ARTICOLE ORIGINALE
IMPORTANÞA VÂRSTEI PATERNE
ÎN SCHIZOFRENIE
Iasmina Dragomir*, Corina Mãrginean**, Liana Fodoreanu***, Melania Vâlcu****
Rezumat:
Existã dovezi cã anumiþi factori externi genereazã
un risc crescut pentru dezvoltarea schizofreniei. Studii
recente s-au axat pe analiza influenþei vârstei paterne
la naºterea individului. Se ºtie ca vârsta paternã
avansatã se coreleazã cu anumite afecþiuni ºi acest
risc crescut este atribuit mutaþiilor de novo survenite
cu vârsta la nivelul spermatogoniilor.
OBIECTIVE. Studiul urmãreºte evidenþierea
corelaþiilor între vârsta paternã la naºterea subiecþilor
farã antecedente heredocolaterale ºi schizofrenie.
MATERIAL ªI METODÃ. S-a urmãrit un lot de 90
de pacienþi de sex masculin, cu tulburãri din spectrul
schizofreniei (conform ICD-10 ºi DSM-IV): schizofre-
nie paranoidã, nediferenþiatã ºi hebefrenicã, tulburare
schizoafectivã tip depresiv ºi maniacal, internaþi în
Clinica de Psihiatrie Cluj-Napoca în perioada mai
2006 - iulie 2007, fãrã antecedente heredocolaterale
pentru afecþiuni din spectrul schizofreniei.
Parametrii urmãriþi au fost vârsta debutului bolii,
tipul de schizofrenie, perioada naºterii, scorurile
PANSS (P ºi N), severitatea bolii la internare (CGI-S),
vârsta pãrinþilor la naºterea subiecþilor, analizaþi
raportat la 4 grupe de vârsta paternã (< = 20 ani, 21-
30 ani, 31-40 ani, > = 41 ani).
REZULTATE. Cea mai mare incidenþã a
cazurilor de schizofrenie (48) precum ºi cea mai micã
vârsta medie a debutului (23,35 ani) s-a întâlnit la
descendenþii taþilor cu vârste între 21 ºi 30 de ani la
naºterea subiecþilor. Tipul predominant de boalã a fost
schizofrenia paranoidã. Simptomele pozitive (P mediu
= 29,46) au predominat la grupa de vârstã paternã 31-
40 de ani, iar cele negative (N mediu = 24,75) la grupa
21-30 de ani. Severitatea maximã a bolii (CGI-S = 5,6)
a fost întâlnitã la subiecþii din grupa 31-40 de ani
vârsta paternã. La grupa de vârsta paternã de peste 41
de ani la naºterea subiecþilor (avansatã), diferenþele
pentru vârsta debutului (tardiv) ºi scorul P (simptome
pozitive mai atenuate) au fost semnificative statistic.
CUVINTE CHEIE: vârsta paternã, schizofrenie.
INTRODUCERE
Etiopatogenia schizofreniei a suscitat un interes
crescut, din cele mai vechi timpuri pânã în prezent. În
cadrul teoriei multifactorialitãþii acestui grup de boli (1)
* Medic rezident an V psihiatrie adulþi, Clinica Psihiatrie I, str. Victor Babeº nr. 43, Cluj-Napoca
** Medic specialist psihiatrie adulþi, Clinica Psihiatrie I, str. Victor Babeº nr. 43, Cluj-Napoca
*** Profesor universitar, UMF Iuliu Haþieganu, Clinica Psihiatrie I, str. Victor Babeº nr. 43, Cluj-Napoca
**** Medic rezident anul II psihiatrie adulþi, Clinica Psihiatrie I, str. Victor Babeº nr. 43, Cluj-Napoca
28
Abstract:
There is evidence that external factors generate a
higher risk for schizophrenia. Recent studies have ana-
lyzed the influence of the paternal age at offsprings’
birth. It is known that advanced paternal age corre-
lates with certain disorders, due to the age-associated
increase in de novo mutations in spermatogonias.
OBJECTIVES. The study investigates the correla-
tions between the paternal age at subjects’ birth in a
cohort with no familial history of psychosis, and schiz-
ophrenia.
MATERIALS AND METHOD. Our cohort com-
prised 90 male patients, with schizophrenic disorders
(according to ICD-10 and DSM-IV): paranoid, undif-
ferentiated and disorganised schizophrenia, schizoaf-
fective disorder, depressive and manic type, hospital-
ized in the Psychiatric Clinic of Cluj-Napoca, from
may 2006 to july 2007, having no positive family his-
tory for psychosis.
The variables examined were the age at the onset
of the disorder, the type of schizophrenia, the season of
birth, the PANSS (P and N) scores, the severity of the
disorder (CGI-S) and the parents’ age at subjects’
birth, analyzed in conjunction with 4 intervals of
paternal age (< = 20, 21-30, 31-40, > = 41 years old).
RESULTS. The number of cases (48) and the ear-
liest inset age (23,35) were most frequently encoun-
tered in the group of paternal age between 21 and 30
years old. The main diagnosis was paranoid schizo-
phrenia. The positive symptoms (mean P = 29.46)
were prevalent at the group of 31-40 years old, and the
negative ones (mean N = 24,75) at the group of 21-30
years old. The maximal severity of disease (CGI-S =
5.6) was encountered among the patients from the
group of 31-40 years old paternal age. In the paternal
age group over 41 (advanced), the differences for the
onset age of the disorder (late onset) and the P score
(less evident positive symptoms) were statisticaly sig-
nificant.
KEY WORDS: paternal age, schizophrenia.
unanim acceptatã astãzi, existã din ce în ce mai multe
dovezi cã anumiþi factori externi genereazã un risc cres-
cut pentru dezvoltarea acestui tip de patologie (2),
incluzând factori toxici, infecþioºi, educaþionali, psi-
hosociali etc.
 Revista Românã de Psihiatrie, seria a III-a, vol. X, nr. 1-2, 2008

