La intrarea în bisericuța din Scărișoara, aștept pe părintele Nectarie.

Terminase de ținut slujba dar, încă mai rostea anume rugăciuni de vindecare pentru un
localnic ce avea gâtul imobilizat într-un corset.

Atunci când iese, ține să mă atenționeze că acolo unde stau, lângă pinul acela și lângă zid, cu
câteva zeci de minute mai devreme, alungase 3 vipere.

Nea Luca îmi spune și el că în ultima vreme s-au înmulțit și că sau s-au arătat la oameni o
mulțime de vipere.

Le spun că poate că din cauza asta n-am mai întâlnit niciun turist pe munte deși, e sfârșit de
săptămână și e o zi tocmai potrivită pentru drumeții.

Am auzit de la alți turiști că au fost văzute vipere zilele astea, chiar în stațiune, dovadă că
acestor ființe minunate, nu prea le mai pasă de umanoizii primitivi și nărozi care le distrug
habitatul.

Pe Valea Cernei și în munții dimprejur este cu adevărat, ”patria viperelor”. Mai ales a celei cu
corn. Care produce un venin mortal dacă nu ști ce să faci și cum să te descurci când dai de ea.

Când eram copil și mă duceam să adun fragi pentru dulceață, am fost învățat de o bătrână, să
îmi frec mâinile și hainele cu tutun sau usturoi ca să nu mă înțepe vreo sarkă ascunsă-n iarbă.

Adică să-mi ascund mirosul propriu cu altu care nu-i pe placul șarpelui. Ca și cum aș lua alte
haine sau altă înfățișare.

De asemeni, să am grijă la locurile însorite pentru că-i place căldura soarelui și la cele unde-i
apă. La apă vin insecte, broaște, rozătoare și alte vietăți mici iar ea se așează acolo la pândă
să-și asigure meniul.

