1.3.

Obstacole în calea incluziunii

Principalele obstacole identificate în calea dezinstituționalizării/incluziunii sunt:
• lipsa în cadrul învățământului general a cadrelor pregătite în psiho-pedagogie specială,
necunoașterea limbajului mimico-gestual, insuficient personal de sprijin și în general
pregătirea insuficientă a întregului corp didactic și a celor specializați;
• insuficient personal de sprijin;
• curriculum insuficient adaptat pentru copiii cu deficiențe auditive;
• lipsa manualelor speciale, dotarea materială/infrastructura inadecvată a școlilor de masă
pentru a primi copii cu deficiențe de auz;
• neacceptarea implicită de către ceilalți copii, părinții și profesorii acestora (din școlile de
masă);
• rezistența personalului din școlile speciale dar și din școlile de masă;
• rezistența părinților copiilor din sistemul educațional de masă;
• informarea redusă a părinților copiilor cu deficiențe auditive referitoare la beneficiile pentru
dezvoltarea copilului în școala incluzivă;
• lipsa pregătirii familiei pentru a relaționa cu propriul copil.

Cooperarea intersectorială este insuficient dezvoltată (de exemplu: necunoașterea de către

Ministerul Educației a informației referitoare la copiii cu deficiențe de auz cu vârste între 1-3 ani
pentru a putea programa intervenția); în aceiași parametri se desfășoară și cooperarea cu
serviciile sociale. De altfel, întreg mecanismul de cooperare intersectorială a instituțiilor și
structurilor implicate în lucrul cu copiii cu deficiențe auditive este greoi și lipsit de funcționalitate
(pornind de la identificarea copiilor cu deficiențe auditive, cum ar fi schimburile de date între
Ministerul Educației + structurile sale și Centrul Republican de Audiologie și Protezare Auditivă sau
lipsa unei intervenții concertate cu serviciile de asistență socială, în special în cazul familiilor
vulnerabile).
Printre impedimentele - constatate în decursul cercetării - existente în coordonarea structurilor de
sprijin pentru implementarea educației incluzive se constată și lipsa unei baze de date coerente
intersectoriale pentru colectarea informațiilor cu privire la copiii cu CES.

Așadar, este necesară formarea adecvată a cadrelor din sistem (și completarea cu altele) și
crearea unor mecanisme de sensibilizare pentru schimbarea atitudinilor, a percepției asupra
incluziunii și a competențelor pentru a putea lucra cu această categorie de copii.
Sunt necesare revizuiri ale unor reglementări pentru a avea prevederi foarte clare în privința
atribuțiilor și răspunderilor persoanelor implicate.

Rolul și impactul activităților și proiectelor derulate de organizațiile neguvernamentale sunt

esențiale mai ales în ceea ce privește crearea și întreținerea serviciilor și structurilor de sprijin a
copiilor cu deficiențe de auz: depistarea și evaluarea precoce, servicii psihopedagogice și
psihologice (de multe ori susținute financiar), servicii de asistență (socială, specializată/medicală,
juridică etc.), formarea profesorilor de sprijin, adaptări curriculare, monitorizare ș.a.m.d.
Condiția esențială se referă, însă, la crearea unui mediu de învățare adaptat nevoilor de
dezvoltare și de învățare, precum și existența cadrelor didactice specializate care să realizeze
programele educaționale ce permit parcurgerea curriculumului, instruirea diferențiată și asigură
reușita incluziunii școlare. În cadrul educației incluzive, va fi identificată modalitatea prin care este
oferit suportul specializat necesar în contextul dizabilității auditive, va fi subliniat și promovat rolul
resurselor umane specializate - care dețin reale competențe profesionale privind copilul cu
dizabilitate auditivă și dezvoltarea acestuia - și vor fi susținute parteneriatele care oferă și creează
prin rețeaua formată un sistem de dezvoltare, de evaluare și monitorizare a rezultatelor, a
posibilelor riscuri, dar - mai ales - va promova exemplele de bune practici.

Copiii cu dizabilitate auditivă necesită acces la oportunități educaționale, de comunicare,

psihosociale și atitudinale prin care să beneficieze de mediul cel mai puțin restrictiv, dar cel
mai sensibil și adecvat nevoilor lor.

