Sunteți pe pagina 1din 56

Curs 1

Tuesday, February 24, 2015 8:10 AM

Prescriptia extinctiva
Notiunea, reglementarea si efectul prescriptiei extinctive

Dreptul subiectiv civil


Poate fi definit ca fiind o prerogativa recunoscuta si garantata de dreptul obiectiv care confera titularului
posibilitatea de a pretinde de la alte persoane o anumita conduita care sa-i procure un avantaj si care
ofera sprijinul fortei coercitive a statului in caz de neexecutare voluntara.

Apararea dreptului subiectiv civil


Trebuie facuta o diferentiere intre dreptul subiectiv primar si dreptul subiectiv secundar
• Primar - primele doua elemente ale definitiei - prerogativa si dreptul de a cere o anumita conduita
• Secundar (drept material la actiune) - Reprezinta a treia componenta a definitiei, anume
posibilitatea dreptului de a cere sprijin statului in vederea dreptului sau atunci cand subiectul
pasiv nu executa de buna voie obligatia corelativa a acelui drept

Acest drept subiectiv secundar are, la randul sau, doua acceptiuni:


• Dreptul la actiune in sens procesual - dreptul de a formula o cerere adresata instantei (art 21 din
Constitutie)
• Dreptul la actiune in sens material - componenta care corespunde celei de-a treia parti a definitiei
dreptului subiectiv civil, anume dreptul titularului de a cere sprijinul statului in vederea respectarii
dreptului incalcat. In acel moment, se poate recurge la autoritatea superioara care detine forta de
constrangere.

Aceasta componenta este enuntata de codul civil.

Deosebirile intre dreptul subiectiv primar si cel secundar


• Subiectul - dreptul subiectiv primar exista atunci cand suntem in prezenta unui drept real. Dreptul
subiectiv secundar are un subiect pasiv determinat
• Obiectul - dreptul subiectiv primar are ca obiect conduita, in timp ce dreptul subiectiv secundar
poate avea un obiect diferit

Prescriptia extinctiva
Este o institutie de drept civil ce are un efect extinctiv
Elemente esentiale:
• Existenta unui drept subiectiv civil valabil
• Necesitatea trecerii unei perioade de timp
• Se ajunge la stingerea dreptului subiectiv secundar

Prescriptia extinctiva este un mod de inlaturare a raspunderii civile constand in stingerea dreptului
material la actiune neexercitat in termenul stabilit de lege ori stabilit de parti, dupa caz.
Sediul materiei prescriptiei extinctive
Sediul principal se regaseste in codul civil. Codul civil cuprinde norme generale referitoare la materia
prescriptiei extinctive. Cartea a 6-a din codul civil este dedicata prescriptiei extinctive (2500 - 2543).
De asemenea, acelasi 2516 evoca existenta unor norme complementare.
Exista o multitudine de norme speciale.
Noul cod civil reasaza normele prescriptiei in cadrul normelor private. Prescriptia trebuie sa fie ceruta si,
mai mult, se poate renunta la prescriptia implinita si/sau la beneficiul termenului.

Drept Civil Pagina 1


mai mult, se poate renunta la prescriptia implinita si/sau la beneficiul termenului.
Art 2507 - Nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga
Exista si cateva norme imperative in cadrul regimului prescriptiei. Acestea sunt grupate in art 2515, care
se refera la posbilitatea partilor de a-si amenaja modul in care curge prescriptia.
Normele din materia prescriptiei extinctive nu sunt absolute, ci relative, in sensul ca ele nu mai pot fi
invocate din oficiu, ci trebuie sa fie invocate in termenul mentionat de partea interesata. Prescriptia
poate fi opusa numai de cel in beneficiul caruia curge termenul.
Aplicarea legii in timp - tempus legit actum
Daca prescriptia a inceput inainte de 1 oct 2011, ea va fi reglementata de normele existente inainte.
Anumite termene de prescriptie se vor aplica chiar daca prescriptia a inceput sa curga conform vechilor
reglementari.
Aplicarea legii in spatiu
Prescriptia va fi guvernata de normele aplicabile dreptului subiectiv primar.

Efectul prescriptiei extinctive


Exista doua efecte principale ale prescriptiei care sunt complementare, chiar daca ele par contradictorii,
la care se adauga cateva reguli cu caracter de principiu in ceea ce priveste functionarea prescriptiei
extinctive.
Principalul efect al prescriptiei consta in stingerea dreptului material la actiune, a dreptului subiectiv
secundar. Dreptul material la actiune se stinge prin prescrptie daca nu a fost exercitat in termenul
stabilit de lege.

Consecintele efectului extinctiv


• Subiectul pasiv poate refuza sa-si execute obligatia (art. 2506 al. 2)
• Subiectul activ nu mai poate obtine sprijinul fortei coercitive a statului

Dreptul subiectiv primar supravietuieste, el nu se stinge. Obligatia corelativa se transforma, din una pura
si simpla in una naturala. Executarea benevola nu mai poate fi intoarsa. Recunoasterea de catre
subiectul pasiv a existentei dreptului prescris renaste dreptul material la actiune.

Principiile care opereaza in materia prescriptiei extincitve


Exista trei reguli cu valoare de principii
1. Accesorium secvitur principale - accesoriul urmeaza soarta principala - art 2503 se refera la
prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii. De la aceasta regula exista doua
exceptii:
a. Art 2504 - evoca disjungerea actiunii ipotecare de actiunea la restituirea sumei obligatiei
principale
b. Art 2504 al 2 - nu se poate obtine decat cel mult creanta principala, nu si accesoriile.
2. Prescriptia vizeaza fiecare prestatie luata in parte - De exemplu, in cazul unei chirii, trebuie sa se
scurga 3 ani de la fiecare chirie pentru ca ea sa nu mai poata fi ceruta. Deci, daca nu a fost platita o
chirie de 3 luni, ea totusi trebuie platita. De la aceasta regula exista o exceptie: a. Art. 2503, alin.
(3), NCC, evoca cazurile in care prestatiile, desi succesive, formeaza un tot unitar. Chiriile nu
reprezinta un tot unitar decat daca in contract se precizeaza ca acestea urmeaza sa fie platite la
sfarsitul perioadei
3. Prescriptia nu impiedica operarea dreptului de retentie sau compensatie daca acestea ar fi
intervenit inaintea termenului de prescriptie - in momentul in care exista doua obligatii intre
aceleasi parti dar de sens contrar, in aceste conditii, opereaza compensatia.

Natura juridica a prescriptiei extinctive


Prescriptia extinctiva este o institutie de drept material, nu de drept procesual. Efectul sau este acela ca
transforma obligatia din una pura si simpla in una naturala. De asemenea, trebuie sa vedem ca nu
opereaza aici o novatie. Prescriptia inlatura raspunderea civila.

Delimitarea de alte institutii inrudite

Drept Civil Pagina 2


Delimitarea de alte institutii inrudite
Exista trei institutii asemanatoare:
• Uzucapiune (prescriptie achizitiva) - mod de dobandire a dreptului de proprietate
• Decaderea - decaderea conduce la stingerea dreptului subiectiv primar insusi
• Termenul extinctiv - conduce la stingerea dreptului subiectiv primar insusi

Drept Civil Pagina 3


Curs 2
Tuesday, March 3, 2015 8:03 AM

Domeniul prescriptiei extinctive


In ceea ce priveste domeniul prescriptiei extinctive, intrebarea la care vom incerca sa dam raspuns este:
Este prescriptia extinctiva o institutie universala de drept civil?

La aceasta intrebare raspunsurile pot diferi. Putem afirma ca avem un sens larg al notiunii de domeniu al
prescriptiei extinctive care include toate drepturile subiective. Toate acestea sunt susceptibile de a fi
atinse de prescriptia extinctiva.

Domeniul prescriptiei extinctive


Cuprinde doar acele drepturi la actiune care se sting prin prescriptie.

Notiunea de domeniu al prescriptiei extinctive


Domeniul prescriptiei extinctive, in sens restrans, reprezinta totalitatea drepturilor subiective primare
ale caror actiuni (drepturi subiective secundare) cad sub incidenta prescriptiei extinctive. Efectul
prescriptiei extinctive nu opereaza decat in cazul anumitor tipuri de drepturi subiective. Aceasta
definitie raspunde intrebarii Ce tipuri de drepturi subiective secundare se pot stinge prin prescriptie?
Nu toate drepturile subiective sunt afectate de prescriptie, nu toate drepturile materiale la actiune se
sting dupa implinirea unui termen.
Diviziune:
• Drepturi materiale la actiune prescriptile extinctiv
• Drepturi materiale la actiune imprescriptibile

Prescriptia extinctiva nu opereaza ca institutie universala a dreptului civil. Acesta este primul pas pe
calea rationamentului materiei prescriptiei extinctive.

Pentru a putea vedea daca un drept este prescriptibil sau nu, trebuie sa avem in vedere doua criterii de
determinare care vor fi folosite in mod combinat. Ambele criterii exista in Codul Civil.
Primul criteriu tine de Natura drepturilor subiective civile. Art 2501 al 1 - Drepturile la actiune avand
obiect un drept patrimonial sunt supuse prescriptiei extinctive. Avem o prima clasificare a drepturilor
evocata: Dreptul patrimonal si dreptul nepatrimonial. In ceea ce priveste drepturile patrimoniale, exista
drepturi personale sau de creanta, drepturi reale si drepturile intelectuale.
Al doilea criteriu de determinare a prescriptibilitatii drepturilor subiective priveste actul normativ care
reglementeaza prescriptia extinctiva. Ar 2502 al 1 - dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile
prevazute de lege. Imprescriptibilitatea este tratata ca o exceptie de la principiul prescriptibilitatii. Exista
doua mari categorii de legi care se pot preocupa de prescriptie:
• Codul Civil - declara anumite drepturi imprescriptibile
• Legi speciale - contin astfel de dispozitii

Drepturile prescriptibile si drepturile imprescriptibile


Drepturile patrimoniale
• Drepturile de creanta
Terminologic, actiunea atasata drepturilor de creanta se numeste actiune in pretentii sau
actiune personala. Dreturile patrimoniale, de creanta, reprezinta majoritatea drepturilor.
Regula este prescriptibilitatea acestora (art 2501 al 1). Exceptia este imprescriptibilitatea
(vezi art. 2237 Cod Civil).
• Drepturile reale - Majoritatea sunt aferente proprietatii private
Dreptul de proprietate privata

Drept Civil Pagina 4


○ Dreptul de proprietate privata
○ Dezmembramintele dreptului de proprietate

Drepturile reale mai pot fi aferente proprietatii publice. Terminologic, acestea se clasifica in:
• Dreptul de proprietate publica
• Drepturi reale corespunzatoare proprietatii publice (art 866 Cod civil)

Aferent acestor drepturi, avem actiuni.


• Actiuni confirmatorii - titularu dreptului real cere instantei sa confirme ca el este titularul
dreptului. Ex: actiunea in revendicare
• Actiuni confesorii - echivalentul actiunii in revendicare, dar actiuni cand au ca obiect
dezmembramintele dreptului de proprietate
• Actiuni negatorii - Titularul dreptului de proprietate cere instantei faptul ca o persoana nu detine
un dezmembramant asupra proprietatii sale
• Actiuni posesorii - Nu apara un drept real, ci apara o simpla stare de fapt, posesia.

In materia drepturilor reale, regula o reprezinta prescriptibilitatea acestora (art. 2501 al 1).
Actiunile reale prescriptibile:
• Actiunea posesorie - art. 951 al. 1
• Actiunile confesorii
○ Actiunea confesorie de uzufruct - art. 705
○ Actiunea confesorie de uz si abitatie - art. 754
○ Actiunea confesorie de servitute - art. 757
• Drepturile la actiune privin protectia drepturilor reale corespunzatoare dreptului de prprietate
publica
○ Dreptul de administrare - 870 al 2
○ Dreptul de concesiune - 873 al 2
○ Dreptul de folosinta cu titlu gratuit - 875 al 2

Exceptii: Drepturile reale imprescriptibile


• Actiunea in revendicare
In ceea ce priveste dreptul de proprietate privata, art 563 al 2 spune: Dreptul la actiunea in
revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.
In ceea ce priveste proprietatea publica, exista o dispozitie generala in art 861 al 1, ce descri
caracterele proprietatii publice. Art 865 precizeaza ca dispozitiile art 563 se aplica in mod
corespunzator
• Actiunea in granituire (art. 560)
Intra in a doua ipoteza a art 2501 al 1. Dreptul de proprietate este un drept absolt, care nu
se stinge prin neuz. In ceea ce prievste limitele lui se poate admite ca oricand se poate
introduce o actiune privind lomitele sale care tin de continutul dreptului de proprietate. De
aceea, actiunea in granituire este considerata o actiune imprescriptibila.
• Actiunea in partaj (art. 669)
• Actiunea negatorie (art 564 al 2)
• Actiunea confesorie de superficie (art 696 al 2)
• Petitia de ereditate (art. 1130) - o persoana solicita sa i se recunoasca calitatea de mostenitori
• Actiunea ipotecara sau pignorativa (art 2504)
Situatia in care exista o garantie reala asupra unui bun, chiar daca s-a prescris actiunea
principala. Actiunea accesorie, fiind o actiune reala, este imprescriptibila, temeiul gasindu-se
in art 74, legea 76/2012

Drepturile nepatrimoniale
Putem include mai multe clase de drept:
• Drepturile personalitatii (art. 58)
• Drepturile morale de autor

Drept Civil Pagina 5


• Drepturile morale de autor
• Drepturile derivate din starea civila
• Drepturile derivate din capacitatea civila a persoanei

Vezi art. 2502 alin. 2 punct 1


Regula este imprescriptiblitatea, exceptia fiind prescriptibilitatea.
Dreptul nepatrimonial este imprescriptibil, insa anumite masuri de aparare in materia drepturilor
nepatrimoniale (253 al 4) reprezinta actiuni prescriptibile.
Exceptiile:
• Actiunea in anularea casatoriei - poate fi ceruta in termen de 6 luni (art. 301 alin. 1)
• Actiunea in tagada paternitatii (art. 430 + 431)
• Actiunea in anulabilitatea recunoasterii filiatiei (art. 419)

Termenele de prescriptie
Este urmatorul pas in rationamentul de prescriptie extinctiva.
Exista doua tipuri de termene de prescriptie:
• Termenul general de prescriptie (art. 2517)
Termenul de prescriptie este de 3 ani daca legea nu prevede altfel.
Are o aplicare generala. Ori de cate ori legea nu prevede un alt termen, se aplica cel de 3 ani de zile. Prin
urmare, orice drept prescriptibil, adica toate actiunile personale care apara un drept de creanta, actiuni
derivate dintr-un fapt juridic stricto sensu, chiar daca este vorba de un remediu asociat cu un drept
imprescriptibil, actiunile nepatrimoniale care sunt prescriptibile pentru care nu exista un termen special
sau pentru care partile nu au incheiat o conventie cu privire la stabilirea termenului de prescriptie, se
aplica termenul de 3 ani.

Distinctie intre termen general si termen special

• Termenele speciale de prescriptie


Avem termene speciale de prescriptie si in Codul Civil si in legile speciale. In Codul civil avem trei clase
principale de termene speciale de prescriptie si cateva situatii izolate. Cele trei clase sunt:
○ Termen de un an de zile in cazul unor prestari de servicii (art. 2520 + 2521)
○ Termenul special de prescriptie de doi ani de zile (art. 2519 in ceea ce priveste raporturile
de asigurare)
○ Termenul special de zece ani de zile (art. 2518 in ceea ce priveste trei tipuri de actiuni:
actiuni reale nedeclarate imprescriptibile, actiunile care tind la repararea prejudiciului moral
al persoanei cauzat prin acte violente, prejudiciile de mediu)

In Codul Civil se vor regasi si termene speciale care variaza de la 6 luni la 5 ani.

Prorogarea reala a termenului de prescriptie


Reprezinta o exceptie de la art. 2515, NCC. Prorogarea intervine in situatiile reglemenetate de art. 1394.
De exemplu, daca prescriptia raportului juridic de raspundere civila este de 3 ani de zile, iar prescriptia
raspunderii penale ar fi de 5 ani, atunci, intrucat este in beneficiul victimei, vom inlocui termenul de
prescriptie din civil de 3 ani de zile, preluand durata termenului de prescriptie din penal. Acest lucru se
intampla doar in situatiile in care prescriptia din penal este mai mare decat cea din civil.

Probleme ce pot interveni in domeniul prescriptiei extinctive


• Situatia in care nu este formulata o actiune pentru apararea dreptului, deoarece nu exista un
interes. In momentul in care celalta parte introduce o actiune pentru a revendica un drept al ei,
apararea se realizeaza pe cale de exceptie. In momentul in care un drept este exercitat pe cale de
exceptie nu se poate invoca prescriptia. Dreptul care e prescriptibil pe cale de actiune este
imprescriptibil pe cale de exceptie. Acest rationament nu este clar, insa NCC aduce o clarificare
intr-o situatie speciala, in ceea ce priveste nulitatea. Art. 1249, NCC, din materia nulitatii poarta
titlul "Prescriptia", ocupandu-se de prescriptia in ceea ce priveste actiunea in pronuntarea nuitatii

Drept Civil Pagina 6


titlul "Prescriptia", ocupandu-se de prescriptia in ceea ce priveste actiunea in pronuntarea nuitatii
relative. In cazul nulitatii, deci, exceptia nulitatii este imprescriptibila. De la aceasta regula exista o
exceptie in materia leziunii: art. 1223 care instituie un termen special de prescriptie, de un an de
zile.
• Situatia actiunilor mixte, care nu sunt nici personale, nici reale. Este vorba de apararea unor
drepturi reale care nu sunt opozabile tertilor, de aceea actiunea avand un caracter mixt. In fapt, e
vorba de doua actiuni care survin una dupa celalta, ele intotdeauna fiind conjugate. De aceea,
perceptia este ca e vorba de o singura actiune. De exemplu, in cazul unui contract de vanzare se
transfera dreptul de proprietate asupra bunului de la vanzator la cumparator, ulterior
neachitandu-se intregral pretul. Vanzatorul are o actiune in rezolutiunea contractului de vanzare,
cerand desfiintarea vanzarii. Un alt exemplu, in cazul unui contract de vanzare, proprietatea
transferandu-se, vanzatorul realizand ulterior ca a fost victima unei erori, cerand anularea
contractului de vanzare pentru existenta unui viciu de consimtamant. Aceasta actiune este o
actiune in nulitate relativa, actiune prescriptibila conform art. 1249, alin. (2), NCC, dar, ca efect al
anularii contractului de vanzare partile se repun in situatia anterioara, adica vanzatorul redevine
proprietarul bunului, prin urmare interesul lui fiind sa nu aiba o hotarare care sa spuna ca acel
contract a fost anulat, ci interesul este de a-si primi bunul inapoi. Nu este o revendicare, deoarece
nu se poate cere restituirea bunului pana cand instanta nu constata intervenirea nulitatii
contractului. Pana cand contractul nu este anulat, vanzatorul nu are titlu asupra acelui bun,
cumparatorul avand acest titlu. De fapt, aici, sunt doua actiuni care se exercita "in cascada", iar nu
simultan. Intai trebuie obtinuta anularea contractului, iar dupa aceea revendicarea bunului. De
aceea, actiunile sunt prescriptibile.
• Situatia pluralitatii de actiuni - exemplul tipic fiind situatia depozitarului, atunci cand cineva lasa
un bun spre pastrare altcuiva. Deponentul are de ales cum sa isi exercite dreptul la actiune. El are
o actiune derivata din contractul de depozit, care spune ca la cererea deponentului, depozitarul
este obligat sa ii restituie bunul (drept personal, prescriptibil - daca a trecut termenul de
prescriptie, deponentul nu mai poate sa isi exercite in instanta actiunea de obligare a
depozitarului de restituire a bunului). In aceasta situatie, in functie de calea procesuala pe care o
alege, deponentul poate pierde sau castiga procesul.
• Drepturile accesorii - Actiunea care apara un drept accesoriu se va stinge odata cu actiunea care
apara un drept principal, cu exceptia actiunii pignorative. Actiunile de carte funciara

Drept Civil Pagina 7


Curs 3
Wednesday, March 11, 2015 6:59 PM

Cursul prescriptiei extinctive


Inceputul prescriptiei extinctive
Prescriptia este un eveniment exceptional, care vine impotriva ideii de drept subiectiv.