Studii recente, începând din 1958 (Johanson, nã (< 20 ani, 21-30 ani, 31-40 ani, > 41 ani) (figura 2).
1958, Gregory, 1959, Hare & Moran,1979) ºi pânã în
prezent (Malaspina & al. 2001, Brown, Schaeffer & al,
2002, Dalman & Allebeck, 2002, Sipos & al, 2004)
(cit.de”3”) s-au axat pe analiza influenþei vârstei pater-
ne înaintate la naºterea individului (3) ca factor de risc
independent (4, 5) pentru dezvoltarea schizofreniei, în
special în familiile fãrã antecedente pozitive (schizofre-
nia “sporadicã”) (4, 5, 6, 7). Fundamentul teoretic al
acestor studii este reprezentat de teoria erorilor de
copiere, propusã de Penrose (5, 8), conform cãreia
fiecare diviziune a celulelor seminale masculine poate
genera o nouã mutaþie, astfel încât riscul de mutaþii de
novo este mult crescut odatã cu înaintarea în vârstã a
tatãlui (ex. ADN seminal al unui tatã de 50 de ani a fost
copiat de peste 800 de ori) (5). Astfel se explicã ºi core- Figura 1. Repartiþia lotului în funcþie de diagnostic
laþia vârstei paterne înaintate cu riscul pentru alte ma-
ladii, cum ar fi acondroplazia, cancerul, retardul men-
tal, boala Alzheimer ºi autismul (5, 6, 9, 10).

OBIECTIVE
Studiul de faþã îºi propune sã evidenþieze corelaþiile
între vârsta paternã la naºterea subiecþilor din familii fãrã
încãrcãturã familialã pentru tulburãri din spectrul
schizofreniei ºi diverse caracteristici ale maladiei acestora.