Aspectele care necesită a fi abordate în contextul dizabilității auditive în vederea asigurării

educației incluzive eficiente sunt:
• Screening-ul și depistarea deficitului auditiv încă din perioada neonatală, pentru a putea
asigura protezarea timpurie, dacă se impune, precum și includerea copilului în activități de
stimulare auditivă, antrenament auditiv și antrenament verbal;
• Consilierea părinților și programele de suport familial;
• Protezare timpurie, asistență specializată, monitorizare și evaluare continuă;
• Antrenament auditiv și antrenament verbal realizat de către specialiști, în vederea utilizării
optime și la potențialul maxim a câștigului auditiv asigurat de protezele auditive, optimizarea și
valorificarea resturilor auditive, dezvoltarea abilităților perceptiv-auditive, ce vor fi valorificate și în
dezvoltarea limbajului și a comunicării;
• Dezvoltarea abilităților de comunicare funcțională prin utilizarea sistemelor de comunicare
alternative și augmentative și a abordării comunicării totale;
• Dezvoltarea și implementarea adaptărilor curriculare necesare în vederea parcurgerii unui
curriculum bazat pe cunoștințe și deprinderi de lucru, în primul rând prin elaborarea unui plan de
intervenție personalizat pentru fiecare copil cu dizabilitate auditivă, plan ce conține obiectivele
vizate, strategiile și metodele utilizate, conținuturile, modalitățile de evaluare;
• Asigurarea personalului calificat, personalului de sprijin și a echipei multidisciplinare;
• Asigurarea, la nevoie, a serviciilor de interpretare în limbaj mimico-gestual;
• Asigurarea pregătirii vocaționale pentru elevii cu dizabilități auditive;
• Analiza și facilitarea perioadelor de tranziție pentru a asigura generalizarea abilităților
dobândite și punerea în acțiune a acestora.

Pași necesari pentru incluziunea copiilor cu dizabilități auditive

6.1. Intervenție timpurie
Copilul cu dizabilitate auditivă prezintă un risc ridicat de a înregistra serioase întârzieri în
dezvoltarea sa, în măsura în care, nevoile sale nu sunt întâmpinate cât mai timpuriu. În primul
rând, depistarea deficitului auditiv și identificarea gradului pierderii de auz constituie priorități,
eliminând riscul de deprivare senzorială auditivă timpurie.
Se recomandă implementarea serviciilor de intervenție timpurie, astfel încât - după depistarea
timpurie a deficitului auditiv - copilul nou-născut va fi inclus într-un program de intervenție timpurie,
în cadrul Direcției Asistență Medicală Spitalicească, în colaborare cu Centrul de Audiologie,
Protezare Auditivă și Reabilitare Medico-Pedagogică, în asociere cu CRAP (Centrul Republican de
Asistență Psihopedagogică) cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale, pentru a putea beneficia
de serviciile de suport, mai ales cele care vizează protezarea, dar și asigurarea serviciilor de
antrenament auditiv și antrenament verbal, precum și consilierea părinților. Copilul cu dizabilitate
auditivă va beneficia de o evaluare complexă (medicală, audiologică, psihopedagogică,
psihologică) în urma căreia se va întocmi planul de servicii personalizat. În funcție de resursele
financiare, se pot constitui echipe de specialiști în intervenție timpurie, care să se deplaseze la
domiciliul copilului pentru a realiza activitățile de stimulare timpurie și intervenție psihopedagogică.
Se recomandă elaborarea unui protocol privind dezvoltarea parteneriatelor, cu asumarea de către
fiecare partener a responsabilităților.