Termenul de prescriptie ar trebui sa curga de la incalcarea dreptului subiectiv primar, pentru ca abia in
acel moment titularul dreptului are un interes sa se adreseze organelor statului.

Sub impresia dictonului latin "Daca nu ai deschisa actiunea, termenul de prescriptie nu incepe sa curga".
S-a concluzionat ca in sistemul actual nu poate sa inceapa sa opereze prescriptia inainte ca dreptul
subiectiv primar sa fi fost incalcat sau violat sau contestat, nesocotit, atins in vreun fel.

NU intereseaza momentul nasterii dreptului subiectiv primar, ci momentul la care acel drept este intr-un
fel sau altul amenintat. La aceasta observatie s-a mai adaugat o ipoteza, si anume aceea in care
prescriptia poate incepe sa curga la momentul la care dreptul subiectiv ar fi trebuit sa fie exercitat, chiar
daca el nu este incalcat.

Prin urmare, eu am un drept, iar celalalt nu a spus ca nu executa obligatia corelativa. Am de primit o
suma de bani inapoi. Debitorul meu nu a spus ca nu va da banii, nu a contestat dreptul, dar, cu toate
acestea, daca amandoi nu fac nimic in acest sens, prescriptia tot nu incepe sa curga, iar atunci scopul
prescriptiei de a asigura o anumita stabilitate raporturilor juridice nu este atins. Pornind de la toate
aceste chestiuni, regula generala stabilita de NCC incearca sa impace ambele tabere.

Regula noua, din NCC, are la baza o conceptie mixta, obiectiv-subiectiva. Regula generala este enuntata
de art. 2523, NCC: "Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut
sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui." (a dreptului la actiune in sens material - dreptul
subiectiv secundar)

• Prescriptia nu poate sa inceapa sa curga pana nu se naste dreptul material la actiune.


• Prescriptia, in niciun caz, nu poate sa curga pana inainte de momentul nasterii dreptului subiectiv
primar.

Ratiunea termenului de prescriptie (art. 2515, alin. (1)) este ca partile nu pot umbla la natura
termenului, adica nu pot converti din imprescriptibil in prescriptibil sau invers.

Natura mixta a inceputului termenului prescriptiei este si ea evidenta din textul legii. In plus, textul legii
este in asa fel redactat incat sa stabileasca o ordine de prioritate intre cele doua momente enumerate
de text. Legiuitorul incepe cu momentul subiectiv "data cand titularul dreptului a cunoscut nasterea
dreptului subiectiv secundar", prin urmare, momentul subiectiv este momentul principal. Ne raportam la
data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut, deoarece daca nu a cunoscut ca poate sa-l actioneze
pe celalalt in judecata nici macar nu si-a pus problema daca sa introduca sau nu actiune.

Acestui moment subiectiv i se adauga si un moment obiectiv secundar, "sau ar fi trebuit sa cunoasca".
Se pune intrebarea ce ar fi trebuit sa cunoasca: "nasterea dreptului la actiune in sens material". De fapt,
acesta sintagma "ascunde" mai multe elemente:
a. Ar fi trebuit sa cunoasca izvorul dreptului sau, adica actul juridic lato-sensu care era
generator al dreptului subiectiv. Trebuia sa stie de unde provine dreptul sau subiectiv.
b. Ar fi trebuit sa cunoasca existenta incalcarii dreptului subiectiv primar.
c. Ar fi trebuit sa cunoasca persoana responsabila pentru incalcarea respectiva, pentru ca daca

Drept Civil Pagina 8


c. Ar fi trebuit sa cunoasca persoana responsabila pentru incalcarea respectiva, pentru ca daca
nu este cunoscut vinovatul, statul nu poate apara dreptul subiectiv al unei persoane.

Aceste conditii determina dificultati probatorii.


Legiuitorul a stabilit o serie de norme speciale care au rolul de a explicita normele generale si de a
facilita respectivele conditii in cazul necesitatii probarii lor.

Un sediu general al materiei se regaseste in textele art. 2524-art. 2531, NCC. Faptul ca majoritatea
regulilor referitoare la prescriptie sunt incluse in NCC nu duc la ideea ca nu mai exista si legi speciale.

Cazuri particulare privind inceputul prescriptiei


• Cazul actiunii in anulare sau in reducerea prestatiilor ca urmare a intervenirii leziunii (art. 1223,
NCC)
Articolul cuprinde si o dispozitie speciala privind inceputul termenului de prescriptie, fiind
specificat ca termenul incepe sa curga de la data incheierii contractului afectat de viciul de
consimtamant al leziunii, deci nu de la momentul in care persoana aflata in leziune realizeaza ca
are consimtamantul viciat.
• Cazul stabilirii de catre instanta a termenului de executare (1415, alin. (3), NCC)
• Cazul contractului de antreprinza de constructii (art. 1880, alin. (1), NCC)
Prescriptia curge de la data receptiei finale.

Ipotezele speciale reglementate de art. 2524, NCC


1. Actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face (obligatiile pozitive)
Aici avem mai multe subreguli corespunzatoare diferitelor ipoteze in care se poate plasa obligatia
pozitiva:
○ Regula generala, aplicatie a lui art. 2523 spune ca termenul de prescriptie incepe sa curga la
momentul la care obligatia devine exigibila, adica poate fi pusa in executare. [art. 1495:
Obligatia trebuie executata de indata, in momentul in care se naste fiind exigibila]. Obligatia
de a da sau de a face poate fi afectata fie de un termen rezolutoriu, fie de o conditie
rezolutorie, iar si in aceste cazuri termenul de prescriptie incepe sa curga tot la momentul
nasterii obligatiei.
 Exceptia, extrem de importanta, prevazuta in materia contractului de vanzare: In
aceasta materie, predarea bunului si plata pretului sunt doua obligatii
interdependente. Citind art. 1693 + art. 1720, alin. (1), NCC, rezulta ca desi vorbim de
doua obligatii, fiecare dintre ele obligatie simpla neafectata de modalitati, ele se nasc
abia in momentul in care beneficiarul dreptului subiectiv corelativ il reclama.

2. Obligatiile de a da sau de a face afectate de un termen suspensiv


Obligatia afectata de un termen suspensiv nu trebuie executata de catre subiectul pasiv pana la
indeplinirea acelui termen. De buna voie, debitorul poate renunta le beneficiul termenului si sa o
execute inainte (in temeiul art. 2506, alin. (3), NCC, debitorul nu mai poate cere restituirea platii
facute).

In cazul in care termenul este stabilit exclusiv in favoarea creditorului, de exemplu in cazul
contractului de depozit, creditorul poate oricand sa ceara restituirea bunului, chiar si inainte de
implinirea termenului respectiv. (art. 1418)

3. Obligatiile de a da sau de a face afectate de o conditie suspensiva


Diferenta dintre termen si conditie este aceea ca, daca avem o obligatie afectata de o conditie
suspensiva, pana la indeplinirea conditiei obligatia nu exista (art. 1407, art. 1409, NCC).
Neexistand obligatia, efectele sunt diferite fata de cazul termenului.

Daca debitorul efectueaza plata inainte de implinirea conditiei, el a efectuat o plata nedatorata,
deci el poate cere restituirea prestatiei efectuate. Daca debitorul efectueaza plata inainte de

Drept Civil Pagina 9


deci el poate cere restituirea prestatiei efectuate. Daca debitorul efectueaza plata inainte de
implinirea conditiei, dar pana cere restituirea conditia se va fi implinit, obligatia s-a nascut si a fost
stinsa prin plata.

Termenul de prescriptie nu incepe sa curga decat dupa momentul implinirii conditiei suspensive.

Ipoteza privind actiunea in restituirea prestatiilor (art. 2525, NCC)


Definitia restituirii prestatiilor, art. 1635, alin. (1), NCC.
In ipoteza nu intra situatia in care actul este lovit de nulitate absoluta, pentru ca actul lovit de nulitate
absoluta este presupus a nu fi existat niciodata.
[Trebuie amintite situatiile in care aparent este vorba de actiuni in restituire, dar in fapt este vorba
despre o revendicare, si nu despre ipoteza prezentata mai sus. Actiunea in revendicare este
imprescriptibila extinctiv.]

In cazul obligatiei de restituite, regula este ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care
ar amas definitiva hotararea de desfiintare a actului care da nastere obligatiilor de restituire. [Eu cer
anularea vanzarii de cartofi, se anuleaza contractul, hotararea devine definitiva, rezulta ca din acel
moment incepe sa curga termenul de prescriptie.]

Dreptul subiectiv se naste, uneori, la data aparitiei cauzei de desfiintare, deci independent de
pronuntarea unei hotarari judecatoresti, deoarece ipoteze de restituire a prestatiilor sunt mult mai largi
decat cazul nulitatii. De exemplu, daca vorbim despre rezultuiune, adica desfiintarea actului juridic
ulterior incheierii sale valabile pentru neindeplinirea unei obligatii de catre una din parti, in aceasta
ipoteza exista situatii in care partile pot ignora interventia instantei deoarece contractul reprezinta legea
partilor - deci intre parti, intelegerea lor are putere de lege. Daca ele s-au inteles ca neindepinirea
obligatiei de plata este o obligatie esentiala, iar plata nu este efectuata pana la un termen stabilit, din
momentul in care hartia care anunta desfiintarea contractului, el se considera desfiintat, deci nu este
nevoie de instanta.

Din punct de vedere practic este important ca exista o diferenta legat termenul de prescriptie privind
cauza de desfiintare a actului juridic. De exemplu, initial, termenul de prescriptie pentru introducerea
actiunii in anularea actului juridic este unul, termenul de prescriptie pentru solicitarea restituirii
prestatiilor este altul.

Ipoteza art. 2526 care priveste inceputul termenului de prescriptie in cazul obligatiilor cu
executare succesiva
In ceea ce priveste obligatiile cu executare succesiva, regula sufera o mica modificare, si anume: daca
avem obligatii cu executare succesiva, regula este aceea ca pentru fiecare dintre prestratiile care
formeaza in mod succesiv obiectul obligatiei vom avea cate un moment diferit de incepere. Pentru
fiecare prestatie curge cate o prescriptie diferita.

[De exemplu, in cazul dobanzilor, in fiecare luna se naste obligati bancii de a plati dobanda pentru suma
depusa, devenind exigibila in ultima zi a lunii. Daca intr-o luna nu este ceruta dobanda, din momentul in
care aveam dreptul de a incasa dobanda (ultima zi a lunii) incepe sa curga termenul de prescriptie -
termen de cinci ani (special).]

• Exceptia de la aceasta regula este determinata de situatiile in care desi avem prestatii succesive,
de fapt, ele alcatuiesc un tot unitar. De exemplu, cumpararea unui bun cu plata in rate - inceputul
termenului de prescriptie se plaseaza la momentul la care creditorul putea cere plata integrala a
sumei scadente.

Drept Civil Pagina 10


Ipoteza art. 2527 care priveste raporturile de asigurare
In materie de sigurari, intotdeauna obligatiile sunt afectate de termene suspensive. Prin urmare, regula
din art. 2527, NCC, repeta regula din art. 2524 in situatia in care obligatia de a da este afectata de un
termen suspensiv. Inceputul termenului de prescriptie in raporturile de asigurari incepe sa curga la
momentul exprirarii termenului prevazut prin lege sau prin contract. Aplicabilitatea este atat in ceea ce
priveste plata ratelor din prima de asigurare, cat si in ceea ce priveste plata despagubirilor de catre
asigurator.

Ipoteza art. 2528 privind raspunderea civila delictuala si alte cazuri asimilate
[De citit art. 1165, NCC]
Textul art. 2528, NCC vorbeste despre paguba, iar alte texte discuta despre prejudiciu. In acest context,
cei doi termeni sunt sinonimi.

Data la care incepe termenul de prescriptie in ceea ce priveste repararea prejudiciului cauzat de o fapta
ilicita este, conform regulii generale, momentul subiectiv la care pagubitul a cunoscut sau momentul
obiectiv - ar fi trebuit sa cunoasca. "A cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca" presupune doua elemente
care trebuie verificate in mod cumulativ: paguba si persoana responsabila.

Cu privire la existenta prejudiciului, doar la momentul constatarii reale a lui se poate spune ca este
cunoscut. Daca nu este cunoscuta persoana responsabila nu se poate introduce o actiune in instanta.

In aceeasi ipoteza, alin. (2) al art. 2528, plaseaza si situatiile delimitate ale raspunderii civile delictuale, si
anume situatiile de raspundere generate de faptele juridice licite. Fapta ilicita este plasata in afara unui
raport contractual, dar nu intotdeauna, pentru ca, de exemplu, in cazul dolului/a violentei se vorbeste si
despre existenta unui fapt ilicit care intervine intr-un context contractual.

Ipoteza art. 2529 privind actiunea in anularea actului juridic civil (nulitatea relativa)
Exista mai multe ipoteze:
1. Actiunea in anulare formulata de catre una din partile actului juridic
Alin. (1) al art. 2529 analizeaza situatiile in care poate interveni actiunea in anulare. De exemplu, in
caz de violenta, viciu de consimtamant, momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie este
data incetarii violentei.

In ceea ce priveste dolul, avem tot un moment subiectiv deoarece eroarea este provocata si prin
urmare abia la data descoperirii erorii care sta la baza dolului se pune problema curgerii
termenului de prescriptie.

In ceea ce priveste eroarea, se revine la regula generala - avem un moment subiectiv principal -
cand partea a cunoscut cauza de nulitate (cand descopera eroarea), dar avem si un moment
subsidiar, si anume nu mai mult de 18 luni de la data incheierii actului. Cu privire la acest termen
de 18 luni, trebuie inteles ca nu este un termen de prescriptie, ci un termen maxim in ceea ce
priveste stabilirea inceperii termenului de prescriptie, adica daca nu reusim sa dovedim cand am
cunoscut cauza de nulitate, pentru a sti cand incepe sa curga termenul de prescriptie, nu
inseamna ca nu a inceput sa curga termenul de prescriptie - la implinirea celor 18 luni incepe
automat sa curga termenul de prescriptie. Dar daca dupa 6 luni e cunoscuta existenta erorii,
termenul incepe sa curga dupa acele 6 luni, iar nu dupa 18 luni.

2. Situatiile in care invocarea nulitatii relative se face de catre un tert


Art. 2529, alin. (2), NCC. Exista astfel de situatii. Exemplu: dreptul de preemptiune.
Momentul de la care curge termenul de prescriptie este cel la care a cunoscut cauza de nulitate.

Drept Civil Pagina 11


Exista si termene speciale, art. 301, alin. (4): In ipoteza casatoriei intre persoana ocrotite si tutore,
care este anulare, actiunea de anulare se poate introduce intr-un termen special de 6 luni, iar
termenul incepe sa curga de la momentul incheierii casatoriei.

Ipoteza art. 2530 privind viciile aparente si cazurile asimilate


Impreuna cu art. 2531, art. 2530 alcatuieste un veritabil drept comun in materie de prescriptie a
raspunderii cu privire la vicii, pentru ca viciile se impart in doua categorii:

• Viciile aparente
○ Vicii ale bunului reglementate in materia vanzarii (art. 1706, NCC)
○ Vicii ale lucrarii (art. 1861, NCC)
○ Cazuri asimilate (lipsa cantitatilor convenite, lipsuri cantitative, obligatii legale de garantie
pentru vicii)
• Vicii ascunse

Daca exista un termen pentru constatarea viciilor, de abia dupa acel termen poate fi considerat faptul ca
nu a existat o actiune. In cazul viciilor aparente, data predarii bunului. In cazul lucrarii, data receptiei
finale.

De asemenea, in aczul in are exista termene de constatare a viciilor, prescriptia incepe sa curga la
curgerea termenelor (de exemplu: posibilitatea de a testa masina timp de o saptamana).

Ipoteza art. 2531 privind viciile ascunse


Art. 1707, alin. (2), NCC; Art. 1863, NCC;

Sunt asimilate si viciile asociate cu viclenie (exemplu: "furtul la cantar").

Textul distinge intre diferite tipuri de bunuri si de lucrari, dar termenele stabilite pentru inceperea
curgerii prescriptiei sunt:
• Data descoperirii viciilor - moment subiectiv principal
• Momentul exprirarii termenului de garantie - moment obiectiv

Termene de garantie generale sunt stabilite de NCC:


• In caz de bunuri si de lucrari - 1 an
• In cazul constructiei - 3 ani
• In cazul lucrarilor curente la bunuri mobile - 1 luna
• In cazul lucrarilor de constructie (zugraveala) - 3 luni

Prescriptia incepe sa curga de la momentul descoperirii viciului, nu de la momentul expirarii


termenului de garantie.

Aici, spre deosebire de eroare, exista o conditie extrem de importanta, viciul trebuind sa se fi manifestat
in interiorul termenului de garantie.

Pot exista termene speciale de garantie, de exemplu in legi speciale (ex, legea 10/1995 - 10 ani termen
de garantie pentru viicile ascunse ale constructiei).

Partile pot definiti prin contract termene conventionale de garantie, dar nu pot reduce termenele legale.

Drept Civil Pagina 12


Curs 4
Tuesday, March 17, 2015 7:57 AM

Suspendarea si intreruperea prescriptiei extinctive


Ambele institutii par a avea aceeasi menire, anume de a disjunge timpul fizic de timpul juridic.
In plan juridic, putem manipula timpul. Este vorba de imprejurari de fapt sau de drept care intarzie o
prescriptie extinctiva sau chiar nimicesc curgerea timpului de prescriptie.

Suspendarea prescriptiei
Suspendarea prescriptiei extinctive este acea modificare a cursului prescriptiei extinctive care consta
in oprirea de drept a curgerii termenului pe timpul cat dureaza situatiile limitativ prevazute de lege
care il pun pe titularul dreptului material la actiune in imposibilitatea de a actiona.

Suspendarea este o modificare a cursului prescriptiei extinctive - timpul juridic se desparte de timpul
fizic. Ea consta in oprirea de drept a curgerii termenului. Timpul juridic se opreste, ingheata. Oprirea
respectiva este temporara. Cazurile acestea, prin urmare, sunt niste cazuri care au un inceput si un
sfarsit. De asemenea, cazurile respective sunt limitativ prevazute de lege. Efectele pe care le produc sunt
unele extrem de importante. Acest efect nu poate fi lasat la discretia partilor (art. 2515).

Evenimentele respective il pun pe titularul dreptului material la actiune in imposibilitatea dreptului de a


actiona. Prescriptia sanctioneaza pasibilitatea culpabila a creditorului. Pentru a intelege cum
functioneaza suspendarea, trebuie definite trei perioade in ceea ce priveste curgerea timpului fizic:

1. Perioada in care nu s-a intamplat nimic. Este perioada care survine dupa nasterea dreptului
subiectiv primar, dar in care inca nu stim daca s-a nascut dreptul subiectiv secundar, nu stim daca
a inceput sa curga termenul. Aceasta perioada se sfarseste atunci cand apare o imprejurare in care
legea ii ofera caracter suspensiv

2. A doua periaoda se afla sub semnul perioadei de suspendare si se sfarseste atunci cand cauza de
suspendare isi inceteaza efectele

3. Cea de dupa incetarea cauzei careia legea ii asociaza un efect suspensiv

Cazurile de suspendare a prescriptiei extinctive sunt reglementate de art. 2532 - 2533 NCC.
In ceea ce priveste regimul interpremporal, NCC a introdus cateva noi cazuri de suspendare a
prescriptiei.

Putem clasifica aceste cazuri in trei mari categorii:


• Cazuri de suspendare de tip natural (fizic) - cazurile obiective naturale. Ex: Cazurile de forta
majora.
• Cazuri de suspendare obiective din punct de vedere juridic - Ex: efectuarea unor proceduri
prealabile.
• Cazuri de suspendare de ordin moral - Ex: suspendarea prescriptiei intre soti.

Cauzele de suspendare se impart, din punctul de vedere al izvorului de reglementare, in doua categorii:
• Cauze generale - art 2532 - 2533 NCC
• Cauze speciale - pot fi regasite si in NCC (art 695. al 3 teza 2, art. 1395), dar si in diferite legi
speciale (legea 85/2014 art. 79)

Drept Civil Pagina 13


Caracterele juridice ale suspendarii prescriptiei

Cazurile de suspendare sunt caracterizate prin legalitate (art. 2515). Aceste cazuri sunt limitative. Intram
in domeniul de aplicare al art 10 NCC in care se interzice analogia. Insolvabilitatea (am mai multe
obligatii decat drepturi) nu va fi considerata caz de suspendare. Arestarea nu este considerat caz de
suspendare. Alienatia sau debilitatea mintala de fapt nu sunt considerate cazuri de suspendare. Intre
concubini sau logodnici nu se va aplica suspendarea aplicabila intre soti.
Jurisprundenta a gasit doua mari exceptii:
• Perioada comunista (1945 - 1989) - de facto, exista un act de violenta din partea statului.
• Victimele traumatismelor - se accepta ca si dupa incetarea actului de violenta, daca se poate
dovedi existenta unei stari psihice asemanatoare starii de violenta, se poate accepta ca prescriptia
este suspendata.

