a integrat
completacest,,canon",care,in descrierealui Evans_pritchard,
are meritul de a ne clarifica principalele coordonateale
antropologieica gtiinll socialtrmaturi, distinctl in peisajul
celorlalte gtiinfe sociale.gi anume: 1. faptul de a veni c5tre
antropologiedinspreun alt domeniuesteconsideratdezirabil,
fiindc[ atestii dorinta de a lucra intr-un cAmp de cunoa$tere
interdisciplinar ; 2. aprofundareaacesteiinterdisciplinaritili
esteaccentuatrin pregrtirea academicrpreliminard practicdrii
antropologiei; 3. pe l6ngd cunogtinle din alte discipline,
antropologiasociali are un corpus propriu de cunogtinfela
care sunt raportate celelalte; 4. cercetareade teren este,
definitorie pentru antropologul,,profesionist"; 5. cunogtir4ele
de tip antropologicintegreazd, experientaterenului,care este
o experienli legitimantd; 6. cercetareaantropologicdpresupr.lne
un ,ritm" propriu gi se desfEgoard pe o perioaddtunge Oe
timp gi 7. comparativismuleste$i el determinatde experienfa
cercetiitorului(,cel de-al doilea teren',).
Prin intermediulacestorinovalii metodologico-epistemo_
logice, la caretrebuiestradiugim monografiaca tip specific
L. Ibidem, pp. 76-77.
posrMoDERmsuur_iN ANTRopoLocrecultunanA zot
de textualizare, antropologii Ecolii funclionaliste au operat o
delimitare decisivd a antropologiei fatd de toate celelalte
discursurigi practicicareaveauin atenfiepopulaliile .primitive".
In acelagitimp, se formeaz[ o .conrunitate qtiinfificE., o
comunitatede ,specialigti' careimpdrtigescun orizont comun
de concepte,categorii, problemeteoretice,pre€urngi imboldul
malinounkian al .cercetiirii eroice" a antropologului solitar
in mdlocul nativilor.
Vom urmlri, in continuare, articularea funclionalismului
la cei care au impus doctrina gi care au creat gcoalade gdndire ilLll'"
func(ionalistS.Pentruaceasta,vomporni dela sociologulfrmcez
Emile Durkheim, cel carefundamenteazd,teoria funclionalisti.
Scrierile sale au influenlat decisiv cele doui direclii ale
funcfionalismuluibritanic, pe care le vom analizaulterior:
este vorba de funclionalismul instrumental al lui Malinowski
gi de funclionalismul structural reprezentatde Radcliffe-
-Brown.
Emile Durk*reim(1858-1917) esteadeseaconsideratfonda-
torul sociologiei francezemoderne, fiind insd deopotrivi
interesantpentru antxopologie at6tin calitateasade teoretician
al societitii in general,cdt mai alesprin analizelesaleasupra
totemismuluiaustraliangi, pornind de aici, asuprafaptului
religiosin general.Tot de la el ne provin o seamlde concepte-
-cheie care au devenitbun comun al Stiintelorsociale,intre
care trebuie amintite conceptecum sunt cele de ,,conEtiinli
colectivI", ,,faptsocial", ,intreg social".proclamAndireduct!
bilitatea intregului social, Durkheim apare ca inigiatorul
holismului sociologic,conformcIruia individul esteprodusul
societ5triigi ale c[rui postulatemetodologicele va adopta
antropologiain Franfa gi Marea Britanie.
Ne oprim, in cele ce urmeazi, la prezentareacdtorva
dintre conceptelesalecareau influen(atantropologiaculturali Si
sociald,precumgi la prezentarea demersuluislu din Formele
elementareale vieyii religioase, unde gtrsim modelul cauza-
litdfli sociale,carea influenfatdecisivfunclionalismulbritanic.
262 GABRIEL TROC
posrMoDERNtsMUL
iN eNrnopoLocrA cuLruRALA 263
Elaborareaconceptuluide ,,fapt social" este intreprinstr
primitivii posedl o religiozitatesimpli, atomarl, cercetarea
de Durkfieim in lucrareaZesrdglesde la mdthodesociologique,
acesteiapoatesimplifica demersulanalitic.
din 1895.Aici, Durkheim afirmd c[ in toatesocietSlileexist2i
Teza fundamentall a c[4ii este cI religia reprezintl o
un grup determinat de fenomene care se disting de cele
modalitatemistificatdde a da seamndesprepimatul socialului,
studiatede gtiinlelenaturii, iar acesteatrimit la o ordine de
iar pentru a explica sensulreligiei gi genezaei, Durkheim
fapte care prezintd caracteristicifoarte speciale: ele 1in de
introducetermenulde ,,fo45". Imperativulacesteianecorstrdnge
modalitateade a ac(iona,de a gAndi gi a simli - exterioare
comporiamentuldin exterior, iar aceastl constrdngereeste
individului -, czueau o puterede coercitriein virtutea cdreia
pusdde oamenipe seamaunor fo4e transcendente.
i se impun acestuia. Ele nu se confundi cu fenomenele
Ciutdnd forma ceamai simplSde religiozitate,Durkheim
organice(intrucdt 1in de reprezentaregi de acliune), nici cu
se opre$teasupra totemismului - credinla conform cdreia
cele fizice (pentru ci nu au existen(i in gi prin con$tiinta
oamenii sunt relafionatricu anumiteanimale,plantesauobiecte
individuall despreele). Neavdndca substratindividul, ele nu
naturale,in virtutea unei descendentedin spirite ancestrale
pot avea,credeDurkheim,alt substratdecdtsocietatea. Aceste
comune.Acest sensconferit totemismuluile oferl nativilor
fenomenealcdfuiescdomeniulpropriu al sociologieil.Funda-
deopotrivi un principiu al descendenlei(de undevin) 9i unul
mental pentru observareafaptelor socialeeste considerarea
al ordinii tribale sau de clan. Totemismul,credeDurkheim,
lor drept ,,lucruri" (choses),gi aceastain sensulcI ele sunt
reprezintl prima infhtrigarea ideii de fortd, caresttr,dupl cum
,,date",seimpun, seoferdobservatoruluicu o realitateincon-
s-a amintit anterior, la baza tuhlror religiilor. Totemul are
testabil5, fiind deopotrivi,,naturale" gi constrdngltoare
doul functrii: estepe de-oparte zev, iar pe de altd parte este
pentrucei carele trdiesc.Exempluldat de Durkheim estecel
simbol al clanului. De aici, pare sd rezulteo identitateintre
al adundrilorpublice - ceremonii,rihraluri, aduniri cu scop
cele doul elemente: clanul gi zeul se suprapunin religio-
politic -, unde marile migclri de entuziasm,indignare,mili
zitateatotemicd. intrebarea ce apare este urmltoarea: nu
E.a.m.d.care se produc nu au ca origine nici una dintre
cumvazeul estechiar clanul deghizat?
constiintele particulare. Acestea survin, in cazul fiecdrui
Durkheim incearci in continuaresI clarifice identitatea
individ, din exteriorgi suntsusceptibiles[ antrenezeindivizii
dintre acestea,fapt ce ar da seamade o unitate intre doud
chiar impotriva voinlei lor.
realit[1i care ne aparindeobgteca fiind separate.Primitivii gi
Temaaceastava fi insdutilizatii magistralin cazulanalizelor
religiile lor fac transparentdaceastdidentitate: conform lui
religiei intreprinsede Durkheim in Formeleelementareale
Durkheim, primitivii nu pot proiecta o transcendenlI,,ide-
vie;ii religioase,o lucraremaitdrzie (1912)in caregdnditorul
pdrtati", a$a cum se intAmpld in societdlilecomplexe,iar
incearc[s[ explicecareeste,,motorul" functrionlriisocietigii.
aceastiiimposibilitateface vizibill o identitatecare nu este
ln Formeleelementare ale vielii religioase,DurkheimincearcS
evidentd: cea dintre religie gi societate.
s[ pun[ in lumini ceeace el numegte,,functiauniversalda
Argumentele aduse pentru sus(inereatezei sunt urmtr-
religiei". in incercareade a clarifica aceasta,se pleacl de la
toarele: societateadispunede tot ceeace e necesarpentru a
conceptul de primitivi, argumentdndu-se c[, de vreme ce
trezi ideeadivinului; ea reprezint5pentrumembrii comunitElii
ceea ce este zeul pentru credinciogi. $i anume: f . ii este
1. Emile Durkheim, Les rigles de la m'dthodesociologique,PIJF,
superioardindividului, e supraindividuald(in sensulcdurmdreqte
Paris,1993,pp.3-7.
scopuri specifice),iar individul depindede ea; 2. ii solicitl
2&
GABRIELTROC
in permanenf5pe indivizi pentru atingereascopurilor ei;
3. societatea,asemeneazeului, cereprivafiuni gi sacrificii;
4. tot ea impune reguli de conduitd, precum gi moduri de
gdndireanterioareindivizilor.
Constrdngerea pe care societateao exercitddevine, prin
intermediul religiei, una ,,benevoll", in sensul cI este de
ordin moral; aceastlconstringerene determin[ sd actrion[m
automat, flri considerentede utilitate sau bine personal
(conform distincliei pe care un alt sociolog, Max Weber,o
face intre ,,acfiunilein raport cu o valoare" gi ,,actriunilein
raport cu un scop"). Constringereape care o impunemobi-
lizeazd,sentimentele,emoliile, nu este una pur rational-
-utilitard.
Un alt conceptimportantintrodusde Durkheim, pe ldngi
cel de ,,fo45', este cel .de congtiinlf,colectivl", concept
care desemneazd un ansamblude cunogtin[ecu incdrc[turl
emo[ionaldgi flrd o structurdriguroasl, ansamblucare ne
determindobiceiurile, actiunile, gesturile,sentimentele.
Felul in carepresiuneasocial5,constrdngerea, se exercitii
asupraindivizilor poatefi sintetizatprin urmltoareascheml :
colectivitate-+ con5tiinli colectivd-+ coercitriepsihicd -+ con-
strdngereindividuali -+ acfiunecontrolattr.
Adunlrile publicesuntexemplelecelemai evidentepentru
felul in carefuncfioneazdconstrdngerea: individul aclioneazd
chiar impotriva voinlei sale; adundrile reprezintd forme
insuflelite ale mistificdrii gi ocazii in carecontractulsocialse
reface periodic (ele presupun in primul rdnd declangarea
emotiilor, a pasiunilor etc).
Funcpiareligiei este,prin urmare,aceeade a tntdri coeziunea
socialdprintr-oformi cuhuraliicareconstrdnge prin mistificare.
Aceasti func1iee probati, dupl Durkheim, de arbitrarietatea
sacrului, care se poate ,,materializa"in aproapeorice obiect
sau fiin15. Sacrul este chiar reprezentareasocietdtii $i, in
acestsens,el estemai addncdecdtzeii. Prin mijlocireareligiei,
caresenagtein intensitatea vielii colective,societatea
,,ideald'
(saureprezentat?i prin religie) ajungesI faci partedin societatea
POSTMODERNISMULiU ANTROPOTOGIA CULTURALA 265
,,real5" (sauorganizatl). Prima o expriml pe cea de-a doua
gi, in acelagitimp, o creeazd,.
Pe mIsurI ce o religie devinedin ce in ce mai elaboratl,
susfineDurkheim, raportul de identitatecu societateadevine
tot mai opac.Demistificatiiins5,pe seamaanalogieicu religiile
simple,oricereligie ,,modernI"poatefi redusdla mecanismul
ei social. Mecanismcare, in expresiaceamai simpld, trimite
la faptul cI, atuncicdndinsul credecI esteinteresatde relafia
sacu zeul, el estede fapt interesatde legdturasacu societatea.
Religiamai areinsi o functrie,indeobgtevizibili in societatea
primitivd: prin valenlele ei clasificatoare,ea indeplinegte
rolul unei ,,teorii a cunoagterii"; cu ajutorul ei, primitivul
gi-a exersatfacultateade a conceptualizagi, prin unnare, a
exersatgdndirealogici, elabordndconceptecareulterior se vor
abstractizasubnumelede gen, specie,spa1iu,timp, cauzalitate.
,,Fratriileau fost primele genuri, clanurile- primele specii",
afrrmdDurkheim. Ceeace esteesenfialpentruo teorie generald
a cunoaEteriiestefaptul ci acestecategorii- consideratemult
timp de frlosofi ca fiind constitutive- sunt, in interpretarealui
Durkheim, produseale societEtrii.
De origine polonezl, insd naturalizatulterior in Marea
Britanie, Bronislaw Malinowski (1884-1942) este adesea
consideratintemeietorulgcolii britanice functrionaliste.
Malinowskipreia conceptulde ,,functie" de la Durkheim,
dar seopuneimplicaliilor metafzice ale conceptelorcolective
ale sociologului francez. Faptul se datoreazl gi strategiilor
salemetodologice,empirismulsduconsecventfiind mai bine
integrat unui behaviorismpsihologic (pe care il insugisela
I*ipzig, de la WLndt),decdtsociologieispeculative. Cultura_
cdreia tinde totugi sI-i confere o realitate sui-generis (ea
reprezinti domeniulpropriu al antropologiei$i .trebuie studiati
ca atare") - deline, in acelagitimp, o funclie instrumentald,
fiind intim legati de proceselede adaptarea omului la mediu.
Culturareprezinti, pentruMalinowski, reacliaspecificumanl
ce are ca finalitate satisfacereaunor nevoi. Reactriafa[i de
}
26 GABRIELTROC
nevoiledebazd- celefiziologice- ducela apari{iaunorrdspunsuri
culturale. Acesteadau nagtere,la rdndul lor, unor ,,nevoi
derivate" (sau secundare),pe care Malinowski le numegte
,imperativeculturale".Acesttip ceresatisfacera lor cu aceeagi
stringenldca cele fiziologice, fapt care se datoreazllegiturii
instrumentaledintre cele doul ordine de nevoi. Imperativele
culturaledetermind,,structuracomportamenfuluiumanorga-
nizat" sau, altfel spus,a instituliilort.
Consecvent acesteiformuldri a culnrii gi cdutAndsdidentifice
in cel mai mic detaliu etnografic o cauzalitatefunclionali in
cadrulunui ansamblucompor-tamental, Malinowski a investigat,
a descrisgi a interpretatmai multe institulii ale unor societili
din Melanezia.Ca urmarea gederiisalein InsuleleTrobriand,
intre 19159i 1918, Malinowski va produce,pe parcursul a
aproapedoul decenii,o seriede monografiidedicate,fiecare,
cAteunei institutii tobriandeze.Astfel, Argonautsof the Western
Pacific (1922) trateazdca subiect central o formd de schimb
ceremonial(fula), TheSuual Life of the Savage(1929)este
o monografiea regulilor de curtare,a cdsdtorieigi a familiei,
in Coral Gardensand their Magic (1935) este dedicatiiin
principal sistemuluide proprietategi transmiterea proprietdlii
funciare.Trei presupozifiir[mdn constantein cadrul mono-
grafiilor trobriandeze: l. aspecteleculturii nu pot fi studiate
separat; fiecaretrebuieinlelesin contextulin careesteimplicat;
2. cercettrtorulnu se poate bazape reguli ori pe descrierea
informanlilor pentru a descoperirealitateasociall (oamenii
intotdeaunaspuncevagi fac altceva); 3. dacl aceastdrealitate
sociald este inteleasdgi pusi in contextul propriu, se va
inlelege cd - la fel ca in societtrfilemoderne - formele
culturaleau finalitld precisein cadrul sistemuluicultural, iar
ele dau seama,in cele din urmd, de intereseleutilitare ale
indivizilor2. Ceea ce fintegte Malinowski prin asumarea
1. Bronislaw Malinowski, Une thCoriescientifiquede la culture,
Masp6ro,Paris, 1968,pp. 88-93.
2. VeziAdamKuper,AnthropologyandArthropologists: TheModem
British School,Routledge,Londra gi New York, 1973, p. 23.
POSTMODERNISMULiN ANIROPOTOGIA CULTURALA 267
acestorpresupozilii - care pe parcursulmonografiilor sunt
confirmateetnografic- estedemontareaimaginii primitivului
ca ,,automat" social, ca individ total lipsit de opfiuni. prin
intermediul culturii primitive, el vrea sd articulezeo teorie
generalSa omului, una in care gi primitivul, la fel ca omul
modern, se glsegte la intersectriadintre alegerearatrionali,
conformismulfatride reguli Eiurm5rireainteresuluipersonal.
De aceea,pentruMalinowski, orice regull trebuiestudiati in
contextulparticular al aplicirii ei, pentru a se in[elegeatdt
func1iape care o indeplinegtein cadrul unui ansamblu,cdt gi
felul in care individul o performeaz[ social gi o trliegte din
punct de vederepsihologic.O astfel de perspectivdproduce
impresiaunei tensiuniintre autonomiaindividului gi confor-
mismul cerut de regulile culturale.in fapt, in[elegdndcultura
prin metaforaorganicist5,ca ansambluintegrat, Malinowski
,,sacrificI" individul, cu trlirile sale subiective,in favoarea
decelirii normelor colective,cu finalit[1ile lor precise.insf,
ceea ce aduce nou Malinowski, sub aspectepistemologic-
-metodologic,prin accentulinsistentpuspe observaliaindivizilor
concrefiin situagiiparticulare- in raport cu vecheapracticl
a antropologiei.din fotoliu" -, estein[elegereafuncgionlrii
culturii din praxisul cotidian (9i nu prin speculaliice pleaci
de la sensuriculturaleipostaziatein mituri, tabuuri, relalii de
rudenie,cum procedaserd Tylor sauFrazer).tngelegdnd formele
culturale ca ,,set de instrumente", a cdror ultimd finalitate
este utilitard, Malinowski duce mai departe demistificarea
culturii implicati dejade Durkf,reim.Normele gi rinrrile magice
gi religioaseasigurl cooperareaindivizilor pentru realizarea
unei sarcini. insl cooperareanu estenici ea un scopin sine,
ci doar momentulcolectiv al urmlririi interesuluiindividual.
Nativul, afrrmdMalinowski,la fel ca insul civtlizat,sesustrage
obligatiilbr colective de cdte ori este posibil str o facd fErd
pierderi materiale sau de prestigiu. Trobriandezul devine
astfelreprezentantul exotical unui tip umanuniversal.Aceeagi
,,naturdumanl' se manifestiipeste tot, iar culturile au, in
esenli, unul gi acelagirol in cadrultuturor societltilor. Studiul
 GABRIEL TROC
poSTMoDERNISMUL
iN eNtnopol-oclA CuLTURALA269
culturilor are sensulde a da seamade varietateaposibilitdlilor
esteinformatdteoretic,in acestfer eriminindu-setot ceeace
imaginativeale omului de a construi ,,instrumentarul'ideatic
necesarreproduceriicolectivea vielii.
Dincolo de reducfionismulteoretical instrumentalismului
culturii, mult criticatulterior, Malinounki a excelatin producerea
unor descrieri etnograficerafinate, care abundi in detalii
minugiosobservategi care au dat tonul pentru un tip de
scriiturd care va fi luatl ca reper in antropologiamodern5.
Tot lui Malinowski i se datoreazi schimbarearadicald a
raportuluidintreetnografgi teoretician.Pdn[ in preajmacelui butrieesenliall dupd intoarcereasa la Londra, unde va fi.
de-al doilea rdzboi mondial, etnograful este subordonat pandin 1938,titularulunei catedrede Antropologiela London
teoreticianului.Antropologul intruchipeazlimagineasavantului School of Economics.Chiar dacl lucr[riie sale ulterioare
metropolitancareseglsegtein coresponden(tr cu un misionar,
un explorator sauun administratorcolonial, care ii furnizeaz[,
informalii despreindigenigi carecolecteaziartefacteexotice.
Prima formd de scurtcircuitarea relaliei antropolog-indigen
se profileazdin preajmaincepuhrluide secolXX, prin orga-
rizarca unor expedifii colective (mai cunoscutefiind cea
orgarizatd.in 1898-1899 de Universitatea Cambridge in
Strdmtoarea Tores,la careparticipl Haddon,Riversgi Seligman,
sau cele organuatein 1901de Rivers in India 9i in 1904 de mai vdrstniculs5ucoleg, Alfred Radcliffe_Brown,careva da
Seligman- care-l va ,,patrona"ulterior pe Malinowski - in o noutrdirecgiefuncfionalismului.
Melanezia; de partea francezd,,a rdmasmitictr - degi orga- DacdBronislawMalinowskiaducein antropologieimportante
nizatl mult mai tArziu,in 1931- ,,misiunea'Dakar-Djibouti, inova(ii metodologice,dublate de un inegalabil rafinament
expeditriec:re a condus la organizareaMuzeului Omului). etnografic, in schimb, Alfred Radcliffe_Brown(1gg1_1955)
Expediliile au reprezentatun prim pascdtreprofesionalizarea se va remarcaprintr-un similar rafinamentteoretic.
antropologiei.in acelagitimp, instr, ele au flcut vizibil5 nu Influenfat gi el de Durkheim, Radcliffe_Brown_ spre
doarlimita uneiteorii ce sesprijini pe dateculesede europenii deosebirede Malinowski - rdmdnefrdel ortodoxiei durkhei_
diletanli ce locuiescdin intimplare la Tropice,ci gi ineficienla rniene, pe care o duce creativ mai departe. El nu reduce
muncii de colectarea informaliilor cu ajutorul interprelilor, al fenomenelece 1in de domeniul socialului gi culturalului la
informantrilorbilingvi. Ca urmare a experien[eiexpediliilor, altceva (precum Malinowski), deoareceele au statutul de
Riversva formula imperativulmuncii de terenindelungate,in realitateal ,,faptelorsociale',durkheimiene.Domeniulpropriu
careinsugirealimbii nativilor devinecrucialI. Iar cel careva al antropologieisocialenu este nici .cultura", nici
experimentapentruprima dati acestimperativva fi Malinowski. ,,ro.i"_
tatea" - ca realitltri proprii gi discrete_, ci
Prin urmare, Malinowski estecel care elimind intermedierea ,procesul social,,
sau,procesulvielii sociale,'.,,Unitateainvestigalieiestevia(a
intre .etnograf" gi .teoretician".Mai mult, colectareadatelor socialda unei anumiteregiuni terestre,intr_oanumiti perioadl
 GABRIEL TROC
de timp."' Studiul vietrii sociale, afirmd Radcliffe-Brown,
poate scoate la lumind din diversitatea evenimentelor parti-
culare anumite regularititri, astfel incdt se pot decela tr5siturile
generale ale vielii unei societ5fi anume. Expunerea acestor
tresituri ale vietrii sociale ca proces reprezintd descrierea unei
forme de via6d sociald- Sarcina antropologiei sociale este
aceea de a compara diferite forme de viafi social[ care se
inlilnesc la populaliile primitive. Prin urmare, pentru Radcliffe-
-Brown, nu ,cultura" unei populatii este obiectul antropologiei,
ci procesele sociale din care se pot detaga teoretic forme de
via(5 sociald, cu scopul comparafiei intre diferite populagii.
Din aceastl perspectivd, antropologia social[ este parte
integrantd a sociologiei comparative. Ea nu se mulfumegte cu
abordirile ideografice (nu se mulEumegte si rlmdnd doar
etnografie), civiznazd nivelul nomotetic al explicaliei socio-
logice.
in cazul lui Radcliffe-Brown, influen(a lui Durkheim trebuie
contextualizati. Trebuie spus cI el a rdmas fidel evolugio-
nismului din traditia lui Spencer, concep(ie conform cireia
societilile sunt asemenea organismelor, ceea ce face posibild
studierea lor riguroas[, cu metodele gtiintrelor naturii. instr,
specific5 Radcliffe-Brown,,socie td[Ile nu suzl organisme,
ele :nu experimenteazd,mci nasterea, nici moartea"2. Astfel
incdt metodele de studiere a lor trebuie sd fie paralele celor
din biologie sau zoologie gi la fel de riguroase. Iar aceasti
rigoare este identificatd de Radcliffe-Brown in sociologia lui
Durlfieim. in special, convingerea conform cdreia faptele
sociale trebuie inlelese ca formAnd un sistem gi cea dupd care
sensul gi scopul unui obicei pot fi infelese doar dacl acestaeste
relafionat cu intregul set al faptelor sociale relevantedin sistem
au fost preluate de Radcliffe-Brown. Din aceasti perspectivl,
1. Alfred Radcliffe-Brorvn,StrucrurdSifitnqie tn societateapimitivd,
EdituraPolirom,Iagi, 2000, p. 11.
2. Alfred Radcliffe-Brown,A Natural Scienceof Society; vezi
Adam Kuper, op. cit. p. 47.
POSTMODERNISMUL
iN ENINOPOIOGIA
CULTURALA271
cdutareaspeculativda originilor trebuieabandonati.,,Originea,'
unei institutrii nu trebuie cdutatii in trecut _ un recut ce
rdm6nemereunebulosin cazulpopulaliilor primitive _, ci in
funcfionareaei contemporan[.
Formelede via{5 social[ vor fi abordate,prin urmare, de
Radcliffe-Brownca sisteme.Acestea repreiintd relatrii sau
interac(iunireale intre indivizi. insd pentru Radcliffe-Brown
nu indivizii concreli, cu motivafiile gi strategiilelor individuale
(agacum asumaMalinowski), trebuie sd constituieobiectul
interesuluiantropologic,ci .persoanele"(sauroluile sociale).
Totalitatearelatriilorsistemicedintre rolurile socialedefinesc
ceea ce rimAne constant,dincolo de destinul particular al
indivizilor : structura sociard.Aceastanu poatefi observatd
in intregime de citre un observator; ceeace poate descrie
acestasunt plrli ale acesteia- fotmele structurale_. modelele
de relafionare intre persoanelece fac parte din structura
sociali, care sunt abstractizate din fluxul realitd[ii observate.
Formele structuralese manifesti prin norme sau convenfii
social,e,care sunt in generalrecunoscuteca fiind constran_
gltoare gi caresuntexplicite. plecandde la observareaacestora.
antropologulprocedeazdla decelareaformelor structuralegi
la clasificarealor. Aceasta faciliteazd,comparafiaformelor
structuraleintre diferite societrfi, asigurdndcaracterulgtiinfific
al intreprinderii etnografrce.Aceasti metodologiegtiintifici
faceposibildgisirea unor rdspunsuripertinentela intrebrrile
care au fost ridicate de la debutul interogatieide tip antro_
pologic : Cdte tipuri de societdliexisti Ei in ce mod diferd
unul de altul ? Care este anverguravariafiei gi care sunt
producegeneralizlrile ce constituielegite sociale.
DacI formele structurale se manifestl prin norme gi
conventii, intrebareaeste: ce determindstabilitateaacestoia
 GABRIEL TROC
din urmd? Aici intervine,pentruRadcliffe-Brown,rolul ,,cul-
turii". Necesitatea integrdriipl(ilor unui sistemsocial,afirml
el, presupune,,adaptarea pdrtilor unala cealalt5"(coaptation),
fapt ce se real:zeazd,printr-o anumitd standardizarea compor-
tamentelor.,,Cultura"ar aveaacestrol, pentruci de domeniul
ei trine,dupdRadcliffe-Brorryn,invS[area,in sensde tansmitere
de la o generafiela alta a modurilor de simgire,gdndire 9i
comportare.Iar standardizarea acestora,ca expresiea adaptirii
finale a pdrfilor, se realizeazdin cadrul viegii sociale prin
ritualuri gi simboluri. ins[ acestdomeniual vielii sociale- ce
corespunde,,constiinteicolective" a lui Durkheim - nu poate
fr studiat in izolare, considerdRadcliffe-Brortrn,aga cum
procedaserdMalinowski gi antropologii americani. Nu este
posibili, prin urmare, o $tiintda culturii. Cultura nu poatefi
studiatl decdt ca o caracteristicl a sistemuluisocial, pentru
cd atunci cdnd studiemcultura vizf,m intotdeaunacomporta-
menteleunor persoanecaresuntprinse intr-o structurdsocial5.
Formelede manifestareculturali sunt, agadar,secundarefa[5
de formele structuralegi instrumentalein raport cu func[io-
narea intregului social. Ele au ca func1ieasigurareaacelei
standardizdrinecesare,pentruca indivizii concre[isi igijoace
in agafel ,,rolurile" pe care le au in cadrul structurii incAt
aceastasd r[mdnI stabildl.
Principalele forme structuralepe care Radcliffe-Brown
le-a analizatin lucrdrile saleau fost totemismulSirelatiile de
l. Poziliaantropologieiamericanein problemaculturii va fi radical
opusd.In aceeagiperioad[, Leslie White definea(TheScienceof
Culture : A Study of Man and Civilization, Ferrar, Straus and
Giroux, New York, 1949,p. XVIII) cultura ca .un continuum,
un curs de evenimente,care se transmiteliber in timp de la o
generafiela alta, de la o rasE$i un habitat la altele... Cultura
poate f,i considerati din punctul de vedere al analizei gtiinlifice
ca un lucru sui-generis,ca o clasf,de evenimentegi procesecare
se desfbgoariin termenii propriilor principii 9i legi 9i care pot
h, prin urmare,explicatedoar in termeniipropriilor elementegi
procese".Plecind de la aceastEdivergenlE,puteminlelegede ce
Malinowskia avutsuccesin SUA, in timp ce Radcliffe-Brownnu.
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOLOGIA CULTURATA ZII
rudenie.Prin totemisma in(eles,preludndtraditia anterioarl
lui, modul in care primitivii concep relaliile dintre lumea
socialSgi cea naturall. Durkheim inlelegea totemismul ca
ata$amental unor grupuri fa(i de anumitespecii de animale
sauobiecte,atasamentexprimatprin simbolismgi ritualuri gi
a cdrui finalitate esteautoreprezentarea grupului insugi.insd
Durkheim nufurnaeazdrdspunsulla intrebareade ce oamenii
selecteazl speciile naturale pentru aceasti func1ie, iar nu
altceva.Radcliffe-Brownelaboreazlurmitorul rdspuns: tote-
mismul serve$tenu doar la afirmareasolidaritdtiigrupului, ci
reprezintl deopotrivEun sistem al solidaritilii intre om 9i
natur[. Totemismuleste modul de ,,domesticire"a naturii,
prin care aceastaeste adusi in interiorul ordinii sociale gi
morale.Funclia sa este,prin urmare, nu doar pragmaticd,ci
gi cosmologicl. Nu mai pulin importantEa fost observaliape
careo faceRadcliffe-Brownin legdtur5cu dispunereatotemurilor
in cupluri opuse.Funclia socialda acesteiopozitriiesteaceea
de a diviza societateain doutr grupuri exogame(opozitria
totemic[ regdsindu-se gi la nivelul miturilor). pe de altii parte,
insh, aceastdopozilie reprezintddoar o expresieparticularda
unei trtrslturi universalea gindirii umane,gi anumeaceeade
a gdndiprin intermediulperechilorde opozilii. Orice repre-
zentaredesprerealitate ar fi structuratdde aceastdgAndire
prin opozilii. Ideea a fost preluatl de L6vi-Strausscare,
pundnd-o in corespondenfIcu dezvoltdrile din lingvistica
structural5,va face din ea ,,miezul" analizei structuraliste.
Apetitul teoretic, comparativist Ei generalizator al lui
Radcliffe-Browntebuie inleles gi prin trimitere la biografia
sa, care este marcati de nenumdraterepozilioniri pe harta
imperiului colonial britanic. DupI absolvirea, in 1904, a
cursurilor de la Cambridge,el intreprinde, sub indrumarea
lui Rivers,un studiu,ce sedesfrgoardintre anii 19069i 190g,
al populaliilor din InsuleleAndaman.lJrmeazd,intoarcerea in
Anglia, undepredI, ocazional,intre 19089i 19lOla Cambridge
gi LondonSchoolof Economics.intre 19109i l9IZ, cerceteazd
diferite triburi australiene.Dupi o noul intoarcerein Anglia,
 GABRIEL TROC
reyine in l9I4 in Australia, pe parcursulr[zboiului'lucrAnd
ca inalt funcgionarin regatul Tonga. In 1921, infiinteazd
primul departamentde antropologiein cadrul Universititii
dio Cupe Town, precum $i o Scoaldde Studii Africane. in
1926,pdrdsegte Africa, reintorcdndu-se in Australia,la Sydney,
undeinfiinleazdprimacatedrf,de antropologiede pe continent.
tn 1931,pleac[ la Chicago; in SUA, influenla sa asupra
antropologieiesteredusi, antropologiaamericanidezvoltAnd
deja, intr-o direclie psihologizant5,particularismulistoric al
lui Boas. in fine, in 1937, revine in Anglia, unde ocupi
prima catedrdde antropologiesociali infiinlatl la Oxford.
Un anmai tArziu,Malinowskipleacdin SUA, la Yale,undeva
rf,mdnep6ni la sfdrqinrlviefii, iar centrulantropologieibritanice
se mut2[de la Londra la Oxford. Aici, Radcliffe-Brownva
imprima propria sa direclie gcolii funclionaliste,o directrie
teoretic[ gi generalizantlcarevine in intAmpinareadeplaslrii
interesuluide cercetareal antropologilorformatidejala gcoala
lui Malinowski: de la comunit?ililemici gi izolatedin Pacificul
de Sud cdtrepopulaliile intinse din Africa.
Generaliileurmdtoarede antropologiformali in Anglia (9i in
zonaei de influenli intelectual5)vor integraceledoui impor-
tanteinfluenfeale gcolii func[ionaliste: 1. rollulfieldwork-ttlui
pentru legitimareaproducfiei Etiinfifice gi 2. informareateo-
reticl a datelor terenuluiin cadrul unui sistemconceptual
ce aspirdla generalizdrisociologice.in privinla disputeidintre
Malinowsky gi Radcliffe-Brown,se poateafirma cd, daci in
epocdRadcliffe-Brownva avea cdgtig de cauzd,pe termen
lung, metodamalinowskiandesteceacareva continuasi facd
diferentraspecifici a antropologieisocioculturalefa(i de alte
discipline gi discursurisocioumane.
3.3.4. Structuralismul lui ClaudeLdvi-Strauss
O altl incercare de depdgire a particularismului, mai radicald
decdt cea intreprinsd in cadrul funclionalismului structural
ori prin intermediul diferitelor variante de materialism gi
posrMoDERNrsMUL
iN ANTRopoLocrAcULTURALAzts
ecologismcultural, ii apartrinelui ClaudeL6vi-Strauss.Mai
mult, cu L6vi-Straussse inregistreazdultimul mare moment
al antropologieimoderne,infeleasi ca ,,gtiingIuniversalSa
Omului".
Amintim pentruinceputcdtevadatebiografice.L6vi-Strauss
senastela Bruxellesin 1908.igi ia licenla in drept $i titlul de
agrdgi in filosofie in 1931.A fost membrual misiunii univer-
sitare din Brazilia (experien{Idin care a rezultatuna dintre
cele mai citite cdrli scrisede cltre un antropolog: Tropice
Triste) Ei, ulterior, profesorla Sao Paulo- din 1935pdn[ in
1938 -, posturd din care a efectuatmai multe cercetf,ri
etnograficein Matto Grossogi in Amazonia. Este mobilizat
in 1939, ins[ reugegtesd plriseascd Fran[a in 1940, cu
destinaliaStateleUnite. Aici predi la New York in mai multe
universitltri, iar ulterior devine consilier cultural pe lAngd
ambasadaFrantreiin SUA. Se intoarce in Franla in 1948,
cAnd susfine teza cu titlul Structures eldmentairesde la
parent6. Din 1949, va fi director adjunctla Muzeul Omului
din Paris Ei tot de atunci va fi director de studii la Ecole
Pratique des Hautes Etudes, in cadrul catedrei de ,,religii
comparatea popoarelorfird scriere".Din 1959pAnI la pensio-
nare (1982), va fi profesorla Colldge de France,catedrade
antropologiesocialir.
Cu structuralismullui L6vi-Strauss,antropologiaiesedin
autarhia disciplinard in care se instalaseodatd cu func1io-
nalismul, gi aceastain doui sensuri: pe de-o parte, sub
aspectulimprumuturilor din alte discipline (in special din
lingvistici gi teoria comunicaliei) Si, pe de altd parte, sub
aspectulimpactuluipe care structuralismulil va aveaasupra
imaginarului;tiin1ific gi a celui general-culturalal epocii.
Si enumerlm cdtevadintre caracteristicilestructuralismului
l6vi-straussian:
l. Yezi Pierre Bonte, Michel lzard, Dicyionar de etnologie Si
antropologie,EdituraPolirom, Iagi, 1999.
 GABRIEL TROC POSTMODERNISMULiN ENTNOPOI-OGIA CULTURALA 277
. metoda central5 pe care sebazqazd,constructia
sa teoretici influenla de asemenea.Pentru Marcel Mauss, totemismul
este structurald" ; reFrezentamodalitatea de ordonarea experienleidupdmodelul
o -analiza
degi este un curent universalist, nu se constituie in
vielii sociale. Grupareaoamenilor dupl obiecte (gi invers)
prelungirea celorlalte curente universaliste _ evolulionismul,
dovedeEte nu numai o modalitatepractici de ordonare,ci -
difuzionismul -, ci in opozitrie cu acestea. incearc[, de
credeaDurkheim - di seamade o mai addncd, preocuparede
asemenea, sI depEqeascl particularismele antropologice
lngicdr.
(istorice, culturale, psihologice) ;
Influen(aprincipali va veni insf,dinspreligvisticd, in mod
. concepe antropologia ca
$tiinfi riguroasl, fiind un curent specialdinspre lingvistica structurald promovatdde Roman
esenfialmente rationalist ;
Jakobson,pe care Ldvi-Straussil intAlnegtein perioadasa
o imbind ceva din romantismul c5l6torului,
animat de newyorkezl. Prin dezvoltiirilelui Jakobson,Ldvi-Straussva
nostalgia societ5lii exotice (Tropice Triste), cu pozitivismul
face cunogtin(5cu sistemul lingvistic al lui Ferdinandde
analizelor precise;
Saussure.
r ginta sistemului lui Ldvi-Strauss este
identificarea aorio_ SI amintim, pe scurt,principaleleinovalii adusede Saussure
riului cultural, a conditiilor de posibilitate ale culturii ."i.
lingvisticii moderne. Sistemul sdu reprezintd o reaclie la
face cu putinttr o gtiinfl a culturii in sensul tare al conceptului.
",
abordarea istoricdalingvisticii,careinvestigagenealogic
elementele
Antropologia structuralr ar fi calea ce permite constituirea
de evolulie a limbilor gi care se blocasein c[utarea etimo-
unei astfel de gtiinle riguroase (i se opune lui Radcliffe_
logiilor gi a surselor.in schimb, Saussureconcepelimbajul
-Brown, care afirma cI o gtiinll a culturii nu este posibill, ci
ca pe un sistemintegratde semne,in care fiecareelementigi
doar una a societitrii)r.
derivd sensul din situalia de contrast cu alte semnegi din
pozitriape care o ocupdin lntregul unei limbi. ,,Studiullimbii
O posibilS cale pentru ingelegereademersului l6vi_straussian
trebuie inceput de la intregul limbajului i prin analizl, se
poate fi aceea a clarificlrii inftuenlelor ce il determini. SI
oblin elementelelui", afrrmdSaussure. Lingvistica- in aceastd
vedem, in continuare, care au fost acestea. perspectivl- estepartea unei gtiinlemai largi, ,,semiologia",
carestudiaz[ ,"via[asemnelorin societate',.Studiulpropusde
Saussureesteunul desflguratin perspectivl sincroni, vueazd
un anumitmomental ,,vie[ii" limbii, iar din punct de vedere
filosofic linte$tela ceeace se aflI subspeciateaeternitas,iar
nu in devenire.Accentulestepus pe limbajul ca totalitate,in
reprezentati simbolic. Accenhrl pe ordine, sffategii de ordonare
sensulingloblrii limbajului scris, standard,gi a celui vorbit
Ei clasificlri va fi o constantEpentru L6vi-Strauss. preocuparea (langue/parole). Impotanrd este sus(inereaarbitrarietd(ii
fali de totemism a grupului - una ce rupe cu ideea totemismului
semnuluiin raport cu referentul: intre cele doui componente
ca .reprezenffe fals[", specificl evolu[ionismului _ il va
ale semnului - semnificantul (cuvdntul) Ei semnificatul