Centru de resurse și servicii de suport

Înființarea unui centru de resurse și servicii de suport pentru copiii cu dizabilitate auditivă va
permite realizarea unei monitorizări a numărului de copii cu dizabilitate auditivă ce se află în
învățământul de masă (incluziv), dar și în cel special. Se va realiza o bază de date și o evidență

clară și acurată a copiilor cu dizabilitate auditivă și a serviciilor educaționale și terapeutice de care

beneficiază. Acest centru va funcționa într-un parteneriat strâns cu CRAP, SAP (Serviciul de
Asistență Psihopedagogică) regionale, Direcții de Asistență precum Direcția de Asistență Medicală
Spitalicească, Centrul de Audiologie, Protezare Auditivă și Reabilitare Medico-Pedagogică. Centrul
va include cabinete de abilitare și reabilitare a copilului cu dizabilitate auditivă, va efectua evaluări
în vederea propunerii intervențiilor psihopedagogice, va funcționa atât ca un centru de resurse
pentru copiii cu dizabilitate auditivă care sunt cuprinși în sistemul de învățământ general, dar și ca
un centru rezidențial pentru copiii cu dizabilitate auditivă severă (care nu prezintă, în acel moment,
nivelul de dezvoltare și de cunoștințe, dar și caracteristici ale comunicării care să asigure facilitarea
incluziunii).
O altă responsabilitate a centrului va consta în promovarea exemplelor de bune practici în
cadrul unor ateliere de lucru pentru autorități educaționale, specialiști și părinți. Aceste
ateliere de lucru vor fi organizate în parteneriat cu CRAP, SAP și organizații neguvernamentale.
Principiile care vor sta la baza procesului de incluziune constau în analiza detaliată și evaluarea
pentru fiecare copil cu dizabilitate auditivă a mediului educațional care susține cel mai bine nevoile
lui de dezvoltare, comunicare și învățare, precum și pregătirea acelor etape și acelor servicii care
să permită incluziunea a cât mai multor copii pe viitor. Luarea deciziilor privind incluziunea unui
copil cu dizabilitate auditivă se va realiza doar în urma acestor analize și identificare a resurselor.

Dezvoltarea resurselor umane

Resursele umane reprezintă unul dintre factorii de reușită a unor servicii de calitate, pregătirea
acestora bazându-se pe dezvoltarea unor competențe generale în domeniul psihopedagogiei
speciale, respectiv a unor competențe specifice în contextul dizabilității auditive și anume
competențe de evaluare, de proiectare și planificare a intervenției psihopedagogice, dar și
competențe transversale, de comunicare și utilizare a tehnologiei și a sistemelor de comunicare
alternative și augmentative, munca în echipa multidisciplinară și realizarea parteneriatelor
reprezentând o prioritate. Este esențial, ca în primul rând, sa fie cunoscute implicațiile dizabilității
auditive în dezvoltare, comunicare, învățare, dar să fie cunoscute și strategiile specifice de
intervenție psihopedagogică și a modalităților în care se oferă sprijin.
O etapă importantă a dezvoltării competențelor specialiștilor constă în pregătirea inițială a acestora
în domeniul psihopedagogiei speciale, în vederea dezvoltării unor competențe profesionale și a
unor competențe transversale ce asigură o intervenție psihopedagogică de calitate. Această
pregătire inițială se realizează de către programele universitare ce asigură un plan de
învățământ și un curriculum actualizat și racordat la principiile și conținuturile unui plan de
învățământ modern, prin care sunt transmise noțiuni teoretice și cunoștințe actuale din literatura de
specialitate.
Dintre competențele profesionale amintim:

• evaluarea complexă a copilului cu dizabilitate auditivă prin utilizarea modalităților de evaluare

