Inseparabilitatea cuantică

(în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai
multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez
„entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”.

În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu
poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente
corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt
separate spațial.

Este un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice
entanglate sunt legată între ele în așa fel, încât un obiect separat nu mai poate fi descris fără
a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de
interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale
sistemelor depărtate. De exemplu, mecanica cuantică declară că spinul unui obiect cuantic
este nedeterminat, atâta vreme cât nu se intervine fizic pentru a-l măsura. Măsurarea stării
cuantice a unui număr de particule duce la un rezultat impredictibil, pentru care într-o serie
de măsurări la o jumătate din ele rezultă spinul în sus, iar la cealaltă jumătate spinul în jos.
Dar dacă aceleași măsurări se fac cu particule entanglate, rezultatele sunt total predictibile.
Când se măsoară starea a două particule entanglate, dacă starea uneia din ele este de
exemplu cu spinul-sus, starea celeilalte particule este întotdeauna cu spinul-jos, indiferent de
distanța dintre ele. Pentru a explica acest gen de rezultate au fost inventate teorii ca teoria
variabilelor ascunse. Dar dacă această teorie ar fi valabilă, variabilele ascunse ar trebui să
fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule.
Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se schimbe instantaneu în
momentul măsurării proprietăților particulei cuplate (entanglate). Dacă variabilele ascunse nu
ar „comunica” între ele atunci când distanța dintre particule e mare, datele statistice ar
satisface inegalitatea Bell, dar e dovedit experimental că inegalitatea Bell se violează, după
cum a prezis teoretic și mecanica cuantică.

Fenomenul de colapsare a funcției de undă dă impresia că actul de măsurare a unui obiect

influențează instantaneu pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două
obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică
„nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid.

Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea

cuantică, teleportare cuantică experimentală.

Odată ce ai întâlnit pe cineva și v-ați dat mâna, sunteți inseparabili

pentru totdeauna. – Bruce Rosenblum(profesor de fizică la
Universitatea din California – Santa Cruz)
Felicitări Cosmin pentru subiectul ales….îndrăzneț și interesant de altfel.
Pot doar să spun că atâta timp cât nu înțelegem cine și ce suntem noi oamenii cu adevărat și care este
adevăratul sens al existenței noastre nu o să facem altceva decât să suferim, să ne victimizăm și să îi
acuzăm pe alții de suferințele noastre .
Ceea ce ai prezentat tu în articol, din punctul meu de vedere este un lucru în care cred și sunt perfect de
acord cu explicațiile pe care le-ai dat. Subiectul este unul sensibil și greu de digerat. Și pentru mine ar fi
fost dacă l-aș fi citit acum un an sau doi. Din fericire nu am avut de suferit din cauza acestor probleme dar
până la urmă sunt simple dezamăgiri la fel ca multe altele din cauza cărora suferim pe parcursul acestei
vieți. Ne legăm de oameni și de lucruri; îi legăm pe oameni de noi, ne e frică să nu plece de lângă noi, le
cerem să ne iubească, cerem promisiuni, facem jurăminte, credem că oamenii ne aparțin și avem dreptul
asupra lor, ca apoi, într-o bună zi să ne dăm seama că aceștia ,,ne pot înșela”, nu mai simt pentru noi ce au
simțit la început, nu mai fac față așteptărilor noastre sau pur și simplu își încetează existența la nivel fizic și
uite că începe suferința, drama, nefericirea, durerea.
Esența a ceea ce suntem noi cu adevărat, Sinele nostru este iubire și armonie. Dar egoul, Sinele fals este cel
care din cauza căruia suferim. Egoul este însă o iluzie, iluzia unor dorințe și ambiții pe care omul le
identifică ca fiind proprii. Am citit acum mult timp un citat care se potrivește cu subiectul dar nu numai și
care spunea așa: ,,Nu am așteptări de la nimeni. Decât să fiu dezamăgit prefer să fiu surprins”. Mi-a plăcut
tare mult și îl pun în aplicare de atunci…și el funcționează iar eu sunt liniștită și asta e tot ce contează
pentru mine.
Ceea ce doresc să menționez este că în urma unor lungi introspecții pe care le-am avut cu mine însămi
datorită unor întrebări existențiale pe care dintr-o dată mi le-am pus așa din senin…….. într-o frumoasă zi,
totul s-a schimbat. Eu m-am schimbat, mi-am shimbat percepția pe care o aveam asupra oamenilor, a
lucrurilor, a întregii vieții……și m-am eliberat. Sunt liniștită, împăcată cu mine însămi, mândră de mine,
mă accept așa cum sunt și îi accept pe ceilalți, știu că o să fac față cu succes oricăror provocări și mai știu
că sunt mult mai mult decât am crezut vreodată că sunt.
Oamenii reacționează în concordanță cu ceea ce sunt ei și cu ceea ce îi definește și acest lucru nu are nicio
legătură cu noi. Am înțeles că nimeni nu mă poate face să sufăr decât dacă eu permit acest lucru și că nu
trebuie să iau personal nimic din ce mi se întâmplă.
,,Totul este spre binele meu și al întregului Univers” cum foarte bine ai spus într-un articol.
Mulțumesc pentru articol și pentru cele pe care voi avea plăcerea să le citesc!

