Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spete
Spete
241/2005
CAP. 2. Infracţiuni
ART. 3. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta
contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în
termenul înscris în documentele de control.
ART. 9 (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de
marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea
fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor
sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se
majorează cu 5 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se
majorează cu 7 ani.
1
CAP. 3. Cauze de reducere a pedepselor, interdicţii şi decăderi
ART. 10. (1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în
cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral
pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută
de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin.
(1).
ART. 11. În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor
asigurătorii este obligatorie.
ART. 12. Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii
comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru
infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
SPEŢE
1. Într-o speță, organul de control fiscal a dispus refacerea unor documente de eviden ță contabilă, ca
urmare a consttaării faptului că un contribuabil persoană fizică nu a putut prezenta documentele de eviden ță
contabilă, deoarece o parte fuseseră distruse într-un incendiu (conform unui proces-verbal încheiat de pompieri),
iar altă parte au fost pierdute cu ocazia mutării contribuabillului într-un al alt sediu.
Prin actul de control, organul de inspec ție a dispus măsura refacerii documentelor, stabilind în sarcina
contribuabilului îndeplinirea acestei obliga ții în conformitate cu dispozi țiile legale.
Dând curs solicitării organelor de control, contribuabilul a dispus contabilului, pe care l-a angajat pe baza
unui contract de prestării servicii de contabilitate, să refacă documentele men ționate în actul de inspec ție fiscală.
Contabilul a refăcut numai documentele de eviden ță contabilă distruse în incendiu, iar pe cele pierdute cu
prilejul schimbării sediului nu le-a refăcut, motivând că nu are timp.
Arătați motivat dacă persoanele men ționate în spe ță – contribuabilul și contabilul – răspund sau nu penal
pentru nerefacerea documentelor de eviden ță contabilă.
2. În fapt, prin plângerea penală din 29 iulie 2008, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice din
cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat faptul că avocata P.D., ca reprezentantă a
contribuabilului „Cabinet de Avocatură P.D.", nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi, venituri în sumă
de 2.600 lei în anul 2005 şi în sumă de 5.210 lei în anul 2007, încălcând astfel prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 241/2005 şi s-ar fi sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale pentru anii 2003 şi 2004, prin refuzul
nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul
verificărilor financiare, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
S-a arătat că făptuitoarea ar fi refuzat să prezinte două chitanţiere achiziţionate la 10 ianuarie 2005 şi 18
martie 2006, faptă prevăzută, de asemenea, de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
În cauză, s-a dovedit că somaţiile către contribuabil în vederea efectuării controlului fiscal au fost primite fie
în ziua controlului, fie ulterior (ICCJ, decizia 378/2010, www.scj.ro).
Arătați motivat dacă somația îndeplinește cerin ța textului incriminator (art. 4 din Legea nr. 241/2005) în cazul
în care este primită în ziua efectuării controlului.
2
3. Examinând condiţiile de incriminare și sancţionare prevăzute în art. 9 din Lg. 87/1994 republicată
comparativ cu cele instituite de art. 4 din Legea nr. 241/2005, instanţa a constatat ca acest din urma text este mai
favorabil inculpatului. Astfel, prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 instituie noi condiţii de incriminare, respectiv
ca refuzul de a prezenta documentele contabile să fie nejustificat și în scopul împiedicării verificărilor financiare,
fiscale sau vamale.
În cadrul raportului de inspecţie fiscală întocmit în data de 28.11.2005 (fila 118 dosar parchet) se
menţionează faptul că administratorului societăţii SC M. SRL i-au fost adresate invitaţii conform art. 49 din O.G. nr.
92/2003, însă acestea au fost returnate de către po ștă, cu menţiunea „destinatar mutat”, contribuabilul fiiind plecat
temporar din țară (C.A. Bacău, dec. pen. nr. 332/2009, Jurindex).
Arătați motivat dacă, în speță, sunt sau nu întrunite condi țiile de existen ță a infrac țiunii prevăzute de art. 4 din
Legea nr. 241/2005.
4. În speță, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Hunedoara au demarat o inspecţie fiscală cu privire la
modul de evidenţă, de calcul şi de declarare a obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului la
Cabinetul Individual de Avocatură A.D.D., pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, avizul de inspecţie
fiscal fiind comunicat cabinetului prin înmânare directă la data de 21 septembrie 2010.
Ulterior, au fost expediate prin poştă invitaţiile din 27 octombrie 2010 şi 17 noiembrie 2010, însă până la data
de 21 decembrie 2010 intimatul nu a prezentat evidenţa financiar contabilă, motiv pentru care D.G.F.P. Hunedoara
a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Potrivit declaraţiilor intimatului, s-a reţinut că, la momentul când s-a prezentat la organul fiscal, le-a
comunicat acestora că o parte a documentelor fiscale se află la contabila societăţii, care s-a căsătorit şi s-a mutat
la Bucureşti şi că, întrucât o perioadă de timp şi-a desfăşurat activitatea la alt sediu din municipiul Deva, cu ocazia
mutării a rătăcit o parte din acte.
Numita G. (M.) Simona a confirmat susţinerile intimatului în sensul că a primit de la acesta pentru calculul
impozitului registrul de încasări şi plăţi prin luna iunie şi l-a returnat doar între Crăciun şi Anul Nou, întrucât s-a
căsătorit şi s-a mutat la Bucureşti.
Având în vedere cele două declaraţii, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul
infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (ICCJ, decizia nr. 2021/2012).