MATERIAL ªI METODA
S-a urmãrit un lot de 90 de pacienþi de sex masculin,
cu tulburãri din spectrul schizofreniei (conform criteri-
ilor ICD-10 ºi DSM-IV): schizofrenie paranoidã,
schizofrenie nediferenþiatã, schizofrenie hebefrenicã, tul-
burare schizoafectivã tip depresiv ºi maniacal, internaþi
în Clinica Psihiatrie I în perioada mai 2006-iulie 2007.
Nici unul dintre subiecþi nu a avut antecedente familiale
pozitive pentru tulburari din spectrul schizofreniei.
Vârsta subiecþilor din lot a fost cuprinsã între 18 ºi
62 de ani, cu o medie de 34,28 ani. Majoritatea pacien-
þilor au fost diagnosticaþi cu schizofrenie paranoida (72
de cazuri, 80%), restul având diagnosticele de schizo-
frenie nediferenþiatã (13 cazuri, 14,45%), tulburare
schizoafectivã (4 cazuri, 4,45%) ºi schizofrenie hebe-
frenicã (1 caz, 1,15%) (figura 1).
Parametrii urmãriti au fost vârsta pãrinþilor la
naºterea subiecþilor, vârsta la debutul bolii, scorurile
PANSS (P ºi N), severitatea bolii la internare (CGI-S)
ºi sezonalitatea naºterii. S-au analizat diverºii parametri
menþionaþi mai sus, raportat la 4 grupe de vârsta pater-
Figura 2. Repartiþia lotului în funcþie de vârsta tatãlui
la naºterea subiecþilor
Pentru prelucrarea statisticã a datelor s-au folosit
testul de corelaþie Pearson ºi testul t student.
REZULTATE
S-au studiat posibilele corelaþii între parametrii
înregistraþi în întreg lotul (testul Pearson) ºi s-au obþi-
nut urmãtoarele rezultate cuprinse în tabelul 1.
Ulterior s-a aplicat testul t student pentru cele 4
subgrupe de vârstã paternã la naºterea subiecþilor în
raport cu fiecare dintre parametrii studiaþi pentru a evi-
denþia eventualele diferenþe semnificative.
Primul item luat în studiu a fost vârsta de debut a
bolii la pacienþi. Vârsta medie a debutului bolii pe lotul
studiat a fost de 24,51 ani, iar diferenþele semnificative
au fost cãutate pe cele 4 grupe de vârstã paternã
menþionate anterior.

Tabelul 1. Coeficienþi de corelaþie Pearson

VÂRSTA TATÃLUI VÂRSTA DEBUT P N CGI-S
VÂRSTA TATÃLUI 1
VÂRSTA DEBUT 0,199478094 1
P -0,063528202 -0,343749223 1
N -0,028483525 -0,26106241 0,00646138 1
CGI-S -0,066399521 -0,338394422 0,553807204 0,231557731 1

29
Iasmina Dragomir ºi colab.: Importanþa vârstei paterne în schizofrenie

Tabelul 2. Vârsta debutului vârstei paterne asupra tabloului clinic la internarea

Vârsta medie Vârsta debut pacientului, definit prin scorurile PANSS, mai precis
debut =24,51 scorul pentru simptome pozitive (P) ºi cel pentru simp-
sub 20 ani 24,51 31,75 tome negative (N).
Scorul mediu al simptomelor pozitive pentru
21-30 ani 24,51 23,35416667
întreg lotul a fost de 24,95, fiind apropiat ca valoare cu
31-40 ani 24,51 24,07142857 cel obþinut în primele douã grupe definite (sub 20 ºi
peste 41 ani 24,51 28,4 între 21 ºi 30 de ani vârsta paternã)
Dupã cum se observã ºi în figura 3, diferenþã sem- Tabelul 3. Scorul P
nificativã statistic a fost evidenþiatã la grupa de vârstã Scor P mediu Scor P
paternã peste 41 de ani, unde vârsta debutului bolii a =24,95
fost semnificativ crescutã faþã de medie (p one tail <
0.05) (figura 3). sub 20 ani 24,95 24
Deºi existã o diferenþã ºi la grupa de vârstã sub 20 21 - 30 ani 24,95 24,25
de ani, aceasta nu s-a dovedit a fi semnificativã din 31 - 40 ani 24,95 29,46
punct de vedere statistic.
peste 41ani 24,95 16,1
Urmãtorul parametru studiat a fost influenþa