și a instrumentelor de evaluare ce permit realizarea profilului de dezvoltare pentru fiecare
copil/elev cu dizabilitate auditivă;
• planificarea și proiectarea intervenției psihopedagogice de calitate prin aplicarea celor mai
eficiente strategii, tehnici și metode;
• facilitarea incluziunii prin dezvoltarea programelor educaționale-suport ce facilitează
înțelegerea și învățarea și asigură experiențe de învățare reușite ș.a.m.d.
Competențele transversale se referă la:
• abilitatea de a lucra într-o echipă multidisciplinară
• capacitatea de autoevaluare și respectarea principiilor deontologice ș.a.m.d.
În formarea inițială a fiecărui specialist sunt importante stagiile de practică efectuate pe parcursul
anilor de studiu, o practică observațională și psihopedagogică, ce facilitează și asigură formarea
competențelor. Pregătirea inițială se realizează în cadrul Facultății de Psihologie și
Psihopedagogie specială din cadrul Universității de Stat "Ion Creangă" din Chișinău.
Formarea continuă și dezvoltarea competențelor profesionale ale specialiștilor reprezintă o
componentă esențială a pregătirii acestora. Formarea continuă trebuie să se realizeze prin
cursurile de formare ce abordează problematica dizabilității auditive. Acestea pot fi organizate în
parteneriat cu instituții din România, cum ar fi Departamentul de Psihopedagogie Specială din
cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, sau alte universități. Formarea continuă poate fi
realizată prin cursuri de formare, școli de vară/iarnă sau ateliere de lucru.
Cursurile de formare continuă pot aborda teme specifice în educația și intervenția psihopedagogică
la copilul/elevul cu dizabilitate auditivă. Cursurile se pot realiza în vederea stabilirii unui grup de
experți/ formatori naționali, care să devină mentori și persoane resurse pentru ceilalți specialiști.
Experții/formatorii naționali pot activa în cadrul fiecărui SAP (Serviciul de Asistență
Psihopedagogică), asigurând astfel sprijin specializat în momentul în care acesta este solicitat de
către școlile unde sunt copii/elevi cu dizabilități auditive.
Experții/formatorii naționali pot organiza la rândul lor, în cadrul CRAP (Centrul Republican de
Asistență Psihopedagogică), cursuri de formare pentru cei care vor deveni profesori de sprijin în
instituțiile incluzive, dar și pentru cadre didactice de alte specialități ce activează în aceste școli -
pentru a se familiariza cu aspectele ce țin de dezvoltarea, comunicare și învățarea copilului cu
dizabilitate auditivă. Experții formați pot organiza întâlniri periodice cu profesorii psihopedagogi
și cadrele didactice pentru a aborda diverse problematici, de a discuta în cadrul studiilor de caz
realizate modele de bune practici, de a împărtăși experiențe și de disemina rezultate pozitive și
experiențe reușite.
Cadrele didactice manifestă o atitudine deschisă față de incluziune în momentul în care dețin mai
multe informații legate de particularitățile de dezvoltare, comunicare și învățare ale copilului cu
dizabilități. Dintre strategiile de suport pentru cadrele didactice menționăm:
• oportunități privind dezvoltarea și dobândirea cunoștințelor privind implicațiile dizabilității și
strategiile de evaluare și intervenție;
• acces la ghiduri metodologice și materiale informaționale cu recomandări privind instruirea
diferențiată și individualizată;
• experiențe directe cu persoanele cu dizabilități pe parcursul pregătirii profesionale;
• programe de mentorat, mai ales pentru cadrele didactice debutante;
• pregătire de specialitate în ceea ce privește problematicile specifice precum stiluri de învățare,
limbaj și comunicare, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea comportamentelor adaptative,
 dezvoltarea abilităților vocaționale ce țin de copilul cu dizabilitate auditivă, dar și aspecte ale
proiectării procesului educațional;
• adaptări curriculare necesare în funcție de profilul și nevoile de învățare ale elevilor;
• modalități de evaluare ce reflectă cu acuratețe performanțele și progresul elevilor.
Aceste ateliere de lucru pot aborda teme specifice - de exemplu "implicațiile educaționale ale
dizabilității auditive" - prin care participanții pot accesa informații legate de anumite caracteristici de
dezvoltare, comportamentale și de învățare.
Beneficiile atelierelor de lucru vizează mai ales aspectele practice și aplicative, dobândirea unor
abilități eficiente, abordarea unor problematici care derivă din situațiile și activitățile zilnice,
oportunități de a discuta și de a împărtăși idei și experiențe cu alți specialiști, crearea unei rețele
de suport formată din psihopedagogi, profesori de sprijin, logopezi, audiologi, psihologi,
consilieri și asistenți sociali. Atelierele de lucru pot fi organizate cu sprijinul organizațiilor
nonguvernamentale, a căror implicare este importantă pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă și
pentru a asigura resursele pe care sectorul public nu le poate susține întotdeauna, mai ales pe o
perioadă îndelungată. Organizațiile nonguvernamentale pot asigura procesul de follow-up al
acțiunilor întreprinse menționate anterior.