- ”În România sunt parcă, vreo 20 de specii de vipere, îi spun părintelui… Multe sunt pe
cale dispariție întrucât le-au fost distruse casele de către oamenii lacomi de bani”…
- ”Azi, mai devreme puțin, am găsit chiar acolo unde stați dumneavoastră acum, 3
vipere… Pe care le-am alungat ca să nu se sperie credincioșii”…
- ”Părinte, asta-nseamnă că aici e casa lor… E minunat, înseamnă că Dumnezeu încă ne
iubește… Dacă le luați și le duceați într-o pădure din Teleorman de pildă, ele după o
vreme, veneau înapoi… Pentru că-și iubesc casa lor, teritoriul lor… Noi românii nu
suntem ”înțelepți ca șerpii”… Le dăm tot străinilor, și pământu, și pădurile și sufletul
de parc-ar fi dumnezei coborâți din nave extraterestre… Le-am dat tot ce-a avut mai
de preț pământu ăsta… Pe el sau în el… După ce frații noștri americani au bombardat
Serbia în 1998 cu bombe radioactive pe care scria ”Paște fericit”, viperele au trecut în
număr foarte mare Dunărea, la noi… Într-o vreme erau moarte pe șosea cu zecile și
sutele, călcate de mașini… E semn rău când te lasă șarpele și se duce-n pribegie…
 Prezența viperelor aici e dovadă sigură că aici, ne aflăm într-un mediu sănătos… Fizic,
chimic, spiritual”…
- ”Turiștii se sperie de ea și-o omoară, ne zice nea Luca… Dacă și-ar pune într-un
buzunar al ruccsacului și atenția, ar trăi și ei și viperele… Că ele n-atacă omu… că-s
plăpânde… E-adevărat că în ultima vreme s-or cam înmulțit… Am văzut și eu câteva
zilele astea iar copilu lu Simion a văzut 3 atârnate de scările pe care veniși mata cu
doamna Maria”…
- ”Noi nu văzurăm niciuna și urcarăm pe scări ca să ajungem la slujbă… Nu mai mi-e frică
de ele… Le respect atunci când le-ntâlnesc… Am în ruccsac un aspirator de venin și-o
ventuză care-I mai puternică… Nu plec niciodată pe munte fără trusa medicală… Așa
am putut fi de folos la destul de mulți turiști loviți de câte-o durere de cap, de măsele
sau de burtă… La mușcătura de viperă este esențial timpul până ajungi să-ți facă serul
antiviperin… Pe tatăl unui prieten de-al meu l-a mușcat o viperă la el în casă, la Schela,
lângă Severin… Norocul care l-a ținut în viață până-n ziua de azi a fost că fi-su a fugit la
sârbi și a adus de la ei din farmacie o fiolă cu ser… Că ai noștri din spital n-aveau… Eu
n-am la mine ser antiviperin pentru că-i scump și expiră repede… După 6 luni poți să-l
arunci deoarece e inactiv… De asemeni trebuie ținut la frigider iar asta-nseamnă să am
un frigider în ruccsac… Știu că cele mai multe mușcături de viperă sunt ”uscate”… La
prima mușcătură, vipera nu eliberează decât puțin venin… Mai periculoși sunt puii
care nu știu să-și protejeze veninul și-l aruncă pe tot, din prima… Eu prefer să previn…
Să-mi iau în ruccsac atenția, cum zici mata… Calc apăsat și lovesc mereu cu toiagul în
pământ iar Maria merge pe urmele mele… Nu se-abate de la potecă… Nu plecăm pe
munte în pantaloni scurți… Sub pantaloni ne punem șosete mai groase… Viperele nu
văd și n-aud dar percep extrem de bine vibrațiile pământului… Când întâlnesc pietre,
lovesc cu cârful metalic al toiagului ca să fac zgomot… Chiar dacă n-aude, vipera simte
foarte bine vibrațiile produse de sunet în aer… Vipera e o vietate timidă… Se mișcă
lent dar extrem de rapid când e agresată… Se-ncolăcește, șuieră și atacă cu viteza
fulgerului… Uneori sare dar, doar dacă-i atacată, agresată”…
- ”Uneori nici nu-ți dai seama c-ai fost mușcat de viperă, decât dac-o vezi… Veninu ăla
nu doare imediat”, zice nea Luca…
- ”Așa este… Dar doar dac-a mușcat odată și-a fost o viperă adultă… După o juma de
oră, o oră începe să te doară picioru, vezi că-i umflat, vânăt și că sunt niște puncte de
înțepătură… Atunci te iau transpirațiile, începi să vomiți, să respiri tot mai repede și să
cauți apa… Îți este foarte tare sete… Lucrurile se agravează treptat… Esențial este să
speli cu apă și săpun rana, să suni la 112 și să stai întins la orizontală, cât mai linișltit…
Și să aștepți salvatorii… Atât… Chestiile cu garoul, suptul cu gura, arsul cu fieru roșu,
frecatu cu urină și ”tăiatul în cruce” sunt bune dar, au efect minim… Prevenirea e cea
mai sigură și mai sănătoasă”…
- ”Așa este”, zice părintele Nectarie…
- ”Eu am fost zilele trecute la Băi la Herculane că-mi trebuiau niște adeverințe de la
Geoparc… Mi-au spus s-aștept și-am ieșit afară… Lângă clădirea lor, la vreo câțiva
metri, am văzut două vipere împreunate… Dar, să vedeți domnu Dan, că nu samanau
deloc cu ălea de le știu eu… Erau negre-negre… Aveau pe spinare sămnele ălea cam la
fel”, povestește nea Luca…
 - ”Rombul, ”V”-urile”…
- ”Da, la fel… Numai că erau negre… Una mai mică sta sub a mare care se unduia încet…
Cred că s-amperecheau după cum erau prinși unu de altu… M-am gândit că ăia de la
Geoparc or fi adus de-astea să le cerceteze”…
- ”Eu cred că nici nu știu de ele… Am o prietenă în București care m-a rugat să-i spun
dacă întâlnesc vipera neagră pentru că face niște studii pe la facultate… O să-I spun că
în Valea Cernei există Vipera Neagră… Sau ”vipera cu cruce”… E la fel de periculoasă,
adică veninoasă, ca aia cenușie pe care-o știe toată lumea… Doar că-i mai rar
întâlnită”…
- ”Sunt șărpi care samănă cu viperele da nu-s veninoși… Vipera noastră are capu lat, ca
un triunghi și are gât… Pe spinare are solzi mărunți… Între ochi și colțu gurii are o pată
neagră” nu spune nea Luca…