Figura 3. Vârsta
debutului bolii

Figura 4.
Scorul P

30
 Revista Românã de Psihiatrie, seria a III-a, vol. X, nr. 1-2, 2008

Se remarcã existenþa unei diferenþe semnificative aceste rezultate nu s-au corelat cu o semnificaþie statis-
la grupa de vârstã paternã peste 41 de ani, unde a fost ticã la testul t student (figura 6).
înregistrat un scor P mediu de 16,1 (p two tails <0.05).
La grupa de vârstã 31-40 de ani, deºi existã o diferenþã Tabelul 5. Scorul CGI-S
numericã, aceasta nu s-a dovedit a fi semnificativã din
Scor CGI-S Scor CGI-S
punct de vedere statistic. Restul grupelor au avut scoruri
mediu=5,5
P foarte asemãnãtoare cu scorul P mediu (figura 4).
În ceea ce priveºte cuantificarea simptomelor sub 20 ani 5,5 5,25
negative (scor N), lotul s-a dovedit a fi relativ omogen, 21 - 30 ani 5,5 5,52
cu o medie a scorului de 23,85. 31 - 40 ani 5,5 5,6
peste 41 ani 5,5 5,2
Tabelul 4. Scorul N
Scor N mediu Scor N
Un alt parametru evaluat în studiu a fost sezonali-
=23,85
tatea naºterii subiecþilor. În lotul de faþã, procentul de
sub 20 ani 23,85 20,25 pacienþi nãscuþi primãvara ºi iarna (perioade de risc
21 - 30 ani 23,85 24,75 crescut) a fost apropiat ca valoare (54,44%) de cel al
31 - 40 ani 23,85 23,17 pacienþilor nãscuþi vara ºi toamna (45,55%). S-a calcu-
peste 41 ani 23,85 22,9 lat media vârstei paterne pe aceste douã grupe.

Tabelul 6. Sezonalitatea
Deºi diferenþa de scorul N mediu la subgrupul de
vârsta paternã sub 20 de ani a fost mai mare de 3 Iarna, Vara,
puncte, aceasta nu s-a dovedit a fi semnificativã din Primavara Toamna
punct de vedere statistic. Media vârstei paterne 29,9 30,1
În ceea ce priveºte severitatea tabloului psihopato-
logic prezentat de pacienþi la internare, acesta a fost
evaluat cu scorul CGI-S, media scorului pe lot fiind de Nu s-a evidenþiat o diferenþã semnificativã statistic
5,5 (tabelul 5). între mediile vârstelor paterne în funcþie de sezonul
Deºi la grupele de vârstã paternã sub 20 ºi peste 41 naºterii subiecþilor (figura 7).
de ani diferenþa de scor a fost de 0,25, respectiv 0,30

