3 Prietenia a fost dintotdeauna un subiect pe care l-am tratat cu multă suspiciune.

Niciodată nu am
avut mulți prieteni pentru că, pur și simplu, mi-a fost și îmi este greu să întemeiez o legătură atât de
strânsă cu cineva.

Dar mai există oare prietenie ? Pot spune că după toate experiențele nefericite pe care le-am trăit de-
a lungul vieții mele de adult în coacere, am început să am mari îndoieli cu privire la această relație
dintre oameni, pe care o numim atât de ușor, prietenie. Consider că trăim într-o lume în care prietenia
și-a pierdut sensul original, căpătând forme pe care eu le dezaprob și cu care nu mă identific. Nu mă
înțelege greșit, nu sunt o persoană frustrată sau depresivă sau care nu mai găsește un scop în a trăi și
nu mai percepe frumusețile vieții. Nu! Sunt, însă, un om care poate vedea bine dincolo de aparențe, de
ceea ce își doresc să transmită oamenii pe care îi observ, un om care nu se lasă păcălit de zâmbete
false și măști potrivite situației.

Prietenia ar trebui să însemne sfat bun, umăr pe care să-ți plângi disperarea, ajutor, privire caldă,
sinceritate, bunătate, râset, joacă, sprijin, miros de cafea, palme împreunate, siguranță…Astăzi greu
mai regăsim o fărâmă dintre aceste pansamente sufletești. Și asta mă întristează. Nu îmi vine să cred
cât de naivi sunt oamenii, crezând că vor reuși mai bine în viață dacă îți pun bețe în roate, dacă nu dau
doi bani pe încrederea pe care le-ai acordat-o la un moment dat, dacă îți zâmbesc și se prefac atunci
când sunt cu tine, pentru a te trăda în clipa când au ieșit pe ușă, cu atât de multă ușurință.

De multe ori am crezut că problema este la mine și mă lăsam măcinată de aceste gânduri. Apoi am
stat și am observat cu atenție ce se petrecea în jurul meu, între alți oameni care își spuneau „prieteni”.
Așa mi-am dat seama că nu aveam eu o problemă, problema este în noi toți. Vorbim foarte urât pe la
spate despre oameni care ne-au ajutat la greu, oameni care s-au deschis în fața noastră. Și a avea
încredere în cineva astfel încât să fii dispus să-i împărtășești lucruri personale, bine ascunse, înseamnă
foarte mult și ar trebui apreciat și respectat. Invidiem succesul altora, aruncăm în stânga și în dreapta
felicitări fățarnice, ne folosim de secrete dezvăluite în momentele de slăbiciune ale altora. Decât așa,
mai bine deloc!

Oamenii inteligenți au mult mai puțini prieteni sau deloc. Am citit mult despre asta și am ajuns să
fiu de acord întru totul. Un om care are un nivel de inteligență ridicat își va da seama mult mai ușor de
adevăratul caracter al oamenilor din jurul său. Îi va fi mult mai facil să discearnă între sinceritate și
prefăcătorie. Din acest motiv, acești oameni tind să devină singuratici decât să se compromită în relații
de fațadă. Este adevărat și rezonez și cu faptul că întotdeauna trebuie să lași loc de „bună ziua” și că
un grad de diplomație trebuie să își facă loc întotdeauna. Știu, însă, că diplomația este prost înțeleasă
uneori sau de cele mai multe ori. Buna creștere și respectul față de semeni nu înseamnă să treci cu
vederea dedesubturile unei relații și sa continui în acest fel cu cineva.

Aș vrea ca acest articol să fie doar un fel de teaser și să dezvolt foarte mult această temă în
articolele următoare. Este o temă pe care nu aș vrea să o trec cu vederea, o temă pe care mi-aș dori să
o discutăm foarte mult aici pe pagină. Îmi poți scrie despre experiența ta, despre trăirile tale și putem
rupe împreună firul în patru.