La o vreme, ne despărțin nu înainte ca părintele Nectarie să aducă din biserică o sticluță cu

mir și cu care ne înseamnă frunțile - mie și Mariei - să fim ocrotiți de Duhul Sfânt.

Pe potecă, în drum spre casa lui nea Luca, ne oprim din când în când, și povestim iar. Maria
mea și doamna Maria - soția lui nea Luca - ne ascultă.

- ”Oare de ce ni se spune la slujbă să fim ”înțelepți ca șerpii?”… Că șarpele e Dracu!”,

întreabă nea Luca…
- ”Nea Luca… De la noi din Mehedinți, acu 100 de ani, a plecat la București un om să se
facă preot… Dumitru Cornilescu îl chema… A terminat Teologia - a fost coleg cu
Nichifor Crainic - și, primind niște bănuți de la principesa Ralu Callimachi, s-a apucat să
traducă Biblia în limba română… A fost cea mai folosită traducere a Bibliei în română…
Traducerea lui… Când s-a pocăit, Biserica Ortodoxă română i-a sugerat să plece din
țară așa că el a murit în Elveția… Traducerea lui ne este foarte exactă… În Biblia
grecească nu se folosește cuvântul ”sophia” sau ”înțelepciune” în această propoziție
ci, ”fronimot”, ”prudent… Corect este ”Fiți prudenți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”…
Șarpele stă nemișcat și se spune că-și hipnotizează prada… Dar asta-i șiretenie, viclenie
și nu înțelepciune… Este mai mult o trăsătură a Diavolului, așa cum spui matale… Însă
șarpele este și un simbol puternic… Creierul nostru-I atent la simboluri și doar ele
pătrund adânc în subconștientul nostru pentru a face schimbări… De-aia Iisus vorbea
în parabole cu tâlc… Pe de altă parte… Deși vipera - că tot povestirăm de ea cu
părintele - naște lui ca mamiferele, ea nu-și schimbă pielea ca ele ci, trebuie să
năpârlească… Să-și dea jos haina cam de 4 ori pe an ca să poată crește în lungime… Tot
așa și noi, trebuie să învățăm să renunțăm la gunoaiele adunate cu mintea, în suflet,
ca să facem loc la alea bune… Să putem crește… Ca să poate să-și lepede pielea veche,
vipera bea multă apă… Ca să alunece din sacul cel vechi pe care-l lasă-n urmă… Apa
are informație… Omul a uitat să-și potolească setea corpului și a sufletului cu apă… Se
răcorește cu bere, cu șpriț, cu ”sucuri naturale”, cu cafea… Astea toate îl lasă de fapt,
fără apă… Iar ăsta nu-i semn de-nțelepciune!... Oamenii excelează însă la vorbe… Cred
că sunt foarte înțelepți pentru că știu a folosi multe vorbe… Dar asta nu-i înțelepciune
ci viclenie, șiretenie… Diavolul este viclean… Știe foarte multe vorbe… Îi e frică de
 tăcere… El judecă, compară, susține dialoguri și monologuri nesfârșite, combate,
contrazice cu spor, predică… A fi prudent e altceva.. Asta trebuia să scrie Cornilescu-al
nostru”…
- ”Așa o fi domnu Dan… Mai bine haideți să facem coleașa că acu vine amurgu”…
- ”Bine, mai vorbim când ajungem acasă… Ziua-i lungă și ”șarpele” din noi, după cum
vezi, ne ispitește la taină”…