Figura 5. Scorul N

31
Iasmina Dragomir ºi colab.: Importanþa vârstei paterne în schizofrenie
Figura 6. Scorul CGI-S
Figura 7. Sezonalitatea
DISCUÞII
Schizofrenia paranoidã este recunoscutã ca fiind
cea mai frecventã formã întâlnitã în populaþie ºi ca
având un prognostic mai bun decât celelalte forme (1,
11, 12). Pornind de la premiza ca aºa-numita “schizo-
frenie sporadicã” sau “de novo” cum a fost recent
definitã este o entitate care se coreleazã mai mult cu
vârsta paternã decât cea cu încãrcãturã familialã (4, 5,
6, 7), putem afirma cã studiul de fatã susþine frecvenþa
32
crescutã a schizofreniei paranoide ºi în acest subgrup de
boli. Debutul tardiv al maladiei, la rândul sãu, este con-
siderat un factor de prognostic bun în evoluþia bolii (1,
11, 12). Corelând datele studiului cu aceastã informaþie,
putem presupune cã o vârstã paternã avansatã ar deter-
mina o evoluþie mai puþin devastatoare a afecþiunii.
În ceea ce priveºte prezentarea clinicã a pacientu-
lui, se poate lansa ipoteza unei simptomatologii pro-
ductive mai atenuate la subiecþii ai cãror taþi aveau
peste 41 de ani la naºterea lor, farã sã fie implicatã o
componentã negativã a simptomelor.
Datele din literaturã susþin o frecvenþã mai mare a
cazurilor de schizofrenie la subiecþii nãscuþi în lunile de
primãvarã ºi iarnã, (1,11,12), orientând spre ipoteza
etilologiei infecþioase a schizofreniei. Studiul de faþã nu
susþine o influenþã adiacentã reprezentatã de vârsta
paternã la naºterea subiecþilor în relaþie cu repartiþia pe
sezoane a naºterii pacienþilor schizofreni.
Anumite mãsuri generale de prevenþie a mutaþiilor
de novo la nivelul spermatogoniilor ar putea deveni efi-
ciente ºi în prevenþia schizofreniei (13).
CONCLUZII
Cel mai frecvent diagnostic stabilit dupã criteriile
ICD-10 ºi DSM-IV întâlnit în acest lot de pacienþi
suferind de tulburãri din spectrul schizofreniei, definite
ca “schizofrenie sporadicã” (AHC negative) a fost cel
de schizofrenie paranoidã (72 de cazuri, 80%).
La grupa de vârstã paternã de peste 41 de ani la
naºterea subiecþilor (vârstã paternã avansatã), diferen-
þele pentru vârsta debutului (debut tardiv) ºi scorul P
 Revista Românã de Psihiatrie, seria a III-a, vol. X, nr. 1-2, 2008
(simptome pozitive mai atenuate) au fost semnificative
statistic.
Severitatea bolii (CGI-S) ºi intensitatea simp-
tomelor negative (scor N) nu au înregistrat diferenþe
semnificative statistic în lot în funcþie de vârsta tatãlui
la naºterea pacienþilor. Nu au existat diferenþe statistic
semnificative între vârstele paterne la naºterea subiec-
þilor în funcþie de sezonul naºterii acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. Fodoreanu L. Elemente de diagnostic ºi tratament in psihia-
trie. Cluj-Napoca, Editura Medicalã Universitarã “Iuliu Hatieganu”,
2006, 246-250.
2. Gunnel D, Rasmussen F, Fouskakis D et al. Patterns of fetal
and childhood growth and the development of psychosis in young
males: a cohort study. American J Epidemiology 2003;158:291-300.
3. Zammit S, Allebeck P, Dalman C et al. Paternal age and risk
for schizophrenia. British J Psychiatry 2003; 183:405-408.
4. Sipos A, Rasmussen F, Harrison G et al. Paternal age and
schizophrenia: a population based cohort study. British Medical J
2004;29:305-311.
5. Gould J. The influence of paternal age on schizophrenia: An
expert interview with Dolores Malaspina, MD, MPH. Medscape
Psychiatry & Mental Health 2006;11(1).
6. Malaspina D, Corcoran C, Fahim C et al. Paternal age and spo-
radic schizophrenia: evidence for de novo mutations. American J
Medicine Genetics 2002; 114:299-303.
7. Dalman C, Allebeck P. Paternal age and schizophrenia: further
support for an association. American J Psychiatry 2002; 159:1591-
1592.
8. Brown A, Schaefer C, Wyatt R et al. Paternal age and risk of
schizophrenia in adult offspring. American J Psychiatry 2002;
159:1528-1533.
9. Hare E, Moran P. Raised paternal age in psychiatric patients:
evidence for the constitutional hypothesis. British J Psychiatry
1979;134:169-177.
10. Malaspina D, Harlap S, Fennig S et al. Advancing paternal
age and the risk of schizophrenia. Archives General Psychiatry 2001;
58:361-367.
11. Lieberman J, Stroup T, Perkins O. The american psychiatric
publishing textbook of schizophrenia. Washington DC, London:
America Psychiatric Publishing, Inc., 2006, 39-63.
12. Hales E, Yudofsky S, Talbott J. The american psychiatric
press textbook of psychiatry. Washington DC, London: American
Psychiatric Press, Inc., 1999, 426-451.
13. Martinez-Frias M, Herranz I, Salvador J. et al.A direct cam-
paign for the fathers to complete their families before the age of 35
may have an effect in the prevention of dominant mutations Spain
’88, American J Genetics 1988;31(4): 845-852.
***
33