6.5. Curriculum național vs. curriculum adaptat

Dezvoltarea unui curriculum dinamic și flexibil reprezintă o prioritate în implementarea procesului
de incluziune educațională a copilului cu dizabilitate auditivă. În primul rând, parcurgerea unui
curriculum național, în condiții de reușită și eficiență pentru elevul cu dizabilitate auditivă, poate
avea loc doar prin realizarea adaptărilor curriculare necesare ce susțin procesul de învățare.
Adaptările curriculare includ: modelarea sarcinilor în funcție de interesele copilului, oferirea de
alternative, acceptarea răspunsurilor, activități secvenționale, crearea oportunităților de a exersa și
consolida cunoștințele nou învățate, dar mai ales fac referire la modalitățile de evaluare care
trebuie să reflecte adevăratele progrese ale elevului cu dizabilitate auditivă.
Se impune elaborarea unor materiale-resursă pentru specialiști. Pentru a elabora aceste
materiale, ce vor constitui o resursă importantă, se va constitui un grup de lucru ce va elabora
aceste ghiduri metodologice. Grupul de lucru va fi alcătuit din factori de decizie, parteneri
educaționali, specialiști, organizații neguvernamentale.
Elaborarea unui ghid privind curriculumul adaptat și instruirea diferențiată pentru elevii cu
dizabilitate auditivă, ghiduri metodologice, manuale de bune practici pentru specialiști. Ghidurile
vor face referire la modalitățile prin care se creează un mediu de învățare adecvat pentru elevul cu
dizabilitate auditivă care este inclus în învățământul de masă, începând cu organizarea clasei și
poziționarea elevului pentru a facilita accesul la informație și percepția auditivă. Ghidul va face
referire neapărat la sistemele de comunicare utilizate în clasă (bazate pe abordarea comunicării
totale, incluzând limbajul verbal oral și scris, labiolectură, limbajul mimico-gestual), atât în vederea
facilitării înțelegerii conținuturilor prezentate, dar și de încurajare a interacțiunilor dintre copiii cu
dizabilități și colegii de clasă ai acestora. Se va face referire și la modalitățile de optimizare a
resturilor auditive, a utilizării zilnice a protezelor auditive, implantului cohlear, pentru un câștig
maxim, a dezvoltării abilităților de comunicare funcționale. Ghidul va cuprinde recomandări privind
dezvoltarea abilităților socio-emoționale și a comportamentelor adaptative.
Un alt ghid va face referire la adaptarea programelor și obiectivelor educaționale pentru
copilul cu dizabilitate auditivă. Vor fi identificate standardele minime de performanță pentru
fiecare arie curriculară pentru fiecare nivel de studiu. Ghidul va fi elaborat în cadrul unui grup de
lucru format din autorități educaționale centrale și locale, specialiști din cadrul CRAP și SAP,
specialiști, cadre didactice.