Ultimul caracter consta in faptul ca ea produce efecte de drept. Instanta doar constata efectul pe care
legea il asociaza cazurilor.

Cazuri de suspendare
• Prescriptia nu curge intre soti atat timp cat acestia locuiesc impreuna. Are in vedere doar situatia
persoanelor casatorite. NCC repudiaza uniunile de fapt. Concubinajul nu poate fi asociat situatiei
casatoriei. Nici logodna nu este asociata casatoriei. Textul mai pune o conditie: Cauza de
suspendare dureaza cel mult cat dureaza casatoria, dar poate inceta si inainte, si anume in
momentul in care ei devin despartiti in fapt. Aceasta situatie are o conotatie morala.
• Raporturile dintre ocrotitor si ocrotit. Cat timp dureaza raportul de ocrotire si pana cand socotelile
definitive nu au fost date si aprobate, exista o cauza de suspendare a prescriptiei pentru ca se
presupune ca cel aflat sub puterea unei persoane, intre copil si parinti, de exemplu, nu se vor
actiona in judecata.
• Intre administrator si administrat. Art 792 si urmatoarele. O persoana se poate ocupa de
administrarea bunurilor altei persoane. Cat timp dureaza administrarea, este supendat termenul
de prescriptie.
• Situatia incapabilului sau a persoanei cu capacitate de exercitiu restransa. Cat timp o astfel de
persoana nu are un reprezentant legal sau un ocrotitor legal. Cat timp ocrotitorul lipseste,
impotriva lor nu poate curge termenul de prescriptie. Exista o exceptie, in cazul in care bunul e
vandut la licitatie.
• Ascunderea creantei sau a exigibilitatii acesteia. Aici este vorba de o actiune de ascundere care
presupune intentie. Desi debitorul stie ca are o datorie, profita de faptul ca nu stie creditorul de
existenta dreptului sau. (art. 1417 NCC)
• Purtarea de negocieri in vederea solutionarii amiabile a litigiului. Partile realizeaza ca exista un
drept subiectiv, iar creditorul notifica debitorul. Legea introduce o perioada in care, pe durata unei
negocieri purtate in ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie, prescriptia se suspenda. (art.
1983 al. 3 NCC)
• Existenta unor proceduri prealabile, chiar daca ele sunt obligatorii sau facultative. Nu mai mult de
3 luni de la initierea procedurii.
• Participarea la fortele armate romane pe picior de razboi. Participarea la fortele armate nu
presupune calitatea de militar, ci si personalul auxiliar. Este indiferent daca vorbim despre
implicarea creditorului sau a debitorului in aceasta situatie. De asemenea, pot exista situatii in
care fortele armate sunt solicitate pentru alte actiuni. Daca s-a declarat stare de urgenta sau
necesitate, va fi considerata ca facand parte din ipoteza textului. Misiunea putea fi una de lupta
sau una de pace.
• Situatiile de forta majora (art. 1351 al. 2). Il afecteaza pe creditor, nu pe debitor. Situatia
temporara trebuie sa fi intervenit in ultimele 6 luni ale termenului.

• Articolul 2533
3 Actiuni in materie succesorala

Drept Civil Pagina 14


3 Actiuni in materie succesorala
○ Actiunile creditorului impotriva defunctului
○ Creantele mostenitorilor impotriva defunctului
○ Creantele defunctului impotriva mostenitorului

Efectele pe care le produce suspendarea prescriptiei extinctive


Aceste efecte au la baza o disjungere intre curgerea fizica a timpului si curgerea termenului de
prescriptie. Principalul efect consta in inghetarea curgerii termenului. Vom explicita in ce consta aceasta
inghetare. Pentru a vedea cum ingheta timpul, va trebui sa distingem in functie de mai multe ipoteze:

• Art. 2532 teza 1 - inceputul termenului de prescriptie este amanat pana cand incepe cauza
suspensiva. Ex: cazul sotilor. Aceste efecte deriva din chiar teza initiala a lui 2532. Prescriptia nu
incepe sa curga, iar daca a inceput, ea se suspenda.

• In cazul in care, la momentul aparitiei cazului de suspendare prescriptia se implinise, efectul


suspendarii este irelevant.

• A inceptut sa curga termenul, nu s-a implinit, iar in interiorul termenului intervine cauza de
suspendare. Aici se observa efectul propriuzis al suspendarii. Acest efect opereaza in doua directii:
○ Efectul general - Art. 2534 al 1
Curgerea termenului nu are efect doar pe durata existentei perioadei suspensive. In acest interval,
curgerea termenului se suspenda.
Art 2535-2536 Extind beneficiul suspendarii si in privinta altor persoane decat creditorul si debitorul
(creditorul solidar, debitorul solidar, precum si fideiusorul).

○ Efectul special - prorogarea efectului implinirii termenului de prescriptie cu pana la 6 luni,


respetiv o luna fata de efectul implinirii acesteia.

NCC adauga doua cauze in plus. Legea 71/2011 a explicitat cum se vor aplica aceste cauze noi. In privinta
acestor cauze noi, ele vor privi si prescriptiile incepute sub imperiul legii vechi.

Intreruperea prescriptiei extinctive


Intreruperea prescriptiei extinctive reprezinta acea modificare a cursului prescriptiei extinctive care
consta in inlaturarea sau stergerea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive
limitativ prevazuta de lege si inceperea unei alte prescriptii extinctive.

Timpul juridic se sterge, dispare, nu ingheata, ca la suspendare. Stergerea respectiva este definitiva. Tot
ce s-a intamplat inainte este ca si cum nu s-ar fi intamplat.
Justificarea porneste de la 2 prezumtii pe care se intemeiaza curgerea termenului
• Din perspectiva creditorului - Lipsa de trainicie a creantei sale
• Din perspectiva debitorului - Daca nu i se cere nimic, inseamna ca nu are de facut nimic.

Cazurile de intrerupere (art. 2537)


Fie rastoarna prezumtia pasivitatii creditorului, fie rastoarna prezumtia refuzului justificat al debitorului.
Cauzele se impart in:
• Generale
• Speciale

Caracterele juridice
Este caracterizata de legalitate. Se caracterizeaza prin faptul ca aceste cauze sunt limitative, prin urmare
nu pot fi extinse prin analogie. Intreruperea opereaza de drept.

Cauzele de intrerupere
Drept Civil Pagina 15
Cauzele de intrerupere
• Recunoasterea de catre debitor a dreptului la actiune. Aceasta confirmare este importanta pentru
ca da nastere efectului extinctiv. Detaliile le gasim in art. 2531 - voluntara, neindoielnica, pura si
simpla, trebuie facuta in interiorul termenului de prescriptie, trebuie sa fie unilaterala, trebuie sa
fie expresa, dar exista situatii in care putem fi in cazul unei recunoasteri tacite (plata partiala,
consituirea unei garantii)
• Introducerea unei cereri de chemare in judecata. De data aceasta, cauza interuptiva emana de la
titularul dreptului, de la cel impotriva caruia curge prescriptia. Nu conteaza denumirea sau forma
cererii, importanta este manifestarea de vointa a creditorului. Cererea trebuie introdusa la un
organ cu atributii jurisdictionale, ea trebuie sa priveasca fondul dreptului, sa fie serioasa, sa fie
admisa pe fond. Daca se respinge actiunea, dar din motive formale, 2539 al 2 evoca existenta unui
nou termen de 6 luni in care se poate reintroduce actiunea cu reimplinirea cerintelor de forma
care au lipsit prima data.
• Punerea in intarziere a debitorului. Este un caz nou. Este nevoie de o actiune din partea
creditorului. Punerea in intarziere se face prin notificare scrisa. Actiunea va trebui sa fie introdusa
in termen de 6 luni de la momentul punerii in intarziere.

Efectele intreruperii termenului de prescriptie

Daca nu incepuse sa curga termenul de prescriptie:


Efectul poate consta intr-o confirmare a momentului inceperii, daca e vorba de o recunoastere sau o
punere in intarziere.
Daca termenul se implinise, efectul este irelevant.
Daca termenul a inceput sa curga, dar nu s-a implinit inca, se sterge prescriptia pusa anterior si incepe sa
curga o noua prescriptie. In cazul recunoasterii, aceasta noua prescriptie este de acelasi fel cu prescriptia
care s-a sters. Daca trebuie sa pun in executare hotararea judecatoreasca, incepem sa vorbim de
prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

Acest nou termen incepe sa curga:


• Din momentul recunoasterii, incepe sa curga un nou termen de aceeasi natura.
• In cazul actiunii, exista cateva situatii:
○ Daca hotarea e definitiva, exista doar prescriptia dreptului de a cere executarea silita
○ In cazul insolventei, este vorba de momentul de la care putea fi valorificata creanta
○ In cazul actiunii penale, este importanta atunci cand este vorba de raspundere civila
delictuala, este vorba de momentul comunicarii ordonantei procurorului.

De regula, efectul intreruperii profita numai partii interesate. Exista si exceptii (art 2543) in care acest
termen profita si creditorului solidar si codebitorului solidar si fideiusorului.

Repunerea in termenul de prescriptie


Este un eveniment ce apare dupa ce prescriptia s-a implinit. Art 2522 este textul care evoca aceasta
posibilitate. Este reglementata extrem de larg, lasata la latitudinea instantei.
Se aplica oricarui drept prescriptibil.
Nu opereaza de drept, ci numai la cerere.
Efectul: exceptia prescriptiei este respinsa.

2551 - 2556 - calculul termenului.

Drept Civil Pagina 16


Curs 5
Tuesday, March 17, 2015 8:50 AM

Materia persoanelor
Este una dintre cele 3 mari divizuni clasice ale dreptului civil. Pornind de la acesta diviziune, codul
Napoleon de la 1804, codul 1864 si codul 2011 au asemanari considerabile. Din perspectiva raportului
juridic civil, persoanele erau privite ca subiecti ai raportului juridic civil.

Persoana fizica
Capacitatea persoanei fizice
Este una dintre conditiile esentiale de fond si de valabilitate a actului juridic civil. Ne intereseaza
capacitatea juridica. Aceasta se manifesta in toate ramurile de drept. Persoana, in afara de capacitatea
de drept privat, are capacitatea de drept public (omul vazut ca cetatean - drept constitutional). De cele
mai multe ori, problemele legate de capacitate se traduc in chestiuni legate de capacitatea procesuala
pentru ca ele apar de cele mai multe ori in cadrul unui litigiu civil, motiv pentru care se pune problema
rezolvarii exceptiei capacitatii de procedura.

Capacitatea persoanei este de doua feluri:


• Capacitatea de folosinta
• Capacitatea de exercitiu

Capacitatea de folosinta
Reprezinta acea parte a capacitatii juridice de drept privat a fiintei umane constand in aptitudinea
omului de a avea drepturi si obligatii civile.
Persoana fizica este omul privit individual ca titular de drepturi si obligatii civile.

Se considera ca orice fiinta umana reprezinta o persoana fizica si, deci, un subiect de drept.
Aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii diferentiaza capacitatea juridica de folosinta de
capacitatea de exercitiu.
Art 31 al 1 - Orice persoana are un patrimoniu si numai unul. Acesta cuprinde toate drepturile si
obligatiile evaluabile in bani si care apartin aceleiasi persoane.

Sediul materiei
Orice izvor de drept se constituie intr-un izvor de reglementare pentru persoane.
Art 34 - 57 NCC

Caracterele capacitatii de folosinta a persoanei fizice


Se caracterizeaza prin legalitate. Acest caracter se releva in legislativ din 3 perspective:
• Capacitatea este reglementata numai prin lege (art 28 al 2)
• Restrictiile nu pot fi prevazute decat prin lege (art 29 al 1)
• Indisponibilitatea capacitatii de folosinta (art 29 al 2)

Se caracterizeaza prin generalitate. Priveste aptitudinea de a avea toate drepturile si obligatiile civile, nu
anumite drepturi si obligatii civile. De acest caracter tine specificul capacitatii de folosinta. Teoretic, poti
avea orice drepturi si obligatii. Tot de acest caracter tine si faptul ca limitarile care pot fi aduse acestei
capacitati trebuie facute numai prin lege.

Se caracterizeaza prin inalienabilitate. Rezulta, in mod logic, din caracterul general si cel legal. Daca
legea spune ca orice persoana are capacitate de folosinta, asta inseamna ca nu poti lasa o persoana fara
capacitate de folosinta. Cat timp exista persoana, va exista si capacitate. Tot acest caracter deriva din

Drept Civil Pagina 17


capacitate de folosinta. Cat timp exista persoana, va exista si capacitate. Tot acest caracter deriva din
faptul ca nu poate fi transferat. Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii persoanei. Nu trebuie trasa
concluzia ca nu se poate renunta la un anumit drept sau la o anumita categorie de drepturi. In schimb,
nu putem renunta la toate drepturile de proprietate pe care le-ai putea avea.

Se caracterizeaza prin intangibilitate. Deriva din dispozitiile care spun ca restrictiile ce pot fi aduse
capacitatii de folosinta nu pot fi realizate decat prin intermediul legii. Numai legea poate aduce atingere
capacitatii de folosinta. Acestea restrictii pot fi de mai multe feluri:
• Restrictii aduse prin mijloace de drept civil
• Restrictii aduse prin mijloace de drept penal

Se caracterizeaza prin egalitate (art 30). Nu trebuie absolutizata (art 258).

Se caracterizeaza prin universalitate. Aceasta are in vedere doua componente:


• Cei carora li se adreseaza
• Sfera capacitatii de folosinta, chiar daca poate fi restransa prin lege, nu poate fi neantizata.

Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice


Art 35 teza 1 - Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei. Prin urmare, vedem ca regula in
ceea ce priveste inceputul capacitatii de folosinta este nasterea persoanei fizice.
Legea 119/1996 (de citit)
Declararea nasterii trebuie realizata in 15 zile de la momentul nasterii.

Exceptia: Capacitatea de folosinta anticipata.


Art 36. Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, dar numai daca se naste viu (art 412).
Exista doua prezumtii:
• Limitele intervalului: Perioada incepe la 300 de zile inainte de nastere si se sfarseste la 180 de zile
inaintea nasterii.
• Termenul curge zi cu zi. In oricare zi a intervalului copilul se considera a fi conceput.

Acestea nu mai sunt absolute, ele au devenit niste prezumtii mixte. Prezumtiile pot fi combatute cu
probe stiintifice. S-a observat ca exista cazuri frecvente in care fatul nascut la 5 luni supravietuieste.

Capacitatea de folosinta anticipata priveste numai drepturile copilului, nu si obligatiile, doar daca fatul
se naste viu.
In momentul in care copilul se naste viu, el se socoteste ca avea drepturi succesorale. Exista dispozitii si
in ceea ce priveste reprezentarea succesorala.
In cazul copilului nascut mort nu se intocmeste decat act de nastere.

Continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice


Include toate drepturile si obligatiile care pot apartine unei persoane. Avem doua laturi:
• Activa - drepturi
• Pasiva - obligatii

Din perspectiva aplicarii legii in timp, capacitatea este o stare si ea, in principiu, se supune legii in
vigoare la aparitia acelei stari. Art 6 al 6 include si o exceptie - se va aplica legea in vigoare la momentul
producerii efectelor legate de capacitate in cazul in care analizam numai acele efecte.

Din perspectiva aplicarii legii civile in spatiu, legea se aplica dupa principiul teritorialitatii. Art 8 adauga
faptul ca ea se aplica si in afara teritoriului national daca se refera la persoanele de nationalitate
romana. Ex: Copii care se nasc din parinti romani dar in strainatate.

Capacitatea de folosinta, prin lege, poate suferi anumite modificari. Acestea poarta denumirea de
incapacitati. Acestea pot fi:

Drept Civil Pagina 18


incapacitati. Acestea pot fi:
• De drept privat
• De drept public

Ne intereseaza numai sfera limitata la raporturile de drept privat.

Criteriile dupa care stabilim continutul capacitatii de folosinta


Primul criteriu este natura drepturilor si obligatiilor:
• Drepturi patrimoniale
• Drepturi nepatrimoniale

Din perspectiva izvorului:


• Interne
• Internationale

Cu privire la incapacitati, le vom clasifica dupa 3 criterii:


Finalitatea instituirii incapacitatii:
• Sanctiuni
• Masuri de ocrotire

Modul in care opereaza


• Incapacitati ce opereaza de prim drept
• Incapacitati ce opereaza prin intermediul unei hotarari judecatoresti

Izvorul
• Incapacitati stabilite de legea civila
• Incapacitati stabilite de legea penala

Drept Civil Pagina 19


Curs 6
Tuesday, March 31, 2015 8:00 AM

Incapacitati ce au natura juridica a unei sanctiuni.


Acestea pot fi clasificate in doua categorii:
• Sanctiuni cu caracter penal
• Sanctiuni cu caracter civil

Pedepsele penale
Notiunea de pedeapsa sugereasa orientarea spre o anumita persoana care a incalcat regulile de
conduita. In clasificare sanctiunilor cu caracter penal, opereaza mai multe concepte:
• Amenda penala
• Inchisoarea
• Detentiunea pe viata

Pe noi ne intereseaza doua categorii auxiliare, anume pedepsele complementare si pedepsele accesorii.

Pedeapsa complementara
Se adauga unei pedepse principale. Pe noi ne intereseaza pedeapsa complementara a interziceriu unor
drepturi (art 55 lit. a NCP) - Interzicerea drepturilor parintesti in Interzicerea dreptului de a fi tutore sau
curator. (art 56 NCP). Acestor pedepse le este specific faptul ca ele trebuie decise conform situatiei de
fapt de catre instanta. Ea decide in ce masura este necesara aplicarea de masuri complementare, de la
caz la caz.

Pedeapsa accesorie
Ne intereseaza pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi (art 54 NCP). Regimul juridic al acestor
drepturi este unul diferit. Dupa cum ii spune numele, pedeapsa accesorie vine la pachet cu pedeapsa
principala. Cand esti in inchisoare, e logic ca nu iti mai poti exercita drepturile parintesti. Drepturile sunt
toate cele mentionate de art. 56 NCP.

Pedepsele civile
Distingem intre urmatoarele categorii:
• Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti cu titlul de pedeapsa civila (art 508 NCC)
• Nedemnitatea succesorala (art 958 - 959 NCC)
• Acceptarea fortata a mostenirii (1117 NCC)
• Decaderea din beneficiul din inventar (1119 si 1114 NCC)

Masurile de ocrotire
Putem identifica doua mari categorii:
• Masura de ocrotire stabilita inca la nivel constitutional (art 44 al 2 teza 2). Legea 312 pe 2005-
conditiile in care cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor
din Romania.
• Masuri de ocrotire prevazute de NCC - Actele juridice pe care le poate face minorul intre 14 si 18
ani. Ne intereseaza actele pe care el nu le poate face, pentru ca ele reprezinta masurile de ocrotire
aduse de NCC. De asemenea, ne intereseaza impedimentele la casatorie. In materie de adoptie,
avem interdictiile din 455. Se privesc cine nu poate fi adoptat. De asemenea, avem cazul
administratiei persoanei juridice. Nu poate fi desemnata administrator o persoana sanctionata
pentru proasta administrare. Cele mai multe astfel de incapacitati le vom regasi in domeniul
liberalitatilor.
○ Tutorele nu poate face liberalitati
Cel lipsit de capacitate sau cu capacitate juridica nu poate face lberalitati

Drept Civil Pagina 20


○ Cel lipsit de capacitate sau cu capacitate juridica nu poate face lberalitati
○ Insolvabilul nu poate face liberalitati
○ Nu ai voie sa faci liberalitate in favoarea doctorului care te-a tratat de boala de care ai murit
○ In ceea ce priveste calitatea de executor testamentar
○ Se vor mai gasi incapacitati in materia fiduciei
○ Incapacitati in materia contractului de vanzare (art. 1653 - art. 1655)
○ Incapacitati in materia contractului de locatiune

Incetarea capacitatii de folosinta


De vreme ce textul general ne spune ca orice persoana fizica se bucura de capacitate de folosinta.
Totusi, ca si persoana, ea nu poate fi perpetua. Art 35 teza 2 - capacitatea de folosinta inceteaza odata
cu moartea persoanei fizice. Ea incepe cu nasterea si inceteaza odata cu moartea persoanei.