l. VeziJohnvon Sturmerin DianeJ. Austin_Bross(ed.), Creating

I. Yezi Emile Durkheim gi Marcel Mauss, ,,euelques formes
Culture.Profilesin the Studyof Culture,Allen&Unwin, Sidnei
primitives de classification",Ann6e sociologique,Editions
1987,p. ll0.
Alca, Paris, 1903.

,l
I
GABRIEL TROC
(conceptul)- nu existdnici un fel de relafiede sens,,substan-
fiaH" (,,ideeade *sord" nu e legati prin nici un fel de relalie
internl de succesiuneade sunete(s-d-r> care ii serve$teca
semnificantin francezl"l); sensul ca atare provine din
procesulde semiozdprin care semnelese relalioneazl unele
fali de altelein raport cu un intreg lingvistic fundamentatpe
convenfiesocial[.
Semnificalia acesteidezvoltiiri pentru antropologieeste
urmitoarea: atenfiacercetirii trebuiesdsedeplasezedinspre
comporfilmentul social ca atate cdtre clutarea unei structuri
de contrastelogice, carefundamenteazigi genereazlexpresia
culturald.
RomanJakobson,pe de altl parte,dezvolti pe construcfia
lui Saussureo teorie a fonemelor. Fonemele sunt sunete
elementare,care se disting in orice limb[ Ei care fac cu
putintl combinaliile lexicale semnificante.Pentru a inlelege
un mesaj, cineva trebuie sd invele sd factr distinctriadintre
anumitefonemegi si le ignore pe altele. Fonemele,susline
Jakobson,sunt sunetearbitrare, lipsite de sens, care, prin
combiniri gi recombindri, formeazdunitllile superioare
purtiitoarede sens,cum suntmorfemeleSi, ulterior, cuvintele.
Ceeace esteimportant in aceastiiteorie estefaptul cEfonemele
gi morfemelesuntarbitrare,insl reguliledupdcaresestructu-
reazdele nu sunt a$a; acesteadin urmd 1in de mecanismele
logiceuniversal-umaneale minliilgdndirii. Unit{ile elementare
impreunl cu structuraformeazi potenfialulcomunicdriicu sens.
intrevedemdeja semnificalia acesteiteorii pentru antropo-
logie: prin analizastructurall se deceleazS,din condi(iile
vielii sociale,unitdtileculturaleelementaregi, ulterior, structura
mentald.
O alti influenlEin gdndirealui hvi-Strauss esteceaafitnclio-
nalismului, in specialcel promovatde Alfred Radcliffe-Brown.
l. Ferdinandde Saussure,Coursein GeneralLinguistics,McGraw
Hill, 1966, p. 122 (ed. rom., Curs de lingvisticdgenemld,
Editura Folirom, IaSi, 1998).
POSTMODERNISMUL iN ANTNOPOT-OGIACULTURALA 27g
$i functionalismulpune accentulpe structurd- ceeacese are
in vedereaici este structurasociali, inleleasi ca totalitatea
rela[iilor socialeintre rolurile socialestabile(nu indivizii cu
destinelelor particulare conteazd,, ci anumiteroluri ce inde-
plinescfunc1iiprecisein cadrul ansambluluisocial, roluri ce
trimit la stabilitateastructurii). ln funcgionalism,insi, struc-
tura este explicit6, tine de relaliile obiective intre factori
determinali; accentulestepus gi aici pe totalitate,in sens
de completitudine. Deosebireain cazul structuralismului
l6vi-straussiantine de faptul cd structura este in acest caz
incongtientii,nu rdmdnela nivel social, ci ,,coboarI" la un
nivel cognitiv, care fundamenteazd.
Structuralismull6vi-straussiancaut5depdgireain intregime
a nivelului empiric spre o realitate mai profundi: unitatea
psihicd a umanitEtrii,ceeace, in planul cercetdrii, trimite la
studiul funcliondrii minlii.
in fine, o a patra influenlEasupraoperei lui L6vi-Strauss
a fost ceaa ciberneticii, disciplinl careseafla in plin avAntin
SUA, in specialin leglturd cu cercetlrile legatede producerea
armelor inteligente.Rezultatulspectaculospentru aceaperi_
oadl - reafizareob{inutEprin implicarea ciberneticii _ a fost
ghidarearachetelorspre tinte aflate in migcare,operatiede
neconceputanteriordecdtpentruo fiin1ddotatdcu inteligenli.
Interpretareamomentului (naiv5, cum ne pare astizi) a fost
aceeacd, de vreme ce s-a atins o astfel de reflexivitate,este
legitim sI credem ci, cel putin intr-o anumitd mlsurd.
computerele,,gdndesc'.in consecingi,semergeamai departe
cu ipotezaci ciberneticaa reflcut, a duplicat, funclionarea
sistemuluinervos al omului. Ipoteza s-a rlsfrdnt gi in sens
invers,lans6ndu-seipotezaconform cdreiacreierul ar funcliona
analogcomputerelor; mai precis, prin combinareaqi recom_
binarea unor unitigi definite arbitrar prin contrastebinare
(dupi modelulinformatic: 0 9i 1).
L6vi-Straussva sesizaasemdnareacu descopeririledin
lingvistica structurald,fiind convins cd asem[nareanu este
intdmpl5toaregi cI aceastad[ seama de o includere a
 GABRIEL TROC
disciplinelor: lingvistica ar fi atuncipartedin disciplinamai
vastl a ciberneticii,caresubintindeuncontinuumvast.dela
electronicl la neurologie.
Primul pasficut de L6vi-Straussin incercareade a sintetiza
acestecorespondentepentru folosul etnologiei va fi inter-
pretarea culturii dup5 modelul limbiit. Fiind informalie
impdrtngittrde cf,treindivizi (preia definilia americand),cultura
este, asemenealimbii, un fenomenmental. Ca urmare, ea
trebuie sEposedestructuri asemEndtoare
cu cele ale limbii.
La fel cum structura limbii este incongtientiipentru vorbitor
(structurasaugramaticafiind formatii din vocabulargi regulile
de combinare - sintaxa), structura culturii unei populalii
rlmdne ascunsdin viala ei cotidiantr.
Diferite sistemeculturalear manifesta,prin urmare,struc-
furile lor addnci.Estecazul,considerlL6vi-Straus,al rudeniei,
miturilor, alimentatriei,codurilor vestimentare,sistemelorde
clasificare.Efornrl lui L6vi-Straussva fi acelade a decela.
prin interpretareaunui material etnografic vast (este vorba
desprecercetdrileproprii din America de Sud, combinatecu
colecliile etnograficedespreculturile amerindienede la fuimosul
SmithsonianInstitute), structura de profunzime a acestor
sisteme culturale, dincolo de variatriile lor locale. Sensul
cercetdrilorsale a stat sub imperativul dezvdluirii activititii
incongtientea spiritului, care impune forme unui conginut.
Formele sunt fundamentalaceleaEi,insi nu putem decide
apriori asupraacestorforme (cum flcuse Kant), ci trebuiesd
le ,,filtrdm" din structurilediferitelor obiceiuri, institulii, ce
reprezinti ,,urme" ale acestora.Scopul final al cercetiirii
l. Felul in carelingvistica structuraldpoateservi ca model pentru
gtiintrelesocialein generalgi pentru antropologiein specialeste
expusde cEtreL€vi-Straussin subcapitolul,,Limbaj9i inrudire",
in Antropologiastructurald, Editura Politicd, Bucuregti,197g.
POSTMODERNISMULiN NNTNOPOLOGIA CULTURALA 281
bazatepe analizastructuralI este, prin urmare, ajungereala
structurileincongtienteale spiritului.
in logica acesteistrategiigi a acestuiscop, antropologia
nu poaterImAne o gtiingdempiric[, una care se mulfumegte
cu inventariereaartefactelorculturalegi cu explicareafunctriei
lor intr-o societateconcretd; ea este o $tiinF care pleacl
inevitabilde la empiric, dar nu rf,mAneacolo. putemobserva
ci structuralismulin varianta lui L6vi-Straussnu rimdne
,,doar" un curent antropologic.Structuralismulesteo antro-
pologiein mdsurain caredd seamafoarteconvingltor atat de
identitatea,cdt gi de variagiaformelor culturale,insl el este
deopotrivi o filosofiein mdsurain carelintegtela identificarea
structuriloruniversalunane ,,deaddncime",caresuntreperate
la nivelul funcliondrii creierului, al proceselormentale.
DacI formelementalesuntidentice,intrebareace survine
este: cum se constituieun anumitparticular cultural? L6vi-
-Strauss considerl cI fiecare grup alege din mediul siu
ecologicanumiteelementedupdcareigi structureazlcultura.
Sistemulde clasificare,de pild5, expriml acestraport dintre
confinutul cultural determinatgi structurade addncime.De
multe ori, s-aafirmat ci .primitivii" nu dauaten(iedetaliilor,
cd in raport cu clasificarea$tiin1ificl nu acordi interesdecdt
la ceeace esteutilr. Sunt insd suficientemdrturiile conform
cirora sistemelede clasificare a elementelormediului lor
sunt extrem de complexe: aceastdcomplexitatenu a fost
adeseaobservatiitocmai pentru cI nu cddeain registrul de
interesoccidental.Ceeace ne intereseaz[insi din perspectiva
teoriei structuralisteeste cd principiul de clasificare(ce di
seamade structuraprofundi) nu esteexplicit pentrunativi. El
poatefi stabilit a posteriori de cltre etnolog.
Algoritmul cercetiirii ce urmdregtedegajareastructurii
porne$tede la cercetareaempiricl, etapi cereia ii urmeazl
l. YeziClaudeLdvi-Straus,GAndireasdlbaticd,capitolul1, Editura
$tiinlifrcd, Bucureqti, 1970.
 GABRIEL TROC
constituirea unui model gi, ca moment ultim, analiza structurali.
Aceasta din urm5, trebuie subliniat, este analizi a rnodelel,or
produse de etnolog, iar nu a conlinuturilor transmise de nativi
(observim ruptura totall cu tradilia anterioarf,). pentru constru_
irea modelului, este nevoie ca faptele sr fie descrise exhaustiv
gi exact. ExistI doul tipuri de modele : modelele
mecanice.
specifice societililor simple (construirea modelului cis5toriei,
de exemplu, unde numErul de posibilititri este limitat), gi
modelele statisti ce, specifice societdfilor complexe. Modelul
esteconstruit de cdtre antropolog (este chiar de preferat sd nu
fie preluat de Ia nativi), dupi presupozilia ed,,ceea ce nu se
vede" este .inscriplionat" in .ceea ce se vede". OdatI stabilit
modelul optim, acesta permite predicgia formelor culturale;
cu alte cuvinte, pentru antropolog, nu va rnai fi nimic
,,surprin_
zdtor" in realitatea empiricl.
Un model trebuie sI indeplineasc[ urmltoarele condilii:
l. sI aibl caracter de sistem, in sensul c[ el trebuie alcdtuit
din elementele care se modificr in totalitate atunci cdnd unul
dintre ele se modificd ; 2. ftecare model se poate modifica,
insl transformirile lui se limiteazl la un grup, la o familie de
modele ; 3. transfomrrrile unui element fac predictibilr transfor-
marea modelului; 4. modelul trebuie construit astfel incdt sI
explice toate faptele observate gi 5. modelul optim este modelur
cel mai simplu, in sensul c[ nu folosegte alte fapte decdt cele
considerate gi Ie explicd in acelagi timp pe toate.
SI urmdrim pe scurt desfdgurarea demersului .intreprins
de Claude L6vi-Strauss in principalele sale lucriri.
in Les structures 1ldmeitatrei ae Ia parenti (1952), L6vi_
-Strauss dezvoltl una dintre temele care au influenfat cel mai
mult - cultura. Pentru autorul citat, cultura este in acelagi
timp modul, condilia gi cunoagtereafaptului de a fi al omului.
Ea existi atat h nivelul subiectului, cdt gi in afara acestuia. in
con$tiintl gi in afara ei. Cultura igi indicl prezenfa prin
aparilia regulii, a normei : ,,peste tot unde apare regula gtim
posTMoDERNISMULiN eNrRopoLocIA cULTURALA 283
cu certitudine cd stadiul cultural a fost atins"r. Prima regull
care fundamenteazd societateauman[ 5i care este universald
esteprohibilia incestului, in orice formd ar fr definit acesta.
Nu existdnici un grup uman- scrie Ldvi-Strauss- in caresd nu
existeo reguld ce interziceun tip oarecarede cdsltorie.2
Sexualitatea umani, pe seama c5reia se introduce aceastd
reguld, este deopotrivd o amenin[are la adresa socialului qi
,,inceputul" acestuia, gi asta pentru ci este singurul instinct
care ,,cere relalionarea cu alt individ" gi necesitd un compor-
tament social. Prohibitia incestului funcfioneazi ca mecanism
de reglare, prin care se introduce o ordine acolo unde natura
lasi lucrurile la voia intdmpldrii.
Rolul fundamentalal culturii, afirmd L6vi-Strauss,este de a
asigura existenla grupului ca grup 5i, prin urmare, in acest
domeniu, ca gi in toate celelalte, de a inlocui hazardul prin
" organizare.Prohibilia incestuluiesteuna dintre formele, foarte
.
variate,de altfel, de intervengie.insd ea esteo intervenliedea-
supratuturor celorlalte; mai exact,estechiar intervenlialprin
excelenldl.3
Prohibilia incestului este, prin urmare, prototipul intervenliei
culturale, ce se manifestd de cdte ori un grup este pus in fala
insuficienlelor sau a distribuliei riscante a valorilor de impor-
tanli fundameilaH. Organizarea, survenit5 odati cu instituirea
regulii prin excelentrd,vine din necesitate. Prohibilia inces-
tului va sta atunci intr-o rela(ie complexi cu alte reguli care
garanteazd accesul la resursele considerate rare, cum sunt
femeile gi hrana, reguli ce rispund nevoilor vitale nu doar in
cazul primitivilor, ci 9i in cel al societilii in general. Baza
I Vezi John von Sturmer,in Diane J. Austin-Bross(ed.), ap. ctt.
p. 110.
2. Ibidem,p. lLl.
J. Ibidem,p. 113.
 GABRIEL TROC
vieEii sociale este, prin unnare, pentru L6vi_Strauss, funda-
rnentatr de relafiile de schimb a resurselor rare sau insuficiente-
O primi aplicare a analizei structurale este realizatii de
L-Evi-Strausspe cazul totemismului in Le totdmisme aujourd,hui
(1962) . Aici, hvi-Srrauss debute azd,prin critica concepliilor
anterioare ce subliniau fie utilitatea, f,re necesitatea echil!
brului ecologic (tabuuri ale consumului) ca rafiuni pentru
clasificarea totemici. I-€vi-Strauss crede, in schimb, cI ffebuie
clutate gi in acest caz patternurile ce produc formele totemice.
Aceste patternuri sunt vdzute ca fiind structuri impuse de
mintea umani pentru a produce o ordine meniali in afard,
pentru a se putea orienta in mediul exterior.
ln La pensde sauvage G964) L6vi-Srrauss aplicd analogia
lingvisticS, identificdnd elementele de clasificare a animalelor
animalelor gi cultivarea plantelor in epoca neoliticl (,,revolu1ia
neoliticd"). Tot aici, se susfinecI .gdndirea primitivl,' dezvolti
o ,,gtiinti a concretului", ce presupune utilizarea analogiei
pentru exprimarea formelor culturale abstracte. Totemismul
este expresia cea mai clard a acestei .gtiin{e' ; el exprimi
socialul intr-o forml concreti, af,rrm5 L6vi-Strauss, urmdndu_l
in aceasti suslinere pe Durkfreim. Neavdnd referinli concretii,
empirici, socialul a fost asociat cu totemurile _ ce trebuie
infelese ca evidenfe metaforice ale realitililor invizibile gi
parte a unui mecanism mai complex gi universal al minlii
rmuure.Mai precis, totemismul d[ seamade ubicuitateafolosirii
exemplelor metaforice Ei de faptul cI elementele concrete pot
fi mai ugor structurate decdt cele abstracte.
Strategia de analizl ce vaeazd. identificarea structurilor
de addncime este continuati gi asupramiturilor. Lucrare foarte
intinsS, in patru volume, Mitologiques (1966, 196g, lg7l,
1973)duce mai departeanalogialingvisticd. gi aici, Ldvi_Strauss
posTMoDERNIsMUL
iN eNrRopol-oclACULTURALA285
incearcl sI izolezeunitili elementaredup[ modelul fonemelor,
unititi pe care le va intitula ,,miteme".Tentativade aici este
de a decelastructuraunui mit plecdndde la totalitateavariantelor
sale. Odatd ce modelul de bazd este configurat, el poate sf,
,,prezicd" alte varianteposibile. Descoperireaunei noi variante
nu va mai reprezentao surprizl, atata timp cet elementele
sale nu aduc modificiri modelului initial.
Totaici, incearc[sI deaseamade istorie, in urmacriticilor
care afirmau cd tipului sdu de interpretare ii ,,scapd" in
intregimedevenirea.Teoria structurii nu va fi modificatS,ci
mai degrabl ,,prelungiti" cu o seamide precizdri: l. oamenii
impun permanentstructuri asupralumii pentru a o intrelegegi
pentrua manipulaobiecteleei ; 2. aceast[impunerenu poate
fi niciodatl decdtpartiali, deoarece se schimbi in
-lumea"
permanenf5gi structurileprin careeste.prins[" trebuiesf,se
modifice la rdndul lor, insd 3. schimbareastrucfurii se face
gradual,atat in func1iede evenimente,cAtmai alesde vechea
structuri, prin apari(iaunor noi contrastein interiorul ei.
-'in func1iede amploareaschimbirii, L6vi-Strausspropune
doui tipuri de societ5li: ,societdli calde", in cadrul clrora
modificdrile de structurdsunt masive 9i rapide, 9i ,,societdli
care modific[rile sunt lente, iar structurile sunt
stabile.
Structuralismullui L6vi-Strausss-a bazat pe doi piloni
care au suferit majore transformlri ulterioare gi care i-au
fdcut vizibile limitele :
1. Lingvistica structural5a consideratcI existl o cores-
pondenl[ foarte precisdintre structuralimbii 9i funcgionarea
creierului,faptce a fost infirmat ulterior din mai multedireclii
de discipline.
2. Modelul cibernetical creieruluipe cares-abazatanalogia
l6vi-straussianleramai simpludecdtcel al m6inii; ca urmare,
informaliastocati liniar in computernu esteun modeladecvat
pentru func(ionareacreierului.
 lr