Cel mai mare risc constă într-o incluziune fără nici un suport. Incluziunea nu este doar socială
- deși sunt multiple beneficiile în dezvoltarea abilităților socio-emoționale atât la copiii cu
dizabilitate, cât și la cei fără dizabilități - ea trebuie să fie totală, cu accentuarea performanțelor și
progreselor școlare, nivelul deprinderilor instrumentale, volumul și calitatea cunoștințelor și
deprinderilor de lucru, accesul la evaluările naționale.
Un factor decisiv în reușita incluziunii constă în resursa umană calificată. În primul rând cadrele
didactice de la clasă trebuie să fie pregătite pentru a gestiona clasa în care se află și elevul cu
dizabilitate auditivă, atât pentru a evita situațiile de discriminare negativă, dar și pozitivă, de a
facilita interacțiunile dintre elevi, de a motiva copiii (cu și fără dizabilități) pentru învățare, de a-și
forma propria identitate, de a participa activ la procesul de învățare. Se recomandă formarea
cadrelor didactice de la clasă privind aspectele definitorii și caracteristice ale dezvoltării și
comunicării copilului cu dizabilitate auditivă.
Profesorul de sprijin va constitui o prezență continuă, ce va acorda suport pentru copilul cu
dizabilitate auditivă, dar va face parte și din echipa multidisciplinară a copilului. Se are în vedere ca
fiecare copil cu dizabilitate auditivă să beneficieze de existența unui profesor, psihopedagog și/sau
profesor de sprijin. Se va lua în considerare sursa finanțării profesorului de sprijin, știind că de cele
mai multe ori aceste posturi încarcă bugetele școlilor, iar numărul copiilor incluși alocați unui
profesor de sprijin este mult prea mare, ceea ce nu permite desfășurarea optimă a serviciilor de
sprijin și beneficiul maxim pentru copil. Profesorul de sprijin, pe lângă activitățile realizate în
parteneriat, la clasă, trebuie să beneficieze de o cameră de resurse, fiind și aici importantă
identificarea resurselor financiare necesare dotării unei astfel de camere, nu doar cu resurse
materiale (obiecte, jucării, jocuri), dar și cu instrumente de evaluare și resurse bibliografice.
Incluziunea copiilor cu dizabilități auditive a fost considerată întotdeauna ca fiind un proces dificil,
ca urmare a nevoilor de comunicare diferite care sunt utilizate. Pentru copilul cu dizabilitate
auditivă, nu trebuie să avem în vedere doar accesul la educație, dar și interacțiunile directe și
indirecte cu colegii de clasă și cu celelalte persoane din cadrul școlii (conducerea școlii, psiholog,
consilier școlar, asistent medical, asistent social etc.), existând tendința de izolare a copilului cu
dizabilitate auditivă, mai ales dacă nu sunt împărtășite aceleași sisteme de comunicare, copilul cu
dizabilitate auditivă pierzând o serie de oportunități în interacțiune și informații.
Existența unui interpret în limbajul mimico-gestual, dacă e nevoie, nu este o soluție sustenabilă
și realizabilă în acest moment pentru Republica Moldova, nici financiar, nici logistic. Interpretul
în limba mimico-gestual ar putea deveni o barieră în inițierea și menținerea interacțiunilor directe
între copii. Se recomandă deci mare atenție în gestionarea acestor situații, în proiectarea și
realizarea unui mediu sensibil și responsiv la nevoile de comunicare ale copiilor cu dizabilitate
auditivă și la eliminarea posibilității de izolare, dar și a apariției unor tulburări emoționale și
comportamentale, ca urmare a unui mediu neadecvat.
Recomandăm ca și bibliografie următoarele titluri care abordează avantaje și dezavantaje ale
incluziunii copiilor cu dizabilitate auditivă în învățământul de masă (general):

1. Scopul și obiectivele proiectului "Familie puternică pentru fiecare copil"

Proiectul acorda asistență autorităților Republicii Moldova în efortul lor de a consolida sistemul de
îngrijire și protecție a copilului, de a aborda comprehensiv necesitățile copiilor vulnerabili și
familiilor lor și de a acoperi lacunele în accesul acestora la servicii sociale și educaționale de
calitate, inclusiv la sisteme de prevenire și protecție a copiilor de separarea de familie, violență,
abuz, neglijare și exploatare.
Proiectul este implementat la nivel național și local în Republica Moldova. La nivel național,
Proiectul susține Ministerul Educației, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei si Ministerul
Sănătății în procesul de reconfigurare a sistemului rezidențial de îngrijire a copilului, consolidarea
sistemului de învățământ pre-universitar care să ofere educație incluzivă copiilor cu necesități
educaționale speciale, consolidarea sistemului național de protecție a copilului pentru a preveni
separarea de familie și a acorda îngrijire și protecție potrivită copiilor rămași fără îngrijire
părintească.
La nivel local, proiectul consolidează capacitățile APL în 11 raioane în procesul de dezvoltare
strategică a îngrijirii și protecției potrivite a copiilor prin susținerea dezvoltării unui sistem integrat
de servicii educaționale și sociale pentru copii și familii, care include un sistem eficient de
prevenire a separării copiilor de familie, dezinstituționalizare a copiilor din sistemul rezidențial de
îngrijire, servicii educaționale și sociale de sprijin familial.