Regula in materia incetarii capacitatii de folosinta este aceea a momentului constatarii fizice a decesului.
O problema speciala apare in situatia numita a comorientilor. Comorientii sunt 957 al 2 - cei care mor in
acelasi timp - accident de circulatie. In urma cercetarii efectuate, nu se poate stabili care a decedat
primul. Prin urmare, medicul legist pune aceeasi data si aceeasi ora. Principala consecinta este regasita
in materie succesorala. Daca acestea mor in acelasi timp, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una
pe cealalta.

Exceptia are in vedere cazul disparutului. Nu poate fi gasit cadavrul. Nu se poate spune cu certitudine
daca a murit sau nu. In aceasta situatie, norma spune ca in cazul persoanei disparute, incetarea
capacitatii judecatoresti intervine la momentul judecatoresc al mortii, reglementata de la art 49 - 57
NCC si, de asemenea, de art 943 - 950 NCPC. Cele din urma tin de procedura.

Declararea judecatoreasca a mortii se face in doua moduri:


• O forma obisnuita (caz general - art. 49)
• Niste situatii speciale (caz special - art 50)
○ Cel disparut in imprejurari diferite
○ Situatia in care este sigur ca decesul s-a produs chiar daca nu poate fi gasit cadavrul.

Conditiile cazului general sunt subintelese si cazurilor speciale.

Exista doua tipuri de conditii:


Prima categorie - ordin factual:
• Sa existe o persoana disparuta - exista o persoana care nu s-a mai intors la domiciliul sau.
• Sa existe indicii cum ca acea persoana disparuta ar fi decedat

A doua categorie - ordin temporal:


• Trecerea unui anumit termen
In mod normal, termenul stabilit de legiuitor este de doi ani de zile. Termenul este unul foarte scurt. In
legislatia anterioara, termenul a fost de 4 ani.

Situatii speciale:
Catastrofele - termenul scade la 6 luni.
Atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, moartea poate fi declarata imediat.
Art 49 al 2 - inceperea termenului

Orice persoana interesata poate cere constatarea decesului. In general, persoanele interesate sunt
succesibilii, cei care ar putea sa-l mosteneasca, sau membrii familiei.

In afara ce conditiile ordin factual si temporal, mai exista o conditie ce tine de realizarea unor conditii de
publicitate.
Necesita interventia procurorului si trebuie facute procedurile de publicitate.

Drept Civil Pagina 21


Necesita interventia procurorului si trebuie facute procedurile de publicitate.

Efectele
Principalul efect este existenta unei hotarari judecatoresti, a unui act autentic, care constata decesul.
Data decesului va fi cea stabilita in cadrul hotararii judecatoresti (art 52 NCC acesta trebuie citit
impreuna cu art 53, care institutie o prezumtie - pana la data pronuntarii hotararii, persoana este
considerata in viata).

Efectele nepatrimoniale:
• Inceteaza capacitatea de folosinta a persoanei fizice

Efecte patrimoniale:
• Toate drepturile patrimoniale se transfera, in mod universal, catre succesori
• Se sting toate obligatiile viagere

Cel care a fost declarat mort poate cere anularea hotararii declarative de moarte. Dupa ce face acest
lucru, poate cere restituirea bunurilor in natura, iar daca nu este posibil, in contraprestatie. Legiuitorul
distinge raproturile in temeiul carorra au fost instrainate acele bunuri. Intre mostenitori, raporturile se
bazeaza pe succesiune. Mostenitorii sunt obligati intotdeauna sa restituie bunurile pe care le-au primit
cu titlu de mostenire in natura (art. 52 NCC). De asemenea, in cazul in care mostenitorul a instrainat
bunul, acesta trebuie restituit prin echivalent. A doua categorie de raporturi priveste raorturile dintre
persoana declarata moarta si subdobanditorii bunurilor. Daca subdobanditorul a primit bunul pintr-un
act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Daca l-a primit cu titlu gratuit, este obligat sa-l restituie. In cazul
actelor cu titlu oneros, dupa cum subdobanditorul a fost de buna sau de rea credinta, acesta este
obligat, in cazul relei credinte, sa restituie in natura bunul, dar avand o actiune impotriva mostenitorului
pentru redobandirea creantei, iar daca a fost de buna credinta, acesta pastreaza bunul, nu este obligat
sa-l restiutie. In schimb, mostenitorul este obligat sa-I predea persoanei declarate gresit decedate
valoarea prestatiei
Art 56 - 57 NCC - De citit.
Art 57 - De citit.

Daca se gaseste certificatul de deces intocmit, de exemplu, in alta tara, dar datorita situatiei, nu au
comunicat autoritatilor romane, se anuleaza hotararea declarativa de moarte. Se poate rectifica
hotararea declarativa de moarte atunci cand, ulterior, apar noi informatii in privinta decesului
persoanei.

Sanctiunea
Actele incheiate cu nerespectarea regulilor edictiate de capacitate se sanctioneaza cu nulitatea.
Absoluta - in cazul unor incapacitati de folosinta speciale - cazurile C art 1654. Relativa - cazurile A, b art
1654 al 1.

Capacitatea de exercitiu
Art 37 - Este aptitudinea persoanei de a incheia singura acte juridice civile. Aceasta definitie priveste
numai un aspect al capacitatii de exercitiu, cel care poarta numele a capacitatii depline de exercitiu.
Capacitiate de exercitiu - o parte a capacitatii de drept privat a omului constand in aptitudinea acestuia
de a dobandi si exercita drepturi si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea de acte
juridice civile.

Numai prin intermediul actelor juridice civile, deoarece exercitiul drepturilor civile presupune o
manifestare constienta de vointa.

Premisele capacitatii de execitiu


Avem o premisa de ordin juridic, adica existenta capacitatii de folosinta. In al doilea rand, avem o

Drept Civil Pagina 22


Avem o premisa de ordin juridic, adica existenta capacitatii de folosinta. In al doilea rand, avem o
premisa de ordin natural, de ordin fizic, anume existenta consimtamantului. Discernamantul depinde de
varsta, dar si capacitatea mentala.

Discernamantul este definit in art 211 din LPA.


Sediul materiei este unul foarte vast, care cuprinde toate actele normative emise in domeniul dreptului
privat. Ne intereseaza regulile generale, enuntate de art 37 - 48 NCC.

Caracterele capacitatii de exercitiu:


• Legalitatea - este reglementata prin lege. Art 28 - 29.
• Generalitate - art 37 nu distinge intre actele juridice. Ca urmare, capacitatea priveste orice act
juridic
Legea poate impune anumite limitari, prin urmare vom vedea ca ne intalnim cu capacitate de exercitiu
deplina, capcaitate de exercitiu restransa sau lipsa capacitatii de exercitiu.
• Inalienabilitate - ea este strans legata de persoana.
Nu se poate tranzactiona
Renuntarea la un anumit drept nu inseamna renuntarea la capacitatea de exercitiu.
• Intangiblitate - nici o persoana nu poate fi lipsita total de capacitatea de exercitiu
• Egalitate - art 30 - CCR, principiul egalitatii trebue socotit prin raportare la aceeasi categorie de
persoane.

Nu vom intalni caracteristaica universalitatii. Capacitatea de exercitiu difera in functie de fiecare


categorie de persoane.

Drept Civil Pagina 23


Curs 7
Tuesday, March 31, 2015 8:07 AM

Capacitatea de exercitiu a capacitatii juridice


Art. 37, NCC: "Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a incheia singura acte juridice
civile."
Aceasta definitie priveste numai un aspect al capacitatii de exercitiu, cel care poarta numele de
capacitate deplina de exercitiu.

Pentru a oferi o definitie care sa subintinda toate formele capacitatii de exercitiu ale persoanei fizice
vom defini capacitatea de exercitiu a persoanei fizice drept o parte a capacitatii juridice de drept privat
a omului, constand in apititudinea acestuia de a dobandi, de a exercita drepturi si de a-si asuma si
executa obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile.

Capacitatea de exercitiu se poate realiza numai prin intermediul actelor juridice civile deoarece
exercitiul drepturilor civile presupune o manifestare constienta de vointa.

Premisele existentei capacitatii de exercitiu


1. Preexistenta capacitatii de folosinta.
2. Premisa de ordin natural - existenta discernamantului.

Discernamantul depinde de varsta, dar si de capacitatea mentala. Definitia discernamantului din punct
de vedere juridic se regaseste in art. 211 din LPA.

Sediul materiei
Acesta este unul foarte vast, cuprinzand in general toate actele normative emise in domeniul dreptului
privat. Exista numeroase texte in NCC si in legi special. Intereseaza regulile generale in materia
capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, acestea fiind enuntate in art. 37-48, NCC.

Caracterele capacitatii de exercitiu


• Legalitatea
Capacitatea de exercitiu este reglementata prin lege.
• Generalitatea
Art. 37, NCC nu distinge intre actele juridice, prin urmare capacitatea de exercitiu priveste
toate actele juridice pe care le poate incheia o persoana fizica, insa legea poate impune
anumite limitari.
• Inalienabilitatea
• Intangibilitate
• Egalitate (Art. 30, NCC)
Capacitatea de exercitiu trebuie socotita ca fiind egala in cadrul acelorlasi categorii de
persoane.

Capacitatea de exercitiu nu are caracter universal.

In materia capacitatii de exercitiu exista trei nivele care pornesc de la lipsa capacitatii de exercitiu,
capacitatea de exercitiu restransa si ajung la capacitatea deplina de exercitiu.

Lipsa capacitatii de exercitiu


Aceasta este o forma in care se prezinta capacitatea de exercitiu. Terminologia nu trebuie sa induca in

Drept Civil Pagina 24


Aceasta este o forma in care se prezinta capacitatea de exercitiu. Terminologia nu trebuie sa induca in
eroare. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are capacitatea de exercitiu negata, adica nu
inseamna ca nu isi poate exercita niciun drept si nu isi poate asuma niciun fel de obligatie. Sfera actelor
pe care le poate incheia o astfel de persoana este extrem de restransa. Astfel de persoane pot incheia in
mod valabil anumite acte juridice.

Sediul materiei este constituit de art. 43, NCC care se citeste impreuna cu textele de la art. 143, NCC si
urmatoarele.
Toate regulile referitoare la capacitate nu se gasesc doar in jurul art. 43, deoarece exista o serie de
norme de trimitere (cea mai importanta in art. 502, NCC). In ceea ce priveste persoana pusa sub
interdictie, exista o dispozitie de trimite in art. 171, NCC care precizeaza ca regulile referitoare la tutela
minorului se aplica si in aczul tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca. Prin urmare, prin "jocul"
acestor norme de trimitere ajungem ca in toate cazurile in care persoana este lipsita de capacitate de
exercitiu sa aplicam si regulile edictate in materia tutelei minorului.

Definind, lipsa capacitatii de exercitiu reprezinta acea forma a capacitatii de exercitiu constand in
aptitudinea persoanei fizice de a incheia acte juridice, de regula numai prin reprezentare.

Cazurile in care o persoana beneficiaza de lipsa capacitatii de exercitiu


Aceste cazuri sunt enumerate de art. 43, alin. (1), NCC si sunt in numar de trei:
• Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani
• Interzisul judecatoresc
• Alte cazuri stabilite de lege

In cazul persoanelor fizice autorizate (care se supun legislatiei insolventei aplicabile in materia
societatilor), in limita patrimoniului de afectatiune (afectat desfasurarii activitatii profesionale), atunci
cand se deschide procedura insolventei exista situatia in care ele sunt lipsite de capacitate de exercitiu
pentru actele referitoare la activitatea lor profesionala.

Continutul lipsei capacitatii de exercitiu


Regula, dupa cum rezulta din definitie, este ca in privinta persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu
actele juridice se incheie prin reprezentant legal.
Trebuie reamintite dispozitiile edictate de lege in materia reprezentarii (art. 1295, NCC), ea putand fi de
trei feluri: poate rezulta din lege (reprezentare legala), poate rezulta dintr-un act juridic (reprezentare
conventionala) sau dintr-o hotarare judecatoreasca (reprezentare judiciara). Art. 1296, NCC, care
reglementeza efectele reprezentarii sustine ca actul incheiat de reprezentant pt reprezentat produce
efecte directe intre reprezentat si celalta parte.

In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu actele juridice se incheie de catre aceste persoane
numite reprezentant (care este desemnat de lege - reprezentant legal). Art. 43, alin. (2), NCC precizeaza
intocmai acest lucru.

Reprezentantii legali sunt:


• Parintii minorului (poate fi vorba de parintii naturali sau de cei adoptivi - in situatia adoptiei se
pierd legaturile dintre adoptat si parintii sai naturali). In situatia in care parintii sunt decazuti din
exercitiul drepturilor parintesti sau nu isi pot exercita autoritatea parinteasca din varii motive,
atunci reprezentantul legal al minorului este tutorele. In cazurile in care persoana urmeaza a fi
pusa sub interdictie judecatoreasca, dar inca nu i s-a stabilit un tutore, se poate numi pentru
perioada procedurilor de punere sub interdictie un curator. Acesta va fi pe acea perioada
tranzitorie reprezentantul legal al persoanei lipsite de capacitate de exercitiu.

Pot exista situatii in care reprezentantul legal sa nu fie o persoana fizica, ci sa fie o persoana
juridica - o institutie de ocrotire, fiind situatia minorilor institutionalizati.

Drept Civil Pagina 25


juridica - o institutie de ocrotire, fiind situatia minorilor institutionalizati.

De la regula incheierii actelor juridice numai prin reprezentant legal, legea evoca si exceptii, adica
acele acte prin care minorul sub 14 ani/ interzisul judecator le pot incheia in mod direct. Faptul ca
ele le pot incheia singure nu inseamna ca nu pot fi savarsite de catre reprezentantul legal (care are
plenitudinea puterii de reprezentare, ce vizeaza toate actele persoanei lipsite de capacitate de
exercitiu, inclusiv pe acelea pe care le-ar putea savarsi singur. SINGURA LIMITARE tine de actele
care au un puternic caracter personal - intuitu personae. De exemplu, la dreptul familiei, in cazul
divortului, minorii sub 14 ani au dreptul sa declare cu care dintre parinti vor sa locuiasca dupa
divort. Nu reprezentantul legal va fi chemat la aceasta declaratie, ci chiar minorul.)

Actele pe care le poate incheia persoana lipsita de capacitate de exercitiu


○ Art. 43, NCC: Dispozitiile art. 42, alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator, deci numai
alin. (1) se aplica in cazul persoanei lipsite de capacitate de exercitiu. Acesta se refera la
actele juridice privind munca, indeletnicirile artistice/sportive, ori referitoare la profesia
persoanei. Acestea pot fi incheiate de persoana fizica actionand in nume propriu, dar cu
incuviintarea parintilor/ a tutorelui. Dispozitia se aplica numai in cazul minorului. Persoana
pusa sub interdictie care este majora nu va beneficia de acest tratament.

○ Persoana lipsita de capacitate de exercitiu poate incheia singura acte de conservare.

○ O categorie de acte de dispozitie. Actele de dispozitie pe care persoana lipsita de capacitate


de exercitiu le poate face (art. 43, alin. (3), NCC) sunt asa-numitele acte de dispozitie
nelezionare. Din aceasta perspectiva, actele sunt acte de dispozitie de mica valoare, cu
caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor. Exista, deci, trei conditii care
trebuie indeplinite cumulativ pentru ca un act de dispozitie incheiat de persoana lipsita de
capcaitate de exercitiu sa fie valabil: sa fie de mica valoare, actul sa fie cu caracter curent, sa
fie cu executare imediata (sa nu instituie in sarcina persoanei lipsite de capacitate de
exercitiu o obligatie care sa supravietuieasca in momentul incheierii actului).

○ Actele anume prevazute de lege. Aceasta este o norma generica, un exemplu putand fi gasit
chiar in NCC in art. 19, alin. (2) - efectuarea formalitatilor de publicitate pentru
opozabilitatea fata de terti, formalitati ce pot fi indeplinite de orice persoana (chiar lipsita de
capacitate de exercitiu).

Sanctiunea nerespectarii acestor dispozitii atrage nulitatea relativa. Actele facute de persoana lipsita de
capacitate de exercitiu, altele decat cele prevazute la art. 43, alin. (3) sunt anulabile.

Capacitatea de exercitiu restransa


Aceasta este reglementata de art. 41-42, NCC. De asemenea, mai exista dispozitii referitoare la
capacitatea restransa de exercitiu in art. 44 si urmatoarele.

Definind, capacitatea restransa de exercitiu este acea forma a capacitatii de exercitiu constand in
aptitudinea minorului care a implinit varsta de 14 ani de a incheia singur acte juridice, dar cu
incuviintarea reprezentantului legal si/sau autorizarea instantei de tutela.

Art. 38, alin. (2), NCC stabileste majoratul la varsta de 18 ani. Exista situatii in care inainte de implinirea
varstei de 18 ani, de exemplu - in cazul casatoriei, se trece intr-o noua faza de dezvoltare in care sotii
dobandesc capacitate deplina de exercitiu. De asemenea, pe un model preluat din dreptul roman, prin
intermediul emanciparii, minorul de sub 18 ani chiar si necasatorit , daca dovedeste in fata instantei
aptitudini extraordinare poate dobandi si el capacitate deplina de exercitiu.

In definitie, accentul se pune pe incheierea actelor singur de catre minorul de 14 ani, aceasta fiind

Drept Civil Pagina 26


In definitie, accentul se pune pe incheierea actelor singur de catre minorul de 14 ani, aceasta fiind
regula. Desi el actioneaza singur, totusi minorul este tinut de incuviintarea reprezentantului legal. De
asemenea, in unele situatii este nevoie de o a doua formalitate (in afara de incuviintarea
reprezentantului legal), si anume autorizarea instantei de tutela. Atributiile instantei de tutela sunt
exercitate de catre autoritatea tutelara.

Cu privire la incuviintare sunt necesare anumite precziari. Aceasta trebuie sa fie prealabila (in termenii
art. 41, alin. (2), NCC - "incuviintarea poate fi data cel mai tarziu in momentul incheierii actului"). Daca
incuviintarea nu indeplineste aceste conditii, intervine sanctiunea nulitatii relative - actul incheiat de
minorul fara autorizarea/incuviintarea anterior actului este anulabil. Insa, nulitatea relativa poate fi
"acoperita" prin confirmare.

Exista o situatie speciala reglementata de art. 48, NCC (confirmarea actului anulabil), in care se discuta
posibilitatea ca minorul, devenit major, sa confirme el insusi actul care nu indeplinise conditiile de
valabilitate la momentul incheierii sale. Teza finala a art. 48, NCC face trimitere la art. 1263, NCC care
vorbeste de confirmarea actului anulabil, oferind un text expres tocmai in materia de interes: alin. (3)-
(4).

Daca exista o incuviintare data ulterior incheierii sale de catre reprezentantul legal, este confirmat.

Continutul capacitatii restranse de exercitiu


Atuni cand vorbim de continutul capacitatii restranse de exercitiu avem in vedere mai multe categorii de
acte. Regula este ca minorul care a implinit 14 ani poate sa incheie orice act juridic, dar pentru
majoritatea actelor are nevoie fie de incuviintarea reprezentantului legal, fie de incuviintarea
reprezentantului si autoritatea de tutela.

Prin urmare, vom discuta despre actele care pot fi incheiate fara incuviintare/autorizare, actele care se
incheie cu dubla formalitate, respectiv actle care se incheie doar cu incuviintare.

Actele juridice pentru care nu este nevoie de incuviintare/autorizare. Art. 41, alin. (3), NCC vorbeste
despre actele pe care minorul avand capacitate de exercitiu restransa le poate face:
• Actele de conservare
• Actele de administrare (anumite acte, acte de administrare care nu il prejudiciaza - nelezionare. De
exemplu, locatiunile pe un termen mai mic de trei ani.)
• Actele de dispozitie nelezionare (cu aceeasi tripla conditie)
O situatie speciala este in cazul succesiunilor. Acceptarea mostenirii se face intra vires
hereditatis, adica doar primesti ceva, raspunzi pentru obligatiile succesorale in limita
activiului succesoral. In principiu, acceptarea unei mosteniri, desi act de dispozitie, nu poate
sa il prejudicieze pe minor. Datorita acestei specificitati s-a observat ca acceptarea
mostenirii in noua reglementare seama foarte mult cu acceptarea unei donatii. In materia
donatiei art. 1013, alin. (4), NCC spune ca oferta de donatie facuta unei persoane cu
capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata de catre aceasta cu incuviintarea
ocrotitorului legal.