I GABRIEL TROC

SI sintetizdm,in incheiere,principalelesustineridin cadrul

l sistemuluil6vi-straussian:
. totalitateaobiceiurilor,cutumelor
etc. ale unei populalii
formeazdun intreg ordonat,un sistem;
r num5rulsistemelorde acesttip (relatii
de rudenie.mituri
etc.)estelimitat:
o Capitolul 4
_. societ5trile particularealeg anumitecombinalii de teme
dintr-un repertoriuanterior(transmis).Acesteteme (limitate
ca numir) sunt aranjategi rearanjatedupl diferite patternuri Antropologia posffnodernd
sau modele,iar acesteadin urmd ,epreiinti
ale unor structuri ideaticecare pot fi reconstituite
etnolog;
"*pr"iii
variate
de citre
DacI am comparatraseulpostrnodernismuluiin filosofie
ilr''
o sarcina acestuiaeste si descrie gi antropologie,vom descopericd in ambeledomenii existi
formele culturale de
suprafatri,si reconstifuiestructurile de addncimedupi cdteo lucrare ce a ,,precipitat"o starede spirit, a sintetizat
care
sunt constituiteformele de suprafap gi, in fine, si trdsdhirice pdreaumai degrabi disparate,agezdndu-le subun
clasifice
acestestructuri (avemaici imagineaclasicl a unei nou program cognitiv. Dupf, cum am arltat deja, publicarea
,,$tiinte
tari" : clasificareastructurilor urmeazl sd se fac[ piecum de cltre Jean-FrangoisLyotard a faimosului siu ,,raportasupra
clasificareaelementelorin tabelullui Mendeleev).pJ cunoa5terii"in L979 reprezintdacestmoment de cotiturXin
seama
acesteiclasificdri, etnologul poate sI recunoascddiferitele filosofie. La fel de celebri va deveniin rdndul antropologilor
structuri pe care societdtrileparticulare le_auadoptat lucrarea colectiv[ apIruti in 1986 la Berkeley sub titlul
la un
momentdat. Witing Culture : The Poeticsand Politics of Ethnographyt.
Volumul citat insumeazdstudiileprezentatein cadrulunui
:t
advancedseminardesfdgurat in 1984la SantaFe, NewMexico,
seminarce urma sI dezbatl un subiectmai degrabdrestrdns
gi ingust specializatlegat de conditriileproducerii textului
etnografic. Interogatriileacestuisubiect au relevat insi ris-
punsuri care s-audoveditfundamentalepentru intreg cAmpul
disciplinei. Mai mult, au fEcutvizibil blocajul epistemologic
al antropologieimoderne,o disciplinl paralizatdde un canon
de cercetareprin care sunt produsemecanic cunogtinfecu
bazl empiricl greu generalizabilegi dificil de comparat,
despre,,culturiinsulare"aflateinptezenhrleternal,,tradi1iei",

1. JamesClifford gi GeorgeE. Marcus (ed.), Witing Culture: The

Poeticsand Politics of Ethnography,University of California
Press,Berkeleygi Los Angeles,1986.
 GABRIEL TROC
identitilii etnicesaualteritdtii exotice.Antropologiadevenise
la inceputul anilor '80 o practicl $riintifice divizatd,intre o
partidl ce o reduceala metodl (culegerede ,,date" prin
observa[ieparticipativein teren, urmatf, de analizaacestora
printr-o paradigmdteoretic[ de la sine inteleasd)9i o alta care
fetigiza particularul cultural, c5zAndintr-o hermeneuticda
formelor simbolice care interziceaorice comparafe trans-
culturall. Writing Culture...va reprezentapentruantropologia
.de dupd SantaFe" expresiacrizei profundein care se aflI
antropologiagi debutul unei dezbatericu multe ramificalii
privind clarificareastatutuluigtiinlific al disciplinei, scrierea
etnografic5,aspectepolitice gi etice ale investiga(ieiantro-
pologice.
Trei aspectetrebuie amintite, pentru inceput, in leglturl
cu acestmomentde cotitur[ al discursuluiantropologic.
Trebuie spus, in primul rdnd, cd cei mai mulgi dintre
co-autorii volumului Witing Culture..- sunt in momentul
publiclrii ci4ii anfopologi care au trecut prin canonulamintit
mai sus, respectiv autori de texte etnograficebazatepe o
indelungatl munci de teren, unii in chiar siturile antro-
pologiei ,,clasice"@olinezia,Africa, America Latini). insi
aceiagiautori fac partedin generafiacare qi-ainsugitcanonul
in anii '60, ani care gi-au pus deopotrivl amprentaasupra
personalitdliitinerilor studenli de-atunci gi asupra ,,terenu-
rilor" antropologieiclasice,proaspit iegitedin era coloniali.
Formdndu-sein paradigmelecare s-au succedatin antropo-
logie dupi sfdrgitulcolonialismului,autorii pe care-i avemin
vedereau optat in deceniul al gapteleapentru antropologia
interpretativ[ promovatl in specialde cltre Clifford Geertz, ca
alternativl la antropologiamarxisti gi ecologismulculturalr.
Prin prismaacestuitraseu,putemvedeaturnurapostmoderni
a acestuigrup : pe de-oparte,cape o rebeliunetirzie (reprimatd
l. VeziAdamKttpr, Culture: TheAnthropologists'Accounr,Harvard
University Press,Cambridgegi Londra, 1999,p. 206.
iN ENTROPOIOGIACULTURALA 289
POSTMODERNISMUL
in anii '60), dar gi ca o tentativd de a depdgi culturalismul
autoreferenlial al lui Geertz prin asumarea unui criticism de
inspiratie marxistii, sensibil la istoricitate 9i la agendapoliticS.
ln al doilea rdnd, trebuie subliniat faptul cI dezbaterea
postmoderni prilejuitd de Wriling Culture... va fi indeosebi o
dezbatere a antropologiei nord-americane, scena gi actorii ei
fiind parte din peisajul academic al universit5gilor americaner.
Postmodernismul antropologic va fi, ca urmare, influentat
puternic de receptarea masivd gi creativi a poststructuralis-
I'
mului gi deconstructivismului continentale (Derrida, in special)
din critica literarl gi teoria literaturii din Statele Unite. Acesta
poate fi unul dintre motivele pentru care postrnodernismul
antropologic american va fi mai degrabi unul creativ, ,,optimist",
tofi participantii la criza din anii '80 producdnd ulterior
lucrlri ce vueazd iegirea din crizd, gisirea unui drum nou
pentru o practic[ antropologicd regdndit[ din temelii2.
ln fine, ag mai menliona faptul cI dezbaterile ce debuteazd
cuWriting Culture... nu au fost parohiale, limitate la interesul
unui grup restrAns gi esoteric, preocupat in mod autist de
probleme formale gi ignorat de alli specialiqti la fel de pringi
in propriile paradigme. Dezbaterile au atras reactii gi contra-
reaclii, o arend deschisd fiind revista Cultural Anthropology,
[. Coautori la Witing Culture... sunt: JamesClifford (University
of California, SantaCruz), VincentCrapanzano(Ciry Universiry
of New York), Michael Fischer, GeorgeE. Marcus gi Stephen
Tyler (Rice University), Mary Louise Pratt, RenatoRosaldo
(StanfordUniversity)SiPaulRabinow(Universityof California,
Berkeley).Talal Asad (Universityof Hull, Marea Britanie) face
exceptie.,,Pozade grup" seintregegtedaci amintim faptul ci cei
mai mulli dintre acegtiaau urmat antropologiain aceeagigenerafie
la Harvard.
2. Antropologii impirtdgescoptimismulcriticilor literari americani
din deceniulal nouilea, optimismdatoratsurprinzitoareisolulii
la criza Noii Critici pe care Derrida o furnizeazdprin supraor-
donarealimbajului ficlional fali de cel non-fic1ional(vezisupra,
1.3,,,Lechrradeconstructivl").
zqJ GABRIELTROC
pe care grupul de la Santa Fe a editat-o intre 1986 li 1991t.
Chiar dacl azi momentul criticii posrnoderne line deja de istorie,
putini mai sunt antropologii care ignorl problemele ce s-au
ridicat atunci. La fel ca in alte gtiintresociale gi umane, Ei in
antropologie, postmodernismul a constrdnsproduc(ia gtiintifrctr
la autoreflexivitate, integrarea criticii 9i sensibilitate fati de
ideologiile prinse in fundamentele diferitelor epistemologii
care justificl producerea de cunoEtinle despre om ca fiinftr
socialS gi culturald.
4.1. Thrnura cltre postmodernism:
antropologiainterpretativi
a lui Clifford Geertz
Dupd cum aminteammai sus, prealabilul pe care critica
postmodernls-ainstalata fostreprezentat
de operalui Clifford
Geertz,autor care, fEri indoiall, poatefi consideratca fiind
spiritul ei tutelar gi primul dintre reprezentan(iipostmo-
dernismuluiantropologicamerican.Voi trasain celeceurmeazl
principalelecoordonateale creatrieigeertziene.
Traseuls5ucultural urmeazddouf,perioaderelativ distincte.
igi incepe activitareade antropologimediat dupl cel de-al
doilea rizboi mondial, intr-un moment in care o Ambricl
victorioasd sprijinea reconstruc(iaEuropei gi tutela iinde-
pendenfafostelorcolonii europenedin Asia EiAfrica. Sper\1ele
in America sunt mari, pe mdsuraincrederii acesteiain sine,
iar gtiinlelesocialesunt chematesI exportein intieagalume
modelelecelemai eficientealemodernizdrii.Sociologiaincearci
s[ gdseascdun model integratorgi un limbaj comun pentru
toate gtiinlelesociale:
l. Articolele cele mai importanteau fost reunirein 1992de ctrtre
GeorgeE. Marcus intr-un volum colectiv cu titlul Rereading
Cultural Anthropology,Duke University press, Durham gi
Londra. 1992.
iN ENTNOPOIOGIACULTURALA 291
POSTMODERNISMUL
A fost o vreme, in anii '50, cdnd sociologia, prin implicarea
istoriei5i statisticii,plrea
colectivda psihologiei,antropologiei,
capabil[ si salvezelumea de acele vechi fantome care sunt
tribalismulgi religia.'
Speranlele in ordine 9i echilibru sunt exprimate in proiectul
sociologic ce domind in acei ani, respectiv cel al lui Thlcott
Parsons. Pentru a demara o ,,acliune social5" eficace, se
cerea in prealabil o cdt mai clari definire a celor trei mari
piloni (structura social5, cultura, personalitatea) pe care era
fundamentat sistemul parsonian. Antropologiei ii va reveni
misiunea clarificdrii conceptului de,,culturi", respectiv
producerii unui concept $tiintiflc, pozitiv, al acesteia, sarcini
pe care Parsons o imparte cu doi dintre cei mai proeminentri
antropologi ai momentului: Alfred Kroeber de la Berkeley 9i
Clyde Kluckhohn de la Harvard.
Ca urmare a unei intilniri intdmpl5toare cu Margaret
Mead, care-i deschide apetitul pentru antropologie, tdnirul
Geertz, avdnd doar o diplomd de graduate in literaturd englezd,
se indreaptd, in 1949, cdtre un program experimental care
debuta in acel an la Harvard (Deparftnent of Social Relations),
program postgradual ce viza pregltirea unor echipe multidis-
ciplinare capabile si ducf, la bun sfdrgit proiecte de cercetare
pe teren de lungl duratii pe tema mecanismelor schimblrii
sociale 9i modemizdrii2. Prin indrumarea lui Clyde Kluckhohn,
Geertz asumi in prima sa perioadd o viziune asupra culturii
de inspiralie weberianl, prin lecturarea lui Weber de c[tre
Parsons, care interogheazd legltura dintre idei 9i procesele
sociale sau, mai specific, dintre religie, tradilie 9i dezvoltarea
economicd 9i politicd. Aceastd viziune este pusl la lucru in
primele sale lucrdri, elaborate cu o academicd regularitate ca
urmare a anilor de muncd pe teren petrecu(i in Indonezia
1. JohnUpdike, TheAfterlife and OtherStories; vezi AdamKuper,
op. cit., p. 80.
2. Vezi ,,Interviu cu Clifford Geertz", CaieteleTranzi7iei,Editura
E FE S ,C l uj , w .l l l 997.
 GABRIEL TROC
(o lard care tocmaiigi cuceriseindependenpgi in careagtep_
t5rile legatede o rapidl modernizareeraufoartemari). Astfel
aparmonografileTheReligionoflava (1960,tezl de doctorat),
AgriculturalInvolution(1963),peddlersand princes(196i)
giTheSocialHistoryofan IndonesianTown(1965). in esenli,
dincolode un enormefort descriptiv,lucrlrile in cauzdteore_
tizeazd.contradicliile dintre traditriegi modernitate,tribal gi
statal,comunit5{isacreEi comunitdlisecularizate,cu intenfia
de a clarifica deopotrivl resurseleculturale ce pot susline
schimbareagi trislturile culturalecareo inhib[- Imagineade
ansambluce reiese din acestemonografii este optimisti in
ceeace privegteschimbarea,imagineconstruitdprin ilustrdri
repetateale unor situalii de integrare(de facturr durkheimiani
sauparsonianl)a unor grupuri socialecareimpirtlgesc valori
comune. Potentialul de conflict datorat coexistenfeia trei
grupdri religioase(sincreticl, islamicl gi hinduisti) poate fi
eliminat de nalionalismulemergent- susfineaantropologul_,
careproduceritualuri panjavaneze, 9i datoritl formlrii insti_
tufiilor laice de nivel statal. Un ideal curtural ar tuturor
indonezienilor este in curs de formare, credea pe atunci
Geertz,iar unitateaculnrraldprefigurati va garantaun progres
social constant.
in paralel cu monografiile, care sunt ,,orientatecltre
problemeconcrete,de genul stabilitltii politice, mpdernizlrii
economice,chestiuni ale dezbateriiprivind dezvoltareadin
primii ani ai decolontzdrii,,t,Geertz redacteazd un irnportant
numdr de eseuriin care afirmi din ce in ce mai ap5sit rolul
determinantalfactorului curturarin dezvoltarea
sociari. Adre-
sdndu-seeconomigtilor,specialigtilorin agricurtud, tehnicienilor
dezvoltirii, el ii inviti sr considerecutumerelocaregi traditriile
nu doar ca pe nigtepiesede muzeu,de interesdoarpentruestefi
9i anticari, ci ca pe nigtefo4e ce determinl formeleschimblrii.
Inlelesurilealocateculturii in monografiilededicateIndoneziei
stauincd subinfluenlalui Kroebergi parsors,fiind specificate
l. AdamKuper,op. cit., p. 96.
poSTMoDERNISMUL
iN ewrnopol-oclA cULTURAIA zsl
prin intermediul a trei opozitrii polare, trei perechi de tipuri
ideale opuse: 1. opozilia dintre culnrrd Si structura socialir ;
2. opozigia dintre statul tradilional, pe de-o parte, in care
cultura gi struchrra sociali formeazf, un sistem unic ce se
autoreproduce, gi statul modern, de cealalti parte, in care
vechile idei gi valori nu se mai potrivesc in sistemele sociale
noi Ei sunt contestatede noile ideologii gi, in fine, 3. opozilia,
deja sugerati, intre religie, ca expresie condensatd a culturii
in cazul societdtii tradilionale, Ei ideologie, ca expresie esen-
lializatl a culturii moderne.
Modernizarea a$teptatl a Indoneziei stagneazd insd 5i,
deja, in ultima monografie dedicatd acesteia, tonul optimist
al autorului este inlocuit cu unul sobru, pe alocuri chiar
,sumbru, cu privire la viitor:
Cdutareaunei forme viabile este de fapt laitmotivul istoriei
mai degrabi
urbanea [oragului]Modjokuo [...], aceastaiqi dovedegte
capacitateade a dizolva forme vechi decAtde a stabilizaunele
noi... Oragulqi vecindtdlilelui egueazE,asemeneaintregii 1dri,
intr-o starede tranzilie continue",
i ar...
aleistorieioraguluinu constituiedecAtmomentele
...fazelerecente
unui progresconstantcEtreo form5 imprecisd2.
I
I. O poziliepe careParsonso .negociase"cu antropologiimomentului
pentrua restrdngesensulalocatculturii in tradilia antropologici
americanE(in specialla Boas gi la elevii lui), in care ,,cultura"
era folosit5 indistinct de social6" sau de ,,sistemul
-structura
social".AceastEsemnificalierenegociatdreducereferinlaculturii
la ,,confinuturitransmisegi create, precum gi la patternuri de
valori, idei gi alte sistemesimbolic-semnificantece reprezintd
factori ai model6rii comporLamentului uman gi ai artefactelor
produsede comportament"(Alfred Kroeber gi TalcottParsons,
,,The conceptof Culture and of Social System", American
SociologicalReview,nr. 2311958,p. 583).
Clifford Geertz,TheSocialHistory of an IndonesianTown,p.5 ;
vezi Adam Kuper, op. cit., p. 9O.
 GABRIEL TROC
Spre sfArqitul anilor '60, speranfelein capacitateagtiingelor
sociale de a produce prognoze (sensul ,,tare" al gtiinlei) gi de
a pune la lucru o inginerie social[ eficace in zonele postco-
loniale se spulber[. impreunl c! establishment-ul american
ca intreg, discreditat de migcirile liberafioniste, marxism,
activism pacifist qi, ulterior, de contraculturl, pozitivismul
devine gi el o paradigmd pusd sub semnul intreblrii. Prognoza
lui Geertz privind un viitor optimist pentru Indonezia e brutal
infirmat[ de masacrele din 1965 qi de instalarea regirnului
dictatorial al generalului Suharto, iar fagd de fr[mAntdrile
prin care trece scenauniversitdtrilor americane, Geertz preferl
sI ia o atitudine mai degrabl distant[, retr[gdndu-se, dupd o
perioadl petrecutl la Universitatea din Chicago, intr-unul
dinae institutele elitiste ale sistemuluilvy (Institute for Advanced
Study,Princeton). Terenul va fi qi el schimbat, fiind preferatd
o tarl mai putin afectati de nelinigtile momentului : Marocul.
Rezultarul cercetlrilor din acegti ani va fi lucrarea Islam
Observedl, in care dezvoltE o compara[ie intre evolulia Islamului
in cele doud terenuri cercetate - Indonezia 9i Maroc. Odati
cu aceastdlucrare, incepe sI se insinueze, in opera lui Geertz,
o nouf, atitudine fa{d de raportul dintre culturd qi structura
sociald, ultima fiind propriu-zis absorbiti in prima categorie
explicativ[. Momentul corespundeunei modificdri paradigmatice
in antropologia americani, respectiv afirmirii unui grup de
antropologi care cultivd ,,antropologia simbolicl" drept alter-
nativd la cea de inspira(ie pozitivistii, parsonianl, privitl ca
parte a unei sociologii generale.
Fe atunci [a Chicago] meditam in cadrul unei antropologii
simbolice asupraopoziliei dintre culturl gi structura sociald.
Am dorit s[ readucemcultura, indiferentde ce definilie i-am fi
dat, in centrul analizelor.Aveampireri diferite despreceeace
l. Clifford Geertz, Islam Observed: Religious Developmentin
Morocco and Indonesia,Universiry of ChicagoPress,Chicago
gi Londra, 1968.
I
,l
POSTMODERNISMUL
iT.I.ANTNOPOLOGIA
CULTURALA 295
inseamndea, dar eramcu tolii de acordcd.dimensiuneaculturali
a lucrurilor trebuie sf, fie luati din nou in considerare.r
Fentru Clifford Geertz, acest moment de cotituri va insemna
cristalizarea celor doud teme teoretice majore care-i vor marca
lucririle de maturitate : 1. relevanta pentru gtiinla sociall a
cercetdrii localului gi 2. elaborarea orizontului de semnificatii
al conceptuluide ,,cultur5"
in ceea ce privegte prima temd, o priml pozitrie va fi
exprimat[ in prefala lucrlrii Islam Observed. Geertz pune
aici intrebarea pe care sociologii, istoricii gi economigtii o
formuleazd ca obiecfie la generalizlrile fundamentate pe inves-
tigarea, chiar dacl minugioasS, a unor forma[iuni social-cul-
ttrrale locale :
Nu estenevaliddlecturareacontururilor unei intregi civilizagii,a
unei economiinalionale,a unui sistempolitic complex,a unei
intinse structuri de clasEpe seamadetaliilor cAteunui sistem
social miniatural, oricAt de intim cunoscut?Nu esteneinspirat
sa presupunemcI astfel de sistemesocialeminiaturale_ orage
ori sateuitate sau chiar regiuni - sunt tipice pentru o gard,ca
intreg?2
Rdspunsul este desigur pozitiv. Geertz afirmd ci intrebarea
este insd prost pusi aici, cdci este cert ci investigalia antropo-
logicd nu incearci sd substituie un sens parohial unuia
comprehensiv. ,,Nu reduce Mexicul la Yucatan sau America
la Jonesville"3, ci incearcd sI descopere ce contribulii pot
aduce cunogtinlele detaliate despre microsisteme la in{elegerea
sistemelor complexe. in fapt, chiar sociologii gi economiqtii
procedeazl in modul descris mai sus, producdnd adeseagene-
ralizdri pornind de la propriile lor variante ale Americii reduse
la Jonesville.
I. Yezi,,Interviucu Clifford Ger';ra",CaieteleTranTiliei,rr. I I 1997,
p.70.
2. Clifford Geertz,Islam Obsemed...,p. VII.
3. Ibidem.
 GABRIEL TROC
Dincolo de acesteconsideragii,ce par sd facl o delimitare
clard intre ceeace fine de local gi nivelurile de complexitate
superioar[,Geertzaplicl in Islam Observed...o gtiinli in care
elementeleparticulare, detaliile minulios analizatedespre
local (acelesategi orage,,uitate,,din Indoneziagi Maroc, dar
gi mituri, dateistoricegi consideragiif,rlosoficedespreIslam),
sunt angrenateintr-un discurs care generalizeazd pe sea.ma
unui singur factor explicativ, de esenf5culturall: religia,
consideratl ,,fenomensocial, cultural gi psihologic". Oricdte
precau(ii igi va lua la inceputul lucrlrii pentru a elimina
obieclia particularismului,textul in sine nu poatedecdtsI o
intireascr in ochii unui cititor atentla ea. chiar dacdnerostitii
explicit, justificarea ce transparedin textul speculativdin
Islam Observed. .. parca fi urmdtoarea: cunogtinleledetaliate
despre local ii permit antropologului sE producl un text
,,dens", in care consideraliile generale sunt validate prin
procedeulilustrdrii. Textul de aici convingein cele din urml
prin fo4a unui argumentce fine de metoddin antropologie,
argumentcaree mereu prezentin subsolultextului etnografic
moderngi carepoatefi formulatin mod explicit prin sintagma
I wasthere (,,amfost acolo Si,prin urmare, gtiu cum staude
faptlucruile"). Problemarapornrluidintre local gi supralocal,
particular gi general,empiric qi teoretic, ce esteridicati in
Islam Obsened..., rdmine nerezolvatd aici. Ea va continuase
fre insl o obsesiepentru Geertz,care va opta, intr-o lucrare
tdrzie, pentru solufia radicald a ridicdrii particularului la o
demnitateontologicl aparte,fapt cu importanteconsecinfein
planul cunoagteriil.in Islam Observed. .. , difrcultateaproblemei
va fi mascatl prin asumareamodelului macrosocioloeieilui
Weber,in carejudec5li valide cu confinursocial gi istoric
sunt produse prin angrenareaunui material empiric sem_
nificativ.
l. Yezi Clifford Geertz,Local Knowledge: Further Essays
InterpretativeAnthropology,Basic Books, New york, 19d3.
posrMoDERNrsMULiu axtRopor-oclA cULTURALA 297
Tot de la Weber porne$te Geertz gi in elucidarea sensurilor
,,culturii". The Interpretation of Culturest, lucrare ce mar-
cheazd,,dupl unii comentatori, intrarea in ,,cea de-a doua
perioadS" a creafiei sale, debuteazdcu o definilie universalistl
a culturii:
Acceptdnd,cu Max Weber,cI omul esteun animal suspendatin
reteauade semnificafiipe careel insugia creat-o,concepculnrra
ca fiind aceastdre1ea,iar ar,a,lizaei va fi, prin urmare, nu o
gtiingEexperimental5in cdutarede legi, ci una interpretative,
care cautl sensul(meaning)z.
Conceptul ,culturii" este unul semiotic, dupd cum afirmi
autorul, un sistem de semne Si simboluri produse de oameni
in eontexte determinate, ce presupune deopotriv5 o dimensiune
cognitivl (reflectare a realititii) gi una pragmaticd (inserare
in realitate, actiune) : cultura...
. ..denotEturpatternde sensuriperpetuatistoric, careesteconcretizat
in simboluri, un sistem de conceplii mogtenite,exprimate in
forme simbolice, prin care oamenii comunicl, perpetueaze$i
dezvolti cunogtinlele lor despre viald qi atitudinile falE de
via1d3.
incepdnd cu The Interpretation of Cultures, referinlele
sale trimit mai pulin la sociologi Ei din ce in ce mai vizibil la
filosofi Ei teoreticieni ai literaturii. Keneth Burke. Susanne
L:nger, Roland Barthes 9i Paul Ricoeur sunt citati ca f,rind surse
1. Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures, Basic Books,
New York, 1973. Titlul lucrdrii esteprobabil o parafrazddupd
The Interpretation of Dreams, titlul in traducereaenglezda
faimoaseicdrti a lui Freud. Preocupareapentru aceastElucrare
estemlrturisitA in Islam Obsemed...(p. 109),unde admirdabi-
litatealui Freud de a interpretavisele ca simboluri ce constituie
,,cdi indirectede accescitre dateleprimare ale celuilalt'.
2. Clifford Geera, Islam Obsemed...,p. 5.
3. Ibidem,p. 89.
 GABRIEL TROC
pentru meditafii asupra simbolismului, sensului gi herrne-
neuticii. Ulterior, Wittgenstein,Ryle 9i Rorty sunt evocatiin
sprijinul unor consideraliiteoreticede esen!f,relativist[. De
la Burke imprumutl viziuneaconform c5reiarealitateapoate
fi interpretati ca text, viziune bazatdpe asumptiacI acliunea
social5esteo formd a comportamentuluisimbolic; un eveniment
repetitiv (ritual) poate fi consideratca text, ,,statul" chiar
poatefi ,,citit" ca text, dacdam consideraacgiunilepe carele
presupunein termeni simbolicir. Cunogtinlelenoastre,dupd
Langer,nu reprezintl o vast[ colecliede observaliireflectate,
ci o structurl de fapte (care sunt simboluri) gi de legi (care
dau sensulacestorsimboluri)2.in fine, de la Barthespreia
ideealimbajului gi a scriiturii drept coduri prin careinformaliile
sunttransmisegi caresoliciti ,,descifrarea"lor, iar pe Ricoeur
il urmeaz[ in aserliuneaconform clreia ac[iunea umanl
comunic[ sensuri gi, ca urmare, ea poate gi trebuie si fie
cititd asemenea unui text.
Implicaliile pentrupracticaantropologici a acestorpresu-
pozilii sunt vaste.Le voi aminti pe cele mai importante:
o ,,Culturaunei populalii esteun ansamblude texte, ele
insele compozite,pe care antropologulse strlduiegtesd le
citeasc[ pesteumerii celor clrora le apar1in." Cultura e un
,,discurssocial" scris gi rescrisla nesfdrgitin diferite limbaje
gi constituit deopotrivi din cuvinte 9i ac[iuni. Antropologul
incearc[sdidentificeinmod indirect(,,pesteumerii" nativilor)
sensulpe care-l au diferitele elemente(forme simbolice)ale
acestuidiscurssocial.
o Sensulunei forme simbolice sau al unui fapt social nu
esteunivoc Ainu segdse$tein intregime ,,in posesia"vreunui
nativ. Cultura nu poatefi niciodati redusi la o forml standard:
este construclie, proces, pluralitate. in analiza culturall,
I
Vezi Gary A. Olson, Clifford Geertzon Ethnographyand Social
Construction,interviu, JAC, 17.Wl199L.
2. SusanneLanger, Philosophyin a New Key, vezi Adam Kuper,
op. cit., p. 82.
posrMoDERNrsMULrN ANTRopoLocIA cULTURAtA zss
antropologul ,,explici o explicatrie"ce aproximeazd, ,,interpre-
teazd,o interpretare", desf5goardun intins efort hermeneutic.
Perspectiva clasicd asupra analizei culturale, cu cele trei
momente ale ei - observalie, inregistrare, analrzd,-, se dovedegte
cel pulin naivd, considerdnd ci observalia produce ,,date
pure" gi c[ analiza gise$te regularitdgi de lege. ,,Analiza
culturalS inseamnl a intui sensuri, a evalua aceastl apro-
ximare gi a produce concluzii explicative din cele mai bune
intuitii. "t
r Analiza cultural5 estemicroscopicd.Dacdesteadevf,rat
faptul cI analizaunui sat indeplrtat nu poateda seamade o
intreagl civilizatrie,nu e mai pufin adevdratc[ aceacivilizalie
se gisegte reflectat5 acolo. Iar in cele mai multe cazuri,
studiul unor fenomene ,,mici" clarifici problemelemari;
acesteprobleme sunt in cele din urmd avute in atentie de
antropologi. Acegtia dau un con[inut specific, complex gi
contextualacelor .megaconcepte"pe carele utitfizeazd,stiintele
sociale: legitimare,modemizare,integrare,conflict, carismd,
structurl etc. Antropologii nu studiazi sate (triburi, orage,
vecinlt5fietc.); ei studiazdtn sate.
. Antropologia interpretativi renun{dla viziunea cumu-
lativd a obiectivismului,care considerl $tiintadespreculturd
ca hind o acumulareprogresivi de cunogtin{ecertegi definitive.
In locul regularitdlilorabstractesepropune,,descrierea dens[,l
(thick description), tehnicd de analizl care inlocuiegte
,,genetalizatea deasupracazurilorprin generalizarea inluntrul
acestora"2.A generalizain interiorul cazurilor inseamni a
face,,inferenge clinice", prin carenu seurmdregtesubsumarea
observatriilorsub o lege, ci se incearci plasareaunui set de
semnificanli prezumptivi intr-un cadru (frame) inteligibil.
Teoria,in aceastdparadigm[, nu mai stI deasupra,,datelor,';
ea se intrepltrunde in textul dens cu materialul empiric,
rezultdnd din acesta Ei ghidAndu-l la rdndul ei in fluxul
1 Clifford Geertz, The Interprention of Cultures,p.2O.
2. Ibidem,p. 26.
300 GABRIEL TROC
interpretativ. Ca interpretare, texful etnografic nu se poate
pretinde niciodatE ca fiind definitiv ; dimpotrivi, cu cdt merge
mai add.nc,cu at6t devine mai incomplet. Insd Ei perspectiva
asupra legitim[rii se schimbi : antropologia interpretativd este
o gtiintd al cdrei progres e validat mai pulin de perfecliunea
consensului, cAt de rafinamentul dezbaterii. Cdt despre genul
scriiturii interpretative, eseul este locul in care analiza culnrralS
survine in modul cel mai firesc. Ca atare, locul antropologiei
interpretative printre $tiintele omului e mai apropiat de
humanities decit de $tiintele sociale.
in fine, accentul pus pe interpretare ridici intrebarea asupra
a ceea ce este central in practica antropologici: ,,Ce face
etnografirl fin primul rAnd]? ", se intreabd Gwrtz. ,,El scrie [...],
in-scrie (inscribe) discursul social, tl reproduce pin scris"t,
inscriplioneazd un eveniment trecdtor pe care il transformd in
text. Antropologia trebuie, prin urmare, sd mediteze mai mult
asupra producerii textuale, a modurilor de reprezentare, a
autorititii auctoriale decdt asupra triadei canonului clasic:
observafie,inregistrare, arr.l:zd. Programul acestava fi urmdrit
intr-una dintre lucrdile tirrziiz, in care Geertz analizeazd
felul cum etnografiile produse de autori precum L6vi-Strauss,
Evans-Pritchard, Malinowski 5i Benedict conving datorit[
utilizdrii unor proceduri textuale dintre cele mai diverse.
I-egitura dintre cele doui ,,t5rdmuri" ale practicii antropologice,
Being There (,,a fi acolo", in mijlocul unei culturi striine) gi
Being Here (,,a fr aic1", in mediul academic de ale cdrui
convenfii scrisul antropologic line seama), este in cele din
urmd una de naturl textuald, iar o buni etnografie presupune
glsirea unei relalii optime de intertextualitate intre doud
culturi. Un bun etnograf se aseamdnd unui ventriloc : nu
vorbe$te doar despre o cultur5, ci gi din interiorul acesteia,
I. Ibidem,p. 19.
2. Clifford Geertz,WorksandLives: TheAnthropologistasAuthor,
StanfordUniversitv Press.Stanford, 1988.
posrMoDERMsuur_ iN ANTRopoLocIA
cuLTURALA 301
ilumindnd prin retorica sa, prin metaforele pe care el le
construie$te, metaforele prin care nativii igi reprezintl propria
culturil.
Accentul pe culturd, ca prim motor al activitdtii gi gdndirii
umane, il va conduce pe Geertz la o viziune radical pluralistl,
asumdnd in cele din urmi un perspectivism de esen(d
nietzscheanS.Analiza culturald nu mai tinte$te doar culturile
exotice, oricum pe cale de disparilie; cu totii suntem acum
,,nativi", impdrtigind in grupuri din ce in ce mai restrdnse
Weltanschaaung-uri specifice. Gdndirea modernd, de pildl
(prin prisma celor care o produc), poate fi privitd
9i itfet
decdt ca discurs neutru al adevdrului. Diferite discipline sau
matrici disciplinare, umaniste, ale gtiinfelor naturale sau ale
gtiinfelor sociale nu sunt doar orizonturi intelectuale, ci gi
,,moduri de a fi in lume", ,,forme de via15,, sau ,,variet5li ale
experien(ei noetice", afirml Geertz, preludnd cunoscutele
constructe ideatice ale lui Heidegger, Wittgenstein gi James.
Prin faptul cI proiecteazi gi ,,locuiesc,' in lumile pe care le
imagineazi, oamenii de gtiinli nu diferl (din acest punct de
vedere, desigur) de nativii Amazonului, iar incercarea de a
pltrunde in ,,satelelor intelechrale,,inseamnda penetra
,,cadrul
lor cuhural" prin ceea ce reprezintd, probabil, cea mai labo_
rioasd muncd interpretativl :,,etnografia gdndirii moderne,,.
Aceasta inseamni a ,,localiza" discursul gtiinlific, a_l reduce
la o practici particulari a unor grupuri inchise in care, pe
parcursul unui ,,ciclu de via1d", fiecare specialist ii cunoagte
pe toti ceilalli din ,,colegiul sIu invizibil", nu numai din
punct de vedere intelectual, ci qi politic, moral gi personal,
toate acestea avdnd certe consecinle pentru felul in care
cunoa$terease elaboreazi. O astfel de investigatriepresupune
o inversare de tactic5, de la analiza discursului social ca text
la analiza textelor ca ac[iune sociald, texte in care sunt
cuprinse sensuri cu semnificalii strict legate de o comunitate
particulari (cea a oamenilor de gtiinl[ dintr-un domeniu
I. Ibidem, pp. 144-t45.
I
3U GABRIELTROC
anume)r. Programul unei astfel de etnografii a gindirii este
ilustrat, in maniera eseisticl pe care a practicat-o constant in
ultimele doud decenii de activitate. in cea mai recentil lucrare
asa, Available LighP.
Dupi cum reiese din aceastd prezentare schematici a
operei lui Geertz (nedreaptd, desigur, pentru un ginditor atdt
de productiv gi inspirat; singurul, probabil, dintre antro-
pologi care a produs rezonanle semnificative gi in alte
discipline, dupd Ldvi-Strauss), preocuparea sa centrald a fost
clarificarea sensurilor ,,culturii" atat din punct de vedere
conceptual, cit qi in ceea ce priveqte ac[iunea practicd pe care
antropologia, ca disciplind de teren, o cere. Plecind mereu
de la defini(ia general[ a culturii (,,retrea de semnificatrii
construite de oameni in contexte determinate"), Geeta a
incercat sI o ilustreze, in eseurile sale - informate intodeauna
cu un erudit material etnografic -, prin conturarea unor
sistemeculturale particulare : religia ca sistem cultural, ideologia
ca sistem cultural, afia ca sistem cultural, simgul comun ca
sistem cultural. Iar in ceea ce privegte actiunea practicl a
antropologului, Clifford Geertz a considerat cd studiul culturii
altor oameni presupune a ,,descoperi cine cred ei cd sunt, ce
1. Vezi Clifford Geefiz, Local Knowledge: Further Essays in
I nterpretat ive AnthropoIo gy, pp. I 47-L63. Infl uenlalui Thomas
Kuhn, cu care a impdrtigit o lung[ amicilie, este evidentd.O
de Geertzaici, dar mai
viziune asem[ndtoarecu ceadesf5guratd
generall dezvoltasela inceputulsecoluluitrecutKarl Mannheim
in ldeologieEi utopie, afirmAndcondilionareaoricirei cunoaqteri
gi, deci, ,,caracterulideological intregii gandiri", prin ideologie
inlelegAndimprejurareacd ,,ideile exprimate de subiect sunt
consideratefuncfie a existenleisale [...] opiniile, susginerile,
propoziliile gi sistemelede idei nu suntluatea$acum seprezintl
ele la prima vedere,ci sunt interpretatein lumina situaliei de
viald a celui carele exprimd" (vezi Andrei Marga, Relativismul
{i consecinlele sale,Edinxa EFES, Cluj, 1998,p. 70).
2. Clifford Geertz,AvailableLight : AnthropologicalReflectionson
Philosophicallopics, PrincetonUniversityPress,Princeton,2000.
PoSTMoDERNTSMUL
iN eNrnopor_ocn cultunelA 303
cred ei cI fac gi cdtre ce scopuri cred ei cd se indreaptd
ac(iunilelor"r. Pentrua in(elegegi a fi capabilsI transmitl
9i
altora acestelucruri, antropologultrebuiesi devindfamiliar
cu cadrelede sensprin care oamenii igi desftgoardvielile.
Lucruposibil nuprin a gdndisaua simli caei (faptimprobabil),
ci prin a inv51acum sepoatetrli la margineadintre lumeata
gi a celuilalt; altfel spus,a invl[a prin practicd felul
in care
traducereaunei culturi in termenii alteia devine cu putinl5.
Doud tipuri de critici i s-auadusin principal lui Geertzz.
Primul, previzibil, se referi la rolul dominantpe care GeerIz
il alocl culrurii. Argumenteleimpotriva culturalismului afrrmi
cr I ' modeleleculturareservescintotdeaunascopurilorporitice
ale unei anumiteclientelegi cd 2. cultura (sau ideologia)nu
este doar integratii, ci Ei contestatd.Cel de_aldoilea tip de
criticl susfinecEGeertza deschiso calepe carenu a indrdznit
sdo urmeze.Mai precis,nu a indrdznitsi exploatezeimplicafiile
clarificirii faptuluicEetnografiilesuntmai degrabrconstructe
culturale decdt reprezentlri neutre ale lucrurilor
,,a$acum
suntele".Posnnodemismul anftopologic,in special,vacorsidera
cd aceastlcale deschideun enonn cdmp de posibilitlli.
Opera lui Geertz este, prin unnare, ,,solul" pe cnre s_a
instalatpostrnodernismul in antropologie.Acestaimplrtigegte
cu postmodernismulin infeles mai larg trdsituri cum sunt
refuzul obiectivismului,antifundafionismul,scepticismulfatl
de autoritate(in toateformeleei), contestarea holismului gi in
generala totalizlrilor, a metafrzicii prezenfei,a sistemelor
inchise,afrrmdndin schimbpluralitatea,relativismul,comple_
xitateaireductibilda vielii sociale,dependenlacunoa$teriide
I
l. Geera,A Life of Learning,conferinli,ACLS publications,
9]lT*d
1999, www.Virnrallibrary/Anthropology.com.
2. Vezi Adam Kuper, op. cit., p. I2O.