Reply

 Cristina says
02/10/2017 at 20:16

Buna Dara,
Am eu un comentariu la ce ai scris: “Oamenii reacționează în
concordanță cu ceea ce sunt ei și cu ceea ce îi definește și acest lucru
 nu are nicio legătură cu noi.” Suntem responsabili 100% de ceea ce
ni se intampla, deci si de ce fac oamenii vis-a-vis de noi sau in
preajma noastra. O chestie foarte desteapta pe care am aflat-o candva
si in care cred spune asa: eu te creez pe tine care ma creezi pe mine
care te creez pe tine care ma creezi pe mine care….
Suntem interconectati si urmatorul nivel de constientizare este sa
realizezi felul in care transformi oamenii si locul unde te afli.
Iar in legatura cu articolul, parerea mea este ca in momentul in care
ii dai partenerului toata libertatea de care are nevoie (probabil asta
inseamna absenta posesivitatii), nu va exista nici gelozie si nici
gandul cuiva de a alaturi de altcineva.
Toate cele bune.

Sunt de acord si nu sunt de acord. De acord ca nu sunt propietatea

nimanui si nimeni nu e propietatea mea, de aceea nu sunt de acord cu
casatoria in forma ei actuala. Eu intotdeauna am crezut ca s-a inventat
casatoria numai pentru ca femeia sa devina propietatea barbatului, care ii
ia numele si uita de identitatea ei, ca sa devina doamna “Mihai Popescu”,
sa fie respectata ca doamna “Mihai Popescu”, nu doamna ca si doamna
Maria “Popescu”, stii de pe vremurile cand femeia nu avea nici un drept,
decat de a se casatori si a face copii. E doar parerea mea, ia-o ca atare.
Am multe prietene care au fost inselate de sot si au trecut prin depresii.
Unele si-au revenit cu greu si au trecut mai departe si se simte f bine,
altele inca trag de ele incercand sa isi dea seama cu ce au gresit ca sa nu
se mai repete. Cred ca le-ar fi fost de folos sa citeasca un astfel de articol,
dar ma tem ca nu ar intelege. Pentru ca se simt tradate. Ghearele societatii
cu regulile ei despre e bine sa facem si ce nu in relatii, sau pur si simplu
ca barbat si femeie sunt prea adanc inradacinate. E greu pt cineva, barbat
sau femeie, sa pretinda fidelitate cand noi ca oameni suntem fiinte sexuale
si e in constructia noastra de a cauta ceva mai mult daca nu ne satisface ce
avem, sau chiar daca ne satisface de a incerca macar sa scapam de acea
dorinta de a fi cu altcineva. Sau asa ar trebui in loc sa cadem in depresii.
Insa cred si ca daca nu am pretinde fidelitate lumea ar fi un haos din acest
punct de vedere, si nimeni nu ar mai incerca sa construiasca o relatie
frumoasa, stiind ca are scapare oricand. Sunt pentru relatiile deschise
unde partenerii comunica si vorbesc despre aceste lucruri si le accepta
amandai fara resentimente. Dar aici trebuie minte deschisa si perspectiva.
(ps: sper ca nu te-am plictisit cu commentariul acesta lung)

Daca nu gasesti ce ai nevoie intr-un partener si simti sa te indragostesti si

de altii inseamna ca nu te-ai gasit pe tine si ca nu stii ce vrei . Cind stii ce
vrei iti gasesti omul potrivit si nu te mai lasi sedusa de altii.E asa de
simplu.
De acord Cosmin, la nivel spiritual suntem suflete libere coborate pe
pamant pentru a experimenta diverse situatii de viata in corpul
pamantean. Deci clar nu suntem proprietatea nimanui, orice am face. Insa
ce te faci aici pe pamant unde nu toate sufletele intrupate isi amintesc
chestia asta? Eu in aproape 30 de ani de relatii cu barbatii (nu de viata) nu
am intalnit nici unul care atunci cand isi doreste o relatie (deci mai mult
de sex de 2 ori pe luna) unde intervine iubirea romantica sa mai accepte
“sa te imparta cu altul” chiar daca tu ii lasi libertatea de a zbura din floare
in floare