Actele juridice care necesita dubla autorizare, adica si incuviintarea din partea reprezentantului legal, si
autorizarea din partea instantei de tutela. In principiu sunt actele din art. 144, alin. (2).

Actele juridice care necesita incuviintarea reprezentantului legal - art. 42. In acest caz, minorul exercita
singur drepturile si executa singur obligatiile.

Limitele capacitatii restranse de exercitiu


Exemplele se regasesc in art. 146-147, NCC:

Drept Civil Pagina 27


Exemplele se regasesc in art. 146-147, NCC:
• Minorul nu poate face donatii.
• Ii este interzis sa garanteze obligatia altuia, dar poate garanta propria obligatie.
• Nu poate incheia acte cu tutorele.

Sanctiunea care intervine in caz de nerespectare a dispozitiilor este nulitatea relativa.

Capacitatea deplina de exercitiu


Aceasta este reglementata de art. 37-40, NCC, precum si de diferite alte izvoare care mentioneaza ce
acte pot incheia persoanele fizice avand capacitate deplina de exercitiu.

Definind, capacitatea deplina de exercitiu reprezinta acea forma a capacitatii de exercitiu constand in
aptitudinea persoanei fizice de a incheia acte juridice civile de unul singur.

Regula este enuntata de art. 38, alin. (1), NCC. Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data la care
persoana devine majora. Alin. (2) al aceluiasi articol stabileste majoratul la 18 ani. Nu trebuie sa facem
confuzie intre majorat si capacitatea deplina de exercitiu. Intr-adevar, regula asociaza momentul
dobandirii capacitatii depline de exercitiu cu momentul majoratului, dar aceasta este doar o regula care
comporta anumite exceptii. Precizarea este importanta pentru ca poate exista o persoana care se
bucura de capacitate deplina de exercitiu fara sa fie major (casatorie, emancipare - persoana ramane
minor, dar cu capacitate deplina de exercitiu).
Cand discutam despre leziune, care are conditii atat pentru major, cat si pentru minor - se aplica
dispozitiile de la minor chiar daca acesta are capacitate deplina de exercitiu.

Exceptiile de la regula care plaseaza inceputul capacitatii depline de exercitiu la momentul


majoratului
Prima exceptie este reglementata de art. 39, alin. (1), NCC: "Minorul dobandeste prin casatorie
capacitate deplina de exercitiu". In aceste situatii in care minorul se casatoreste inainte de a implini 18
ani avem de a face cu o dobandire anticipata a capacitatii depline de exercitiu. Daca, insa, se incalca
conditiile stabilite in art. 272, inclusiv varsta matrimoniala stabilita la 16 ani, intervine sanctiunea
nulitatii absolute a casatoriei (art. 294, alin. (1), NCC).

In materia dreptului familiei se stabileste ca nulitatea absoluta a casatoriei se acopera daca pana la
ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de constatare a nulitatii absolute a casatoriei ambii soti au
implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas insarcinata.

In situatiile de nulitate relativa a casatoriei, reglementata de art. 39, alin. (2), minorul care a fost de
buna credinta la incheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu.

Daca casatoria se desface prin divort, iar divortul survine ca inainte de implinirea varstei de 18 ani a
unuia dintre soti, chiar daca divortul este pronuntat din culpa unuia dintre soti nu se pierde capacitatea
de exercitiu, pentru ca in conditiile art. 384, alin. (2), NCC "sotul impotriva caruia a fost pronuntat
divortul pierde drepturile pe care legea i le atribuie acestuia". Capacitatea nu este un drept, ci este o
stare, asadar nu se va pierde.

A doua exceptie este situatia emanciparii, reglementata in art. 40, NCC. Este vorba de o capacitate
deplina de exercitiu dobandita judiciar, instanta pronuntandu-se cu privire la aceasta. Poate interveni
doar dupa implinirea varstei de 16 ani.

Pornind de la teoria NCC ca drept comun, de vreme ce dreptul familiei este un drept special fata de
dreptul civil, atunci, in materia cuprinsa in NCC care tine de dreptul familiei (cartea a II-a) avem norme

Drept Civil Pagina 28


dreptul civil, atunci, in materia cuprinsa in NCC care tine de dreptul familiei (cartea a II-a) avem norme
speciale, derogatorii de la normele generale cuprinse in cartea I. Prin urmare, art. 272, alin. (2), NCC
deroga de la dispozitiile art. 40. El nu se refera la persoana care are capacitate deplina de exercitiu, ci se
refera la minorul care are implinita varsta de 16 ani. Prin urmare, toate cele trei conditii precizate in art.
272 vor fi pe deplin aplicabile si minorului de 16 ani emancipat care a dobandit capacitate deplina de
exercitiu. Emanciparea nu il "scapa" pe minor de incuviintarea parintilor pentru casatorie.

Continutul capacitatii depline de exercitiu


Persoana care are capacitate deplina de exercitiu se bucura de plenitudinea drepturilor si a obligatiilor.
Singura categorie de exceptii priveste actele prohibite care sunt reglementate ca incapacitati pentru
toate persoanele.

Incetarea capacitatii de exercitiu


In cazul lipsei capacitatii de exercitiu
• Daca are in vedere un minor, inceteaza la implinirea varstei de 14 ani.
• Poate inceta prin incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice, care survine la decesul
acesteia daca decesul survine la implinirea varstei de 14 ani.
• Daca are in vedere interzisul judecatoresc, incetarea starii intervine fie la momentul ridicarii
interdictiei, fie prin incetarea capacitatii de folosinta inainte de ridicarea interdictiei.

In cazul capacitatii restranse de exercitiu


• Inceteaza la momentul implinirii varstei de 18 ani.
• Inceteaza la dupa implinirea varstei de 16 ani, in cazul casatoriei sau al emanciparii.

In cazul capacitatii depline de exercitiu


• Inceteaza prin incetarea capacitatii de folosinta (la decesul persoanei)
• Inceteaza in momentul punerii sub interdictie
• Inceteaza in cazul in care s-a dobandit capacitate deplina ca urmare a casatoriei, casatoria este
anulata, iar persoana care dobandise aceasta capacitate deplina a fost de rea-credinta la
momentul incheierii casatoriei.

Consecintele pe care legea le asociaza normelor edictate in materia capacitatii de


exercitiu
Exista doua tipuri de consecinte:
• In planul dreptului penal (art. 297, alin. (2), NCP)
• In planul dreptului civil intervine, de regula, sanctiunea nulitatii, nulitate care poate sa fie
absoluta sau relativa. Pentru a determina daca este nulitate absoluta sau relativa se analizeaza
interesul protejat de norma care este incalcata. Daca este protejat un interes privat, nulitate
relativa; daca este protejat un interes public - absoluta.

Una dintre consecintele nulitatii in materia capacitatii de exercitiu, explicitata de art. 46, alin. (2) este ca
actiunea in anulare poate fi exercitata de reprezentantul legal, de minorul care a implinit varsta de 14
ani, precum si de ocrotitorul legal. In situatiile in care a fost incalcata o norma care cerea autorizarea
instantei de tutela, prin urmare o norma careia legiuitorul ii acorda un interes sporit, instanta de tutela
va sesiza procurorul in vederea exercitarii actiunii in anulare. Fiind o nulitate relativa, inseamna ca este
prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani. Termenul de 3 ani curge, conform regulii
speciale din art. 46, NCC, de la momentul la care minorul/ocrotirorul au cunoscut actul respectiv.
Actiunea se exercita intotdeauna in numele minorului, pentru ca actul a carui anulare se cere ar fi
trebuit sa ii profite acestuia. Problema practica ce intervine in aceasta situatie este "cine suporta
cheltuielile de judecata?" - de regula, reprezentantul achita taxa de timbru.

Drept Civil Pagina 29


O regula speciala in aceasta materie este edictata de art. 47, NCC. Una din consecintele nulitatii este
restituirea prestatiilor. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu NU este obligata la restituire decat
in limita folosului realizat.

O alta ipoteza speciala se refera la situatia prin care chiar minorul a determinat incheierea actului
anulabil (prin manevre frauduloase). In aceasta situatie, desi principiul este "frauda distruge totul", art.
45, NCC precizeaza o sanctiune specifica. In cazul enumera, desi nu se inlatura anulabilitatea actului,
daca s-au folosit manopere dolosive, instanta, la cererea partii induse in eroare, poate mentine
contractul atunci cand apreciaza ca aceasta ar constitui o sanctiune civila adecvata.

Nulitatea, fiind relativa, poate fi acoperita in conditiile art. 48, NCC si, in afara de nulitatea actului mai
pot interveni si alte forme ale raspunderii civile, si anume raspunderea civila delictuala, in cazul in care
sunt indeplinite cerintele pentru angajarea acestei raspunderi. In cazul in care minorul are
discernamant, va raspunde el insusi fata de tertul cocontractant pe care l-a prejudiciat, iar daca nu are
discernamant raspund parintii/ocrotitorul legal pentru prejudiciile aduse de catre minor tertilor.

Drept Civil Pagina 30


Curs 8
Tuesday, April 21, 2015 8:00 AM

Ocrotirea persoanei fizice


Ocrotirea persoanei fizice consta in ansamblul de mijloace juridice create de lege pentru protectia
intereselor personale sau patrimoniale ale persoanei fizice.
Ocrotirea persoanei fizice constituie un manunchi de institutii pentru ca in ocrotirea perosanei fizice
sunt implicate mai multe institutii juridice. Faptul ca ele sunt toate sunt create de lege este punctul
comun al acestor institutii. Ocrotirea consta in limitari aduse persoanei fizice.
Ocrotirea are in vedere scopul de a proteja interesele persoanei fizice puse sub ocrotire. Intotdeauna
ceea ce primeaza este interesul octoritului.

Caractere ocrotirii persoanei fizice


1. Este o institutie juridica complexa. Ea imbina atat institutii de drept privat cat si institutii de drept
public. Exista masuri de drept administrativ, penal, chiar de drept consitutional.
2. Se consitute intr-un principiu director al dreptului civil. El vizeaza protectia persoanei si sta la baza
mai multor institutii, de exemplu a nulitatii relative, a suspendarii prescriptiei extinctive, a
capacitatii anticipate de folosinta, a ingradirii capacitatii, a limitarii capacitatii de exercitiu.

Mijloacele prin care se asigura ocrotirea persoanei fizice


Art 105 ofera clasificarea dupa varsta:
• Mijloace de drept civil destinate protectiei minorului (106 al 1)
Exista trei principale mijloace de ocrotire:
○ Autoritatea parinteasca
○ Tutela
○ Curatela
• Mijloace de drept civil destinate protectiei majorului (106 al 2)
In functie de cauza ocrotirii majorului
○ Cazuri de protectie a alienatului sau debilului mintal
 Tutela interzisului
 Curatela interzisului
○ Mijloace de ocrotire a persoanei capabile
 Curatela capabilului

Sediul materiei este plasat in art 104 si urmatoarele. Vor exista trimiteri si la 483 si urmatoarele, in legile
272, 273/2004. Din punct de vedere procesual, art 943 si urmatoarele din NCPC.

Autoritatea parinteasca
Notiune si terminologie
Ocrotirea parinteasca este def in art 483 al 1, ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat
persoana cat si bunurile coplului si apartin in egala masura ambilor parinti.
Ocrotirea parinteasca este mijlocul juridic obisnuit de ocrotire a minorului in care drepturie si obliatiile
cu privire la drepturile si persoana si bunurile minorului se exercita de catre parintii acestuia.
Autoritatea parinteasca este o putere, un ansablu de drepturi si obligatii. In acelasi timp, autoritatea
parinteasca este si o indatorire a parintilor. Autoritatea parinteasca este catat un drept cat si o
indatorire.

Art 260 - parintii pot fi de doua tipuri: parinti firesti si adoptatori.


In mod normal, prin parinti se desemneaza parintii naturali ai copilului. In cazul in care a interventi o
adoptiune, prin parinti sunt desemnati parintii adoptivi. In urma adoptiei se rup legaturile intre familia
naturala si adoptat. Nu vor exista decat cel mult doi parinti. In acest sens, sunt relevante disp 470 al 2

Drept Civil Pagina 31


naturala si adoptat. Nu vor exista decat cel mult doi parinti. In acest sens, sunt relevante disp 470 al 2
care reglementeaza ruperea relatiilor dintre adoptat si parintii sai firesti.

Se vorbea despre posibilitatea ca sotul mamei sa nu fie tatal copilului. In acele ipoteze, se putea stabili
paternitatea din afara casatoriei. Dupa stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei, cel fata
de care I se stabileste paternitatea va fi parinte si va exercita autoritatea parinteasca (art 438).

Art 263 al 5 - copilul este persoana fizica pentru care sunt indeplinite simultan doua conditii:
• Este minor
• Nu are capacitate de exercitiu deplina

Ocrotirea parinteasca are ca obiect persoana, respectiv patrimoniul minorului. In ceea ce priveste
persoana, protectia se releva cu mijloace de dreptul familiei.

Sediul materiei pentru ocrotirea parinteasca sunt art 483 si legea 272/2004.

Art 502 al 1 este textul ce face legatura intre art 41 - 43 si modul in care actele minorului trebuie sa fie
efectuate sau conirmate de catre parinti.

Prncipiile ce guverneaza ocrotirea parinteasca


• Ocotirea se exercita intotdeauna in interesul superior al copilului.
• Egalitatea. Parintii au atributii egale in exercitarea ocrotirii parintesti. Acest principiu deriva atat
din 483 al 3 cat si din 503 al 1.
• Copiii au drepturi egale la ocrotire. (art 260, 448 si 471)
3 categorii de copii: copii din casatorie (legitimi), copii din afara casatoriei (nelegitimi, naturali),
copii adoptati
• Patrimoniile raman distincte (art 31 al 1 - totalitatea drepturilor si obligatiilor evaluabile in bani
care apartin persoanei). Art 500 recunoaste aceasta independenta patrimoniala. Teza a 2a
instituie anumite precizari: in afara de dreptul la mostenire si la intretinere.
• Ocrotirea parinteasca se exercita intuitu personae. Art 483 al 3 - parintii nu o pot transmite nici
macar catre bunici.
• Ocrotirea parinteasca se exercita sub control judiciar, adica orice devinere de la regulile in materie
parinteasca poate face obiectu lcontrolului judecatoresc

Modalitati in care se exercita ocrtotirea parinteasca


art 503 - 507

Regula in materia exercitiului ocrotirii parintesti va fi ca ambii parinti, in mod egal, exercita ocrotirea
parinteasca. In momentul in care numai unul din parinti exercita autotatea, se considera ca exista
cogestiune, anume ca exercita atributiile parintesti si pentru celalalt parinte.
Exceptii - apar in momentul in care apar dificultati in exercitare:
• Divortul parintilor - art 504 edicteaza mai multe norme:
○ Exercitarea autoritatii parintesti se realizeaza in conformitate cu acordul parintilor
consemnat prin hotararea de divort.
○ Exercitarea in comun de catre ambii parinti chiar si dupa divort - art 397 NCC. ICCJ a decis ca
aceasta decizie sunt de imediata aplicare. Prin urmare, divorturile incepute inainte de 1 oct
2011 urmau sa se judece in conformitate cu noua lege.
Legea prevede anumite exeptii: daca sunt motive intemeiate, numai unul dintre parinti va exercita
autoritatea parinteasca. Cu toate acestea, si parintele care nu exercita integral autoritatea
parinteasca isi patreaza anumite atribute: Dreptul de a veghea asupra modului de crestere si de
educare a copilului precum si dreptul de consimti la adoptia acestuia.
• Niciunul dintre parinti nu poate exercita autoritatea parinteasca.

In ceea ce priveste copilul din afara casatoriei, avem art 505.

Drept Civil Pagina 32


In ceea ce priveste copilul din afara casatoriei, avem art 505.
Se exercita e ambii parinti in cazul in care locuiesc impreuna. IN caz contrar, se aplica prin asemanare
dispozitiile de la divort.
Daca unul dintre parinti este lipsit de capacitate, fie decedat, fie este decarat decazut din exercitiul
dreptulurilor parintesti, ocrotirea parinteasca se va exercita de catre parintele care are capacitate
deplina, actionand singur.

Exista drepturi personale care se exercita in numele minorului de catre parinti, art 485, 487 - 498. De
exemplu, corespunzator obligatiei de supraveghere, in cazul neindeplinirii conforme, intervine
rapsunderea civila delictuala a parintelui pentru fapta copilului.

Pe noi ne intereseaza drepturile patrimoniale.


Conform textelor, parintii au dreptul de a administra patrimoniul minorului, acestia fiind ie lipsit de
capacitate fie cu capacitate restransa.
In ceea ce priveste actele cu caracter patrimonial, se revine la regulile:
• Pana la 14 ani, parintii asigura reprezentarea minorului in actele juridice.
• Dupa 14 ani, parintii incuviinteaza actul.

Ocrotirea parinteasca inceteaza in momentul in care copilul impineste 18 ani, atunci cand se casatoreste
inainte de 18 ani si dobandeste capcaitate deplina de exercitiu sau atunci cand se emancipeaza.
Raspunderea este de 3 tipuri:
• Penala - se concretireaza cu forma a doua infractiuni:
○ Abandonul de familie
○ Nerespectarea masurilor de incredintare
• Contraventionala - fapte de o gravitate mai mica decat cele mentionate anterior.
• Civila - exista cele doua laturi:
○ Personala - decaderea din exercitiul drepturilor parintesti
○ Patrimoniala - exista raspunderea civila delictuala

Tutela minorului
Tutela minorului este mijlocul juridic exceptional de ocrotire a minorului care este lipsit de ocrotirea
parinteasca. Din punct de vedere termininologic, trebuie facuta distintia intre sensul larg al termenului
cu sensul restrans al tutelei minorului, care vizeaza numai institutia juridica de drept civil care
contureaza modalitatea in care drepturie patrimoniale ale minorului sunt gestionate de un tutore.

Cazurile sunt enumerate de art 110 NCC. Ele prespupun existenta unor situatii speciale care sa-I
priveasca pe ambii parinti. Acestia trebuie sa fie: decedati, fie decazuti, ambii parinti sunt lipsiti de
capacitate de exercitiu, ambii parinti sunt disparuti sau sunt declarati morti.

Caracterele tutelei
1. Legalitate - tutela, ca institutie de drept civil stricto sensu este reglementata prin norme
imperative, de ordine publica. Aceste norme sunt observate si cenzurate de instanta de tutela.
Exista o situatie speciala reglementata d art 114 si cunoscuta drept tutela dativa prin care
parintele il alege pe tutore.
2. Facultativa - art 115 - 116 al 1 si 119 recunosc caracterul facultativ al tutelei pentru persoana ce
urmeaza a fi desemnat tutore. Dupa ce a acceptat numirea, tutorele nu mai poate sa renunte la
exercitarea atributiilor tutelei. In cazul tutelei dative, aceasta are doar un inceput, pt ca tutorele
poate sa accepte sau sa refuze.
3. Gratuitate - tutorele, de regula, nu primeste nici un ban pentru exercitarea atributiilor de ocrotire
a copilului. Exceptie: Actele de administrare a patrimoniuui pe care le exercita tutorele pot fi
remunerate.
4. Personalitate - tutorele trebuei sa exercite in nume propriu atributiile de ocrotire a parintelui, nu
poate sa le delege. Poate insa, pentru anumite acte individuale, sa dea mandat unei alte persoane.
5. Unicitate - tutorele singur trebuie sa exercite atributiile de ocrotire. De cele mai multe ori se

Drept Civil Pagina 33


5. Unicitate - tutorele singur trebuie sa exercite atributiile de ocrotire. De cele mai multe ori se
numeste si un consilu de familie acaturi din rudele de un anumit grad ale copilului. Acest consiliu
de familie are doar un rol consultativ.

Tutorele poate fi o persoana fizica dar care treubie sa aiba o anumita capacitate (art 113 NCC). In
situatia in care tutorele este casatorit, atunci pot fi numiti in mod exceptional ambii soti.
Pot fi numiti mai multi toturi pentru atributii diferite.