GABRIEL TROC
putere,contingentaistoricd,socialdgi lingvistic[ a cunoagterii.
Putem spunecd antropologiapostmodern5,,recapituleazd'
acesteatitudini,particularizdndulepe domeniulei gi utilizdnd
creativ potentialulcritic dezvoltatin specialin filosofie Si in
teorialiterard. TexteledinWiting Culture... trateazd. subiecte
cum sunt.pa4ialitateaadev5rurilor",,,constituirea autoritilii",
,,mascarearelaliilor de putere", ,,limitele obiectivitltii in
reprezentarea culturilor",,,ihJzia comprehensiunii totale",
,,modurilenormalizatoare",toateacestea pornind de la texlele
cele mai reprezentativeale antropologieimoderne.Punctul
lor comunde plecareesteceeace se resimteca fiind o ,,crizd
a reprezent[rii", care,in antropologie,trimite in primul rdnd
la neadecvarea mijloacelor/perspectiveireprezentatrionale la
obiectulei specific(cultura),ca gi la noile configurafiisociale
contemporane.Acest subiect il voi trata in continuarepe
seamatextelor dinWiting Culture... gi a lucrlrilor produse
ulterior de ,,grupulde la SantaFe".
4.2. Criza reprezentirii in gtiinfelesociale
O abordaresistematicda problemei crizei reprezentirii in
$tiintelesocialeestepropusi de GeorgeE. Marcusgi Michael
Fischer intr-un volum ce apare la scurt timp dupd Witing
Culture...1.
,,Criza" estein primul rdnd particulaizatd,istoric, lindnd
de un timp in care ideile dominantedin gtiin[elesocialesunt
reevaluate.Ceeace Geertzsemnalala inceputulanilor '80,
respectivo tendintrIde ,,gtergere"a granitrelordintre diferite
genuri gi discipline, o ,,fluidizare" a metodelor qi ideilor,
semnaldndcd ,,cevaseintAmplSin felul in caregdndimdespre
1. GeorgeE. Marcus gi Michael M.J. Fischer,Anthropologyas
Cultural Critique: An ExperimentalMoment in the trIuman
Sciences,The Universiryof ChicagoPress,Chicagogi Londra,
1986.
poSTMoDERNISMUL
iN extnopotoclA cuLruRALA 305
felul in care gindim"r, Marcus gi Fischerpun pe seamaunei
tendinle ciclice, incepdnd cu Iluminismul, de alternare a
perioadelorde increderein marile paradigmesau in teoriile
unificatoare,cu perioadein care aceastiincrederese surpd,
momentein care preocupdrileteoretice se indreaptii cltre
problemede interpretarea detaliilor unei realitlfi ce pare cI
,,scapi" mereu naratiunide legitimare". in ceeace
"marilor
privegte reprezentarea,realismul descriptiv, increzitor ci
atingeesentalucrurilor, alterneazdcuironia, rezultatulfiresc
al faptului cI aceleagievenimente,fapte sau fenomenepot fi
reprezentate prin conceqtiice par a fi la fel de plauzibile,dar
careseexcludreciproc.in StateleUnite, dupdcel de-aldoilea
rdzboi mondial, criza seirsinueazi odatEcu erodareaincrederii
at6tin paradigmaparsonianl, caredifuzasemodelede echilibru
9i stabilitatedeopotrivd in investigareaordinii sociale gi a
celei naturale,cdt gi in paradigmacare, refulatd in sistemul
parsonian(marxismul),stiitea,mai mult saumai pulin explicit,
in spateleteoriilor ,,sistemuluiglobal',. Marcus 9i Fischer
contextualizeazd aceastineincrederecrescdnddprin schimbarea
nefavorabilda pozifiei Americii gi a influenlei sale in lume
dupd frimdntlrile din Asia, in special, ca gi prin perceptria
disolutieimodelului statuluiliberal al bunistdrii in interiorul
t5rii. O realitatesocialdperceputl ca fiind din ce in ce mai
fragmentatd,instabilSgi imprevizibild se va traducein plan
epistemologicdrept o neincrederein capacitateateoriilor
socialeexistentede a o explicaholistic.Vechilecadreconceptuale
vor fi, incepdndcu anii '80, nu atat abandonate,cdtsuip"rr_
date,,,muzeificate",ideile lor rdmdndndin continuareres'rse
intelectualeutilizate in moduri noi gi eclectice.Criza repre_
zentirii tine, prin unnare, de incertitudineain leglturl cu
mijloaceleadecvatede descrierea realit5lii sociale.
Priviti la scaraistoriei gAndirii moderne,aceastdincer_
titudinenu reprezintl cevain mod particular nou. Exprimatd
1. Clifford Geefiz, Blurred Genres: The Refiguration of Modern
Thought,in Local Knowledge..-,p. 2O.
 GABRIEL TROC
in ironie ca stil reprezentafional,o regdsim la sfdrgitul
Iluminismului, in ultima partea secoluluial XIX-lea, ca 9i in
arui 1920.1930.Ceeace diferd esterlspunsulpe careepocile
de ,,certitudine" il propun gi care, de obicei, incearcl sd
depdgeasclcondilia ironiei. Un model pentru o asemenea
dep[giree oferit de HaydenWhite (Metahtstory,1973),cal'.e
interpreteaz[marile paradigme,,tari" asupraistoriei li societitii
din secolulal XIX-lea prin intermediula trei genuri narativel
dramatice: romanul, tragediagi comedia. ln ,naraliunea"
romanescd,autorul se autoidentifici emfatic cu eroul, care
g5segterdspunsurila intrebdrice transcendistoria; in efirologie,
un astfel de exemplu ar fi JamesFrazer cu Creangade aur,
mdrturie a rafiunii care izbdnde$te prin secolede superstifie.
Tragedia,pe de altd parte,punein lumind conflictelesociale,
ca fortrepe care individul nu le poate ocoli, dar care fac
vizibil in cele din urmd un senssuperior.Viziunealui Marx
asupraconflictelor de clasl ce survin alienlrii muncii ar fi un
exemplupentru ,,paradigmatragicd".in fine, comediae reversul
tragediei: in ciuda conflictelor,reconcilierilegi triumful sunt
posibile, fiind deseorireprezentate in euforia festivalurilor gi
ritualurilor pacifice.Viziuneaasuprasolidarititrii socialeexpusl
de Durkheim in Formele elementareale vie1ii religioase at
cddeain acestal treilea lot. White descriereprezentarea in
cares-amigcatgtiinlasocial[ a secoluhiial XIX-lea camigcare
progresivl de la roman la tragediegi comedie, migcarece
egueazdins[ in reprezentarea ironicd, ce devineo preocupare
majori in operelelui Nietzsche Ei Croce.
Chiar dacdnu repetl migcareadescris[de White, gtiinlele
socialeale secoluluiXX manifestdo oscilatriecontinudintre
moduri realistede descriereEi ironie, ultima caracterizdndin
modparticularanii 1-92A-I}3O gi 1970-1980.in aceastiultimd
perioadI, se inregistreazl insl un alt tip de reaclie fatd de
reprezentarea ironicd. fustmodernismulestecurentulde gandAe
ce va reevaluavalenleleironiei in descrierearealitllii sociale.
Ce defini$e dau insd Marcus gi Fischerironiei?
POSTMODERNISMULIN ANTROPOLOGIA CULTURALA 307
Ironia estenelinigtitoare: esteun mod reflexiv de a anticipa
egecultuturor conceptualizdrilorsofisticate.Din punct de
vederestilistic, ironia angajeazimijloace retorice prin care
esteexprimatiineincrederea,reald saujucatS, a autorului cu
privire la propriile sus(ineri. Ironia e adeseacentratl pe
recunoa$terea naturii problematicea limbajului, pe poten[ialul
de absurditateal oricdrei caracterizdrilingvistice a realit5lii,
fapt care estesugeratprin tehnici satiricer.
Dup[ cum spunqlm, spre deosebirede alte rdspunsuri
date atitudinii ironice (de obicei, de contracarare),gdndirea
postmodernenu-pi mai propunesi scapede naturacriticl gi
addncsuspicioastr a modului ironic de reprezentare,ci, dim-
potriv5, o trtilizeazd,aldturi de alte strategii de producere a
reprezent[rilor despresocietate.Aceasti conciliere provine
din asumareafaptului c[, de vreme ce toateperspectivelegi
interpretiirilesuntpasibilede revizuiri critice, acesteatrebuie,
in cele din urmd, si fie conceputeca nefiind altcevadecAtun
gir de alternativedeschise.Singura cale pentru a ob[ine o
viziune plauzibilddesprelume gi cunogtinlecredibilerimdne
o epistemologiesofisticatl ce recunoagteireductibilul, para-
doxalul,contradictoriul,ironia gi incertitudineaca dimensiuni
care survin inevitabil in explicafiaactivitililor umane.
Incertitudinea fati de modurile de reprezentarepune sub
semnulintrebdrii, dupd cum am v5zut, marile paradigme.in
perioadelede crizd.,continutul teoriilor socialeestepolitizat
gi relativizatsubaspectistoric. Estemomentulin carelimitele
teoriilor devin clare2,iar orientareainterogaliilor se indreaptii
cdtre procesul efectiv al cercetlrii, cdtre cdutareaunor noi
metodegi strategiide reprezentare.in cazul antropologiei(ca
l . GeorgeE. Marcus gi Michael M.J. Fischer, Anthropolagyas
Cultural Critique, p. 13.
2. In anii '70, intre lucrErile importantecare au teoretizataceste
limite, agaminti : A. Giddens,NewRulesof SociologicalMethods
(1976); A. Gouldner,The Coming Crisis in WesternSociology
(197O); P. Bourdieu, Outline of a Theoryof Pmctice (L977).
 I
GABRIEL TROC
$i al istoriei), cercetarea tine in propo4ie semnificativl de
procesul reprezentirii intr-o form[ narativi a realititrilor sociale
gi culturale. Aici vor fi plasate eforturile inovatoare, plecdn-
du-se de la convingerea cI monografiile fundamentate pe un
bogat material empiric Ai care sunt autoreflexive fayd de
strategiile lor narative vor fi in acelaEitimp opere semnificative
din punct de vedere teoretic. Aceasta este una dintre premisele
importante ale antropologiei postmoderne, premis[ care a
deschis, pe de-o parte, calea pentru critica procedurilor canonice
de reprezentare gi, pe de alta, a conturat un orizont de
legitimitate pentru experimentalismul reprezentafional.
4.3. Criza reprezentirii in antropologie
Am prezentat mai sus o perspectivi generald asupra ,,crizei
reprezentdrii" in gtiintrelesociale, a$acum este v5.zutdaceasta
de cltre antropologi. Care sunt insi ideile centrale care au
declanqat la inceputul anilor '80 convingerea ci antropologia
se glsegte intr-o situatriede crizS? $i in ce fel se particula-
rizeazd criza in cazul antropologiei ?
in primul rdnd, prin apariEia convingerii cd schimbarea
accentului asupra a ceea ce este central in practica antropo-
logici, de la obserratriecitre text @roduceretextual5, scriinrl), pe
care Geertz a indicaro pentru prima dati, are implicagii decisive,
careffebuieurgentexplorate.in introducerealaffiting Culture... ,
JamesClifford reitereazdimportan(a acesteidescoperiri, speci-
ficdnd in acelagi timp ideile care-i sunt subiacente:
...lin antropologie]nu incepemcu observa(iaparticipativd[...],
ci cu scrierea,cu producereatextelor.Nemaifiind consideratdo
actiunemarginali, ocultati, scriereas-a impus ca fiind funda-
mentaldpentru ceeace fac antropologiiat6.tpe teren, cAt qi in
afaraacestuia.Faptulcd acestlucru nu gi-aimpusevidenp $i nu
a fost seriosdezbltut pAndde curAnddovedegte persistenlaunei
ideologii care afirmI transparentareprezentdrii gi caracterul
nemijlocit al experienfei,ideologiece reducereprezentareala
POSTMODERNISMULIN
RNTNOPOLOGIA
CULTURALA 309
metodd: a ginenotede terencorecte,a construihd4i exactegi a
,,redacta"rezultatelel.
Aceastd ideologie intri in disolulie odatl cu recunoa$terea
urmitoarelor idei:
- cultura este compus[ din reprezentdri gi coduri care sunt
puternic contestate;
- poeticul (in sens de poiesis) 9i politicul sunt inseparabile;
- gtiinla nu segdsegte,,deasupra"sau ,,dincolo,' de procesele
istorice gi lingvistice ;
- genurile academiceEi literare se intrepltrund in descrierea
culturald:
- descrierea cultural5 este propriu-zis experimentali gi
implicl intotdeauna dimensiuni etice ;
- accentul pe producere textuali qi retoricl pune in eviden(i
caracterul construit, natura artificiald a reprezentirii culturale.
Ultima aser[iune esteprobabil cea mai importanti : ea scoate
in evide4i Ei recunoa$t€cmacterulficlional alproducfiei ebrogra-
fice, faptul ci descrierea unei alte culturi implicd inventivitate
gi imaginatrie.Aceasti recunoa$terenu inseamni insl bascularea
pur Ei simplu a etnografiei sub rubrica ,,literaturii de ficflune",
a inventivitifii pure gi nestdvilite, ci acceptarea faptului ci
procedurile literare - nara{iunea,metafora, utilizarea sersurilor
figurate etc. - nu sunt doar elemente secundare, accesorii deco-
factuale. procedurile literare...
rative situate aldturi de obsenvatriile
...afecteazd,
felul in care fenomeneleculturale sunt inregistrate,
de la primele ,,observafii"din notelede reren,pdn[ la monografia
publicatd, ca gi felul in care diferite configuralii ,,capitd sens"
in actul propriu-zis de lecturl2.
Folosirea termenului,,ficfiune" in literahrra postmoderni
igi pierde conotatia de ,,falsitate" sau, oricum, de atribut ce
1. George E. Marcus gi James Clifford (ed,.), Writing Culture : The
Poetics and Politics of Ethnography, ed. cit., p. 2.
Ibidem.
31 0 GABRIEL TROC
se opune adevdrului, semnaldndmai degrabl patialitatea
adevlrurilor culturalegi istorice(influen1aideilor lui Derrida
este aici evidenti). Noua perspectivf,vede etnografiilebune
ca ,,fic1iuniadevlrate", insi aceastadoar pe seamasldbirii
oximoronului, reducerealui la afirma[ia banaldcd toateadevl-
rurile suntconstruite.Un exemplude astfelde interpretareeste
dat de VincentCrapanzanol,carecompari figura etnografului
cu ceaa lui Hermes: singurapromisiunepe careo poateface
este sd nu mint5, Etiind cd nu va putea sd spunl intregul
adevdr.,,Citind" o culturdstrlind ,,pesteumerii nativului", cum
voia Geertz,adicdindirectgi inevitabil aproximativ,antropologul
igi cunoagtein sineasa limitele; ins[, penrru a fi credibil,
.. .trebuiesi igi facl mesajulconvingdtor[ . ..] , nebuiesdfoloseascl
toatemijloacelepersuasive care-istaula dispoziliepentrua
convingeasupraadevdrulzirelatdrilorsale2.
Acest fapt nu sepoate realiza fbrd implicarea unor artificii
literare stufoase,a clror importantd este insl considerat?i
perifericd.Rezultatulesteo scriituri in caretehnicileretorice
gi literare autoraeazd,textul $i in acelagitimp il submineazl
(in preten(iasa de fidelitate). Textul etnograficesteminat de
astfel de paradoxuricare sunt generatede cel mai important
dintre ele: etnografiatrebuie sd facd nefamiliarul familiar,
pdstrAndin acelagitimp caracteru,lsdu exotic. Fictionalul se
insinueazS,prin urmare,chiar gi in ceamai ,,realistd' descriere,
iar asumareaacesteilimite esteo urgenld,afirmd postrnodernii.
Limit5rile sunt de fapt multiple, 9i ele fin nu doar de ceea
ce se spune, ci gi de ceea ce nu se spune, sus[ine tot in
Witing Culture... ThlalAsad3.Ficliunile etnograficesebazeazd
1. Vincent Crapanzano,,,Hermes' Dilemma: The Masking of
Subversionin EtbnographicDescription", in GeorgeE. Marcus
gi JamesClifford (ed.), op. cit.
2. Ibidem,p. 52.
3. TirlalAsad, ,,TheConceptof CulturalTanslationin British Social
Antlropology", ln GeorgeE. Marcusgi JamesClifford (d.), op. cit.
POSTMODERNISMUL
iN ANTNOPOT-OGIA
CULTURALA31I
intotdeaunape excluderi sistematicegi contestabile.Aceasta
poatepresupuneinibugirea vocilor incongruente,precum gi
maniera in care se citeazi anumite mdrturii ori se ignor[
anumitecircumstanfeistorice sau personale.Chiar alegerea
tropilor, a figurilor de stil gi a alegoriilor presupuneun proces
de selecliecareseimpuneasuprasensurilortraduceriiculhrale.
Desigur, acesteexcluderi ridicl probleme etice $i politice:
cinevorbeqte(decevocea,,autorului" trebuiesi fie dominanti),
in numelecui, cu ce justificare gi cu ce consecinfepentru cei
reprezenta(i? Chiar gi cele mai bune etnografii sunt sisteme
saueconomiiale adevdruluigi deci aleputerii, in interpretarea
lui Foucaultr, ceea ce reclamd o noud sensibilitatefali de
cel5lalt gi ,,tactreprezentafional".in fine, antropologiapostrno-
derndasumdgi limitele culturale ale imaginalieietnografice,
imaginaliecare[ine inevitabil de ,,formanoastrdspecificl de
via([" gi care, sub protecfia ideologiei Stiintei ca ,,discurs
neutru" din punct de vederevaloric Aimoral, tinde sd impund
categoriistrline spiritului altor culturi2.
Sintetizdnd,scriitura etnograficl este determinati, dupl
Clifford, in cel putringasefeluri : l. contextual: utilizeazd.ur.r-
mediusocialcu senspe carcil re+reeazd; 2. retoic: utilizeaziEi
esteafectatede conventiileexprimdrii in scris; 3. institulional:
L. Yezi Michel Foucault, ,,Truth and power", in power/Knowledge :
Selected Intemians and Other Witings, pantheon Books, New
York, 1972.
teorie a epistemologiilor indigene [...]. Trebuie sI fim doar atenli
la practicile noastre istorice prin care ne proiectlm constructele
noastre culturale asupra celuilalt" (Witing Culture..., p. 241).