Exista literatura de specialitate despre Psihologia cuplului si a familiei , in

care sunt explicate clar modurile de functionare in relatii.Exista o
normalitate si exista o patologie.Recomand pentru cei deschisi la minte
cartile -Arta de a fauri oameni – si Terapia familiei- a Virginiei
Satir.Deasemenea , mai sunt cartile lui Harville Hendrix , un renumit
terapeut de cuplu- de ex .-Daruieste iubirea care vindeca , si cartea lui
Aaron Beck-Iubirea nu e de ajuns-.
Exista oameni inselatori profesionisti, care nu se pot abtine , iar asta e
boala, patologie.E tulburare de personalitate narcisica sau borderline,sau
psihopatie.Nu exista scuze pt ei, sunt bolnavi , in schimb ei isi gasesc
mereu scuze pt comportamentul lor.Pt oamenii cu scaun la cap recomand
sa studieze despre personalitatea narcisica si codependenta-vezi Ross
Rosenberg, Lisa Romano, Sam Vaknin, Dana Gelsomino.
Un trainer de dezvoltare personala adevarat nu poate fi autentic fara o
cunoastere profunda si temeinica a naturii umane.
Mihaela Stroe , care e un autor de dezv.pers l-a prezentat pe Joe Navarro,
mentorul ei , cu ultima sa carte , ghici despre ce???/DESPRE
NARCISISM ,CEA MAI RASPINDITA TULBURARE DE
PERSONALITATE DIN LUME SI CARE FACE FOARTE MULT RAU
TUTUROR OAMENILOR CU CARE RELATIONEAZA.Pt cei
interesati, studiu placut si cu folos!!!!!!!

Chiar si omul care „iubeste si e iubit” in felul in care intelegeti dvs asta,
pana si acest om inseala, macar din plictiseala sau dorinta de nou. Culmea
e ca majoritatea femeilor accepta ca barbatul sa aiba o aventura trecatoare,
dar tot sufera aiurea pe tema asta. Daca e deja ceva de durata, nu mai
accepta, pe principiul „ce are ea si nu am eu?”. Pai, mai multe lucruri, ca
nu suntem toti la fel. Si avem nevoie de diversitate. Si pot sa-mi placa mai
multe persoane pentru lucruri diferite, nu o sa gasesc toate aspectele intr-o
singura persoana niciodata… Iar daca am un prieten bun, sa zicem, altul
decat partenerul, cu care vorbesc ceva ce nu pot vorbi cu partenerul, cu
care am alte lucruri in comun, spuneti-mi, o asemenea apropiere nu este
un fel de „inselat”? Nici nu mai conteaza daca se intampla si altceva sau
nu… Indiferent din ce punct de vedere am vorbit mai sus (le-am inversat
pe parcurs), consider ca femeile sunt egale cu barbatii. Numai ca mai
multe femei decat barbati inca sufera in tacere, in timp ce… nu stiu, sa
zicem 98,66% dintre barbati au mai multe partenere deodata si ii prefer
clar pe cei care o fac constient, nu pe cei care se ascund.

Pentru cei care te intreaba daca tu “practici ceea ce propovaduiesti” :

fidelitatea e o chestie POLITICA , nenaturala. Fidelitatea se aplica in
structuri in care grupul trebuie sa fie unitar pentru a atinge un scop.
Fidelitatea este nenaturala din punct de vedere sexual (Nota Bene: nu
spun din punctul de vedere al casatoriei pentru ca aceasta institutie e
nenaturala din definitie) pentru ca e impotriva diversitatii. Ce este
diversitatea? Este o arma impotriva plictiselii. Daca dorinta de diversitate
nu ar fi fost naturala eram inca in pesteri. Partea urata, cu care trebuie sa
ne confruntam pana la disparitia ideilor de fidelitate si casatorie este
rezultatul acestor relatii in raport cu statutul economic al femeii. Copii
sunt victime in situtia asta – pentru ca femeia nu e independenta din punct
de vedere economic. Cine a a dus-o in situatia de a fi dependenta?
Barbatul. Ori ca a avut putza mica si nu-l voia nici una – din care cauza a
inventat casatoria, ori ca e putoare si si nu vrea sa alerge zilnic sa
cucereasca femei…nu mai conteaza – el, barbatul, trebuie sa rezolve
situatia asta. Cata vreme o relatie se stabileste ca pe Calea Plevnei (sau
alte zone cu prostituate) : ne-o punem dar ma sustii material o viata-
ntreaga – tot atata vreme copii vor pierde 50% din suportul material in

urma faptului ca unul dintre parteneri e satul