Principiile ce guverneaza tutela minorului


1. In interesul minorului.
2. Se pastreaza independenta patrimoniala
3. Tutela minorului se exercita sub control:
a. Controlul instantei de tutela
b. Controlul consiliului de familie

In ceea ce priveste persoana minorului, tutorele exercita toate atributiile paritnesti. In ceea ce priveste
patrimoniul, tutorele se ocupa de administrarea acestuia, alcatuind un inventar la momentul primirii
tutelei. Pana nu primeste acel iventar, el nu poate face decat acte de conservare si administrare urgenta.

Din perspecitva dreptului de administrare a tuorelui, art 142 trimite la dispozitile privind administrarea
bunurilor alte persoane.

Daca minorul nu a implinit 14 ani, tutrele incheie actele in numel minorului (art 143), cu execptia acelor
acte in care ar aparea conflict de interese.
In cazul in care minorul a implinit 14 ani, tutorele ofera doar incuviintarea in ceea ce priveste actele
incheiate de minor.

Incetarea tutelei
Ttrebuie sa operam cu o distinctie notiionala. Exista incetarea tutele ca institutie care se distinge de
incetarea functuinii tutorelui. Incetarea tutelei ca institutie survine la mmentul la care dispar motivele
pentru care a fost necesara institutiea tutelei. Acestea sunt evocate de art 156 al 1 NCC.

Exista situatii In care avem de-a face cu incetarea functiunii tutorelui.


Tutela continua sa existe, insa tutorele ca perosana nu mai poate exercita tutela, cum ar fi decesul sau
decaderea. Cu titlu exceptional, in conditiile art 120 NCC, se poate ajunge la inlocuirea tutorelui la
implinirea acestuia. In aceste situatii, tutela, subzistand, va trebui sa fie numit un nou tutore.

Efectele tutelei
Tutorele trebuie sa faca o dare de seama, in cond art 160, adica sa faca un raport in care sa spuna ce a
facut el ca tutore. Tot la incetarea tutelei, tutorele trebuei sa predea patrimoniul minorului, art 161.
De partea cealalta, instanta de tutela sau consiliul de familie poate acorda tutorelui descarcare de
gestiune, conform art 162. Aceste efecte se produc nu numai fata de tutore, ci se transmit si
mostenitorilor tutorelui.

Curatela minorului
Este un mijloc special si temporar. Curatela reprezinta un fel de tutela ad-hoc. Prin urmare, in conditiile
art 186, se aplica regulile de la tutela.
Cazurile in care se poate institui curatela:
• Cazuri generale - sunt cele in care, in mod temporar, tutorele nu poate sa-si exercite atributiile: In
cazul existentei unui conflict de interese intre tutore si copil. Mai exista situatii in care exita
imposibilitatea fizica a tutorelui de a-si exercita tutela. In aceste cazuri, tutorele va fi inlocuit de
curator. 150 al 3 se refera la situatia intervenirii procesiunii succesorale. Atunci cand si tutorele si
copilul mostenesc o persoana, se numeste copilulu un curator.
• Cazuri speciale - intervin in situatia in care exista pluralitate de tutori. In cazul in care intervine un

Drept Civil Pagina 34


• Cazuri speciale - intervin in situatia in care exista pluralitate de tutori. In cazul in care intervine un
conflict intre cei doi tutori, se va numi un curator care sa spuna care este, defapt, interesul
superior al copilului. In situatia tranzitorie, de pana la numirea unui tutore, art 167 spune ca va fi
numit un curator, pentru ca nu este posibil ca acel copil sa fie lipsit de ocrotire.

Interidictia judecatoreasca
Sediul materiei - 167 - 177 NCC.
Cazurile in care poate interveni punerea sub interdictie - 164 NCC - are caracter limitativ
• Situatia persoanei lipsita de discernamant - este vorba de o lipsire totala de discernamant si
permanenta.
• Situatia intervenirii alientatie mentale.

Caracterle punerii sub interdictie


1. Se exercita in interesul persoanei ocrotite
2. Se exercita sub control judiciar

Punerea sub interdicite poate fi ceruta, in cond art 111, de orice persoana interesata. Procedura de
punere sub interdictie contide doua faze: una necontradictorie si una contradictorie. In acest sens, avem
art 169 170 177 NCC si disp de la procedura de punere sub interdictie din NCPC.

Efectele punerii sub interdicite


Se institutie tutela, deci se vor aplica regulile de la tutela. Aceasta se instituie pentru ca cel de-al doilea
efect este lipsirea persoanei de capacitatea de exercitiu. Lipsrea de capacitate de exercitiu opereaza a
momentul la care ramande definitiva hotararea de punere sub interdictie. Acest efect nu survine decat
in momentul realizarii conditiilor de publicitate.
Avem doua tipuri: actele juridice incheiate anterior si actele incheiate ulterior.
Actele incheiate ulterior sunt anulabile.
In ceea ce priveste actele incheiate anterior punerii sub interdictie, intuitiv este regula valabilitatii
acestora. Numai pri exeptie ele pot fi anulate, supuse nulitatii relative, in conditiile in care se dovedeste
lipsa discernamantului in momentul incheierii actului. Prevaleaza principiul securitatii circuitului civil.

Curatela majorului
Este de doua feluri:
• Curatela incapabilului
In temeiul 186, se aplica regulile de la tutela.
• Curatela capabilului
Art 178 - vozeaza alte cazuri decat cele specifice tutele Cazurile sunt exrpres si limitativ
prstabilite de lege, In aceste cazuri, ceea ce este specii curatele capabile este ca ea,
interventind atunci ncad presoana ar ecapacitate deplina de exeritiun, datorita unei
boli/probleme nu poate incheia anumite acte se numeste un curator, dacesta are natura
jurca a unui mandatar, fiind un reprezntant persoanl, juridic, al perosanei care are
capacitate deplina de exrcituni. IN aceste sutiatii se plaica regulile de la mandat. Art 181
precizeaza ca in aceste situatii nu este afecatat capaitate perosanei ocrotite

In conditiile in care unul dintre mostenitori nu se prezinta la succesiune, pentru acesta va fi numit
un curator, numit de notar, dupa care instatna de tutela confirma sa u schimba pers curatorului.

Curatela majorului inceteaza cand inceteaza institutia curatelei sau inceteaza funcitunea curatoriului.

Raspunderea curoatului este similara cu cea a turorelui, fie o sapraundere patrimoniala avand o natura
contractuala de oarece se supune regulilr din materia contractului de mandat.

Drept Civil Pagina 35


Drept Civil Pagina 36
Curs 9
Tuesday, April 28, 2015 8:02 AM

Identificarea persoanei fizice


Identificarea persoanei fizice este modalitatea de identificare a omului in cadrul raporturilor juridice
civile.
Art. 25 NCC

Fiecare persoana este unica, chiar si in cazul gemenilor siamezi.

Caracterele identificarii persoanei fizice


Este o institutie juridica complexa. Ca si in cazul ocrotirii, se intretaie institutii specifice de drept public si
de drept privat. De asemenea, identificarea persoanei fizice reprezinta o trasatura generala si
permanenta. Exista un interes public, societatea este cea care vrea sa stie cine a intrat in raporturi
juridice si cu cine. Pe langa acest interes public, exista si un interes privat.

Din punctul de vedere al dreptului civil, mijloacele de identificare poarta numele de atribute de
identificare (art. 59 NCC). Prin urmare, ele se pot clasifica in 3 mai grupe:
• Numele persoanei fizice
• Domiciliul pers fizice
• Starea civila

Sediul materiei se regaseste in art 82 - 103 NCC, dar si o serie de legi speciale: Legea 119/1996 privind
actele de stare civila, ordonanta de urgenta numarul 97/2005 referitoare la evidenta, domiciliul,
resedinta si actele de identificare ale cetatenilor romani si OG 41/2003 privind dobandirea si schimbarea
pe care administrativa a numelor persoanelor fizice.
Art. 59 NCC.

Numele persoanei fizice


Reprezinta acel atribut de identificare a persoanei fizice constand in dreptul omului de a fi individualizat
in familie si in societate prin cuvintele stabilite in conditiile legii cu aceasta semnificatie.
Art 82 teza I, NCC.

Art. 83 NCC - Numele cuprinde numele de familie si prenumele.


Nume - lato sensu - atat numele de familie cat si prenumele.

Continutul drepului la nume


In continutul acestui drept exista mai multe prerogative, drepturi distincte. Exista:
• Dreptul de a folosi numele
• Dreptul de a dispune de nume
• Dreptul de a solicita corectarea greselilor de scriere sau de spunere a numelui
• Dreptul de a se opune la foosirea numelui de o alta persoana - Art. 74 NCC
• Apararea dreptului la nume - Art. 254 NCC
• Dreptul la uitare - reglementarea protectiei datelor cu caracter personal - Art 77 NCC.

Vorbim de nume in doua contexte:


• Sensul larg - atat numele de familie cat si prenumele
• Sensul restrans - doar numele de familie

Caracterele juridice ale numelui

Drept Civil Pagina 37


Caracterele juridice ale numelui
Este un drept absolut pentru ca ele sunt opozabile erga omnes.
Dreptul la nume este inalienabil, este strans legat de persoana titularului. Faptul ca dreptul la nume este
inalienabil nu inseamna ca numele nu poate fi folosit in acte personale.
Dreptul la nume este imprescriptibil. Art. 2501, Art 253 alin. (1) NCC.
Dreptul la nume este un drept personal. Prin exceptie, in cazul in care se pune problema schimbarii
numelui minorului, reprezentantul acestuia poate actiona in numele sau.
Dreptul la nume este universal - orice persoana are dreptul sa poarte un nume
Dreptul la nume este un drept legal - se dobandeste in temeiul legii
Dreptul la nume are un caracter unitar - dreptul la nume + dreptul la prenume

Numele de familie
Exista doua situatii in care se pune problema stabilirii numelui de familie
• Copilul care are stabilita filiatia fata de cel putin un parinte - cunoastem cel putin unul din parinti.
Ne raportam la numele parintilor. In conditiile art 84 alin. 1 teza I, numele de familie se stabileste
in functie de modul de stabilire al filiatiei.
Filiatia din casatorie - Exista o regula: Art 449 alin. 1 - numele comun al parintilor va reprezenta
numele de familie al copilului. Daca parintii nu au nume de familie comun, se pune problema care
dintre cele doua nume de familie ii va fi atribuit copilului. Ca regula, depinde de intelegerea dintre
parinti. Prin urmare, numele copilului se va stabili conventional de catre parinti (Art 449 alin. 2).
Daca parintii nu se inteleg, se ajunge la stabilirea numelui de familie de catre instanta.
Filiatia din afara casatoriei - Daca s-a stabilit filiatia in mod simultan fata de ambii parinti, atunci
art. 450 alin. 3 face aplicare acelorasi reguli ca la filiatia din casatorie. In cazul in care filiatia se
stabileste ulterior, in acel moment regulile sunt logice - art 450 alin. 1 - numele de familie va fi cel
al carui parinte s-a stabilit prima filiatie.
• Copilul care nu are stabilita filiatia stabilita - Numele va fi stabilit de catre primar.

Modalitatea de modificare a numelui persoanei


Poate surveni in 3 cazuri expres limitativ prevazute de lege.
Modificarea poate surveni:
• Ca efect al schimbarii starii civile - art 84 alin. 1 teza II. Poate avea in vedere 3 situatii
○ In ceea ce priveste filiatia - exista trei cazuri
 Copilul gasit care, utlerior, isi stabileste filiatia
 Cand filiatia se stabileste succesiv fata de cei doi parinti
 Este efectul negativ al admiterii unei actiuni in tagada paternitatii
○ In cazul adoptiei - se sting raporturile de filiatie dintre copil si aprintii naturali si se nasc
raporturi intre copil si parintii adoptatori. Copilul va lua numele de familie al adoptatorului.
 In cazul desfacerii adoptiei, art 482 alin 2 teza I - copilul isi reia numele anterior.
Copilul are optiunea sa-si pastreze numele in momentul desfacerii adoptiei. In aceste
situatii, este nevoie de o incuviintare din partea instantei.
 In cazul in care adopria este anulata, copilul isi reia numele anterior pentru ca adoptia
nu a produs nici un efect.
○ Casatoria - in cazul incheierii casatoriei exista doua ipoteze
 Cei doi pot sa-si pastreze numele dinaintea casatoriei
 Unul pasteaza numele initial, iar celalalt sa ia numele reunite
 Preluarea unui nume comun. Acesta poate fi al unuia dintre soti sau sa accepte
amandoi sa-si ia numele reunite.
Nu se poate sa-si aleaga un nume nou.

 In cazul divortului: art. 383 alin 1 - fiecare isi reia numele anterior. Prin exceptie, pot
sa isi pastreze numele obtinut in momentul casatoriei prin buna intelegere sau, daca
nu se inteleg fostii soti, cel care vrea pastrarea numelui se poate adresa instantei si isi
poate mentine numele obtinut prin casatorie.

Drept Civil Pagina 38


poate mentine numele obtinut prin casatorie.

In ceea ce priveste nulitatea casatoriei, de vreme ce se sterge totul, inseamna ca se revine la numele
anterioare casatoriei. Copilul isi va pastra numele dobandit de la parintii care erau tratati ca fiind
casatoriti.

Alte modalitati de schimbare a numelui


• In conditiile art 85 NCC, numele se poate schimba pe cale administrativa respectand regulile in OG
41/2003
○ Trebuie sa existe o cerere modificata si insotita de acte justificative
○ Se face publicitate in MO
○ Exista un termen de opozitie de 30 de zile
Daca cererea se respinge, atunci, pentru a face o noua cerere, e nevoie de noi motive.

• Retranscrierea numelui

Prenumele
Doua situatii:
• Stabilirea lui ca efect la filiatiei (este suficienta declaratia parintelui)
• Cazul copilului gasit - primarul stabileste si prenumele

Se poate cere retranscrierea acestuia cu grafia ceruta.

Pseudonim si porecla
Pseudonimul, desi nu face parte din dreptul la nume, beneficiaza de protectie - art. 254.
Pseudonimul - dreptul de a decide sub ce nume va fi publicata opera.
Pseudonimul nu trebuie confundat cu porecla. El poate fi stabilit in mod absolut liber.

Porecla, din punct de vedere al dreptului civil, este indiferenta. Ea paote produce efecte juridice in
dreptul penal.

Domicilul
Art 87 NCC - atributul de identificare a persoanei fizice care individualizeaza persoana fizica in spatiu.

Caracterele domiciliului
Caracterele sunt similare cu cele ale omului:
• Opozabilitate erga omnes
• Inalienabilitate
• Imprescriptibiltate
• Caracter personal si universal
• Stabilitatea - se prezuma ca domiciliul este acea resedinta care beneficiaza de un anumit grad de
stabilitate
• Unicitate - avem un singur domiciliu
• Locuinta principala
• Obligatoriu - orice persoana trebuie sa aiba un domiciliu

Pentru anumite persoane fizice, el este stabilit de lege (cei care nu au capacitate deplina de exercitiu).
In general, domiciliul ocrotitorului legal este si domiciliul persoanei ocrotite.
Legea stabileste domiciliul succesoral. Tot legea ne vorbeste de domiciliul profesional. In schimb, regula
este ca domiciliul se stabileste prin dorinta persoanei.

Drept Civil Pagina 39


Domiciliul se schimba liber (art. 86).
In cazul persoanelor aflate sub ocrotire, odata ce se modifica domiciliul ocrotitorului, se va modifica si
domiciliul persoanei ocrotitului.

Dovada domiciliului se face cu cartea de identitate. Daca nu exista carte de indentitate, dovada se face
cu ceritificatul de nastere urmata de cartea de indentitate a parintilor.

Resendinta - art 88 NCC - reprezinta o locatie secundara. Teoretic, si resedinta beneficiaza de unicitate,
dar, practic, o persoana poate sa-si aleaga oricate resedinte doreste. Se bucura de libertate de stabilire,
iar dovada se face tot cu actul de identitate, viza de flotant.
Dovada, in cazul in care nu exista un domiciliu, resedinta va tine loc de domiciliu.

Drept Civil Pagina 40


Curs 10
Monday, May 11, 2015 7:57 PM

Starea civila
Starea civila - Acel atribut de identificare a persoanei fizice constand in dreptul omului de a fi
individualizat prin indicarea unor calitati strict personale, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie. (art
59 NCC)

Dreptul la stare civila este un drept al omului, art 98 NCC. Starea civila, ca si numele, ca si domiciliul,
reprezinta o lista de elemente. Starea civila este un ansamblu de calitati personale.

Indicarea caracterului legal rezulta si din dispozitiile art 99 alin 1, care desi se refera la actele de stare
civila, implicit ele se refera la proba starii civile.

Sediul materiei-art 98-103 plus dispozitiile din legea 119/1996 privind actele de stare civila.

Continutul starii civile


Drept personal nepatrimonial=dreptul la identificare prin stare civila.

Calitatile strict personale care impreuna alcatuiesc starea civila:

• Filiatia-daca e copil din casatorie sau din afara casatoriei; Daca este fiul/fiica lui sau daca este din
parinti necunoscuti=>Unde se plaseaza persoana fizica in arborele genealogic
• Daca este casatorit/necasatorit/divortat/vaduv/recasatorit.
• Raporturile de rudenie (rude sau afini)-rudenia este relatia dintre persoana si alte persoane care
au ascendenti comuni (+adoptia); afinitatea este relatia dintre arborele genealogic al sotului si cel
al sotiei.
• Modul de afisare in societate-femeie/barbat
• Varsta
• Locul nasterii

Delimitari:

1. Dpdv al izvorului, elementele starii civile pot izvori din:

• Acte de stare civila-ex tipic: casatoria

• Fapte stricto sensu de stare civila- ex: nasterea

Exista anumite legaturi intre atributele de identificare. Ex: intre starea civila si nume - numele nu face
parte din starea civila a persoanei, este un atribut distinct de identificare, dar stabilirea filiatiei
presupune stabilirea numelui. Ex: daca se casatoresc/divorteaza unii dintre parinti, se poate schimba
numele copilului.

Actele de stare civila - actul de nastere/actul de deces - in aceste acte se gaseste si numele persoanei.
Numele ramane un atribut de identificare diferit. Cele doua se contopesc in actele de stare civila.

Relatia cu domiciliul - starea civila si domiciliul sunt si ele atribute distincte, dar filiatia, element al starii
civile are consecinte in ce priveste stabilirea domiciliului deoarece copilul are acelasi domiciliu cu
parintii.

Varsta - element al starii civile, are legatura cu capacitatea

Casatoria - element sl starii civile, poate avea influenta in ce priveste cap de exercitiu daca persoana

Drept Civil Pagina 41


Casatoria - element sl starii civile, poate avea influenta in ce priveste cap de exercitiu daca persoana
casatorita era minora, neemancipata la mom casatoriei.

Cetatenia nu face parte din starea civila a persoanei.

Conceptul de posesie de stat=desemneaza folosinta starii civile (stat=stare)

Art 410, alin 1 - posesia de stat.

Starea civila este stat, este o poza la un moment dat despre o persoana. Peste un an, are o alta
varsta=are o alta stare, caci s-a schimbat cel putin un elem al starii civile-varsta.

Posesia de stat releva elementul dinamic al starii civile, imi arata cum foloseste persoana starea civila.

Posesia de stat se bazeaza pe 3 componente:

• Nomen=desemneaza acea parte a posesiei de stat constand in purtearea numelui. (cum te


recomanzi tu, nu ce nume ai tu in actele de stare civila).
• Tractatus=modul in care este tratat de catre cei apropiati. (diferenta intre tractatus si filiatie se
observa in situatii in care un cuplu il trateaza pe un minor ca fiind copilul lor, desi el este copilul
altcuiva)
• Fama=reprezinta recunoasterea de catre societate a starii civile (cei din jurul nostru, care nu sunt
membrii familiei)

Posesia de stat este importanta pt ca legea institutie 2 prezumtii:

• Relativa - se considera ca starea civila este cea pe care o prezinta persoana (de cele mai multe ori
noi ne prezentam asa cum suntem)-;poate fi rasturnata oricand prin actul de proba. art 411, alin 2
si 3 (filiatia fata de mama)

• Absoluta - atunci cand posesia de stat se suprapune peste datele de stare civila, este conforma cu
actul de stare civila => prezumtie absoluta ca starea civila este cea pe care si-o asuma persoana.