312 GABRIEL TROC
etnograful scrie in interiorul sau impotriva unor traditrii,
discipline,auditorii specifice; 4. geneic: etnografiasedistinge
ca gen de nuveld gi de relatareade cil[torie; 5. politic:
autoritateade a reprezentarealitlflle culturale este inegal
distribuitdgi adeseoricontestatd; 6. istoric: toateconvenliile
gi corstrAngerilede mai sus sunt supuseschimblrii.
Sesizareaunei crize a reprezentdrii a deschis un larg
orizont critic pentru antropologia postmodern[, care gi-a
stabilit ca sarcini evaluareaprocedurilor de tesctualizare a Edward Said. Autorul acestei lucriri nu este propriu-zis
Celuilalt in etnografia moderndr, precum gi interogarea
procesuluireprezentdriiin sine. Cu alte cuvinte, a reorientat
prwizoriu antropologiadinsprerelaliile cu alte culturi c[tre
rela{ia reflectatl cu propria tradi(ie gi cu alte tradilii de
reprezentare(literare, filosofrce). Apreciem cI axele dupd
careestestructuratorizontulcritic amintit mai sussltrnttextul,
ideologiaSimetoda.Mai detaliat: critica vizeazdproceduile
de construclie ale textului etnografic, elementeleideologice
prinse tn epistemologiadisciplinei Si limitele metodologice
ale cercetdii bazatepe observaliaparticipativd. Critica desfE-
$uratddupd acestetrei direclii a afectattoate elementelepe
care se sprijinl practica antropologieimoderne: munca de
teren, .culegereadatelor", inregistrarealor (importanlaarhivei),
comparativismul,pozilia antropologuluifald de cei cercetali
(rapornrlsubiect/obiect),sensulcumulatival gtiinlei,pretentia
de obiectivitatea cunogtinfelor,procedurilede validare.MI
1. RenatoRosaldo, in Culture and Truth..., situeazi produclia
antropologictrmoderni aproximativ intre I92l gi 197I. (Reperele
nu sunt explicate de autor; este semnificativ insl faptul cd
limitele in cauzdse suprapunaproximativcu doudmomenteale
receptirii operei lui Bronislaw Malinowski, gAnditor unanim
recunoscutcafiind unul dintreintemeietoriiantropologieimodeme:
publicareainl922 aArgonaulilorPacificuluide Vest,in introdu-
cereacdreiaesteminulios prezentatcanonulmuncii de teren, gi
publicareainl969 alurnalului tn adevdratultnlelesal cuvdntului,
carea declangato furtunoasddisputdfali de ,,ipostazaeroicd" -
in formularealui Sherry Ortner a antropologuluipe teren.)
l
i
'li
I
POSTMODERNISMULiN EITNOPOIOGIA CUUIURALA 3I3
voi limita. in cele ce urmeazd.la ilustrarea celor trei axe
critice pe seamaa trei dintre dezvoltlrile reprezentative:
citica autoritd1iietnografice,critica monologismuluiSicritica
holismului.
inainte insi de atrata acestesubiecte,o scurtd parantez\
pentrua clarifica termenulde ,,textualizare", carea fost utilizat
de mai multe ori, se impune. Cel care a consacrattermenul,
intr-o lucrare devenit[ de-acumclasic5, Orientalismt, este
antropolog, ci este mai degrab[ cunoscut ca promotor al
studiilorpostcoloniale,urxadintre ariile interdisciplinarecare,
alituri de gender/womenstudiesgi cultural studies,produce
studii culturale critice care suntparalelecu cele ale antropo-
logiei postmoderne2.
Analizdndraporturileistoricedintre Occidentgi Orient in
epocapostiluminist5,Said afirml cI acesteas-au cristalizat
intr-un stil de gdndire bazat pe o distinclie ontologictrgi
epistemologicdintre un Occidentgi un Orient esenfializate.
Acest stil de gdndire, orientalismul, exprimE o modalitate
particulard de a trata Orientul, un sistem de cunoagteregi
ac[iuneprin care se fac ase4iuni despreOrient, se expriml
viziuni autorizate,se realizeazddescrieri, se scriu istorii,
romaneetc. gi prin care Occidentula dominat, a restructurat
Si li-a impus autoritateaasupraOrientului. Ca discurs, in
1. Edward Said, Orientalism,Yintage Books,New York, 1979.
2. Diferen[a dintre aceste,,arii" 9i antropologiapostmoderntreste
cd acesteanu se revendicdde la o tradilie disciplinardanumegi
nu opereazdcu referinle dintr-o tradilie. Tinta lor principaltr
este deconstructiadiscursurilor care disimuleazi relaliile de
puterein contextesocialedeterminate; surseleteoreticepentru
deconstrucliese intind de la psihanaliz[ gi teoria criticd a $colii
de la Frankfurt pAnEla existen(ialismgi poststructuralism.Ceea
ce au in comun cu antropologiaesteimportangaconceptuluide
,,culturI" (interganjabil,in cazulprimelor, cu cel de ,,identitate")
gi, adesea,recurgereala metodaetnografic[.
 314 GA,BRIEL TROC
acceptiunea lui Foucault,orientalismulreprezinti ,,o disciplind
sistematic5.prin care cultura europeanl a fost capabili str
gestioneze- 9i chiar sI producl - Orientul din punct de
vederepolitic, sociologic,militar, ideologic,ltiintific Ei irna-
ginativ"l. Acest discursdevenithegemoniceste implicat de
cdte ori presupusaentitatenumit[ ,,Orient" intri in atenlie,
purtdnd cu sine intreagaretea a intereseloreuropeneprin
cares-aformat, ca gi pozigionarea asimetricEgi ierarhicdintre
,,noi", europenii,gi ,,ei", orientalii. Ca gi cdmpde studiu,
orientalisticaesteexpresiaceamai consistentiigi mai elaborati
a acesfui discurs. Avdnd in spate garantia unor institufii,
academii, expeti, cunogtin{eleproduse de acest domeniu
capltl o autoritatemai maredecit realitateainsl5i, oricarear
fi aceasta,constituindu-seintr-un filtru ce autarueaz| anumite
sensurigi le elimini pe altele, fixdndu-le sau stabilizdndu-le
prin textualizare. Autoritatea acestor cunogtinfe inviti la
atitudinea tutuald fatl de Orient, agadar,in cuvintele lui
Said, .la preferareaautorittrtiischematicea textuluidezorien-
tiirii produsede intdlnirea direct?icu oamenii'2. in fala consis-
tentreiEitenacitdlii orientalismului,suslinegdnditorul, Orientul
nu are mijloacepentrua rdspunde.Concluzialui Said estecI
atitudineaOccidennrluifatride Orient estein totalitatetextua-
listi, ,,vorbind" din text in text desprecevacareestecondamnat
la tiicere3.
Un al doilea sens,mai apropiatantropologiei,estecel in
caretextualizareaesteconsideratiun momentprealabilinter-
pretlrii. in acestinfeles,textualizareaesteprocesulprin care
comportamente, actedevorbire,credinfe,traditii orale,ritualuri,
l . EdwardSaid, op. cit., p. 3.
2 . Ibidem,p. 93.
3 . FaptulcEun astfelde discursexistdgi in raport cu Europade Est
a fost demonstratmai recentin lucrdrile lui Larry Wolf (Inventing
Eastern Europe, StanfordUniversiry Press,Stanford, 1994) Si
Maria Todorova(Balcanii Si Balcanismul,traduceredin limba
englezd.de Mihaela Constantinescugi Sofia Oprescu,Editura
Humanitas,Bucuregti,1999).
POSTMODERNISMUL iN ^q,NTNOPOIOGIACULTURALA 315
consideiateca fiind reprezentative,,,tipice" pentruo culturtr,
suntseparatede situa{iadiscursivdsauperformativ[ imediat^[.
Acesteasunt intens analuate,trarsformatein ,,textedense"
(Geertz), fiind ulterior recontexfualizateodatl cu interpre-
tarea tntregului din care fac parte. Prin intermediul acestui
procedeu,se creeazi cdmpuri sinecdoticein carepdrfile sunt
puse in legituri cu intregul gi prin care intregul - cel mai
adesea,cultura - se constituie. Ceeace se presupune,prin
folosireaacestuiprocedeu,estecd ansamblurilesemnificative
caresunt separateau o relafie relativ stabildfati de contextul
din care sunt ,,decupate".
Antropologiapostmodernl va utiliza termenulintr-un al
treilea sens,care le sintetizeazdpe primele doui. $i anume,
va considerac5, prin textualizare- ca trans-scrierea practicii
sociale, scrierea ei in alt[ parte decdt pe teren, printr-o
,,decupare"mai mult saumai pulin aleatorie-, sepierde, pe
de-o parte, caracterulintersubiectival cunogtinfelorpe care
antropologultmpreundcu cei cercetafile ob[ine pe teren gi,
pe de altd parte, prin acelagiproces,Celdlalte depersonalizat
gi esenlializat,devenindun subiectcolectiv (,,nuerii", ,,tro-
briandezii") fErI nici un corespondentreal. Acestultim sens
estesubiacentdemersurilorde deconstrucdea reprezentirilor
textualeclasicepe care le voi prezentain continuare.
4.4. Critica autoritifii etnografice
JamesClifford, in ,,On EthnographicAuthority"r, intre-
prinde o analud sistematicda modului in care autoritatea
etnografici s-a legitimat in antropologiamodernl pe seama
observali ei p arti cipative.
L. ln ThePredicament of Culture: Twentieth-Century
Ethnograplry,
Literature and Art, Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts gi Londra, 1988.
316 GABRIEL TROC
La sfdrgitulsecoluluial XIX-lea, nimic nu garantaapriori
statutulantropologuluica fiind un interpret al vielii ,primi-
tivilor" mai autorizatdecAtcdldtorii qi mai alesdecdtmisionarii
gi administratoriicoloniali, cei mai mulli dintre ace$tiafiind
in mijlocul nativilor pentru o perioadl mai lungi de timp Ei
avdndmai bune abiliti(i lingvistice in limbile indigene. in
fapt, antropologiasepracticafie prin ,,expeditrii'r(preascurte
pentru colectareaunui material semnificativ),fie prin inter-
mediari (care,adesea,erauchiar misionarii gi administratorii
in cauzd), in acestultim caz singurul mijloc de control al
datelor fiind cultivareaunor relalii pe termenlung cu autodi-
dacgisofisticati. O schimbareradicali se produce odatd cu
profesionalizarea culegeriidatelorprin muncade terengi prin
organiTareaproducerii textuale tn jarul acesteiexperienle.
Un rol importantin aceastiturnur6, produsdin anii ,20,l-a
ayutBronislawMalinowski, a c5rui experienli de cercetarein
Melanezia a devenit paradigmaticl, el frind gi cel care a
defnntfielwork-ulca activitateintensl de cercetarea antropo-
logului solitar, care se tntegreazdin comunitateacercetatiiprin
vieguireindelungatdcu acegtiagi prin invlfarea limbii lor. Tot
el este cel care, al5turi de Radcliffe-Brown,a atacat
torismul" in teren, delimitdndu-sede practica folosirii -ama-
intermediarilor c:ue, chiar dacl pot aveabune contactecu
nativii, nu poseddaparatulgtiinlific necesaranalizeiEi nici
neutralitateaomului de gtiintd. Semnificagiaprincipald a acestei
l. Expediliile au rq)rezentatmomenhrlintermediarintre antropologia
speculativddin secolul al XIX-lea gi antropologia profesio-
ralizad, in jurul muncii de teren, care se impune in a doua
decadEa secolului XX. Cele mai semnificativeexpedilii sunt
cele organizatede Haddon, Rivers gi Seligman (mentorul lui
Malinowski) in StrAmtoareaTores (1898-1899),de Rivers in
India(1901-1902), de Seligmanin Melanezia(190a)Siin Sudan
(1907-1908)9i de Radcliffe-Brown in insulele Andaman
(1906-1908).Vezi Adam Kuper, Anthropologyand Anthropo-
logists.The Modern British School,Routledge,Londra gi New
York, 1973.
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOIOGIA CULTURALA 317
evolulii este disparitia dihotomiei intre cel ce descrie/traduce
formele culturale gi cel care construiegte teoria plecdnd de la
aceste descrieri. incepdnd cu Malinowski, ,,povesteacerce-
t5rii" (naratiunea intririi in teren, a stabilirii contactelor $i a
vietuirii al5turi de nativi) devine parte a monografiilor,
consacrdnd genul etnografiei - rezultat al cercetdrii bazate pe
observafie gi participare - ca gen literar li Stiintific incon-
fundabil. Clifford descrie acest gen ca un nou stil reprezen-
tational care a depins de inovalii institulionale gi metodologice
prin care s-a realizat escamotareadificult[trilor 9i obstacolelor
care stiteau in fala unei cunoa$teri rapide $i eficiente a
culturilor exotice. Cele mai importante inovafii prin care
legitimarea Ei conferirea autoritltii acestui gen ca unul ce
produce cunoa$tere validl au fost, dupd Clifford, urmitoarele :
r Un prim moment a fost reprezentat de recunoa$terea
(atdt in mediul gtiinlifrc, cdt gi in con$tiinta publicd) a ,,antro-
pologului de teren". Personalitltri proeminente gi carismatice
cum au fost Malinowski, Margaret Mead sau Marcel Griaule
i
au reugit si comunice o versiune a etnografiei ca fiind deoponivtr ll
o disciplind provocatoare gi o practicd eroicl. ,,Etnograful
profesionist" intruchipeazd frgtxa cercetdtorului care gi-a
insusitultimele tehnici analitice gi moduri de explicare stiintifictr,
de unde avantajul fald de diletanlii ,,terenului": el poate
accededirect gi mult mai rapid itt ,,inima' culturilor, descoperind
institutriile gi structurile lor esenliale. Etnograful se distinge
fatd de amatori, de asemenea,prin atitudinea sa relativisttr in
privinfa culturilor, fapt care se presupune c[ l-ar face mult
mai detagat decdt misionarii gi administratorii coloniali, de
pildI, preocupafi de convertirea sau administrarea nativilor.
in fine, se presupune c[ activitatea sa din teren st[ sub
anumite standarde normative: a locui intre cei cerceta(i, a le
utiliza limba, a sta suficient in teren (o duratl rar specificatl
ins[), a studia anumite subiecte clasice etc.
o A fost in mod tacit acceptat faptul cE noul tip de
etnograf, al c[rui sejur in teren depdgearareori doi ani (cel
mai adesea fiind mai scurt), poate ,,utiliza" in mod eficient
 318 GABRIELTROC
limba nativilor frr[ sI o stlpdneascila perfeclie.in aceastd
logicd, s-a acceptatde asemenea cI estesuficient[ sttrpAnirea
limbii atdt cat este necesarpentru identificareaunor forme
culturalecaracteristice(tipice) saua unor constructelingvistice
cu inclrcdturl sernanticdsemnificativl. Prin aceastdpresu-
pozitrie,s-a produs o rupturi fatl de genera(iaanrerioardde
antropologi, intre careprobabil Boasera cel mai reprezentativ,
careaveao puternicl orientarefilologicd gi pentrucareetnografia
ca ,,traducereinterculturalS"stiiteamai aproapede sensul
literal al expresiei.
. Noua ebrografieva fi construittrpe seamaputerii analitice
a obsema|iei.Cultura,prin aceastlprismi, esteconceputtrca
ansamblude comportamentespecifice,ceremoniigi gesturi
care pot fi inregistrategi explicate de cdtre un observator
competent.Posturade participant-observator devine norml
odati cu cre$tereaneincrederiiin informatorii privilegiali gi
in interpretirile lor, frind preferatd din ce in ce mai mult
posturaobservatriei metodicea etnografiilui. Acestfapt conduce
spre o orientaredecisivl a cercetiirii cdtre sfera vizualului,
interpretareadeveninddirect dependentide descriere.
o Presupunerea ctr antropologulpoate petrundedirect gi
rapid in ,,inima" culturilor se baza pe asumptiacd anumite
metode sau constructeteoretice pot ,,prescurta"demersul
totalizator.Inventarulexhaustirlal obiceiurilor gi crediirtrelor
nu ar mai fi o condi(ienecesaripentru a intrelegeo culturl;
selectareaanumitor informalii semnificative(prin,,metoda
genealogic5"a lui Rivers, de pildl) poatefurniza, prin inter-
mediul modelelorteoretice,elementelearmlturii centralesau
ale structurii unui intreg cultural.
r Inventarulculnrral exhaustivfiind imposibil de realizat
intr-o perioaddrelativ scurtS,atenliaetnografilors-adeplasat
citre temegi institulii particulare.insd scopulacesteireorientiiri
a atentiei nu a fost contributia la un inventar posibil al
formelorculturale,ci surprindereaintreguluiprin parte.Tehnica
de texfualizare bazatd,pe sinecdocl (luati drept stil repre-
zentational)a presupuscI pdrtile sunt microcosmosurisau
POSTMODERNISMULiN ENTNOPOIOGIA CULTURALA 319
analogiiale intregului ; in acelagitimp, a constituito modalitale
de a filtra cunogtinlele ,,neesenfiale"pentru studiul unui
subiectparticular.intre exemplelesemnificativede construire
a intregului prin parte se pot enumeraritualul complex al
schimbuluiKula laMalnovski, .structura sociald" la Radcliffe-
-Brown sau ceremoniaNavenla Bateson.
r Consecingadirectl a cercetirilor intense de scurtd
durati a fost reprezentarea sincrond a intregurilor. Ceeace
s-a produs a fost culturilor in ,prezentuletno-
radiografierea
grafic" - acoperireaunui ciclu anual, a seriilor unui ritual 11"
sau a patternurilor unui comportamenttipic. A introduce
cercetilri istorice pe termenlung ar fi insemnato imposibilitate
practicdpentrustilul noii etnografii ; irsl aceastiiimposibilitate
a fost convertitede cdtrefunclionaligtiintr-o criticd mai ampld
asupraistoriei ,primitivilor", indreptatdin specialimpotriva
,istoriei conjecturale" practicate de difuzionigtii epocii
anterioare.
Ceeace esteesenlial(darproblematic)din punctde vedere
epistemologicin legitimareaproducerii de cunoEtinleprin
observaliaparticipativdesteadmitereafaptului cI experien[a
subiectivd din teren a cercetdtorului poate fi convertitii in
cunogtinleobiective,gtiintrifice,carepot reprezentaun fundament
ferm pentru generalizdri.Cum poateinsdo experienli padial[,
inevitabil limitat[, sd asigureun astfel de fundament?Doui
justificlri au fost in principal invocate: prima afirmI cl
observafiaparticipativdasigurdo posturdprin careantropologul
poate pendulapermanentintre o ,,trdire din interior", prin
careinlelegeempaticsensurileevenimenhrluiritual saufenome-
nului social observate,gi o ,,detagare"reflexivd, prin care
situeazdacestesensuriin contextulmai larg. O a douajustificare
pretindecI antropologul,,inva15",asemenea unui copil, cultura
din jurul s5u, repetdexperienlanaturali a encultura(iei.Prin
acestedoul justifictrri, participarea,ca parte a acestuicuplu
metodologic- observafieparticipativl -, capdtfo greutatela
fel de mare ca gi observa[ia.FlrI indoialSinsl c[, pe cat de
320 cABRIEL TROC
problematicd este empatia ca metodl de cunoa$teregtiintifici,
pe atdt de neverosimilS este o autentici enculturalie.
Textele etnografice clasice confin, in introduceri sau in
capitole dedicate metodologiei, ilustrlri ale experienlei antropG.
logului ca garanlii pentru veridicitatea informa[iilor prezentate,
ilustrdri ce utilizeazl o bogatii retoricd a persuasiunii. Exem-
plificarea acestei strategii de legitimare observati de Clifford
poate fi fEcuti cu ugurinll dacd ne indreptdm atenfia spre
textele cele mai cunoscute ale antropologiei.
Margaret Mead, de pildE, intr-una dintre lucrdrile de antope
logie cu cel mai mare succes de public, Male and Female : A
Study of the Sacesin a Changing Wortd, relateazi (imagirrcazd,?),
cu evidente scopuri retorice, prejudecifile clrora trebuie sI le
fac5 fa15 antropologul de teren:
Fovegtilespusedespreantropologii din acelecolluri primitive
ale lumii in care aruropologii sunt la fel de prezenfi ca 9i
negustorii,oficialii guvernamentali qi misionarii[.. .] suntin mod
particular semnificative.Ctrci folclorul curentdespreantropologii
din Pacificulde Sud-Vestpretindeaproapeintotdeaunaci acegtia
se dezbracdde hainelelor qi igi insugescportul nativilor, intr_o
formEsaualta [...]. Suntacuza(icI renunp la casca[coloniald],
la echipamentulde expedilie9i la jambiere,imbrlcAndin schimb
o fustd din frunze sau chiar nemaiimbricdndnimic [...]. insE
dup[ ce primul sentimentde revolte trece, acestenrituri despre
antropologidevin chiar reconfortante.CEcidegi sunt extremde
defttimdtoare[...], toate acestepove$ti aratd.cdtevalucruricare
sunt adevdratein esenli. Ele spunin limbaj popularcdantropologul
las[ deopartetoatecapcaneleculturii salepentrua sefixa - ca si
o infeleagl - in cultura nativilor; ele afirml ci antropologul
indepErteazE toate barierele de rasl gi clasEgi toate temerile
legatede igiendpe carecei mai mulli americanisaueuropenile
au in satelenativilor; 9i mai spun c.dei primescin modul cel
mai simplu hrani din mAinile nativilor. in fine, acestepove$ti
recunoscin maniera cea mai clard faptul cd modul in care
antropologii ii cerceteazEpe nativi nu este unul simulat. ca
intr-un experiment,ci unul ce se desfiigoardca invIlare, prin
observalie gi participare. Antropologul nu se mulgumegtestr
cAntdreascE cantitateade sagodin dieta narivilor, ci o mlndnc5
iN ENTROPOIOGIACULTURALA 321
POSTMODERNISMUL
la rAndul lui, cel putin atat cAt sd ingeleaglcAt de greu apasl
asuprastomacului; nu irnegisfteazddoarverbal9i prin fotografii
strinsoareaputernici a mAinilorcopilului purtat injurul gAtului,
ci poartdla rdndulsducopilul gi experimenteazipresiuneaasupra
traheii ; segrlbegtesauintArziela o ceremonie; ingenuncheazd
pejumltate orbit de fum in timp ce spiritelestr[mogilor vorbesc
saucdnd zeiirefuzd.sEaParEr.
Textul contureazd, intr-o formd condensati, porffenil,,etno-
grafului profesionist" : el se delimiteazd de administratori,
misionari, ceilalli ,,europeni sau americani", cunoagte prin
invifare, iar cunogtinfele sunt garantate de observalia directi,
experimentarea 9i participarea la activitdtile semnificative ale
tribului. Func[ia acestui pasaj in textul monografic este s[
convingd, printr-un artificiu retoric - presupusa prejudecat?i
populard -, c[ antropologul este addnc implicat in viata comu-
nit[tii, o adevirati ,,umbri' a nativului. Semnificativd este
strategia narativd: antropologul pltrunde in text la persoana
a treia singular, este antropologul in general, portretul seu
normativ. Experiengele textualizate la persoana intAi singular
sunt rare, preferindu-se in schimb persoana a doua singular,
subterfugiu stilistic prin care se simuleazl intrarea cititorului
in cdmpul observa[ional. Un pasaj din Argonaulii Pacificului
de Vest este revelator:
Lnagineazd-1i cd intri dintr-odati pe o plajl tropical[, inconjurat
de tot echipamentul, avind aproapeun sat de indigeni, in timp
ce ambarcaliunea carete-aadusseindreapt5sprelarg 5i, curAnd,
dispare. intrucdt te instalezi la inceput intr-un sector rezervat
albilor, avind ca vecin un negustorsauun misionar,nu ai altceva
de frcut decatsd incepi imediat muncade teren...2.
Ma.rgaretMead, MaIe and Female: A Study of the Sexesin a
Chaiging World,Wrlliam Morrow & Comp. Publishers,New
York, 1949,pp.27-28.
BronislawMalinowski,LesArSonautesdu PacifiqueOccidental,
Gallimard,Paris, 1993,P. 60.
 322 6ABRIELTROC
Simularea intrlrii cititorului pe teren nu se limiteazd, d,oar
la postura antropologului; el este purtat mai departe, cdtre
sfera subiectivitdlii nativilor. Evans-pritchard scrie, de pildd,
i nT he Nuer :
Dacd egti un dil [rang ierarhic] al tribului, egrimai mult decdt
unul dintre membrii lui oarecare.Egti unul dintre stdpdniiflnutului,
locurilor satului,ai pdgunilor,lacurilor gi fdntAnilor.Alti oameni
triiesc acolo datoritecdsdtorieiin clanul tdu, a adoptlrii lor in
linia ta de descenden(e sau ca unnare a altor legituri sociale.
Egti un lider al tribului, iar numele clanului tIu este invocat
atunci cAndtribul mergela rdzboi...t.
Construc{ia narativd la persoana a doua singular are rolul
de a-i pune impreuni pe antropolog, cititor qi nativ intr_o
participare simulat5. Prin aceast[ ficliune a participdrii se
urm[re$te realizarca fuziunii dintre descrierea culturald externi
gi cea indigeni, permi(andu-i naratorului-etnograf sdJ conduci
ulterior pe cititor printr-un text care penduleazi intre analiza
abstracti gi experien(a concreti, prima fiind garantatl de
autenticitatea secundei (recunoscutii de-acum de cititor, care
este situat in pozilia de observator participant).
Revenind la textul lui Clifford, el argumenteazdcd aceastd
modalitate de textualizare, fundamentatf,pe asumpfia cd expe_
rienfa personali a antropologului poate servi ca sursi unici a
autoritdtii/legitimdrii in teren, ascunde tot at6t de mult pe cdt
reveleazd. Autoritatea experien(iald se bazeazdpe ,,sim1irea"
contextului strlin, pe un soi de inlelepciune acumulatd pe
9i
un sim( al stilului oamenilor gi locurilor. Modalitllile prin
care Mead pretinde cd extrage principiile sau etosul unei
culturi din sensibilitatea fa{I de forme, tonuri, gesturi sau
stiluri comportamentale ori ,,comprehensiunea" pe care
Malinowski o derivl din ,,imponderabilele vielii cotidiene,,
sunt, desigur, discutabile. La fel ca 9i ,,intui[ia", astfel de
1. Edward Evans-Pritchard, The Nuer, Oxford University press.
Oxford , 1 96 9, p . 215.
CULTURALA 323
iN ENTROPOT-OGIA
POSTMODERNISMUL
,,capacit51i"experienliale sunt dificil, deopotrivd, de acceptat
gi de contestat. Or, tocmai aceasti imposibilitate de a decide
asupra validitetii cunoagterii experien[iale a servit, afirmi
Clifford, cel pulin la inceputurile antropologiei moderne, ca
garanlie efectivd pentru autoritatea etnograficl. For{a pe care
experien[a direct5 o evocd in texte - contactul sensibil cu
lumea analizatl, relalllle directe cu oamenii, concretetea
percep(iei - a fost suficientl pentru a legitima o puternicd
autoritate Stiintificd. Pentru a sublinia cea mai importantd
limit[ a etnografiilor ,,clasice", Clifford il aduce in disculie
pe Dilthey gi reflec{ia sa asupra rolului experienlei/intuitiei in
gtiinlele culturale gi istorice. Pentru Dilthey, infelegerea
,,celorlal1i" survine initial din simplul fapt al coexistenlei
intr-o lume impefti$ifi. Ulterior, o ,,sferdcomun5" estecreate
pe seama experienfelor similare, ce rimAn pentru un timp
simple experien(e subiective, dar care ulterior vor depinde de
,,expresiile fixate permanent" - forme stabile asupra cdrora
comprehensiunea se poate exercita in mod repetat. Exegeza
acestor forme f,rxe asigurd, dupl Dilthey, continutul oricirei
cunoagteri cultural-istorice sistematice. Experienfa este, prin
urnare, strAns legatd de interpretate. Exegeza despre care
vorbeqte Dilthey nu poate fr realizatd insd decdt in condiliile
unei participf,ri personale intense gi a unei familiarizdri addnci
in universul comun; deci prin experienle intersubiective de
durat5. Or, tocmai acest lucru este problematic in cazul
antropologilor ce pf,trund intr-o culturf, strdini, afrrmd Clifford.
O cunoagtere aproximativd a limbii qi o pozitrionare in teren
pe o durat[ relativ scurtd ridicf, semne de intrebare in ceea ce
privegte experienfa intersubiectiv5. Ca unnare, etnografiile
clasice trebuie citite mai degrabd ca interpretdti bazate pe
experienla r[masf,, in termenii lui Dilthey, la nivel subiectiv,
decdt ca interpretdri ale unei ,,lumi" constituite dialogic sau
intersubiectiv.
Ceea ce nu poate fi acoperit prin addncirea experienlei
intersubiectiveestecompletatin etnografrile clasiceprin strategii
 324 6ABRTEL TROC
retorice $i prin recunoa$terea de cltre cititori a genului de
scriiturd (etnografia), ca fiind unul cu o legitimitate parti_
culari, crede StephenTyler:
Etnografiiproiecteaziexperienfalor particulari gi incompletEa
culturilor exodceintr-o formi retoricd ce creeazd. iluzia unui
intreg coerentgi comprehensiv;iar cititorii, prin familiarizarea
anterioardcu aceasrdformd, completeazlptrrlilelips5, creAndin
imaginalialor ceeace nu aparein text, d".
trebuie sd fre
""r"le impunel
acolo, ca unnare a implicaliilor pe care forma .
4.5. Critica monologismului
Modalit5fle dereflectarea intersubiectivititriiin text'r etnogafic
reprezintdo preocupareimportantii a antropologieipostmo_
derne.Aceastdpreocupareesteo consecinli a
,"pr"_
zentirii etnografieiclasice,carea sunnontatuna"iiti"ii
dintre pro-ble-
mele cele mai semnificativepentru specificul disciplinei.
Jelul cercetdrii antropologiceeste, in forr,nulare"port*o_
dem5, reprezentiarea culturii ca discurs sociap, diicurs al
cdrui adevdrpoatefi infeles- dupd cum s-a vdzut mai sus_
doar prin intermediulcomunicdriiintersubiective.comunicarea
directd cu nativii este cruciald pentru a putea accede
.din
interior" - ,,din punctul de vedereal nativului,,, cum pretind
antropologii- la ,lumea' celuilalt, iar aceastlcomunicareia
cel mai adesea,in interacliuniledin teren,o formdorald : cea
a dialogului. Reprezentarea textuall a interacfiuniidialogice
ridici insl o seami de dificuttlti, pe careetnografiactasiil _
prin tehnicile ei de constituire a autoritilii textuale _ le_a
ocolit.
l. StephenA. Tyler, The Unspeakable
: Discourse,Dialogue and
Rhetoricin ThePostmodernWorld,The Universityof Wisconsin
Press,1987,p. 95.
2. In inplesul dat de Geertz.
POSTMODERNISMUL CULTURALA325
iN ENTROPOIOGIA
Pentru a ardtadificultatea problemei, Clifford apeleazdla
sensurilepe care Benvenistegi Ricoeur le-au dat ,dis-
cursului"l. Pentru Benveniste,discursul este un mod de
comunicare ce presupuneprezenta intrinsecd a subiecfilor
vorbitori gi a situalieiimediatede comunicare.Discursuleste
caracterizatde existenla(explicit5sauimplicit[) a pronumelor
,eu" gi ,t[" Si de cea a indicatorilor deictici (.acesta",
,,acelan ,,,acum' etc.), carenu semnaleaz[cem dincolode ei,
ci doar imediatitateasituatieide comunicare.De asemenea,
discursulnu transcendeocaziile particularein care subiecfii
igi apropriazi aceleresurselingvistice care le permit comu-
nicareadialogicd.La rdndul s[u, meditdndasupradiferenlei
dintre ,,discurs' gi ,,text', Ricoeurargumenteazlcd discursul
nu poate fi interpretatin aceeagimanierl deschis5,poten[ial
public5, in caretextul este.citit". Pentrua inlelegediscursul,
,,trebuie sd fi fost acolo', in prezen[asubieclilor afla1i in
dialog. Pentru a deveni text, discursul trebuie sd devinl
.autonom", si separeafirmatriilede cel care afirmd 9i de
intengiasaauctoriall. Interpretareanu mai esteinterloculiune;
ea nu mai depindede faptul de a fi in prezenfavorbitorilor-
Relevan(aacesteiultime distinclii pentru etnografieeste
evidentl. Rezultatuldialogului dintre antropolog9i nativi se
obiectiveazdca text, in primi instan15,prin faimoasele,,note
deteren", carevor reprezenta,atlturi de interviuri 5i chestionare,
.materia primI" pentru scriereaetnografiei. insE translalia
dialoguluiintr-un corpusde text separatde contextuldiscursiv
al producerii lui are importanteconsecinlepentru autoritatea
etnograficd. in primul rind, explicatriileinformanfilor sau
descrierileobiceiurilor nu mai solicit[ specificdri de forma
,,X a transmismesajulY". Sau un ritual textualizatnu mai
depinde de producereaacelui evenimentde cltre anumili
actori. Acestetextedevin, in schimb,evidenleleunui context
ce inglobeazd- ale unei realitdli ,,culturale'. ln al doilea
rind, pe mIsurI ce autorii specifici 9i actorii unui ritual sunt
L. JamesClifford, ThePredicammtof Culture..-'p. 39.
 326 GABRIELTROC
ca subiecti ce au fost redu$i Ia o esenfd, la un
,,subiect
absolut", cdruia i se alocl intengii, acte de vorbire, acfiuni
particulare, etnograful inl5turl ambiguitigile gi diversitatea
apar sporadic. Funcfia lor este insd retorici
; ele garanteazd,
altenticitatea experientreide teren, reitereazd,for\alui I was
there, conftmi realismul relatdrii.
Dintr-o cu totul alti perspectivd, probabil cd nu este gregit
s_dapreciem cI dialogul care este ocultat in text reapare (ca
dialog real sau simulat) de panea cealaltd a textului sau,
estela rAndul s5u o personalitate,,vulcanicl gi dramaticl
[...] ,
un soi de superman [...] care exercita o autoritate de fiJr
asupra andamanezilor"2 gi care, la Cambridge, se pronunF
1. Ve_ziVincent Crapanzano,in Witing Culture..., p. 75.
2. E.L. GrantWatson,But to Whatpurpose: Autobibgraphy;
vezi
AdamKuper, Anthropologyand Anthropologisrc,p. lg.
ilq RNTNOPOIOGIACULTURALA ]27
POSTMODERNISMUL
public asupra oricirui subiect. Margaret Mead simuleazi in
textele ei dialogul interculfural, in care cultura americand
face concesii - recunoscend treptat valoarea relativismului -
celorlalte culturi. in acest,,dialog", intersubiectivitatea dintre
antropolog gi nativi, pierdutii sau ocultatl in text, esteinlocuitd
de cea dintre antropolog Ei cititori/auditoriu, situafie dialogicl
in care antopologul asruni de data aceastasubiectivitateanativilor,
a$a cum el a creat-o, ii reprezintd (in sensul ci ,,vorbeEtein
numele gi de partea lor"), justificat fiind de ,,ritul de trecere"
al muncii de teren gi de ideologia ,,salv5rii" unui ,,bun de
patrimoniu cultural al umanitdlii'.
4.6. Critica holismului
Odati cu trecerea de la antropologia secolului al XIX-lea, ce
privea culturile prin paradigma evolufionistd a Omului in
general cdtre antropologia organizatd.injurul metodei etno-
grafice, gi perspectiva asupra holismului a suferit o schimbare
radicalX. Tendin[eleimpetuoaseale evolutrionigtilor(gi, ulterior,
la inceputul secolului XX, ale difuzionigtilor) de a produce
interpretiri globale au fost abandonate.in calitate de etnograf,
noul tip de antropolog gi-a concentrat atenfia asupra unui alt
tip de holism: in loc si mai produci judeclti despre om
universal valabile, antropologul igi propune s[ reprezinte un
mod particular de via15 in toate detaliile ei. Esenla repre-
zentdrli holismului in antropologia modernd nu este aceea de
a produce un catalog sau o enciclopedie, ci de a contextualiza
elementele unei culturi gi de a face conexiuni sistematice
intre acestea. ,,Cultura" ca atare, obiectul de cercetare, este
definit[ de Edward Tylor ca find un fntreg'.
Culturaesteacelintregcomplexcareincludecunogtinle,credin[e,
artE, legi, sistememorale,obiceiuri qi orice alte capacitdligi
obignuinlepe care omul gi le insugegteca membrual societdlii.
 328 GABRIELTROC
A posrula cultura ca intreg $i a stabili, ca sarcini a antro-
pologiei, evidenfierea conexiunilor dintre elementele ce o
constituie sunt cele doul elemente care vor constrdngeetnografia
modernd sI utilizeze o tehnicd reprezentalionald, care o va
partlcularza ca gen literar gi gtiin(ific deopotrivd.
Amltza gi deconstrucfia acestei tehnici reprezentafionale-
ca modalitate de textualizare ce trebuie sd probeze faptul cd
subiectul afost acoperit tn tntregime Si cd analiza se referd la
un tntreg - constituie preocuparea lui Robert Thornton in
studiul The Rhetoric of Ethnographic Holismt. Thornton iqi
incepe analiza prin enun[area problemei : spre deosebire de
botanist, de pildd, ce are o unitate discretd in fatra lui -
planta -, etnograful trebuie sI imagineze ,,intregul" - societa-
tea - gi sI transmiti aceastl construc(ie cdtre cititori, impreunl
cu locurile vdz\te, dialogurile a:uzite,persoanele pe care le-a
intdlnit. Cum se poate descrie insi un intreg ce nu se gdsegte
intr-un ,,loc" gi nu poate fi ,,cuprins cu vederea" ? pentru a
realua aceasti descriere, etnografii au apelat la clasificare ca
figuri retoric5. Prin retorica clasificirii, etnografii au asigurat
acel sens al ,,inchiderii" pe care genuri cum sunt cele literare
sau jurnalul de cilStorie il realizeazd,prin desfdgurarea pe
capitole a naraliunii sau prin descrierea tuturor locurilor
v5zute.Acest tip de retorici este cel care structureazi descrierea
,,itemilor" derivali din experiengacercetErii in teren qi asigurl
ci subiectul a fost acoperit in intregime. Cdt despre cealalti
constrAngere, probarea faptului cd analiza se refer[ la un
intreg, aceastase r ealizeazd,prin implicar ea st ru ct uri i so ci al e,
ca set limitat de rela(ii ce se pot stabili in cadrul unei societili.
Implicarea structurii sociale survine ca urnare a epuizlrii
elementelor de clasificare (in sensde ,,sfdrginrla ceea ce a fost
de clasificat"), avdnd acelagi rol, al inchiderii, pe care in
romanul polilist, de pildd, il are stabilirea vinovatului : reeva-
luarea tuturor personajelor gi a rolurilor pe care le-au jucat.
| . Yezi George E. Marcus (ed.), Rereading Cultural Anthropology,
ed. cit., pp. 15-34.
"S,
POSTMODERNISMUL
iN ENTROPOLOGIA
CUI-TUREIA 329
Structura social5 este imaginea coerentei qi a ordinii creatc
prin intermediul textului pentru a da seama de ceva din afara
lui. in plus, implicarea structurii sociale are rolul de a da un
senstranscendent contingenfelor experien[ei din teren. intAlnirile
cu anumitri oameni, participarea la un ritual care in acel
moment istoric se desftgoard intr-un anume fel, culegerea
mitului intr-o variant[, Ei nu in alta sunt narate in textul
etnografic cu acest proiect retoric in minte : ele dau seama de
o realitate stabil5, atemporald, ce le transcende gi pe care o
ilustreazd momentan. structura social[ ca premisi de cercetare
gi ca trop retoric le-a dat antropologilor din perioada clasicd
justificarea pentru cercetareasocietl{ilor primitive in,,prezenhrl
etnografic" (istoria este irelevantd pentru structura sociali:
$tiinta este interesatd de continuitatea sociald) Ei a asigurat
elementul formal care permitea comparativismull.
Ca urmare, afirmd Thornton, dacl cunoagterea in antro_
pologie survine la nivelul proiecliei retorice, nu al detaliilor
9i
descriptive, intrebarea asupra felului in care etnografiile
,,funcfioneazd" iEi glsegte rdspunsul la nivelul modalitllilor
retorice de construcfie a texului. Interesul cade asupramodului
in care etnografiile, degi utilizeazl detalii descriptive care se
gdsesc gi in alte tipuri de texte, produc un anumit
,,efect" care le
estecaracteristic. Mai precis, ,,efectul" in cauzd, asemdnltor
de dispunere a persoanelor in relalia lor una cu alta
[...]. Relaliile
sociale, a clror relea continud, formeazl structura sociald. nu
sunt legdturi int6mpldtoare intre indivizi, ci sunr.determinate de
procesul social gi oricare dintre relalii este una in care conduita
persoanelor in interacliunea lor cu fiecare este controlatd de
nonne, reguli sau gabloane".
1
 *
330 GABRIELTROC
cu cel produs in cazul nuvelei sau al naraliunii in general,
este de a crea un sens al intregului gi al ordinii pe care, dacd
textul ne convinge, il creditim ca fiind real sau posibil. Dupl
ce citim o etnografie buni, ne spunem ci ,,lucrurile ar putea
sta chiar aga". insd in cazul etnografiei, lucrurile stau altfel,
afirmd Thornton, iar criticismul trebuie si ia in aten[ie tocmai
aceastddisjunclie intre efectul pe care scriitura il produce gi
ceea ce se intdmplS in realitate.
Fdrd indoiald, intregurile sociale nu pot fi experimentate
de cdtre un singur observator; ca urnare, intinderea vielii
sociale ce dep5gegteputerile observatorului trebuie imaginatd.
insd aceastd imaginare a intregului social nu include doar
ceea ce este descris. Imaginalia antropologici implicl in mod
inevitabil realitdti care au fost realizate in trecut sau sunt
realizate in prezent ori cele care existl doar ca posibilit5[i.
O referinld indirectf, la o realitate anterioarl este mereu
prezentd, fie cd e vorba despre o viziune ideall a societdlii -
existdnd intr-o stare de perfecgiune utopici sau intr-una de
teroare absoluti, de armonie sau negare a tuturor valorilor -
sau despre trecutul imaginat al antichititrii ori despre tlrdmurile
indeplrtate ale cdl[toriilor din alte vremuri. Aceste lumi-intre-
guri imaginare constituie tipare imaginative pe care antropologul
le impdrtdgegte in mod difuz cu cititorii Ei pe seama cdrora
func{ioneazi,,ficliunea esentiald" a etnografiei. Lumile,
imaginile, scenariile in cauzd reprezinti modele, arhetipuri,
in raport cu care realitatea ,,terenului" estedescrisd,comparatE,
judecatii. Ficliunea acestor intreguri este Ei cea care garanteazd
facticitatea ,,faptelor" din teren. Intregurile sociale sunt ima-
ginate gi in rela(ie cu alte tipuri de intreguri cecaracterizeazd
gdndirea occidentald gi in raport cu care doctrina etnograficf,
a holismului capltd credibilitate. in fapt, no(iunea de ,,intreg"
traverseazi $tiintele sociale in forme diverse, fiecare dintre
ele contribuind la legitimarea unui tip de intreg : ,,adevdrul",
,,limbajul",,,gdndirea",,,statul-nafiune" etc. sunt concepute
ca intreguri, in principal, ca unnare a unei istorii intelectuale
particulare. in cazul etnografiei, mijlocul retoric al clasifrcdrii
POSTMODERNISMUL
iN ENTNOPOT-OGIA I,A } }I
CULTURN
determinl un mod particular de implicare a intregurikrr.
,,Ficliunea esentiali" a etnografiei presupune ci ,,intrcgul
social" esteformat din pi4i, cele mai multe argunente teoreticc
fiind orchestrate in jurul acestei teme. Fie cd pdr{ile sunt
considerate a fi persoane, grupuri, institutrii, simboluri sau
diferite combinafii, se presupune ci ,,intregul social" este
format doar din acestepIr(i. Pe de alti parte, textul etnografic
se construie$te la rdndul sdu pe seama unor pIrfi - notele de
teren -, ce reprezintd sinteze ale observatriilordisparate despre
comportament, limbaj, ritual, dans, art5 sau alte aspecte ale
manifestirilor culturale, ale dispunerilor spatriale etc. Aceste
mici fragmente de comportament sau de gdndire standardizate,
formalizate, reprezinti elemente ale inregistrdrii din teren,
fiind considerate ,,reale" - ca urmare a experienlei - gi, ceea
ce este cel mai important, fiind imp[rtigite de antropolog cu
nativii. Insd odati ce sunt rela(ionate gi combinate intre ele,
aceste inregistriri nu se mai referi la experienfd in acelagi
fel. ,,Experienfa terenului" devine deopotrivd experienla vielii
sociale gi cea a fragmentelor textuale in care este inregistrati.
Textul final al etnografiei, cartea, va fi formatl din capitole gi
diviziuni ce reflectd ideea societ[1ii conceputl ca ,,sumd a
pdr(ilor". Ca 9i in cazul societilii, care se presupune ci este
compusd din pirtri care se determinl mutual, intregul textului
este compus din fragmente textuale.
Aparenla de intreg a societEliisurvine - crede Thornton - din
acestprocesde colectaregi combinaretextuali 5i are mai mult
de-afacecu intregul concretal cdrlii decAtcu presupusaunitate
a p[rtilor sale.
Fictriunea etnografici a intregului social funclioneazl pe
seama analogiei dintre text gi pdrgile lui - titluri, capitole,
subdiviziuni, paragafe - 9i societate 9i ,,p[r(ile" ei - indivizi,
clanuri, grupe de vdrst?letc. Aceastl analogie este, evident,
mistificatoare, cici ,,intregurile sociale" nu pot fi compuse
din p5rli in acelagi fel: ele nu se formeazd prin insumare.
 332 6ABRIELTROC
POSTMODER,NISMUL
IN RNTNOPOI.OGIA
CULTURAL,A,333
Fragmentele textului, clasificdrile textuale, induc iluzia cI
realitatea socialf, (sau cultura) e partajatr in elemente discrete Ca alternativi la paradigma experienfei
Ei a interprettrrii,
ce stau intr-o relalie izomorfl cu textul. Cu alte cuvinte. ce inchide reprezentareaintr_un soiipsisrn
autoritarist, James
pdrtrile texfuale sunt confundate cu pir{ile sociale. Clifford propune paradigma dialogului gi
a polifoniei, paradigmtr
Rezumdnd : in existenla cotidiani, realitatea sociali ni se avdnd ca piloni centrali ,""u.rouqt"r.a
lSi eviOentiereain textul
prezintl ca fiind continue. Solicitatl sd o reprezinte prin text, etnografic) a intersubiectivitdlii cunogtin[eior
antropologice
etnografia este constransi sd-i dea un anumit sers al inchiderii. gi a caracterulti contextual al producerii
lor- Noua etlrogrlfie
In cazul etnografiei, aceastl inchidere este realizat[ prinjocul se va construi intr_un ,,mod discursiv,,
in care preocuparea
textual al referintrei la obiect gi al referinlei la sine, joc pe fap de reprezenLareasitualiei specifice
de cercetare gi fafE de
care imaginalia clasificatoare il permite cu anumite limiie. secvenlialitateacornunicirii mr mar este
marginald. Einogiaful
Cea mai importantl limiti este producerea de entitili sociale asumd. in aceastl paradigmd faptul
c[ filcare situagie de
discrete ca artefacte ale descrierii textuale. Acest lucru este comunicare il pozilioneaz5 in mod diferit
in cadrul unei re{ele
posibil prin substituirea experienlei cotidianitdfii terenului cu complexe de relafii intersubiective gi
recunoagtecE implicarea
logica clasificirii. in fine, mai trebuie spus cI acest mod al sa subiectivd este inevitabild in hecare
dintre aceste relalii,
reprezentlrii nu este inocent, producAnd obiectivlri ce au inllturind mitul,,poziliei neutre", detagate
(qtiinlific, poliric,
consecin(epe planul relaliilor de putere dintre cei ce reprezinti moral), a cercetitorului in teren, ugu
a fost edificat
sau pentru cine se reprezintl qi cei reprezentali. ace-stain antropologia moderni. Modul "rr_
discursiv se poate
Iegirea din aceastl dilemi, conchide Thornton, presupune realiza in forma ,,dialogultri textualizat,, gi
cea a ,,narafiunii
imaginarea de noi strategii reprezentafionale. incercar"i lrri polifonice". Dialogul textualizat inliturd
suspiciunea urrlpru
Geertz de a deplgi raportul ambiguu gi distorsionant dintre surselor, informa(iilor 5i interpretirilor
oculte, Idcdnd vizibild
text gi realitate prin considerarea realit[filor sociale gi a situalia in care ,,interlocutorii negociazi
activ o viziune impdr_
culturii ca nu a f5cut decdt sI mascheze problema, t[pit5 asupra realitllii,'1. Lucrarea lui
-texte" Vincent Crapanzano,
llsdnd-o nerezolvati. Tuhami : Portrait of a Moroccan, reprezinti
unprim experiment
in acest sens, chiar dacd incomplet din
perspectiva modului
discursiv, o strategie narativd prin
irri"rpr"tdrile autorului
4.7. Alternativepostmoderne alterneazd cu reproducerea dialogului ""."
dintre autor Ei infor_
matorul cel mai competent. AceastEstrategie
urmere$teprogra_
Pornind de la ceea ce este resimtrit ca fiind o ,,crbd,a reprezen_ matic pistrarea in text a ceea ce
_dezonenteazi. in intdlnirea
t5rii" in etnografia modernl - fapt care a condus la un numlr etnograficS, a aproxirnaliei sensurilor;
ilustrarea caracterului
insemnat de ,,deconstructri" -, curentul postnodern, in antropo_ deschis al interpretirilor (atAt ale antropologului,
cAt gi ale
logie, a deschis un cAmp al alternativelor, incurajdnd expiri_ nativului), refuzul de a inghela cultura
i"tuitur, intr-un
mentalismul texfual, sensibilitatea etici gi politicd a muncii ,,tablou"2. O formi gi mai radicali de rezisten[dlatotalizare
de teren gi a reprezentdrii textuale, precum gi regdndirea
practicii antropologice in epoca globalizdrii. Voi prezenta, l . JamesClifford,Ihe predieament
of Culture,ed. cit., p. 43.
concis, in finalul acestui ultim capitol, cdteva dintre dezvol_ 2 . Vezi Craparzano, runam,
_Vncent i.;;ir' i7 o uororror,
tiirile postmoderne reprezentative. The University of ChicagoFress,ChicagogiionAra,
pp. IX, 140. 19g0,

