LUXATIILE

LUXATIA DE COT

Luxatia de cot este o afectiune ce se intalneste mai des la copil (81% din
totalul luxatiilor traumatice, 12% luxatii de sold, 7% cele ale policelui),
decat la adult.

De remarcat ca la aceste articulatii ligamentele lasa cartilajul de crestere

inlauntrul articulatiei, astfel incat la nivelul lor nu se intalnesc dezlipiri
epifizare.

Mecanismul de producere cel mai des intalnit este indirect prin caderea in
sprijinul palmei.

Atunci cand antebratul este usor intins si abdus, in afara fracturilor de

antebrat ori a celor supracondiliene se pot produce si luxatii de cot,
extremitatile superioare ale cubitusului si ale radiusului tracand in spatele
paletei humerale.
Ca sa poata avea loc aceasta deplasare, violenta tramatismului rupe
mai intai ligamentul lateral intern sau smulge epitrohleea.
Articulatia cotului care este atat de stransa se casca de partea interna,
astfel incat apofiza coronoida poate sa se deplaseze indarat in spate, sarind
peste trohleea humerala.
Radiusul strans legat de cubitus prin ligamentele articulatiei radio-
cubitale superioare aluneca si el in spate odata cu cubitusul. Luxatia poate
ramane posterioara sau poate deveni laterala, postero-intern sau postero-
extern.

Luxatia posterioara de cot

Simptome:
- umarul cazut de partea afectata;
- capul aplecat de aceeasi parte;
- antebratul flectat este sustinut cu mana sanatoasa;
- durere vie;
- impotenta functionala completa;
- cot tumefiat;
- deformat, cu diametrul antero-posterior aproape dublat.
La palpare, in plica cotului se simte o proeminenta pe care o face paleta
humerala.
Tendonul tricepsului brahial se reliefeaza ca o coarda, fiind marcat de doua
mici depresiuni laterale. Cele trei puncte de reper clasic ale cotului isi
schimba raportul.

Controlul pulsului si al sensibilitatii este obligatoriu pentru a constata

eventuala existenta a unor complicatii vasculo-nervoase.

Diagnosticul pozitiv
-se pune pe examenul clinic si radiologic, care in afara luxatiei precizeaza si
alte leziuni osoase.
Diagnosticul diferential:
 fractura supracondiliana
 -fractura de epicondil intern sau extern.

Evolutia este buna pentru o luxatie necomplicata, redusa cat mai repede
dupa traumatism.
Complicatiile constau in asociere de fracturi (epitrohlee, coronoida sau
olecran).

Tratament. Cu bolnavul culcat in decubit dorsal se ridica cotul luxat,

chirurgul impinge olecranul catre in fata si in jos, iar paleta humerala in
spate. Un zgomot special confirma reducerea luxatiei. Dupa aceasta
manevra, examenul functional si radiologic arata reducerea luxatiei.
La sfarsit, membrul superior se imobilizeaza in atela gipsata pentru 14 zile.
Daca a avut loc si o fractura la nivelul oaselor cotului, trebuie sa se intervina
chirurgical.
In afara luxatiilor posterioare care sunt cele mai frecvente, mai pot sa apara
si alte tipuri de luxatii de cot: luxatii externe, interne si divergente.

SUBLUXATIA CAPULUI RADIAL LA COPII MICI

(PRONATIA DUREROASA DE COT)
Este o afectiune specifica copilului mic intre 1-3 ani, care este adus la
consultatie cu membrul superior afectat balant, palma priveste spre interior,
iar miscarea de flexie a antebratului pe brat este foarte dureroasa si foarte
limitata.
Aceasta siptomatologie apare brusc, dupa ce asupra membrului superior s-a
efectuat o tractiune puternica in ax cu mana rasucita concomitent in
pronatie., iar copilul a fost ridicat cu o oarecare violenta.

Tratamentul este simplu:

- se apuca mana copilului, se trage usor de ea, facandu-se concomitent o
miscare de supinatie si de flexie a antebratului pe brat, moment in care se
percepe un mic declic ce indica reducerea luxatiei.
Mecanismul patogenic al acesteia este prezentat de o subluxatie a capului
radial ce ajunge sub ligamentul inelar in timpul actiunii.
Recidivele pot sa apara pana la varsta de 3 ani, dupa care dispar treptat.

LUXATIA TRAUMATICA DE ROTULA

Se produce rar pe un genunchi normal, intalnindu-se cel mai frecvent pe un
genunchi cu modificari anatomice discrete ce au un rol favorizant care pot
interesa scheletul (genum-valg, rotula mica si sus situata, tuberozitatea
anterioara atibiei situata extern, hipoplazia condilului femural extern) sau
planul musculo-aponevrotic periarticular (retractia aripioarei rotuliene
externe, insuficienta vastului medial, laxitatea capsulei si aripioarei rotuliene
mediane).
Agentul traumatic care produce luxtia poate sa actioneze direct asupra
rotulei sub forma unui soc pe fata interna a genunchiului ce impinge rotula
in afara.
Poate fi vorba si de un mecanism indirect, printr-o miscare fortata de flexie,
aductie si rotatie externa a gambei, in accidentele sportive.
Mai rar, luxatia se poate produce pribtr-o contractura violenta a
cvadricepsului, genunchiul fiind in pozitie valg accentuat.

Anatomie patologica.
Sunt mai multe tipuri de luxatii traumatice ale rotulei: luxatii laterale,
orizontale si vertical.