Caracterele starii civile:

• caracterele generice sunt aceleasi ca cele d ela numele pers si domiciliu

• Specific = caracterul indivizibil => o persoana, la un mom dat, nu poate avea decat o stare civil=iar
acea stare civila este alactuita din totalitatea elemeentelor pe care le-am enumerat. Toate
elementele starii civile trebuie privite ca un tot unitar. In mom in care un singur element se
schimba, atunci se schimba toata starea civila.

Ex de stare civila: A este casatorit cu X si divortat de Y.

Protectia starii civile=actiunile de stare civila-ex: actiunea in tagada paternitatii, actiunea in


recunoasterea paternitatii

Actele de stare civila=sunt cele care evidentiaza, ofera mijlocul de proba pt determinarea starii civile a
unei persoane.

Tipologia actelor de stare civila rezulta din art 1 al legii nr 119/1996. Exista 3 tipuri de acte de stare
civila:

• Actul de nastere
• Actul de casatorie
• Actul de deces

(si numai acestea-ex actul de botez/logodna,stare de concubinaj nu sunt acte de stare civila)

Drept Civil Pagina 42


Art 10, alin 1 din legea 119/1996, ne vorbeste de certificate de stare civila.

Noi avem doar certificat de nastere/casatorie pt ca este doar un extras din actul de nastere/casatorie,
care sta la autoritati, la evidenta populatiei.

Pe certificat pot exista greseli fata de act, actul este baza.

Cum se fac inregistrari in actul de stare civila?

1. Intocmirea actului de stare civilaPrima data trebuie sa existe actul de stare civila
2. Completat prin inscrierea de mentiuni marginale – in conditiile art 43 din legea 119/1996: se poate
inscrie filiatia fata de mama (daca la intocmirea actului, copilul era nascut din parinti necunoscuti)-
nu se intocmeste un nou act, ci se completeaza pe acelasi act o mentiune marginala;stabilirea
filiatiei fata de tata; adoptia(dar in cazul adoptiei certificatul de nastere este preschimbat pt a
aparea parintii adoptatori, nu parintii naturali); schimbarea numelui pe cale administrativa;
schimbarea sexului

Proba starii civile- art 99, alin 1-regula=proba starii civile se face cu actele de stare civila, acte care in
cond art 99, alin 2 sunt considerate inscrisuri autentice.

Art 102-un astfel de act este autentic chiar daca a fost redactat de un functionar necompetent, daca
persoana a crezut ca era competent.

Prin exceptie, se poate face dovada starii civile si cu alte mijloace, in conditiile art 103- ex: cand au fost
distruse actele sau nu se poate ajunge la ele, sunt sitautii restrictiv prevazute.

Persoana Juridica
Notiunea de persoana juridica
Persoana juridica = subiectul colectiv de drept, adica o forma de organizare a unor oameni, care,
intrunind conditiile cerute de lege, este titular de dr subiective si obligatii civile in nume propriu.

Art 25, alin 1, teza a doua-subiectele sunt pers fizica si pers juridica. Art 25, alin 3.

In principiu, vorbim de un colectiv de oameni pentru ca exista situatii in care o singura persoana fizica se
poate afla in spatele unei persoane juridice. (ex: societate cu raspundere limitata cu asociat unic sau
fundatia-poate fi constituita dintr-o singura persoana).

Art 25, alin 3, teza a doua - nu orice structura organizatorica este persoana juridica, ci numai entitatile
prevazute de lege si orice alte organizaiti legal infiintate care desi nu sunt declarate de lege persoane
juridice indeplinesc toate conditiile prevazute la art 187.

Pers juridica este titulara si de drepturi personale si de libertati. Ex: are dr la nume, la imagine, are un
patrimoniu propriu, actioneaza in nume propriu=>are capacitate juridica proprie.

Terminologie
Din punct de vedere terminologic, legea a ales denumirea de persoana juridica, doctrina franceza
utilizeaza termenul de persoana morala pt a face distinctia de un concept larg de pers juridica conform
caruia orice subiect de drept e persoana juridica.

Altii sunt entitate juridica (legal entity).

In alte contexte, mai ales in dr public, se vorbeste despre institutie.

Pers jur este o realitate in planul dreptului, nu o functiune juridica, pt ca legea o consacra.

Nu orice structura umana est eo pers jur, ci numai cele care respecta conditiile impuse de legeart

Drept Civil Pagina 43


Nu orice structura umana est eo pers jur, ci numai cele care respecta conditiile impuse de legeart
188-190 Cc. => clasificarea pers jur: art 189-2 mari clase:

1. Pers jur de drept public: statul; structurile etatice:formele de organizare ale celor 3 mai puteri in
stat- Parlamentul(de fapt Camera Deputatilor); Guvernul; ministerele; judecatoriile; unitatile
administrativ-teritoriale; partidele politice; patronatele; sindicatele; asociatii de unitati admin-
teritoriale
2. Pers jur de drept privat: se subdivid la randul lor in 2 categorii:
○ Pers jur cu scop lucrativ-societatile cu personalitate juridic reglem de legea 31/90 (fostele
societati comerciale), societatile agricole, cooperativele
○ Pers jur fara scop lucrativ-OG 26/2000-sunt subsumate unei tipologii duale: asociatii si
fundatii.

Din perspectiva nationalitatii:- pers jur romane si pers jur straine.

Din perspectiva formei de proprietate:- pers jur de stat, cooperatiste si private

Nivelurile de reglementare: sediul materiei

Art 192-ce relevanta are aceasta structurare a sediului materiei pe nivele de reglem. In primul rand
avem un drept comun al pers jur (art 187-251..)-regulile generale. Apoi drept specific, pt diferite forme
de pers jur (art 1887-1889)-nivel general pt categoria pers jur de dr privat cu scop lucrativ.

Legile speciale legea 31/90-reglem o forma mare-pers jur de dr privat cu scop lucrativ organizate in
forma de societate, care poate imbraca 5 forme.

OG 26/2000-asociatii, respectiv fundatii.

Capacitatea persoanei juridice


Notiuni generale

Dpdv al terminologiei- legiuitorul nu este foarte constant, rezultand ca nu foloseste intotdeauna


notiunea de capacitate juridica, ci foloseste notiunea inrudita de personalitate juridica.

Art 193 NCC explica daca o structura dobandeste personalitate juridica, dobandeste capacitate juridica.
Devine sub de drept independent, se naste un nou subiect de drept.

Dobandeste personalitate - A fi persoana inseamna ca e subiect de drept, fiind sub de dr inseamna ca


poate sa fie parte a rap juridice.

Cap pers jur este o consecinta a personalitatii jur.

Pers jur are capacitate procesuala activa sau pasiva.-art 56,57 CPC. Art 56, alin 2-confera cap jur si unor
entitati care nu au personalitate juridica.

Sediul materiei-art 205-224 NCC+legi speciale aplicabile.

Importanta cap jur a pers jur:

-prin cap jur, pers jur isi releva amprenta in planul dreptului.

-in ce masura ea se poate implica in rap jur concrete, raporturi jur care pot fi de natura contractuala (sau
prin extensie de natura actelor juridice) sau de natura delictuala.

Pers jur de dr privat, ele au cap de dr civil, dar asta nu inseamna ca au cap deplina de dr civil, au si o cap
civila de dr fiscal, si o cap civila de dr public.

=>2 concluzii:

Drept Civil Pagina 44


=>2 concluzii:

- toate pers juridice, fie de dr public, fie de dr privat, au si o cap juridica de drept privat, avand
patrimoniu, trebuie sa administreze acest patrimoniu si asta o fac prin acte de drept privat.

-exista si dispozitii speciale care reglem diferite forme de persoane juridice.

Dpdv al structurii cap pers juridice, si capac pers juridice a fost modelata dupa tipicul pers fizice: exista
cap de folosinta si cap de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a pers jur=Aptitudine generala si abstracta a pers jur de a exercita dr si a-si
asuma obligatii, de a fi sb de drept.

!!Are o cap de folosinta proprie, independenta de cap de folosinta a membrilor. Daca un asociat moare,
pers jur supravietuieste, nu isi pierde cap de folosinta.

Capacitatea de exercitiu=aptitudinea concreta a pers jur de a incheia acte juridice in nume propriu.
Incheierea de acte jur presupune implicarea anumitor pers fizice in calitate de reprezentanti legali ai
pers jur.

Drept Civil Pagina 45


Curs 11
Tuesday, May 12, 2015 8:03 AM

Capacitatea persoanei juridice


Capacitatea de folosinta
In ceea ce priveste capacitatea de folosinta, exista zone ce nu sunt reglementate de legea speciala, deci trebuie pus
accentul pe partea generala.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este aptitudinea genrica, abstracta a acesteia de a putea a vea sau
dobandi drepturi si de a putea avea obligatii.

Exista 3 elemente care caracterizeaza persoana juridica:


• Organizare de sine statatoare
• Patrimoniu propriu
• Scop licit si moral

Art 187 + 188 - de citit.

Persoana juridica poate avea drepturi si obligatii, fapt rezultat din cele 3 elemente ce caracterizeaza persoana juridica.
De aici rezulta ca, la data consitutirii sale, persoana juridica, de vreme ce trebuie sa aiba un patrimoniu, deja are niste
drepturi si poate niste obligatii (ex: acordurile initiale ale fondatorilor).

Sediul materiei - sediul general este alcatuit art 205 - 208 din NCC.
Sediu pentru persoana juridica fara scop lucrativ - OG 26/2000

In principiu, se considera ca ordonanta 26/2000 reprezinta legea genrala in materie de persoana juridica fara scop
lucrativ. Ea ramane o lege speciala, iar acest lucru este subliniat la art 80, care face referire expresa la faptul ca se
completeaza cu dispozitiile din NCC.

Legea 31/1990 - precum 26/2000 nu vorbesc de capacitate, ci de personalitate juridica. Si aceasta se completeaza cu
NCC.

In afara de aceasta terminologie, care este oarecum tributara vechii reglementari si pe care o regasim extrem de des in
legile speciale, chiar si NCC contine o terminologie neunitara in materie de capacitate. De exemplu, art 205, in
alineatele 1 si 2 ne vorbeste de capacitatea de a avea drepturi si obligatii. In alineatul 3 vorbeste despre posibilitatea
de a avea drepturi si de a asua obligatii. In alineatul 4 presupune posiblitatea luarii unor acte realizate de fondatori.

Caracterele capacitatii de folosinta


1. Legalitate - capacitatea de folosinta a persoanei juridice este delimitata si determinata in continutul lor de lege.
Fondatorii pot alege forma de organizare a persoanei juridice, dar nu pot sa ii stabileasca elementul capacitatii. De
asemenea, legea are grija sa nu fie deturnata folosirea persoanei juridice in scopuri ilicite.
2. Inalienabilitate - nu se poate transmite capacitatea de folosinta. In caz de transformare a persoanei juridice prin
fuziune, divizare, uneori se afirma ca se transmite capacitatea. In materia persoanei juridice, legea supune
capacitatea de folosinta unor limitari inerente.
Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice trebuie vazuta sub aspectul existentei unor limitari

Inceputul capacitatii de folosinta


Art 205 - Data dobandirii capacitatii de folosinta
In materia persoanei juriice trebuie facute cateva specificatii terminologice.
Nasterea este un proces mai complicat - atunci cand omul da nastere unei persoane juridice, se vorbeste de trei
institutii, concepte diferite. Vorbim despre infiintarea persoanei juridice - art 194. Aceasta poate imbraca forma:

Drept Civil Pagina 46


institutii, concepte diferite. Vorbim despre infiintarea persoanei juridice - art 194. Aceasta poate imbraca forma:
• Infiintare unilaterala - persoane juridice de drept public infiintate prin act administrativ
• Infiintare conventionala - art 194 alin (1) litera b

Inregistrarea persoanei juridice - art 200 - poate avea efect de opozabilitate, dar, in conditiliie art 202 alin 1 teza 1,
inregistrarea are efect de consituire a persoanei juridice.

Nasterea persoanei juridice, ca regula, survine la infiintarea acesteia, dar, cu titlu de exceptie, ea apare la constituirea
persoanei juridice, acest lucru insemnand infiintare + inregistrare.

Principiile persoanei juridice


• Persoanele juridice supuse inregistrarii dobandesc capacitate de la momentul inregistrarii. Cele nesupuse
inregistrarii dobandesc capacitate de folosinta de la momentul infiintarii.

Putem defini o anumita tipologie a capacitatii de folosinta. Exista 3 tipuri principale:


○ Capacitatea de folosinta deplina - art 205 alin 1 si 2
○ Capacitatea de folosinta anticipata - art 205 alin 3 si 4
○ Capacitatea de folosinta reziduala - art 248 alin 1 + art 251 alin 1

Pentru "infiintare", avem echivalentul "incetare"


Pentru "constituire", avem echivalentul "lichidare"
Pentru "inregistrare", avem echivalentul "radiere"

Capacitatea de folosinta deplina


Art 205 alin 1
Inregistrarea poate fi unica sau multipla. Legea poatecere o formalitate de inregistrare sau mai multe formalitati de
inregistrare.
De completat - In primul rand, urmarind formalitatile de inregistrare trebuie determinat care are efect cstitutiv si care
are efect de opozabilitate. Din perspectiva dobandiri depline a capacitatii de folosinta intereseaza doar inregistrarile cu
efect constitutiv. Daca identificam acea formalitate cu care legea asociaza efectul constitutiv, aceea este inregistrarea
care intereseaza. Cele cu efect de opozabilitate sut irelevante din persoecitva dobandirii capacitatii depline de
folosinta.

In materie de societati, legea cere doua formalitati de inregistrare, cea in registrul comertului si inregistrarea la FISC.
Exista doua formalitati de inregistrare. Cea de la registrul comertului este cea care produce dobandirea capacitatii
depline de exercitiu.
Daca este nevoie de autorizatie, precum in cazul infiintarii unei banci, acel moment va marca dobandirea capacitatii
depline de exercitiu.

In ceea ce priveste persoanele nesupuse inregistraii, acestea dobandesc capacitate deplina la momentul infiintarii,
daca legea impune o autorizatie, de la momentul autorizarii, sau de la un alt moment care ar fi stabilitit de legea
speciala.

Capaitatea de folosinta anticipata


In ceea ce priveste capacitatea de folosinta antipata, aceasta se dobandeste de la momentul infiintarii.
205 alin 3 prevede aceasta situatie pentru persoanele juridice care nu dobandesc de la infiintare capacitatea deplina de
exercitiu.

Limitarea nu se refera doar la elementele de activ, ci si cele de pasiv, dar doar cele necesare in momentul infiintarii.
Exceptie: Materia liberalitatii - art 208 - capacitatea de a primi liberalitati.
Textul se aplica tututor persoanelor juridice. El priveste numai liberalitatile, adica donatiile si legatele (art 984 alin 2).

Capacitatea de folosinta reziduala


Aceasta apare in momentul in care persoana juridica doreste sa isi inceteze activitatea. Cazuri de incetare:

Drept Civil Pagina 47


Aceasta apare in momentul in care persoana juridica doreste sa isi inceteze activitatea. Cazuri de incetare:
• Daca incetarea are o cauza in insasi validitatiea conditiilor de formare, incetarea persoanei juridice intervine a
momentul ramanerii definitive a hotararii care constata nulitatea
• In cazul dizolvarii, anume cauze ulteriror momentului infiintarii, exista mai multe situatii:
○ Inceteaza ca urmare a implinirii termenului
○ In momentul realizarii scopului
○ La momentul constatarii ilegalitatii

Continutul capacitatii de folosinta


Capacitatea aniticipata - sub aspectul drepturilor, art 205 alin 3 - drepturile necesare in vederea constituirii, la care se
adauga liberalitatile. In ceea ce priveste aspectul pasiv, avem doar 205 alin 3.
Capacitatea deplina - cuprinde drepturi si obligatii patrimoniale sau personal nepatrimoniale. Daca e vorba de drepturi
si obligatii evaluabile in bani, inseamna ca ele sunt cele care alcatuiesc tocmai patrimoniul persoanei juridice.
Art 206 alin 1 - persoana jurida pate avea orice drepturi si obligatii civile. De la aceasta regula exista o serie de exceptii.
Acestea se constituie in limite ale capacitatii de folosinta:
• Naturale - ceea ce este atribuit in mod expres persoanei fizice
• Legale - in cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si olbigatii civile care sunt
necesare pentru relizarea scopului stabilit de lege.
• Administrative - art 207 alin 1.

Capacitatea reziduala - activ - rezultatele lichidarii. Pe perioada lichidarii, persoana juridica poate realiza doar
operatiunile in vederea lichidarii. La elementul pasiv, trebuie platit lichidatorul, precum si plata datoriilor.

Incetarea capacitatii de folosinta


Capacitatea anticipata - inceteaza a momentul dobandirii capacitatii depline sau daca a fost infiintata si nu mai este
inregistrata.
Capacitatea deplina - de regula, inceteaza la momentul inceperii lichidarii. Daca e vorba de o incetare fara lichidare, la
momentul incetarii.
Capacitatea reziduala - inceteaza in momentul radierii acesteia. Pentru persoane juridice nesupuse inregistrarii,
capacitatea reziduala de folosinta inceteaza la momentul incheierii actului de desfiintare.

Sanctiuni
Exista niste sanctiuni civile si alte tipuri de sanctiuni.
In categoria sanctiunilor civile, cea mai grava este nulitatea absoluta - art 206 alin 3 respectiv 207 alin 2. Incheierea de
acte juridice de catre o entitate lipsita de capacitate de folosinta sunt cu atat mai mult lovite de nulitate absoluta. In
anumite situatii, poate interveni sanctiunea inopozabilitatii actiului. IN cazul in care fondatorii persoanei juridice
incheie acte in numel eprsoanei juridice in cur de constituire cu depasirea limitei capacitatii, acele acte vor fi
inopozabile persoanei juridice.

Art 205 alin 4 vorbeste de o raspundere personala si solidara a fondatorilor. Persoana juridica poate ulterior
inmatricularii sa ratifice actele, moment in care acestea devin opozabile.

Art 193 alin 2 - atragerea raspunderii personale a fondatorului care s-a folosit de persoana juridica pentru a comite o
frauda.

Drept Civil Pagina 48


Curs 12
Wednesday, May 27, 2015 10:18 PM

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice


Definitie
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice reprezinta aptitudinea concreta a acesteia de a putea
detine, dobandi si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin incheierea de acte juridice de catre
organele de administrare sau prin savarsirea de fapte juridice stricto sensu, de catre organele de
administrare sau de catre prepusii persoanei juridice.

Intrucat capacitatea de exercitiu a persoanei juridice are in vedere modul in care aceasta actioneaza in
planul dreptului atat NCC, cat si legislatia speciala o reglementeaza "la pachet" cu functionarea
persoanei juridice. Intotdeauna regulile privind capacitatea de exercitiu a persoanei juridice sunt
amestecate cu regulile privind functionarea.

In planul dreptului, persoana juridica se exprima prin intermediul unor persoane fizice, si anume acelea
care reprezinta organele de administrare ale persoanei juridice.

In ceea ce priveste modul in care isi manifesta vointa persoana juridica, trebuie observata distinctia intre
actele juridice (care pot fi incheiate doar prin intermediul organelor de administrare) si faptele
juridice (care pot fi savarsite atat de organele de administrare, cat si de catre prepusi - acele persoane
care actioneaza pentru persoana juridica fara a fi reprezenttanti ai acesteia).

Introducere
Sediul materiei
In principal, este vorba despre art. 208, 218 si 219, NCC. Capitolul amesteca norme din materia
capacitatii de exercitiu cu norme din materia funcitonarii.
In legile speciale avem astfel de dispozitii in OG 26/2000, art. 20-30 samd.

Regulile generale necesare in analiza capacitatii de exercitiu a persoanei juridice


Aceste reguli se analizeaza in doua planuri, planul actelor juridice si planul faptelor juridice stricto
sensu.

In planul actelor juridice pe care le incheie persoana juridica avem doua reguli principale:
• Art. 209, alin. (1), NCC: "Persoana juridica se exprima prin intermediul organelor sale de
administrare."
• Art. 218, alin. (1), NCC: "De vreme ce persoana juridica se exprima prin intermediul organelor sale
de administrare, atunci actele incheiate de organele sale de administrare reprezinta chiar actele
persoanei juridice."

In ceea ce priveste faptele juridice, regula este ca tot ceea ce savarsesc organele de administrare si
prepusii persoanelor juridice vor fi considerate fapte savarsite de insasi persoana juridica si vor atrage
raspunderea acesteia (art. 219, NCC).