-{r
 {r1
334 GABRIEL TROC
estenaratiuneapolifonici, gen care presupunein subsol inexis-
ten[a intregurilor omogene qi reprezintl subiectriicomunicdrii
intr-un cimp de discursuri multiple. Prin aceastl strategie
,,multivocali",,,heteroglosici", autoritateamonologicl a
etnografiei clasice este deplsitd; ,,autorul" etnografiei nu
mai estedoar antropologul, iar ,,subiectulcolectiv" sau ,,tipic"
conferit in mod tradilional nativilor este inlocuit cu (auto)por-
tretul unor ingi determinali.
Marcus gi Fischer vid destinul unei noi antropologii in
prelungirea filonului critic scos la lumind de antropologia
postmodernlr. Cei doi autori consideri cI antropologia a
dezvoltat mereu un potenfial critic prin juxtapunerea obi-
ceiurilor strdine celor familiare, cu scopul relativizdrii
conceptelor de la sine in(elese in societatea capitalismului
industrial. Acest potenfial a rdmas insl in mare parle neexploatat,
in timp ce ideea sa principalS - cea a relativismului cultural -
a fost anihilatd sau blocatd intr-o doctrinl neproductivl a
unui liberalism extrem. Ideea relativismului trebuie regAnditd
in contextul unei antropologii .repatriate", care poate fi cu
succespracticatd in societateaproprie cercetdtorului qi repusd
in drepturile ei pentru a permite etnografiei s[ realizeze in
continuare un acces credibil cdtre diversitate. intr-o epocf, de
aparentii omogenizare, in care diferenla nu mai este desco-
peritl (ca in epoca exploratorilor) sau ,,salvat5" (ca in cea a
colonialismului), ea trebuie recuperati sau redobdnditd, pentru
a contrabalansa o viziune globalisti care, chiar dac[ recunoa$te
diversitatea culturali, ignord implicaliile practice ale acesteia.
Cele doud tehnici de criticf, tradilionale in antropologie,
defamiliarizarea prin criticl epistemologicd qi prin juxta-
punere transcultural5 - informate cu ceea ce rimdne valoros
din criticismul occidental (marxism, psihanalizd, suprarealism,
criticisrnul documentar american) -, vor fi angrenatein inves-
tigaliile noilor configuralii sociale gi culturale contemporane
1. George Marcus, Michael Fischer, Anthropology As Cultural
Critique, ed. cit.
posrMoDERNrsMULiu eNrnopol-oclA cULTURAT-A :rs
pentru a recuperadiferenla camuflatl Ei disimulatl de colosalul
aparat tehnologico-politic de produs imagini gi ideologii nonna-
lizatoare ce caracterizeazd,,centrul" socialului. Practicatl
,,acasd", noua antropologie are, fa[5 de alte gtiinle sociale,
atuul ,,privirii microscopice" a muncii de teren, .privire'
prin care sunt adusela suprafalSpuncte de vedere, perspective,
valori considerate periferice, marginale, disonante gi care pot
deveni alternative la perspectivele centrale, le pot reconfigura
sau pot determina atitudini de toleranfI, acceptare etc.
in noua configuralie sociall gi culturali a unei lumi plurale,
cu conexiuni multiple (de tipul societitii-limbaj, descrisl de
Lyotard), antropologul nu se mai poate limita la un anumit
,,teren" cu speranta cd. analiza microscopicl de acolo poate
produce sensuri relevante pentru $tiintele sociale, celucreazd
la un nivel mai inalt de generalitate. El insugi trebuie sd-gi
asume sarcina de a investiga in paralel in mai multe loca(ii gi
de a ciuta conexiunile dintre diferite niveluri. Acest fapt,
afirmI Marcus intr-o lucrare mai recentlr, reclaml deopo-
trivi inventivitatea pe plan metodologic - in principal, regAndirea
terenului ca fiind plural (multi-sited field) -, ca gi inven-
tivitatea textual[ : pendularea reprezentirii intre diferite niveluri
de integrare prin descrieri contextuale Ei de relalie (thin
desciption) Eidescrieri ,,ad6nci", de conginut (/hick desciption),
prinse intr-o strategie narativl ,,anarhic5" (messy text), ce
evitl falsa izomorfie dintre unitStriletextuale gi cele sociale.
in fine, StephenTyler - cel mai radical dintre postmoderni
(de influentri derrideanl) - considerd ci etnografia este chiar
discursul unei Etiintrepostmoderne. Aceasta pentru cd prin
capacitateaei de a evoca, etnografia sepoate sustragecapcanelor
reprezentirii din gtiin{ele moderne. Evocarea, crede Tyler, nu
este nici prezentare, nici reprezentare. Ea nu prezinti gi nici
nu reprezint[ obiecte ; in schimb, face disponibil prin absenfi
ceea ce poate fi conceput, dar nu poate fi prezentat.
1. George E. Marcus, hhnograplry through Thick and Thin, Prrnceton
University Press, Princeton, 1998.
 336 GABRIEL TROC
Evocarea este dincolo de adevdr gi este imunf, la judecata fidelititii.
Ea dep[gegte separalia dintre sensibil gi conceptibil, formd gi
con(inut, identitate gi alteritate, limbaj gi lume.'
Etnografia postmodernd se consituie in opozigie cu Stiinta
modern5, in particular, datoritd unei alte viziuni asupra lim-
bajului. $tiinla modernd asumi o acoperire frri rest intre
discurs gi realitate, presupundnd insl cI intre cele doud existi
o disjuncgie anterioarl efortului analitic. Toate strategiile ei
textuale se baznazdpe aceastl disjunc[ie. Stiinta a considerat
perceplia vizuald nemediati de concepte ca fiind originea
cunoagterii despre lume gi a creditat limbajul ca frind mijlocul
prin care cunoa$terea se arat5 in descriere. Ea a depins, cu
alte cuvinte, de adecvarea descriptivl a limbajului ca repre-
zentare a lumii, insi, pentru a deplasa infelegerea de la
perceplia individuali la perceplia colectiv5, a avut de asemenea
nevoie de un limbaj al adecvdrii comunicative, care sd poati
produce consensul comunititii oamenilor de stiinti. in final,
crede Tyler, a e$uat pentru cd nu a putut concilia imperativul
reprezentdrii cu cel al comunicdrii. Fiecare incercare de a
imbunXt5li reprezentarea a ameninfat comunicarea gi fiecare
reuqiti in comunicare a fost semnul unui nou egec in repre-
zentare. Recent, limbajul ca Ei comunicare a inlocuit limbajul
ca reprezentiare,cu consecinla ci, pe misuri ce gtiinla comunicl
mai bine despre practica ei, are din ce in ce mai putine de
spus despre lume. ,,intr-un excesde democrafie, acordul intre
oamenii de 5tiinp a devenit mai important decdt natura naturii. "
in relatriecu $tiinta modernl, etnografia ar fi discursul epocii
postmoderne (a comunicdrii), pentru cI lumea care a produs
$tiinta $i pe care $tiinta a produs-o la rdndul ei a disp5rut,
gAndirea gtiinfici nemaifiind decdt un mod arhaic de congtiinfl
ce supraviefuiegte inci intr-o formd degradatE in absenfa
1. StephenTyler, ,,Post-ModernEthnography:From Documentof
the Occultto OccultDocument',inWiting Culture...,ed. cit.,
p. 123.
I
,l
POSTMODERNISMUL
iN ENTROPOT-OGIA
CULTURAT,A33-1
contextului care a cfeat-o gi a susfinut-o. Etnografia postnro-
dernl descrie aceastl lume a comunicdrii generalizate ldrl str
mai aibd pretenlia adecvdrii totale a discursului la realitate
(reprezentarearealistd). Ea nu mai este parte a proiectului ce
fintegte la cunoagtereauniversalS, recunoscdnd ci aceastadin
urmi a fost intotdeauna doar un mijloc pentru acumularea de
putere. Etnografia posftnoderni ocole$tesupozilia unei armonii
intre ordinea logicl qi conceptual5 a textului gi ordinea lucru-
rilor Ei incearcd sI elimine legitura subiect-obiect prin refuzul
posibilitSlii separdrii lor sau a dominatrieiunuia asupra celuilalt
in forma textului ca oglindl a reafitedi. Ea incearcl sd
realizeze o utopie cognitivd, nu una a subiectivititrii auctoriale
sau a cititorului, ci a unei gdndiri emergente autor-text-cititor,
o gdndire disJocatd, fdrd ,,loc", ,,situatd" intr-o infinitate de
locatrii posibile. Funclia etnografiei postmoderne este in cele
din urm5 una pragmaticd; respectiv, aceea de a recupera un
sens uman gi o solidaritate care s-au pierdut in jocul dintre
reprezentare 9i comunicare al gtiinlei moderne, funclie ce are
o finalitate eticS:
Etnografiapostmoderniesteun text caresena$teprin cooperare,
text format din fragmentede discurs implicate cu scopul de a
evoca,atAt pentru cititor, cat $i pentru scriitor, frcliunea unei
lumi posibile, a unei realitili consensuale,evocarece provoacd
o integrareesteticl cu efect terapeutic.Ea este,intr-un cuvAnt,
poeticd- nu prin forma textuall, ci prin intoarcereala contextul
originar gi la funcgiapoeticii, care, prin ruptura produsd in
limbajul cotidian, evocdmemoria etosului comunitdlii gi, ca
unnare, li determinEpe oameni sd aclionezeeticr.
l. Ibidem, pp. 125-126.
 sI