2. Domeniul de aplicare a Viziunii Strategice

AO "Parteneriate pentru fiecare copil" este în căutarea unui consultant internațional pentru
elaborarea unei viziuni comprehensive privind sistemul de servicii educaționale și de suport
specializat pentru copii cu dizabilități auditive în Republica Moldova și familiile lor.

3. Scopul Viziunii:
Viziunea strategică urmează să specifice totalitatea de servicii educaționale și de suport
specializat pentru copii cu dizabilități auditive necesare care să asigure accesul copiilor la servicii
educaționale și de suport specializat de calitate, necesitatea reală în fiecare tip de servicii,
necesitățile și soluțiile pentru consolidarea personalului care lucrează cu categoria respectivă de
copii și să propună Ministerului Educației soluții fezabile pentru reconfigurarea/modernizarea
sistemului educațional în beneficiul acestor copii.

Viziunea va elucida:

• Modelul sistemului educațional pentru copiii cu dizabilități auditive relevant pentru contextul
Republicii Moldova: sistem segregat, sistem incluziv, sistem combinat/mixt cu specificarea
avantajelor pentru modelul propus.
• Descrierea sistemului de servicii educaționale (pre-școlare și pre-universitare) și de
profesionalizare pentru copii cu dizabilități auditive.
• Descrierea suportului specializat necesar pentru integrarea copiilor cu dizabilități auditive în
sistemul de învățământ general pe niveluri ale sistemului educațional: preșcolar, școlar,
profesional: adaptări, sistemele de comunicare, elaborări de manuale, necesități de personal
specializat, instruirea cadrelor didactice/educatorilor. Descrierea mecanismului de oferire a
suportului specializat pentru sistemul educațional (incorporat, adițional, etc.).
• Descrierea procesului de incluziune treptată a copiilor cu dizabilități auditive în sistemul
general de educație.
• Posibilitățile, condițiile și resursele necesare pentru instruirea cadrelor didactice, educatorilor,
altor specialiști implicați în educația copiilor cu dizabilități auditive în utilizarea sistemelor de
comunicare.
• Formularea recomandărilor pentru stabilirea legăturii cu alte sisteme: sănătate, asistență
socială în scopul asigurării intervenției timpurii și a suportului necesar.

Metodologie:
• Analiza raportului de evaluare a instituțiilor rezidențiale pentru copii cu dizabilități auditive din
Hârbovăț și Cahul;
• Analiza Studiului de fezabilitate a sistemului de educație preșcolară și învățământ
preuniversitar pentru copiii cu deficiențe de auz din Moldova;
• Interviuri cu reprezentanți ai Ministerelor Educației, Sănătății, Muncii, Protecției Sociale și a
Familiei și altor structuri de interes național și local;
• Interviuri cu angajații relevanți ai ministerelor de resort și structurilor acestora la nivel local;
• Interviuri / focus grupuri cu ONG-uri care lucrează cu copiii cu deficiențe de auz;
• Interviuri / focus grupuri cu copiii cu deficiențe de auz și părinții lor;
• Analiza altor documente și politici relevante.

Etape de lucru

22
Etapa de Activitatea-cheie Output
lucru
Prima etapă Revizuirea Termenilor de Referință Planul de lucru și procesul de
cu accent pe metodă și pregătirea evaluare elaborat
planului de lucru.
Analiza documentației oferite.
Discuție cu reprezentanții PPFC.
A doua etapă Colectarea datelor prin Informații primare colectate
intervievare, vizite în teren, discuții
în focus grup, etc.
A treia etapă Elaborarea viziunii strategice. Viziunea strategică.
A patra etapă Distribuirea raportului preliminar de A doua versiune a Viziunii
evaluare Ministerului Educației și strategice.
P4EC și includerea feedback-ului.
A cincea etapă Atelier de lucru pentru prezentarea, Contribuția constituenților în
consultarea și finalizarea Viziunii versiunea finală a Viziunii
strategice. strategice.
Versiunea finală a Viziunii
strategice.