Textele citate opereaza cu cateva concepte noi. In primul rand, se vorbeste despre organele persoanei
juridice, despre limitele puterilor/functiunilor acestor organe. Vom incerca oferirea unor explicatii
practice cu privire la aceste notiuni.

Drept Civil Pagina 49


Exista mai multe tipuri de persoane juridice. Importanta acestei clasificari este data de faptul ca nu toate
persoanele juridice au aceeasi structura a organelor, toate avand o anumita structura specifica.
Organizarea de sine statatoare este unul din atributele persoanei juridice. Incercand o tipologie,
aplicabila, in principiu, oricarei persoane juridice, putem identifica patru mari categorii de organe:
• Organele de conducere (art. 212, alin. (1), NCC - La persoanele juridice de drept privat. La cele de
drept public nu este intotdeauna foarte clar, spre exemplu in cazul statului.)
• Organele de administrare
• Organele de executie (Poate exista, dar nu este obligatoriu.)
• Organele de control (Poate exista, dar nu este obligatoriu.)

In principiu, orice persoana juridica are organe de administrare. De aceea, legea, in textele indicate, face
trimitere tocmai la aceste organe de administrare.

Putem clasifica organele in organe colective si organe unipersonale. Organele colective, dupa cum le
spune si numele, sunt formate, la randul lor, din mai multe persoane care pot fi chiar persoane
juridice (ex.: Consiliul de administratie).

Din punct de vedere al atributiilor, cele patru tipuri de organe ale persoanei juridice pot fi clasificate in
trei categorii:
• Organe deliberative (Denumirea alternativa a organelor de conducere - ele definesc strategia
persoanei juridice, luand deciziile majore in ceea ce priveste modul in care actioneaza persoana
juridica.);
• Organele executive (Aceste organe implementeaza liniile directoare trasate de catre organul
deliberativ. Ele reprezinta persoana juridica. Art. 209, alin. (2), NCC precizeaza acest fapt.);
• Organele auxiliare (Acestea includ organele de conducere si ajuta organele deliberative sa
supravegheze modul de implementare al deciziilor de catre organele executive.).

(!) Organul de conducere nu reprezinta persoana juridica. Organele nu au personalitate juridica, fiind
parte a persoanei juridice.

Nivelurile de reglementare in materia societatilor


In acest domeniu exista o apriga dezbatere in legatura cu normele care se aplica.

1. Normele din NCC


Conform art. 2, acesta este dreptul comun, prin urmare reprezinta legea generala. Avem doua
zone de reglementare, cea in materia persoanei juridice (art. 187-art. 251, NCC) si dispozitiile
speciale in materia contractului de societate. Problema este ca acesta poate reprezenta actul
constitutiv al persoanei juridice, atunci cand prin vointa fondatorilor societatea dobandeste
personalitate juridica. Unul dintre efectele contractului de societate poate fi nasterea unei
societati, moment in care dispozitiile acestea devin improtante in ceea ce priveste organizarea si
functionarea persoanei juridice respective.

2. Legea 31/1990, privind societatile


Se refera la modul in care functioneaza societatea, dar are si dispozitii privind continutul actului
constitutiv, adica contractul de societate.

3. Legile speciale
Reglementeaza anumite tipuri de societati care activeaza in anumite domenii specializare.
Exemplul tipic sunt societatile bancare, fiecare avand o lege speciala, spre exemplu cea in materia
societatilor de credit.

Formarea vointei sociale


In primul rand, exista o faza de deliberare in care se face analiza nevoilor persoanei juridice, se fixeaza

Drept Civil Pagina 50


In primul rand, exista o faza de deliberare in care se face analiza nevoilor persoanei juridice, se fixeaza
obiectivele ce urmeaza a fi atinse - aici sunt dezbaterile.
A doua faza este cea a deciziei. In aceasta faza, obiectivele sunt fixate si se determina actul ce urmeaza a
fi incheiat de catre persoana juridica cu tertii si se stabileste continutul juridic al acelui cat.
A treia faza este cea a actiunii, in aceasta faza avand loc negocierile cu tertul si totodata, incheierea
actului juridic. Este etapa care presupune manifestarea exterioara a vointei persoanei juridice.

Despre mecanismul vointei vorbeste art. 216, NCC. Aceste acte trebuie tratate in contextul in care au
fost incheiate.

Inceputul capacitatii de exercitiu


Principiile care guverneaza inceputul capacitatii de exercitiu
Exista trei principii:
• Principiul preexistentei capacitatii de folosinta - Cineva nu se poate manifesta daca nu exista.
Daca persoana juridica nu are capacitatea a face ceva, nici nu poate face ceva. Pentru a avea
capacitate de exercitiu, initial trebuie avuta capacitatea de folosinta, deoarece capacitatea de
exercitiu nu poate incepe inainte de a dobandi capacitatea de folosinta.
• Principiul existentei persoanei juridice - Pentru a avea personalitate juridica, o persoana juridica
trebuie sa existe. Incheierea de acte juridice in nume propriu nu poate fi facuta decat de o
persoana care exista.
• Principiul privitor la cele doua perioade importante mentionate de lege in ceea ce priveste
existenta persoanei juridice. Prima perioada, pana la data constituirii organelor de administrare
(art. 210, alin. (1), NCC: "In aceasta perioada, persoana juridica isi exprima vointa prin intermediul
fondatorilor/al altor persoane desemnate".A doua perioada, dupa constituirea organelor de
administrare.

Capacitatea de exercitiu se imparte in:


• Capacitate anticipata de exercitiu - Incepe din momentul dobandirii capacitatii de folosinta. In
aceasta perioada se exprima vointa prin fondator sau prin persoanele desemnate, daca inca nu au
fost numite organele de administrare.
• Capacitate deplina de exercitiu - Incepe la momentul dobandirii capacitatii de folosinta depline,
dar cu conditia sa fi fost numite organele de administrare.
• Capacitate reziduala de exercitiu - Apare la momentul intrarii in lichidare voluntara a persoanei
juridice. (Lichidarea poate fi de doua feluri: voluntara sau judiciara (faliment, insolventa)). In
aceste situatii, ale lichidarii judiciare, dispare complet capacitatea de exercitiu a persoanei juridice.

Continutul capacitatii de exercitiu


Pentru a discuta despre continutul capacitatii de exercitiu trebuie vazut care sunt limitele acesteia.

Prima limita care a rezultat din principiile enuntate este data de continutul capacitatii de folosinta. In
concret nu poti face ceva ce este interzis in mod abstract. Prin urmare, capacitatea de exercitiu este
limitata de capacitatea de folosinta.

Limitarile capacitatii de exercitiu


Apoi, in ceea ce priveste limitele specifice capacitatii de exercitiu, ea este legata de modul in care se
exprima organele sale de administrare. Asadar, pot exista in legatura cu aceste organe de administrare,
anumite limitari.

O prima categorie de limitari priveste limitarile perpetue, si anume persoanele fizice care sunt lovite de
o incapacitate de a face parte din cadrul organelor de conducere ale unei persoane juridice (art. 211,
alin. (1), NCC).

Drept Civil Pagina 51


Exista insa si incapacitati temporare. Principala forma de astfel de incapacitati tine de conflictul de
interese (art. 215, NCC). Daca un administrator vrea sa incheie, in numele persoanei juridice pe care o
administreaza, un act juridic cu o ruda/un prieten/ alta persoana juridice fata de care are interese se
considera ca persoana de cauza se afla in conflict de interese. In aceasta situatie trebuie recurs la
abtinerea in luarea deciziei respective. In aceste cazuri exista o prezumtie de incalcare a obligatiei de
loialitate, obligatie care revine organelor persoanei juridice.

A treia categorie de limitari este data de textul art. 218, alin. (3), NCC, si anume este vorba desprelimita
atributiilor organului de administrare. Cu privire la aceste atributii se cuvin a fi facute cateva precizari
care rezulta din citirea impreuna a celor trei alineate ale art. 218, NCC - articol esential in intelegerea
modului in care functioneaza capacitatea de exercitiu a persoanei fizice.

In economia art. 218, implicit, exista o clasificare a tipurilor de atributii ale organelor de administrare.
Atributiile organelor de administrare, din perspectiva acestui text, pot fi clasificate in:
• Atributii legale - Cele pe care legea le confera organului de administrare.
• Atributii statutare - Limitarile statutare pot fi ignorate de catre terti. Se prezuma ca ei nu le
cunosc, astfel ca nu le sunt opozabile. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata prin dovada contrarie.

Reguli in materie
Din aceste principii rezulta o serie de reguli. In primul rand, organul deliberativ fixeaza doar directiile de
actiune prin acte interne. Aceste decizii si hotarari vizeaza doar mecanismele interne ale persoanei
juridice. Prin urmare, ele nu sunt opozabile tertilor decat in mod exceptional (art. 212, alin. (2), NCC).
Legea este cea care determina persoanele fizice care au calitatea de reprezentant al persoanei juridice.
Legea 209 spune ca persoana juridica este reprezentata de organele de administrare, prin urmare avem
de a face cu o reprezentare legala - legea precizand expres cum se face reprezentarea.
Organele de administrare pot delega unele atributii unor terti. Aceasta delegare presupune un act de
reprezentare conventionala, un mandat. Cel care are puterea de reprezentare legala acorda prin
mandat, o parte din putere, unei alte persoane.

Efectele acestor reguli:


• Teoria aparentei
Este cea data de art. 218, alin. (2), teza I, NCC. Actele organelor persoanei juridice sunt actele
persoanei juridice.
Exceptia de la aceasta regula este daca era cunoscut ca semnatarul avea limitata prin statut
puterea de a incheia acte juridice (art. 218, alin. (2), teza II, NCC).

• Raspunderea persoanei
Persoana juridica poate sa rasunda sau poate sa nu raspunda de actul incheiat de organul sau de
administrare, in functie de distictiile facute. Daca organul a actionat in limita atributiilor sale,
raspunde in mod clar si persoana juridica. Daca a actionat dincolo de limita puterilor sale, este
posibil ca persoana juridica sa nu raspunda. Persoana fizica, semnata a actului,raspunde
intotdeauna. In cazurile in care ambele persoane raspund, art. 220, NCC precizeaza ca persoana
fizica poate fi chemata sa raspunda in fata persoanei juridice.

In ceea ce priveste puterea de reprezentare a organului de administrare, aceasta are o sfera generala,
deci este o reprezentare generala, organul de administrare putand sa faca tot ceea ce face persoana
juridica, de vreme ce persoana juridica nu se poate exprima decat prin intermediul organului de
administrare.
Daca legea instituie anumite limitari organului de administrare, acele limitari sunt exceptii de la regula
plenitudinii de capacitate a organului de administrare si trebuie interpretate in mod restrictiv. Analogia,
in aceste situatii, este interzisa.
In al doilea rand, puterea de reprezentare este conferinta intuitu personae.
In al treilea rand, este vorba despre o reprezentare legala. O consecinta a acestui fapt este ca art. 209,

Drept Civil Pagina 52


In al treilea rand, este vorba despre o reprezentare legala. O consecinta a acestui fapt este ca art. 209,
alin. (3), NCC, care precizeaza ca se aplica si anumite reguli de la mandat, reguli care privesc raporturile
dintre reprezentant si reprezentat, face trimitere la aplicarea analogiei. De vreme ce este nevoie de
analogie, inseamna ca este vorba de doua institutii diferite. Aici avem reprezentare legala, dar, prin
analogie, se aplica cateva reguli de la reprezentarea conventionala.

• Art 70, legea 31/1990 -> Grila -

Incetarea capacitatii de exercitiu


Capacitatea anticipata de exercitiu inceteaza la momentul indeplinirii capacitatii depline de exercitiu.
Daca pe parcursul existentei persoanei juridice ea ramane temporar fara organe de administarare,
capacitatea de exercitiu nu inceteaza. Daca persoana juridica se desfiinteaza inainte de a dobandi
capacitate deplina de exercitiu, capacitatea anticipata inceteaza.

Capacitatea deplina de exercitiu dispare in doua ipoteze: prin numirea unui lichidator judiciar sau la
momentul incheierii capacitatii de folosinta.

Capacitatea reziduala de exercitiu inceteaza la momentul la care moare persoana juridica.

Sanctiunile nerespectarii regulilor edictate de lege in materia capacitatii de exercitiu


Avem sanctiuni de ordin civil sau sanctiuni de alta natura.
Principala sanctiune civila pentru nerespectarea acestor reguli este nulitatea relativa (art. 1251, NCC).

Un alt tip de sanctiune consta in mentinerea actului juridic incheiat pentru ca altfel ar fi insemnat sa il
sanctionam si pe tertul care a fost de buna-credinta.

Al treilea tip de sanctiune este inopozabilitatea (210, alin. (2), 1336, alin. (3), NCC).

La alte forme de sanctiuni se regasesc: raspunderea delictuala + de revazut mentiunile art. 220, NCC.

De la <https://ro-mg42.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=3a8g6l7jjdutg>

Drept Civil Pagina 53


Curs 13
Tuesday, May 26, 2015 7:57 AM

Nulitatea persoanei juridice


Pornim de la dispozitiile art 244 - persoana juridica inceteaza, dupa caz, prin constatarea sau declararea
nulitatii. Pentru a intelege conceptul de nulitate al persoanei juridice, pentru a vedea specificurile,
trebuie facute cateva precizari ce se subsumeaza unei distinctii. Aceasta priveste conceptul de nuitate
juridica pus in contrapunct cu cel de nulitate al actului institutiv.
Persoana juridica are o natura duala. Persoana juridica a fost studiata, in principal, din perspectiva
calitatii sale de subiect de drept. Spre deosebire de persoana fizica, a carei existenta depinde de un fapt
juridic stricto sensu, la baa persoanei juridice sta un act juridic institutiv. Asa fiind, viata persoanei
juridice isi are originea, se fundamenteaza pe existenta unui act juridic. Prin urmare, de vreme ce actul
juridic este izvorul existentei perosanei juridice, exista o legatura puternica intre nulitatea actului juridic
si persoana juridica.

Sediul materiei - art. 196 - 199 NCC și dispozitii din legile speciale.

Nulitatea societatii e tratata ca un efect al incalcarii cerintelor legale de instituire.

Cauze de pot atrage nulitatea


In functie de natura nulitatii:
• Cauze de nulitate absoluta
○ Lipsa actului constitutiv - in legatura cu acest caz, legea precizeaza doua situatii:
 Lipseste actul de infiintare
 Nu a fost incheiat in forma autentica in conditiile cerute de lege
Legiuitorul evoca posibilitatea ca actul sa existe in scris, dar acesta nu indeplineste o anumita
formalitate.
Actul constitutiv este afectat de nulitate.
○ Persoana juridica are un obiect ilicit sau imoral
○ Lipsa autorizatiei
○ Actul de infiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate.
○ Lipsa indicarii aportului. Aceasta loveste un alt element, anume patrimoniul propriu.
○ Situatiile de vicii ale patrimoniului initial. Legea prevede niste conditii privind capitalul
minim subscris si varsat.
• Cazuri de nulitate relativa
○ Incapacitatea tuturor asociatilor - avand la baza un act consitutiv, un contract intre asociati,
incapabilitatea acestora este sanctionata nu nulitatea relativa. Cineva fara capacitate nu
poate numi pe cineva cu capacitate sa reprezinte persoana juridica
○ Lispa numarulu minim de fondatori

Efectele nulitatii persoanei juridice


In materie de efecte (art 196), legea distinge intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa.

Nulitatea absoluta
Se poate acoperi oricand pana la momentul incheierii dezbaterilor din cadrul procedurii.
Nulitatea relativa
Avem un termen special de prescriptie de un an de zile. Si la leziune, termenul de 1 an de zile incepe sa
curga de la data infiintarii persoanei juridice. Nulitatea persoanei juridice are un regim special in ceea ce
priveste efectul. Nulitatea PJ nu are efect retroactiv, are efecte numai pentru viitor. Art 198 NCC.

Drept Civil Pagina 54


Reorganizarea persoanei juridice
Notiunea reorganizarii
Aceasta are mai multe intelesuri.
Exista un inteles care priveste reorganizarea la nivel macro, reorganizarile sistemice.

Sensul care intereseaza in materia dreptului civil este ace prin care se inteleg acele operatiuni juridice
care implica una sau mai multe persoane juridice si care produc efecte asupra insasi existentei acestora,
efectele respecetive putand fi fi creatoare, modificatoare sau extinctive.
Definitie art ?

Sediul materiei - 232 NCC si urmatoarele.

Principiul in materia reorganizarii este principiul simetriei. De vreme ce reorganizarea aduce atingere
chair fiintei persoanei juridice, regulile de la infiintare se vor aplica, in mod corespunzator, si in cazul
reorganizarii. Art 233 NCC.
Modalitatile de reorganizare:
• Fuziunea - art 234 - operatiunea in care, din mai multe persoane juridice, se face una. Aceasta
poate fi de 2 feluri:
○ Fuziune prin absortie - Ex: Vodafone a cumparat Manesman.
○ Fuziune prin contopire
• Divizarea Art 236 NCC
○ Divizare totala - PJ initiala dispare, in locul ei aparand doua sau mai multe PJ
○ Divizare partiala - apare o noua PJ fara sa inceteze cea initiala
• Transformarea art 241 NCC - prezinta particularitatea ca este singura forma de reorganizare in
care intra o persoana si iese o persoana.

Efectele reorganizarii
Trei tipuri de efecte:
• Creator - semnifica, dupa cum sugereaza denumirea, faptul ca apare o noua persoana juridica. Se
creeaza o noua PJ. Acest efect apare intotdeauna in cazul fuziunii prin contopire, repsectiv al
tranformarii. Acest efect survine in cazul divizarii totale, caci apare o PJ noua, respectiv al divizarii
partiale. Pot exista situatii in care divizarea se face la pachet cu o fuziune, moment in care nu
apare o noua PJ.
• Modificator - se pot modifica unul sau mai multe elemente esentiale din PJ. Numele, patrimoniul,
scopul PJ. In materie de reorganizare, efectul modificator priveste patrimoniul, care consta in
transmiterea patrimoniala. Avem exemple tipice de transmisiuni universale sau cu titlu universal,
drepturi si obligatii "la gramada". In cazul fuziunii, avem de-a face cu o trasmitere universala, cu
totul, unitatii absorbante. In cazul divizarii, avem exemplul de transfer patrimonial cu titlu
unviersal, adica o masa din patrimoniul supus divizarii. Acea masa se transmite noii entitati.
• Extinctiv - Dispare o persoana juridica, se stinge, inceteaza, si survine intotdeauna la fiecare forma
de reorganizare. La fuziune, ambele entitati sau una dispare. La divizarea totala, dispare entitatea
supusa divizarii. La divizarea partiala nu avem efect extinctiv.

Tertii au posibilitatea de a se opune. Ex: Creditorii.


Daca drepturile transmise universal sau cu titlu unviersal, atunci, ele vor fi transmise impreuna cu
obligatiile conexe. In cazul celorlalte obligatii, transmiterea se face proportional.

In ceea ce priveste reorganizarea, ea urmeaza, ca si infiintarea, doua faze:


• Etapa inregistrarii - art 241 NCC
• Etapa aprobarii bilantului de reorganizare - art 242 NCC

Drept Civil Pagina 55


Identificarea persoanei juridice
Elementele de indentificare:
• Nationalitatea persoanei juridice - art 226
• Denumirea - art 226. Speciic denumirii PJ este ca aceasta contine atat atributul sau de identificare
in cadrul masei persoanelor juridice cat si forma de organizare.
• Sediul PJ - art 227. Poate fi un seiu principal si sedii secundare.
In art 230, NCC mai indica si alte atribute de identificare:
• Numarul de inregistrare - in principiu, acesta apartine numai PJ supuse inregistrarii.
• CUI - Este, practic, acelasi cu codul fiscal, dar ii lipseste atributul fiscal. Acesta este util pentru ca,
daca o societate, care are sediul in Alba vrea sa-si schimbe sediul in Bucuresti, brusc, este radiat
din registrul comertului Alba si inmatriculat in registrul comertului Bucuresti.
• Contul bancar - este elementul care face legatura cu patrimoniul propriu al persoanei juridice.

Exista o serie de obligatii in art 231. Obligatia principala este o obligatie de informare. Orice doc ce
provin de la o PJ apar mentioante toate aceste elemente. Pentru anumite PJ trebuei sa apara si capitalul
subscris, respectiv varsat.

Drept Civil Pagina 56