Concluzii

Vom concluzionapornind de la o constatare.Pentruorice

observatoral fenomenului,esteevidentiiintrareapostmoder-
nismului intr-un con de umbrl incepdndcu noul mileniu'
Faptul se datoreazl, in bun[ parte, temper5rii firegti a unui
fenomencare a cunoscuto extraordinardvogd, precum gi
folosirii inflalioniste a termenului in anii '90, pdnd la a-l
inclrca cu at6teasensuri,incAtorice implicare a lui soliciti o
lungl explicalie.Privit ca fenomenintelectual,postnodernismul
nu a fost insddoar o mod5.in carela un momentdat a fost de
bonton sI te incadrezi, cdt - in mod paradoxal, fald de
,,pesimismul"afigat- o promisiune: aceeac[ intreagaculturd
moderndpoate fi din nou revizuitii. O promisiuneunicd in
felul ei: din ,,unghiul" postmodernismului,modernul, cu
intregul lui universideatic,poatefi surprinscu toatecontra-
dictriilelui, intr-o perspectivdteoretictrce nu se mai pretinde
consistentdin toate articulaliile ei 5i care dd drept de cetate
contradictoriului.Posunodernismul a fost o tentativl singularl
de totalizare, una prin care s-a incercat integrarea unor
perspective,teorii, viziuni desprelume deopotrivl relationate
qi divergente,care au fost ,,demontate" din ordinea in care
modernitateale-a agezat, pentru a fi recombinate in moduri
noi, prin care s-a scosla luminl arbitrarietateaacesteiordini
(saudez-ordineaei nev5zutii,precum $i strategiileprin care
aceastaa fost luatl sub control).
Totoda6, postrnodernismula fost un proiect al memoriei
intelectuale,un demerscultural-istoricprin cares-auclarificat
genealogiileunor fenomeneculturale moderne,prezentein
 GABRIEL TROC
continuarein,,lumea-vietrii" contemporane.Detaqarea,,clinici,
fali de modern pe care postmodernismul a imaginat_o i_a
permis si ,,vad5" aceste fenomene ca documente ale unei
arhive, ca elemente care, degi mai pot avea consecinle pentru
prezent, 1in de domeniul trecutului. insl analiza arhivei moder_
nului s-a frcut intr-o alti logic[ decAtcea pe care .arhivarul"
a proiectat-o. Aldturi de documentele insemnate. au fost
recuperate documente ocultate, considerate nesemnificative.
marginale. Rescriind istoria modernului (intr-un mod care
nici nu mai comemoreazl gi nici nu mai celebreazi), aceste
documente marginale au pus intr-o noul lumini genealogiile
acceptate, fdcAnd vizibll ci ceea ce a devenit de_a lungul
istoriei moderne valoare gi norml a presupus nenum[rate
excluderi gi represiuni. Iar aceste excluderi Ei represiuni _ se
va susfine din perspectiva posfrnodernismului - nu au fost
consecintele secundare ale unui proiect in esenfl bun, ci sunt
chiar parte esenfiald a sa gi a oriclrui proiect care, tncercdnd
sd impuni ordine in sfera vietii umane, procedeazl prin
obiectivarea omului gi prin tentative de ,,normalizare,, alui.
In ceea ce privegte modernul, specificul siu trebuie inleles
prin caracterul de ,,proiect", prin ruptura pe care o proclaml
fa15de traddii gi prin elanul slu de a consrrui in mod rafional
modele 9i idealuri universal valabile gi de a le impune ca
standarde obligatorii dupi care sd fie modelatd realitatea.
Cercetarea genealogicl a postmodernismului va arita ci
,,ruptura" modernului nu a fost atAt de categoricl pe cdt s_a
intenliornt, gdndirea moderni reproducAnd prin sistemele sale
conceptualepremisele gi consecin(elemetafizicilor anterioare,
pe care le-a desftgurat in toate direcliile ,,proiectului" : social,
cultural, tehnic etc. in plus, coincidenla presupusd initrial
dintre rafionalitatea innlscutl a omului, ratrionalitatealumii gi
cea a normei proiectate, care urma sI conducl la o emancipare
fireascd gi general[, s-a dovedit a nu fi suficienti, astfel incat,
ulterior, s-a apelat tot la rafiune - de data aceasta,ca instrument
de normalizare. insl odati devenitl ,,instrument". aceastava
servi mai mult dominatriei gi controlului (a omului gi a naturii)
iN eNrRopoloGIA CULTURALA J41
poSTMoDERNISMUL
decdt emancip[rii. Mai mult, emanciparea ins5gi va fi vdztttl
ca rezultat al instauririi dominaliei $i controlului, cum a fost,
prea vizibil, cazul in cel mai radical proiect de modernizare -
socialismul rdslritean.
Postmodernismul trebuie vdzttt ca o tentativd particulari
de critici a modernului (care, altrninteri, a avut propria sa
criticd), o criticd ce are in aten(ie ,,proiectul" modern in
ansamblu, precum gi diferitele sale ipostaze, forme, variante
9i direclii in care acesta s-a dezvoltat. InsI indiferent pe care
dintre aceste forme sau variante le ia in atenlie, critica de tip
postmodern ajunge la proiectul ca tntreg, la fundamentele lui
Si Ia diftritele corelalii ce devin vizibile din acest punct-
Acesta este motivul pentru care postmodernismul a aYut
appeal-ttl intelectual despre care am amintit. El a furnizat un
orizont, un limbaj, un set de tehnici comune de analizd criticf,,
ce au putut fi implicate in domeniile cele mai diverse, facilitAnd,
in acelaqi timp, comunicarea dintre aceste domenii. Perspectiva
postmodernl a permis, prin urmare, atdt iegirea din izolare a
specialigtilor, cdt gi sesizareaunor corelatii neaqteptateintre
discursuri aparent diferite. in spetr[, a f6cut vizibild logica
moderni ce le subintinde (a progresului prin rafionalizare),
cu ceea ce aceastaimpune gi cu ceea ce reprimd. Astfel incdt,
din aceastli perspectivi, care este in esenfi istoricl (in sensul
de genealogie a ideilor, teoriilor, paradigmelor etc.), mai la
indemdnl a fost nu continuarea acestor discursuri, ci critica
lor. Iar aceasti critici - odati ce gi-a glsit reperele filosofice
gi tehnicile de deconstruc[ie - s-a exercitat frenetic, devenind
ea insdsi un mod al crealiei.
insd a pune in discutrie modernul inseamnd deopotriv[ a
pune sub semnul intrebdrii ,,motorul" s5u, ra[iunea, cea care
permite, in discursul occidental, atAt construcfia, cdt qi critica.
Iar o criticf, ce nu se mai axeazdpe ra(iune (cu justificarea ci
nu vrea sI reia erorile modernului), cum estepostmodernismul,
este una care - dupi cum a ardtat Habermas - nu mai poate
stabili un standard in functrie de care critica se intreprinde gi
nu-gi mai poate realiza propria intemeiere. Aporia din care
 GABRIEL TROC
postrnodernismul nu a glsit iegirea a fost aceeade a produce
o ampli criticl a discursurilor occidentale qi dea submina in
acelagitimp ceeace face posibild critica, rlmdndnd,ca urnare,
prizonier al provizoriului, al relativului, al contingentului.
Astfel incdt, atunci cAnd nu au redus totul la text- clzdnd in
estetism -, postmodernii s-au sprijinit pe o gdndire ,,slabi"
ori au ridicat diferenla qi dezacordul la nivel de principiu.
Lucrarea noastr[ ne-a condus citre concluziaci nu at6t
critica in sine, cu toatl amplinrdinea ei, rimAne cea mai
valoroasdmogtenire a postmodernismului (suntemmai degrab[
tentali sd subsumdm aceastl criticd unei evolufiiciclice spe-
cifice modernului cultural, fati de care postrnoderniiau avut
totuEi congtiinla tragicd a imposibilitSlii unei evadiri), cdt
combinatriile ideatice pe care le-a favorizat,jocurile de limbaj
pe care le-a produs gi pe care le-a fdcut acceptabile. Pe
mdsurd ce a proclamat erodarea ,,noului" gi epuizarearesurselor
creative, posfrnodernismul a impus o noui economiea producfiei
culturale, una care, combindnd intr-un mod neagteptatdocu-
mentele ,,arhivei" culhrrale a modernului, a relansatcreativitatea
intr-o direcfie combinatorie gi autoreflexiv[ ce transcende
cadrele modeme clasice ale creativit5lii. Astfel incdt,consecvent
cu sine, postmodernismul nu a intrat in logica modernd a
depdgirii, ci a reprezentat un ,,punct de intoarcere", in sens
matematic, o deplasare nu inainte, ci ,,lateral", revizuind
modernul pentru a experimenta o alti fatr[ a lui. in acest sens
trebuie inleles, in cele din urmI, acel post- din ,,postmo-
dernism" : nici ca un anti- gi nici ca un dincolo, ci ca un
alter, con].inut, dar rdmas neexplorat, in modernulinsugi.
in privinla antropologiei culturale, impulsulpostmoder-
nismului de a trimite la fundamente pentru o reevaluarecriticl
a acestora a avut un rezultat spectaculos. DeEia fost, prin
tradi[ie, o disciplind deschisd la imprumuturi teoretice,
antropologia culturalS a prezervat cu tenacitategi intr-o formi
.standard", de-a lungul intregii sale evolulii modeme,canonul
metodologic-epistemologic ce a stat la baza legitimdrii sale
pe scena gtiinlelor sociale. insl in momentul in care obiectele
POSTMODERNISMUL iN NNTNOPOLOGIA CU LTtJ ITA I.-,I
ei traditionale - omul ,,primitiv" qi cel arhaic - au ince
dispard de pe scenaistoriei, vechiul canon s-a dovedit c
in ce mai pu[in adecvat pentru interogarea unor noi forr,
alteritate. In raport cu aceasti situalie, de inadecvare a apat
epistemologic la transformarea ,,obiectulu7" , critica pc
dernd tn antropologia culturald a avut semniftcalia
revolulii kantiene. Ea a repts problema conditiilor de posit
ale cunoagterii antropologice, sco{dnd la lumin5, prin int
diul deconstructiei textualiste a etnografiilor clasice, lin^-
reprezentlrii umanului in general. Combindnd deconstr
derrideand cu analiza de discurs inspiratl de Four
antropologii postmoderni au expus artificiile literare, m
sub o ,,nara1iune"teoretici, prin care s-a asigurat veridir
reprezentirilor despre Celilalt in etnografie gi au ardtat cr
citilile acestor reprezentiri cu diferite forme de pute
specialcu colonialismul. De asemenea,au eviden(iat cd ,,r
de teren" (faptul de ,,a fi fost acolo"), dublatl de
observalie-inregistrare-analizdau,,funcfionat" ca mi
legitimatoare doar in condiliile ideologiei trarsparentrei rep
tationale. O ideologie care, in cazul specific al pragrn
antropologiei ca gtiing[, a presupus ci accesul la expe
Celuilalt gi transferarea ei in text este neproblernaticd
mult, ceea ce este cel mai de pre! in demersul antrop(
surprinderea subiectivitSlii Celuilalt, a ,,punctului s
vedere", a fost mistificatl prin tehnicile textuale mo
reproducdndu-se astfel, involuntar, un etnocentrism
declarativ, era condamnat. Chiar gi atunci cdnd a cont:
prin afrrmarea umanitllii Celuilalt ,,primitiv", exotl
arhaic, la subminarea etnocentrismului, etnografia mod
subscris in acelaqi timp la obiectivarea lui discursivd.
Deosebit de important este faptul cd, in antropologi<
deosebire de alte forme de postmodernism, nu s-a rfu
deconstruc(ie. Revolufia kantiand despre care arrr am
insemnat connrrarea unor alternative in condigiile accr
unor limite. Din perspectivapostmodernS, depdgirea oi
vismului nereflexiv gi a capcanelor reprezentdrii nu sc
 GABRIEL TROC
postmodernismulnu a gesit iegireaa fost aceeade a produce
o ampl6criticd a discursuriloroccidentalegi de a subminain
acelagitimp ceeace faceposibild critica, rdmAndnd,ca unnare,
prizonier al provizoriului, al relativului, al contingentului.
Astfel incdt, atuncic6ndnu au redustotul la text - cezandin
estetism-, postmoderniis-au sprijinit pe o gdndire ,,slabI"
ori au ridicat diferenlagi dezacordulla nivel de principiu.
Lucrareanoastrene-a conduscdtre concluziacd nu atAt
critica in sine, cu toat5 amplitudineaei, rlmdne cea mai
valoroas5mo$tenirea postrnodernismului(sunlemmai degrabd
tentati sf, subsumdmaceastiicritici unei evolutriiciclice spe-
cifice modernuluicultural, fald de care postmoderniiau ayut
totugi congtiinla tragic[ a imposibilit5fii unei evadlri), cdt
combinatriileideaticepe carele-a favorizat,jocurile de limbaj
pe care le-a produs gi pe care le-a ficut acceptabile.Pe
mEsur[ce a proclamaterodarea,,noului' gi epuizarearesurselor
creative,postnodemismula impuso noudeconomiea producliei
culturale, una c:re, combindnd intr-un mod neagteptatdocu-
mentele,,arhivei" culturalea modemului,a relansatcreativitatea
intr-o direclie combinatorie gi autoreflexivdce transcende
cadrelemoderneclasicealecreativititii. Astfel incdt, consecvent
cu sine, postmodernismulnu a intrat in logica modernd a
depdgirii, ci a reprezentatun .punct de intoarcere', in sens
matematic, o deplasarenu inainte, ci .lateral", revizuind
modernulpentru a experimentao alt[ fa(da lui. in acestsens
trebuie inteles, in cele din urmtr, acel post- din .postmo-
dernism" : nici ca un anti- gi nici ca un dincolo, ci ca un
alter, conlinut, dar rlmas neexplorat,in modernulinsugi.
in privinla antropologieiculturale, impulsul postmoder-
nismului de a trimite la fundamentepenffu o reevaluarecriticd
a acestoraa avut un rezultat spectaculos.Degi a fost, prin
tradilie, o disciplind deschisl la imprumuturi teoretice,
antropologiacultural[ aprezervatcu tenacitategi intr-o forml
,standard", de-alungul intregii saleevolulii moderne,canonul
metodologic-epistemologic ce a stat la baza legitimlrii sale
pe scenaStiinlelorsociale.insl in momentulin careobiectele
POSTMODERNISMULiN ANTROPOLOGIA CULTURALA 943
ei tradilionale- omul ,,primitiv" gi cel arhaic - au inceputsl
dispartrde pe scenaistoriei, vechiul canons-a doveditdin ce
in ce mai pulin adecvatpentru interogareaunor noi forme de
alteritate.in raportcu aceastiisitualie,de inadecvarea aparanrlui
epistemologicla transformarea.obiectului., criti ca postmo-
dernd tn antropologia culturald a avut semnificalia unei
revoluliikantiene.Eaa repusproblemacondiEiilordeposibilitate
alecunoagteriiantropologice,scolandla lumind,prin interme_
diul deconstruclieitexnralistea etnografiilor clasice,limitele
reprezentiirii umanului in general. Combindnd deconstrucfia
derrideanl cu analiza de discurs inspiratl de Foucault,
antropologiiposmoderniau expusartificiile literare,mascate
subo .naragiune'teoreticd,prin cares-aasiguratveridicitatea
reprezentiirilordespreCelilalt in etnografiegi au ar5tatcompli_
citigile acestorreprezentiiricu diferite fonne de putere, in
specialcu colonialismul.De asemenea, au evidengiatcI .munca
de teren" (faphrl de ,a fi fost acolo"), dublat5 de triada
observatie-inregistrare-analad au,,funcfionat,' ca mijloace
legitimatoaredoarin condiliile ideologieitransparenle i reprezen_
tafionale. O ideologie care, in cazul specific al pragmaticii
antropologieica gtiinli, a presupusctr accesulla experienfa
Celuilalt gi transferareaei in text este neproblematictr.Mai
mult, ceeace estecel mai de prel in demersulantropologic,
surprindereasubiectivitdlii Celuilalt, a ,,punctului siu de
vedere", a fost mistificatd prin tehnicile textualemoderne,
reproducdndu-seastfel, involuntar, un etnocentrismcare,
declarativ,era condamnat.Chiar gi atunci cdnd a contribuit,
prin afirmarea umanitl[ii Celuilalt ,,primitiv,', exotic sau
arhaic,la subminareaetnocentrismului,etnografiamodernda
subscrisin acelagitimp la obiectivarealui discursivd.
Deosebitde importantestefaptul cI, in antropologie,spre
deosebirede alte forme de posEnodernism,nu s_arlmas la
deconstrucfie.Revolufiakantianl desprecare am amintit a
insemnatconfurareaunor alternativein condiliile acceptdrii
unor limite. Din perspectivapostmoderni,depdgireaobiecti_
vismului nereflexiv gi a capcanelorreprezentlrii nu se putea
 GABRIEL TROC
faceftrr recunoa$terea rolurui subiectivitilii cercetdtoruruiin
munca de reren, a partrialitlgii empatiei, a procesualitilii
culturii, a caracteruluiprovizoriu gi contextualal sensurilor
produse,precum9i a dificulti(ilor gi riscurilor .textualizlrii,,
Celuilalt. Alternativele propuse - paradigmadialogului, a
polifoniei, a terenului plural, a antropologieica gi criticd
cultural[ - plstreazi ceeace a dat valoare gi a ficut unici
ambelor, epoca
prefabricate s-a sfdrgit: doar
"reletelor"
experienfelecreative in teren, insolite de tehnici textuale
imaginativepot reflectaalteritateaculhrrali specificrsocieHtii
complexe.FIrd a mai aveapretentiade a reprezentain continuare
o gtiinti riguroasl, ce acoperl in intregimesocieti{ile_culruri
9i
formuleazrenunluridefinitive, perfect obiectivegi falsificabile.
etnografiilepostmoderneigi asumi un rol nou : acela de a
asiguracomunicarea,punctului de vedereal Celuilalt' intre
grupurile ce subintind peisajul social fragmentatal epocii
contemporane.
Bibliografie
Adam, Barbara; StuartAllan (ed.), TheorizingCulture: An inter_
disciplinary critique after postmodernism,lJriversity College
London Press,Londra, 1995.
Appaduray, Arjwr, Moderniry at Large, tJriversity of Minnesota
Press,Berkeley,1992.
Asad, Talal (ed,.), Anthropology and the Colonial Encounter,
HumanitiesPress,New York. 1973.
Babe$,Adriana; Delia, gepepan-Vasiliu(ed., trad.),pentruo teoie
a textului. Antologie
"Tel Quel" 1960-1971 , Editura Univers,
Bucuregti,1980.
Bancel, Nicolas; Blanchard,Pascal; Boetsch,Gilles; Deroo,
Eric; Lemaire,Sandrine(coord.), ZoosHumains: De la Vdnus
hottentoteaux reality sftows,Editions de la D6couverte,paris,
2002.
Bancel,Nicolas; PascalBlanchard; SandrineLemaire, ,Des exhi-
bitions racistesqui fascinaientles europdens.Ceszooshumains
de la R6publiquecoloniale",Le Mondediplomatique,0g/2000.
Barkan, Elazar: Bush, Ronald (ed,.),prehistoriesof the Future:
The Primitivist Project and the Culture of Modemism. Stanford
UniversityPress,Stanford,1995.
Barret,Stanley,Anthropology, Universityof Torontopress,Toronto,
1996.
Baudelaire,Charles,,,Pictorullumii moderne',,in Curioxitdliestetice,
Editura Meridiane, Bucuregti,1971.
Baudrillard, Jarnes,SymbolicExchangeandDeath, Sagepublications,
Londra gi New Delhi, 1993.
Bauman,Zygmrt, Etica postmodemi, Ediora Amarmrd, Timigoara,
20[0.
Bauman, Zygmunt, GlobaliTareaSi efectele ei sociale, Editura
Antet, Bucuregti.
 346 GABRIELTROC , POSTMODERNISMUL
iN ENTNOPOTOGIA CULTURALA 347
Bauman,Zygmrnt, Intimntions of Postmodernity,Routledge,Londra,
t992. Clifford, James; Marcus, GeorgeE.,
Witing Culture: Thepoetics
Bauman,Zygmrnt, Modernitatea lichidd, traducerede Diana Grad, and Potittcs of Ethno,sranly,_ universit| C"lii";i;';rr,
Editura Antet, Bucure$ti,2000. Berkeleygi Los Angeles,19g6. "f
Bell, Daniel, ,,TheComingof Post-IndustrialSociety", in Lawrence cghen, Anthony, serf consciousness
: An Arternative Anthroporogy
Cahoone(ed..),From Modernismto Postmodermsm. of ldentity, Routledge,Londra, 1994.
Blackwell. _
Oxford, 1996. Compagnon,Antoine, Celecincipaiadoxui
ale modemitdtrii,traducere
Bell, Daniel, The End of ldeology, Princeton University press, de Ovidiu Tichindeleanuqi Konrad petrovsyky,
Editura Echinox,
Princeton, 1960. Cluj, 1998.
Benedict,Ruth, ,,TheVision of PlainsCulture", AmericanAnthro- Connor; Steven,Culturapostrnodernd,
pologists,XXIY nr. l/L922. 1999.
Ed1iruraMeridiane,Bucuregti, l'
Benedict,Ruth, Patternsof Culture, HoughtonMifflin, New york, Crapanzano,Vincent,Tutnmi : ponrait
of a Moroccan,TheUniversity
1934. of Chicagopress, Chicago I.o"al,
_ sl f SS0.
Benjamin,Walter, .Opera de artl in epocareproduceriimecanice-, De Duve, Thierry, t<antdupi Duchamp,;"1;;;;"
-- de Virgil Stanciu,
print, Crui, ZOOi.
inllurninirt, traducerede CatrinelPlegu,EdituraIdeaDesign& .Hi*1.loea Design&
^L,eleuze,
Print, Cluj, 2002. Gilles, Foucau#,traducereie Bogdan
Ghiu, Edinrra Idea
Biemel, Walter,Heidegger,traducerede ThomasKleiiringer, Editura Design & print, C\uj,2002.
Humanitas,Bucuregti, 1996- Deleuze,Gilles, Njerzsche.,traducerede
BogdanGhiu, Edihrra All
Boas, Franz, Anthropology and Modem Life, Dwer publicatioru, Educational,Bucuregti,1999.
New York, 1962. Deleuze, Gilles; cuat1r1i, F€lix,
L,anti_Gdipe: cqpitalisme et
Bonte,Pierre ; lzard, Michel (d.), Di4ionar de etnologieEi antro- schizophrinie,.Les Editionsde Minuit, p^.iis,tglZ.
-Derzin,
pologie, traducerecoordonati de Snnralda Vulnr gi RaduRtrutu, NormanK., Interpraive EthnoCraplty
, innog*pnX practices
Editura Polirom, Iagi, 1999. f::^r!, 2I"t Century, Sagepublic"ati""r, f""Or" gi
New Delhi,
Branda, Alire, Repere in antropologia culturalii, Editura EFES, 1997.
Oe1fda,Jalues, (Ex)pozi1ii,rraducere
Cluj,2N2. de Emilian Cioc, Editura
Brantlinger, Patrick, Dark Vanishings-Discourse on the extinction Idea Design & print, Cluj, 2001.
_
of primitive races, 180G1930,CornellUniversirypress,Ithaca, Derri{a, Jacques,Diseminarea, traducere
gi postfatd de Cornel
Londra, 2003. Mihai Ionescu,Editura Universg""i"fopedi;,
Bucuregti,1997.
Cassirer,Ernst, Eseu despreom, traducerede ConstantinCosman, , traducerede GayatryChakravorty
Editura Humanitas,Bucuregti, 1994. ;ity press,Baltimore,1974.
Cllinescu, Matei, Cinci fep ale modernitdyii, Editura Univers, ula, tradtrcerede BogdanGhiu,
Bucuregti,1995.
Cdrttrrescu,Mircea, PostmodemismulromAnesc,Editura Humanitas, rdy Reader, Routledge,Londra,
Bucuregti,1999. Igg3.
Chamberlain,l*sley, Nietuche la Tbrino.SfArgitul viitorului, naducnre Durkheim, Emjle, Formeleelementare
ale vielii religioase, traducere
de Ileana Culcea,Editura Vivaldi, Bucuregti,1999. de MagdaJeanrenaud $iSilviu Lupescu,pr"AF-0. GillesFerreol,
Clifford, James,The Predicamentof Culture, Twentieth-Century Editura polirom, Iagi, 1995.
Ethnography,Literature and Art, Harvard University press, Durkheim, Emile, Zes rdgles de la
mdthodesociologique, plJF,
Cambridge,Londra, 1988. Faris, 1993 (ed. rom., Regulile metode:i
gtiinlific6, Bucuregti, 1974). soriotogtcr, Editura
 3,18 GA,BRIELTR0C
Eagleton, Teuy, The Post-ModemAum: Tke Aa of Fiction in an
Age of Infration, NorthwesternUniversity Press,1985.
Evans-Fritchard, Edward E., Social Anthropology, Cohen & West
Ltd., l-ondxa, 1951-
Evans-Pritchard"Edward E., The Nuer, Oxford University Press,
Oxford, 1969-
Fairlamb, Horace L., Critical Conditions : Postmodernityand the
Qwstion of Fourdations,CambridgeUniv6rsityPress,Carnbridge,
t994.
Ratherstong Mike (ed.), Glofol Cultare: Nationalism,Globalizption
' and Modemity, Sage,Londra,19Xt.
Ferry, Luc, Noua ordine ecologicd- Copacul, animalul 5i omul,
Edinua Augusta, 199.
Ferry, Luc' QmaI Dumnezeusau sensul viepii, Edinrra Augusta,
\ and Indonesia,UniversityofChicago Press,Chicagogi Londra,
t999-
Florian, Mircea, hariafilosofiei modcme,Edinra Tiparul Universiur,
Bucuregti,1938.
Foucault,Michel, A supravegheagi a pedepsi.Nagtereatnchisoii,
traducerede BogdanGhiu, Editura Humanitas,Bucuregti,1997.
Foucault, Michel, Biopoliticd Si medicind sociali, traducerede
Ciprian Mihali, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2003.
Foucault,Michel, CuvinteleSi lucrurile, traducerede BogdanGhiu
gi Mircea Vasilescu,Editura Univers, Bucuregti,1997.
Foucault,Michel, Isnria sexualitdlii, naducerede BeatriceStanCiu
gi AlexandruOnete,Editura de Vest, Timigoara,1995.
Foucault,Michel, Na{tereaclinicii, Editura $tii4ifltci, Bucuregti,
1998.
Foucault, Michel, Nietuche: Genealogy,History, in Lawrence
Cahoone(ed.), FromModernismto Postmodernrsz,Blackwell,
Oxford, 1996.
Foucault,Michel, Ordineadiscursului. Un discursdesprediscurs,
traducerede: C. Tudor, Editura Eurosong& Book, Bucuregti,
1998.
Foucault,Michel, TheArchaeologyof Knowledge,Routledge,Londra,
1972(ed. rom., Arheologiacunoagterii,traducere9i postfal5de
BogdanGhiu, Editura Univers, Bucure$ti, 1999).
Foucault,Michel, Truthand Power,in PaulRabinow(ed.), Foucault
Reader.PantheonBooks,New York, 1984.
POSTMODERNISMUL
iN N.UTNOPOLOGIA
CULTURALA 349
Foucault,Michel, Whatis anAuthor, in Faul Rabinow(d.), fuucaalt
Reader,PantheonBooks, New York, 1984.
Fraz*r,Iam*, Creangade aur, traducere,prefr1dgi note de Octavian
Nistor, Editura BPT, Bucuregti, 1965.
Fukuyama,Francis,SfArSinlistoriei gi ultimul om, EdihrraPaideia,
Bucuregti,1992.
Fukuyama,Francis,SfArgitulisturtei ?, EdiruraVremea,Bucuregti,
1994.
Ceertz, Clifford, Caietele Traryigiei, Edinrra EFES,
-Interviu",
Cluj, nr. lll997.
Geertz, Clifford, Available LigLtt: Anthropological Reflections on
Philosophical Topics, Princeton University Press, Princeton,
2000.
Geerta,Clifford, Islarn Obsened: ReligiousDevelopmentin Morocco
1968.
Geertz,Clifford, Local Knowledge,Basic Books,New York, 1983.
Geertz,Clifford, TheInterprention of Cultures,BasicBooks,New
York, 1973.
Geertz,Clifford, Worlcsand Lives : TheAnthropologistas Author,
StanfordUniversity Press,Stanford, 1988.
Gdrau{e, Marie-Odile ; Leservoisier,Olivier; Pottier, Richard,
Noqiunile-cheieale etnologiei, traducerede Dana-Ligia Ilin,
Editura Polirom, Iagi, 2001.
Ghasarian,Christian,D e l' ethnographie d l' anthrop ologi e r 4flexi ve.
Nouveauxterrains, nouvellespratiques,nauveauxenjeux,Editions
Armand Colin, Paris, 2002.
Groys,Boris, Desprenou. Eseude economieculturald, traducerede
Aurel Cddoban,Editura Idea Design & Print, Cluj, 2003.
Habermas,Jtirgen,,,Moderniry: An IncompleteProject", in Patricia
Waught(ed,.),Postmodernism : A Reader,Hodder & Stouhton,
1992.
Habermas,Jiirgen, Discursulfilosofic al modemitd1ii,Editura All
Educational,Bucuregti,2000.
Hall, Stuart; Held, David; McGrew, Tony, Modernity and its
Futures,Polity Press& Open University, Londra, 1992.
Hannerz,UIf, TransnationalConnections,Routledge,Londra, 1996.
Harris, Marvin, Cannibals and Kings: The Origins of Culture,
RandomHouse. 1977.
 3s0 6ABRIELTROC
POSTMODERNISMUL
iN RNTNOPOLOGIA
CULTURALA 35I
Harris, Marvin, Cultural Anthropology, Harper Collins
College Kroeber,Alfred; Kluckhohn, Clyde, Culture: A critical reviewof
Publishers,New york. 1995.
Harvey, David, Condiyia postmodernitdlii, traducere de conceptsand deflnitiazs,MuseumPublishingHouse,Cambridge,
Cristina Massachusetts, 1952.
Gyucsik gi Irina Matei, Editura Amarcord, Timigoara,2002.
Hassan,lhab, ThePostmodemTum : Essaysin postmodern Kroeber, Alfred; Parsons,Thlcott, .The conceptof Culture and of
Theory
and Culture, Ohio StateUniversity priss, 19g7. SocialSystem", AmbricanSociologicalReview,w. 23/1958.
Heidegger,Martin, Cheminsqui ne minent null part, Kuper, Adam, Anthropology and Anthropologists: The Modem
Gallimard,Paris, 1962. British School,Routledge,Ldndra, New York, 1973.
Heidegger,Martin, Essaiset confdrences,
EditionsGallimard,paris, Kuper, Adam, Cultqre: The Anthropologist'i Account, Harvard
1958. University Press,Cambridge,Londra, 1999.
Lash, Scott, Sociology of Postmoderrusrz,Routledge,Londra gi
New York. 1990.
Lash, Scon; Jonathan,Friedman (ed.), Modernity and ldentity,
Blackwell,Oxford, 1992.
Le Goff, Jacques,Intelecnalii tn Evul Mediu, Editura Meridiane,
Heidegge-r,Martin, Reperepe drumul gilndirii, rraduceregi
notd Bucuregti,1994.
introductiv5de ThomasKleininger, Edirur" politici, Bucuregti,
L€vi-Strauss,Claude, Antopologia structurald, Editura Politictr,
1988.
Hobsbawm,Eric, TheAge of Capital. tg4g_1g57,Vintage Bucuregti,1978.
Books, L6vi-Strauss,Claude, Gdndireasdlbaticd, traducerede I. Pecher,
New York, 1975.
Hobsbawm,Eric, The Age of Empire. jg74_lgl4, Vintage ,Editura$tiintificE, Bucuregti, 1970.
Books, L6vi-Strauss,Claude, Mythologiques; vol. I, Le cru et le cuit,
New York, 1987.
EditionsPlon, Paris, 1966(ed. rom., Mitologice, vol.l, Crud Si
gdtit, Edinna Babel, Bucure$ti, 1995).
Ldvi-Strauss,Claude,Raceet histoire, EditionsDen6el,Paris, 1978
(ed. rom., ,,Rasf,9i istorie", in vol. Rasismultn fala ftiiqei,
studiu introductiv de Ion Drtrgan, Editura Politicd, Bucuregti,
Jameson,Fredric, postmodernism,or, the Cultural Logic 1982).
of Late
Capitalism,Duke University press, Durham, 1991 L6vi-Strauss,Claude,Tropicetist e, Editwa gtiinlihcd, Bucuregti,
led. rom.,
Postmodernismul sau logica culturald o ,opitolir*rlui firziu', 1968.
www.members.tripod.com). Lipovesky, Gllles, Amurgul datoriei, Editura Babel, Bucuregti,