Luxatiile laterale se produc in miscarea de extensie a genunchiului, ele

fiind favorizate de oblicitatea tendonului rotulian.
Cand capsula articulara este laxa si traumatismul violent, aceasta trece peste
buza externa a trohleei femurale ce se opune revenirii la loc a rotulei,
producandu-se luxatia laterala externa incompleta. Cand agentul
traumatizant continua sa actioneze asupra genunchiului, cedeaza si aripioara
rotuliana, rotula basculand in jurul marginii interne si suprafata articulara a
ei se afla in contact cu fata externa a condilului femural.
In acest moment, rotula se afla in rotatie de 90° si se produce luxatia laterala
externa completa.

Luxatiile orizontale apar in situatia in care traumatismul actioneaza asupra

fetei anterioare a genunchiului, producand rotatia de 90° a rotulei in jurul
axului ei transversal.

Luxatiile varticale se produc printr-o rotatie de 90° in jurul axului vertical al

rotulei, in asa fel incat, se sprijina cu una din margini pe santul trohleei
femurale.

Simptomatologie
Luxatia externa incompleta se insoteste de o durere violenta asociata uneori
cu senzantia de cracment. Membrul inferior se afla cu gamba in extensie pe
coapsa, fara a putea face flexia, iar genunchiul apare lungit si turtit antero-
posterior.
La palpare, rotula se afla in afara trohleei, iar interior de rotula se simte
trohleea femurala.

In luxatia externa completa, gamba se fixeaza in usoara flexie, genunchiul

este turtit antero-posterior. Plaparea rotulei o arata trecuta complet pe fata
cutanata a condilului extren, trohleea femurala ramanand libera.
Cele doua forme de luxatie externa apar cel mai frecvent, celelalte doua,
foarte rar.

Examenul radiologic si cel clinic permit punerea diagnosticului de

certitudine.
Complicatii:
-luxatii deschise ce se intalnesc in situatii particulare
-luxatii ireductibile sunt, mai ales, externe complete cand sunt vechi,
genunchiul avand un aspect caracteristic.
-Luxatiile incoercibile si artroza femuro-patelara sunt alte complicatii ce pot
aparea.
-Luxatiile recidivante pot sa apara destul de frecvent si se produc cu ocazia
fiecarei miscari de flexie-extensie. Ele apar de obicei la subiectii ce prezinta
un genum-valg accentuat, o atrofie a buzei condilului extren sau o insertie
externa a tendonului rotulian.
Rotula prezinta o mobilitate exagerata in sens transversal, iar prin
impingerea ei laterala si flexie concomitenta a genunchiului provoaca o
durere asemanatoare cu cea a luxatiei.
 Tratament
Luxatiile de rotula se reduc usor, de preferat sub anestezie, se recurge la
procedeul extensiei (Valentin), cand membrul inferior se afla in extensie
completa, cu copsa flectata pe bazin si cu presiune directa asupra rotulei.

Alt procedeu este cel al flexiei (Mayo) ce consta in: flexia progresiva si
fortata a gambei pe coasta, aceasta din urma fiind in extensie fata de bazin.
Dupa reducere se imobilizeaza in aparat gipsat circular pentru 14 zile.

Tratamentul chirurgical se impune in cazurile de esec a reducerilor

ortopedice sau in cazul luxatiilor recidivante.
In luxatiile vechi sau cele habituale se foloseste procedeul Roux (mutarea
insertiei tendonului rotilian mai catre interior pe tibie) sau procedeul
mioplastic Ali-Krogius-Lecene.

TORTICOLIS
Este atitudinea vicioasa si permanenta a extremitatii cefalice care este
inclinata catre umar.
Apare in urma retractiei si scurtarii sterno-cleido-mastoidian (SCM) in doua
situatii: forma congenitala, cea mai frecventa si forma secundara.

Torticolisul congenital poate sa apara ca o afectiune singulara sau poate

coincide cu alte malformatii:
 keilognatopalatoschizis
 -picior stramb
 anomalii cervicale
 displaziei de sold etc.

Etiopatogenie.

Conform teoriei congenitale, torticolisul s-ar datora pozitiei vicioase

intrauterine, in care fatul are capul torsionat intr-o parte, comprima muschiul
SCM, mai ales in cazul unui oligoamnios (teoria Haller) sau umarul poate
apasa gatul razultand compresie arteriala, leziuni ischemice retractile ale
SCM similar unui sindrom Volkmann (teoria Voelker).

Teoria obstetricala sustine ca in timpul unei nasteri distocice, in special in

prezentatie pelviana, se provoaca o intindere cu torsiune a gatului, cu lezarea
concomitenta a SCM. In aceasta situatie, in muschi apare un hematom care
ulterior se fobrozeaza, ducand la retractie si scurtare secundara.
Pacientul prezinta o atitudine carcateristica a capului: este inclinat
spre umar si rotat spre umarul opus, umarul de partea lezata este mai ridicat,
iar SCM de partea inclinatiei este proeminent, ingrosat si scurtat, retractia
interesand mai ales capatul clavicular.
Copilul prezinta de asemeni, hemiatrofie si asimetrie cranio-faciala.
Toate aceste caracteristici se accentueaza in timp.

Torticolisul dobandit apare ca urmare a unor afectiuni de la nivel cervical.

Poate fi torticolis:
-cicatriceal
-muscular (dupa o miozita virala)
-osteo-articular (dupa morb Pott)
-spasmotic din hemiplegia infantila
-discopatia cervicala
-afrigore.
Tratamentul este exclusiv chirurgical si consta in rezectia capetelor sternal
si clavicular, dupa care se imobilizeaza in aparat gipsat tip Minerva sau cu
guler cervical inalt, in asa fel incat copilul „sa-si priveasca” leziunea.