Lipovetsky,Gllles, L'ire du vide. Essaissur l'individualisme con-

temporain, Editions Gallimard, Paris, 1983.
Lowie, Robert, TheHistory of EthnologicalTheory,Holt, Rinehart
and Winston, New York, 1937.
Lyotard, Jean-Frangois,,,Note on the meaning of Post", in The
kT""ll
_Cla1de,,,Despreadevdratasemniflrcaliea folclorului,,, fustmodemExplained,Umversityof MinnesotaPress,Minneapolis
MaSXari-Vincze,Colin euigley 9i CaUrietTroc (ed.),
T l1uk9 9i Sydney,1992.
Intahiri muhiple. Antropologi occtieititi tn Europa
ae nii, Lyotard,Jean-Frarpois,Condifiapostrnodemd,Editm Babel,Bucuregti,
Editura EFES, Cluj, 2000.
t993.
352 GABRIELTROC
Inumnnul. Conversaliidespretinp, traducere
Lyotard, Jean-Frangois,
de Ciprian Mihali, Editura Idea Design & Print, Cluj,2OO2.
Magyari-Vincze,Enik<i,Antropologiapoliticii identitarena1ionaliste,
EdituraEFES, Cluj, 1997.
Malinowski,Bronislaw,Argonautsof the WesternPacific, Waveland
Press.1984.
Malinowski,Bronislaw,Unethiorie scientifiquede la culture, Editions
Masp6ro,Paris, 1968.
Marcus, George8., Conversationsin hermeneuticanthropology,
AnthropologicalTheory, nr. 3/sept. 2002.
Marcus,GeorgeE. , EthnograplrythroughThickand Thin, Princeton
University Press,Princeton, 1998.
Marcus, GeorgeE. (ed.), RereadingCultural Anthropology,Duke
University Press,Durham si Londra, 1992.
Marcus,GeorgeE ; Fischer,MichaelM. J., Anthropologyas Cultural
Critique: An ExperimentalMoment in the Human Sciences,
The University of ChicagoPress,Chicagogi Londra, 1986.
Marga,Andrei, Inlroduceretnfilosofia contemporani,EdituraPolfuom,
laEi,2OO2.
Marga, Andrei, Inlroduceretn metodologiaSiargumentareafilosoficd,
EdituraDacia, Cluj, 1992.
Marga, Andrei, Ralionalitate, comunicare,argumentare,Editura
Dacia,Cluj, 1991.
Marga, Andrei, Relativismul6i consecinlelesale, Ediura EFES,
Cluj, 1998.
Marghescu,Georgeta,Introdaceretn antropologia culturald, Editura
FundalieiRomdniade MAine, Bucure5ti,1999.
Marino, Adrian, Modern, modernism,modernitate,EdituraUnivers,
Bucuresti,1969.
Mauss, Marcel, variations saisonniEredes soci6t6eskimos.
"Les
Etudede morphologiesociale", in Sociologieet anthropologie,
PUF,Paris, 1950.
Mauss,Marcel, Manueld'ethnographie,EditionsPayot,Paris,2002.
Mead, Margaret, An Anthropologist at Work, GreenwoodPress,
1966.
Mead, Margaret, Male and Female: A Study of the Sexesin a
ChangingWorld, Wrlliarn Morrow & Comp. Publishers,New
York, 1949.
Mesnil, Marianne; Popova,Assia,Etnologul, intre SarpeSi balaur.
Eseui de mitologiebalcanicd,EdituraPaideia,Bucuregti,1997.
POSTMODERNISMUL CULTURALA 353
iN ETTINOPOT-OGIA
Mihu, Achim, Antropologia culturald, Edinrra Dacia; Cluj' 2002.
Murdock, GeorgeP., Culnre and Society, University of Pittsburgh
Press,Pittsburgh,1965.
Negulescu,P.P., Genezaformelor culturii, Editura Eminescu,
Bucuregti,1984.
Nicholson, Linda J. (ed.), Feminism/Postmoderniszt, Routledge,
New York. 1990.
Nietzsche,Friedrich, ,,Nagterea tragediei",inDe la Apollo la Faust,
traducerede lon Dobrogeanu-Gherea gi Ion Herdan, antologie,
cuvant inainte gi note introductive de M.E. Ma$ek, Editura
Meridiane, Bucuregti, 1978.
Nietzsche,Friedrich,A douaconsideralieinoponund.Desprefolosul
Si neajunsurileistoriei pentru via1d,Editura Ararat, Bucuregti,
1994.
Nietzsche,Friedrich, Amurgul idolilor, traducere de Alexandru
Sahighian,Editura Humanitas,Bucuregti, 1994-
Nietzsche,Friedrich, ASagrdit-a Zarathustra,traducerede $tefan
Aug. Doirng, Editura Humanitas,Bucuregti,1996.
Nietzsche,Friedrich,Dincolo de bineSide rdu, traduceredeFrancisc
Griinberg, Editura Humanitas,Bucuregti, 1992.
Nietzsche.Friedrich, Ecce Homo, traducerede Mircea Ivdnescu,
EdituraDacia,Cluj, 1994.
Niezsche,Friedrich, Genealogiamomlei, naducetede Liana Micescu,
traducereatextelordin latinl 9i greacdde Traian Costa,Editura
Humanitas,Bucuregti, I 994.
Nietzsche,Friedrich, The Will to Power,VintageBooks,New York,
1967(ed. rom., Voinladeputere : tipui de organizdri comunitare
religioase,traducerede Claudiu Baciu, Editura Aion, 1999).
Olson, Gary A., ,,Clifford Geerz on Ethnographyand SocialCons-
truction", JAC, ll.O2l 1991.
Pasquinelli,Carla, ,,Theconceptof culture betweenmodernityand
posmodernity", in V:iclav Hubinger(ed.), Graspingthe Clwnging
Wrld : Anlhropolngicalconceptsin thepostmodcmera,Routldge,
Londra gi New York, 1996.
Petrescu,Nicolae, Primitivii, Editura EFES, Cluj, 2001.
Pogeler,Ottlc.,Drumul gAnnirii lui Heidegger,traducerede Ctrttrlin
CioabS,Editura Humanitas,Bucureqti, 1998.
Popper, Karl, Societateadeschisd gi dugmanii ei, traducere de
Drdgan Stoianovici,Editura Humanitas,Bucuregti, 1992'
Prut, Constantin,Diclionar de artd moderni, Editura Albatros,
Bucuregti,1982.
354 GABRIELTROC
Radcliffe-Brown,A. R., StructurdSifunc1iein societateaprimitivd,
traducerede RoxanaCElinescugi Liliana CiobanuHarhag,Editura
Polirom,Iagi, 2000.
Renaut,Alain; Ferry,Llc, La pensd68.Essaisur l'anti-humanisme
contemporain, EditionsGrasset,Paris,1985.
Ricoeur,Pa;u.l,Eseuride hermeneuticd,traducerede VasileTonoiu,
Editura Humanitas,Bucuregti, 1995.
Rividre, Claude,Anthropologiepolitique, Editions Armand Colin,
Paris,2000.
Rorfy, Richard, Eseuri filosofice, vol. 2, Pragmatismgi filosofie
post-niekscheani,traducerede Mihaela CIbulea, Editura Univers,
Bucuregti,2000.
Rosaldo,Renato,Culnre and Truth : TheRemakingof SocialAnntysis,
Routledge, Londra, 1989.
Riidigea Safraruki, Un maestrudin Germania.HeideggerSi epocalui,
traducerede IleanaSnEgoveanu-Spiegelberg, EdituraHumanitas,
Bucuregti,2004.
Russell,Bertrand,History of WesternPhilosophy,GeorgeAllen and
UnwinLtd., Londra,1948(ed. rom., Istoriafilosofieioccidentale,
traducerede DrEganStoianovici,Editura Humanitas,2005).
Sahlins,Marshall, Critique de la sociobiologie.Aspectsanthropo-
logiques,Editions Gallimard, Paris, 1980.
Said, Edward, Orientalism,Vintage Books, New York, 1979 (ed.
rom., Orienlalism.Concep1iile
occidentaledespreOient, traducere
de Ana Andreescugi Doina Licd, EdituraAmarcord,Timigoara,
2001).
Sanjek, Roger (ed.), Fieldnotes: The Makings of Anthropology,
Cornell University Press,Ithaca, Londra, 1990.
Saussure,Ferdinand de, Cpurse in GeneralLinguistics, McGraw
Hill, New York, 1966 (ed. rom., Curs de lingvisticdgenerald,
traducerede Irina lzverna, Editura Polirom, Iagi, 1994, ed. a
dota, Scrieri de lingvisticd generald,2004).
Seidman,Steven(ed.), The PostmodernTurn : Newperspectivesin
social theory, CambridgeUniversity Press,Cambridge,L994.
Sim, Stuart (ed.), PostmodernThought,Routledge,Londra, 1999.
Sperber,Dan, OnAnthropologicalKnowledge,CambridgeUniversity
Press,Cambridge,1985.
Sperber,Dan, RethinkingSymbolism,CambridgeUniversity Press,
Cambridge,1975.
POSTMODERNISMUL CULTURALA .]55
iN ANTTOPOT-OGIA
Todorov,Tzvetan, Nouset les autres.La rdflexionfrangaisesur kt
diversitdhumaine,Editionsde Seuil,Paris,1989(ed' rom', Noi
Vlad, Editura
Si ceitalli. Desprediversitate, tradtcetedeAlexandru
Institutul EuroPean, IaSi, 1999).
Todorova,Maria, Balcanii Si Balcanismul, ttaducerede Mihaela
Constantinescu 5i SofiaOprescu,Editura Humanitas,Bucuregti'
1999.
Touraine, Alain, Critique de la Modernitd, Editions Fayard,Paris'
1992.
Tyler, StephenA., The Unspeakable:Discourse,Dialogue and
RhetoricinThe PostmodernWorld,The Universityof Wisconsin
Press.Milwaukee,1987'
VajdaMih6ly, Meditalii anticartezine,CasaCd4ii de Stiinti' Cluj'
1999.
Vattimo, Gianni, Aventurile diferenlei. Ce tnseamnda gindi tn
acceplialui Nietuche SiHeidegger,EdituraPontica,Constanta'
1996.
Vattimo, Gianni, SfArSitulmodernitd1ii.Nihilism gi hermeneuticdtn
gdnd.ireapostmoderni, Editura Pontica, Constantra, 1993'
Vatt-imo,Gianni; Rovatti,Pier Aldo, Gdndireaslabd, traducerede
$tefaniaMincu, Editura Pontica, Constanla,1998'
Wagner,Peter,A Sociologyof Modernity: Liberty and Discipline'
Routledge,Londra, 1994-
White,Irslie,TheScienceofCulture:AStudyofManandCivilization'
Ferrar, Strausand Giroux, New York, 1949'
Wolf, Eric R., Anthropology,W.W. Norton & Company,New York'
1974.
Wolf, Eric R., Europeand the PeopleWthout History, Universityof
CaliforniaPress,Los Angeles,1982.
Wolf, Larry, InventingEastent Europe, StanfordUniversity Press'
Stanford.1994.
 Cuprins

C uvdrxtnai nte........ ..---.--............7

Introducere.Antropologia culnualE
intre modern$i postnodern ...... 11
Moderngi posnnodern ........... 15
Antropologia . .. .....'....... ..... --.-... 24
culnraldgi modernitatea
Antropologia postnodernE -.....37

Capitolul l. Ridtrcinile filosofice

aleposrnodernismului .. .. .. ...... .
1.1.Filosofiaca artdgi religie- Nietzsche '......-'. 47
Programul: recuperarea trnitlgiidintre gAndireSiviatl -....... 47
Modernitatea ca apogeual istorieinihilismului................' 49
Depfuireanihilismului: supraomul .............56
,,Omulnobil" : rrecuill devenitviitor .. .. ... .... '..... . .... . . . ' '. 60
l .2.D epS gi reamet af r zicii- Heidegger . . . . . . . - - . "- . . 67
Uitareafiin1ei.Ontologia fundamentald ..........................68
Istoria metahzicii ca destinal istoriei fiinlei
i n Occi dent . .. .. . - . . . .. . '.. .. . 8l
Modernitatea: metafizicaimplinitl
ca ,,voin15de voin1tr" .. .. .. . ' 84
De,plsireametafuicii. GAndireaesenlialE ...... y2
Heidegger 9i gandirea contemporani ..-.......-. n
1.3.Criticalogocentrismului - Derrida .........'.... 99
Totalizareaistoriei metafizicii ca limbaj . '. ' . . . 100
Thbloulgeneralal argumentaliei
gi precizareatermenilor .... lU
Criticafonocentrismului ...'.... 105
Arhi-scrierea .. .. .. . ... . .. . . . .. .. . 109
Gramatologia ca gtiinlEa arhi-scrierii .....'.... ll2
 Decen traresaubiec t ului
gi a es enlelor. . . . . . . . . . . .. . . ; . . . . . . . . . . . . l l 3
3.3.1.E vol ugi onism ul . . . . . . . . . . . . . . . . . ._. . . . . . . . . 234
lrcturadeconstructivd .......... LI4 3.3.2. Difruionismul,particularismulistoric,
1.4. Cunoagtere gi putere- Foucault...........
.cultur5-Ei-personalitate" ....................246
Istoria ca genealogie D i tuzi oni smul . . . . . . - - . . . . . . . 246
Dis c ur s ul ........L25 krticularismulistoric ......247
Obiectivare/subiectirare. Bioputere ............. 131 ,,Culturd-gi-personalitate" ............-....-.252
Cunoagt ere - a d e v E-r p u te re ....................L37 3.3.3.Funclionalismul .........255
3.3.4. Structuralismul
lui ClaudeI-6vi-Strauss ................. 274
Capitolul2. Configuraliisocialegi culturale
alepos f t nod e m u l u i .............. .... ...............143 Capitolul4.Antropologiaposrnodernh .............2g7
I 2.1. Cunoagtereapostrnodernd ......146 4.1 . Turnuracdtrepostnodemism: antropologia
2 . 2.S f A r ginr
isl t o ri e i ......... .........169 interpretativia lui CliffordGeert2......... .....2m
2. 3. E t ic apos r m o d e rn 5 .. .............l 7g 4.2. C ri zareprezentirinii gt iinlele sociale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
2. 4. P os t r node rn i s m u l c a i d e o l o g i e ... ................1gg 4.3. C nzareprezentEr in iiant r opologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30g
r 2. 5.P os t noder n i s m gu
i al c a d e m i a ...................199 4.4. Criticaautorititiietnografice ....................315
4.5.C ri ti camonol og ism ului .............. . . . . . . . . . . . . 324
Capitolul3. Schigh
a antropologiei
culturalemodeme..............2O3
4.6. C ri i cahol i smul u i . . . . . . . . . . . . . . . 327
3.1. Antropologia culturaliin contextulgtiingelor sociale.......... 203 4.7. Alternativeposfinoderne .......332
Tradiliidisciplinare ..............2U
Obiectulantropologiei culturale .................20g C oncl uzi i . . . . . . . . . . . . . 339
Delimitareaantropologieiculturalefali de sociologie. . .. . .. .. 2IO
Bibliografie .. .. . . . . . .. .. ..... .. .. .. .. . .. 345
Antropologia culruraldqi antropologia frlosoficl............... 2I3
3.2.Sensuri ale,,culnrii" in antropologia culnrald.................2l9
Sensuri generale ale,,culorii" ..................22I
Opozilia,,culrurd" /,,civiliza1ie " la sfdrgitul
secoluluial XIXlea, ca opozilieintre
" Germaniei
,,spiritul gi,,civilizalia"Franlei. . . ... .. ..... .. 222
Opozifia,,cdture"/,,civilizatie"prin prisma
darwinismului social. .. .. . . .. . .. .. . .. .. . .....223
lnfluenleleopozigiei,,cultur5"/,,civllizagie',
in ant r op o l o g...............
ie ... ..............224
Defrniliiclasicealeculturii ....225
Negarearoluluisocialal culturii: sociobiologia ............... 229
Clarificareasensurilor,,culnuii" in antropologie
dupdal doileardzboimondial: Talcottparsons,
Alfred Kroeber,ClydeKluckhohn .........232
3.3. Principalelecurenteale antropologiei
c ult ur ale
m od e m e . ..............234