CADRUL GENERAL CONTABIL

A. Istoric
B. Abordări
C. Informaţia contabilă şi utilizatorii ei
D. Coordonatele contabilităţii
E. Sistemul entităţilor juridice în cadrul
cărora se organizează contabilitatea

ISTORIC

 Contabilitatea este o practică socială de milenii:

– Cu peste 20.000 ani în urmă vânătorii consemnau
uciderea animalelor prin crestături făcute pe oase sau pe
pereţii grotelor

– În antichitate, grecii, perşii, incaşii ţineau socotelile cu

ajutorul unor sfori înnodate de diferite culori

– Păstorii îşi numărau turmele gravând linii verticale pe

bucăţi de lemn

– Brutarii din Franţa actuală foloseau aceeaşi metodă pentru a

marca pâinea vândută pe datorie

1
ISTORIC

– În Mesopotamia, acum 4 - 5.000 de ani, asiro-caldeenii

foloseau tăbliţe de lut pentru inventarierea depozitelor,
operaţiile financiare ale templelor şi
– posedau tehnica calculării dobânzilor pentru sumele
împrumutate, urmăreau categoriile de obiecte vândute,
numele participanţilor la tranzacţii, totalul vânzărilor

– Grecii şi romanii foloseau tăbliţe de lut, de marmură

şi tăbliţe de lemn cerate

– În Egipt, scribii ţineau socotelile pe frunze de papirus,

apoi pe pergament şi pe hârtie

ISTORIC
 Evoluţia schimburilor comerciale a impulsionat dezvoltarea
tehnicilor contabile: de la simple însemnări s-a trecut la
contabilitatea memorială, contabilitatea în partidă
simplă (CPS) şi contabilitatea în partidă dublă (CPD):

a) Contabilitatea memorială
 cea mai veche era ţinută de bancherii din Florenţa din
anul 1211 - se foloseau termenii: dare, avere care ulterior
sunt denumite debit şi credit

 ordinele religioase (ex. al Templierilor) şi marile

seniorii posedau bogăţii imense, devin centre de credit şi
utilizează o “contabilitate de casă” – plăţile şi
încasările se efectuează în numerar, iar casierul dădea
socoteală de unde au venit şi unde au mers banii, care este
“soldul”

2
ISTORIC
b) Contabilitatea în partidă simplă (CPS)
 Mai întâi se înregistrau raporturile cu “terţe” persoane –
conturi de persoane
 Ulterior, prin introducerea creditului comercial, se utilizează conturi
de terţi (furnizori, clienţi), dar şi conturi de valori - de
stocuri (materiale, mărfuri)

c) Contabilitatea în partidă dublă (CPD)

 Apare în 1494 atunci când Luca Paciolo, călugăr franciscan, a
publicat la Veneţia o enciclopedie matematică care cuprindea un
capitol intitulat “Tratat de conturi şi înscrisuri” unde
prezenta principiile fundamentale ale contabilităţii în partidă
dublă
 Între secolele XVI şi XVIII, CPD se generalizează în Europa, apar
lucrări de specialitate şi este studiată în învăţământ
 Sec XIX şi începutul sec XX, CPD se dezvoltă impulsionată de
dezvoltarea societăţilor de capital unde se separă proprietarii de
administratori – cei din urmă trebuie să dea rapoarte amănunţite

ABORDĂRI

 Prima definiţie a contabilităţii aparţine lui Luca Paciolo:

- evidenţa a tot ceea ce, după părerea negustorului îi aparţine pe lume,
precum şi toate afacerile mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc

 Odată cu dezvoltarea raporturilor de piaţă:

- CPD s-a constituit într-un sistem complex de coduri, norme şi
regulamente;
- a determinat formarea unui corp de specialişti detaşaţi de activitatea
productivă, având ca unică sarcină efectuarea unor operaţiuni (operaţii şi
tranzacţii) în vederea urmăririi activităţilor desfăşurate de o entitate
juridică şi prezentării rezultatelor acesteia

 În epoca modernă, definiţia (conţinutul) CPD diferă în funcţie de

următoarele abordări: artă, ştiinţă, tehnică

3
 ABORDĂRI
Contabilitatea ca artă

 Artă = îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite

cunoştinţe
 Contabilitatea (C)
– Noţiunea de artă nu corespunde contabilităţii în sens estetic, ci
măiestriei profesionistului contabil de a reprezenta
realitatea economică

– “artă liberală” – creaţie a spiritului uman cu utilitate în cunoaşterea

realităţii înconjurătoare

– “arta ţinerii conturilor”, “tehnica contabilă este o artă”

– Istoric privind definirea contabilităţii ca artă: apariţia partidei

duble în evul mediu – asociaţiile profesionale aveau regulamente
restrictive de admitere; se păstra secretul asupra artei de a ţine
registrele

ABORDĂRI
Contabilitatea ca şi ştiinţă

 Ştiinţă
= priceperea, arta şi tehnica care necesită cunoştinţe şi reguli
(sens literar vechi)
= ansamblu de cunoştinţe teoretice sau studii de
valoare universală caracterizate printr-un obiect şi
metodă determinate, bazate pe relaţii obiective şi exprimate
prin legi verificabile sau nu
= sistem de cunoştinţe având un obiectiv determinat şi o
metodă proprie
 Teorie = realizare (ştiinţifică) recunoscută de o comunitate
ştiinţifică şi care asigură un limbaj comun de comunicare şi o
relativă unanimitate asupra judecăţilor profesionale

4
 ABORDĂRI
Contabilitatea ca şi ştiinţă

 Contabilitatea
– are teorii multiple
– istoric: până în epoca contemporană cunoştinţele teoretice
au influenţat în mică măsură practicile contabile;
– actualmente a crescut importanţa cercetării în contabilitate
(realizată mai ales în mediul universitar)
 Contabilitatea este
- fundamentală: ca fenomen istoric, social şi organizaţional
- aplicativă: perfecţionarea procedeelor şi metodelor
- normativă: studii vizând emiterea normelor şi
reglementările profesionale

CONTABILITATE - încadrare: ştiinţă teoretico-

aplicativă, care aparţine ştiinţelor de gestiune

ABORDĂRI
Contabilitatea ca şi ştiinţă

Ştiinţe

a) Experimentale După metodologia b) Teoretice

(reale, empirice) de cercetare (logico-matematice)

c) Naturale: fizica, d) Sociale

chimia, biologia, etc

d1) juridice
d2) economice
d3) politice
d4) sociologice
d5) de gestiune
(comportam. organizaţiilor)
d6) istoria
etc

5
 ABORDĂRI
Contabilitatea ca tehnică

 Tehnică
= ansamblu de procedee care aparţin unei meserii sau
unei arte, care sunt utilizate pentru obţinerea unui
rezultat determinat
= aplicarea cunoştinţelor teoretice
= parte a ştiinţei

 Contabilitatea
– ca tehnică: partea explicativă a teoriei contabile
– tehnică cu care se exprimă în etalon bănesc
realitatea economică: culegerea, prelucrarea,
transmiterea, utilizarea şi stocarea informaţiilor

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI
UTILIZATORII EI

 Contabilitatea:
– Parte a sistemului informaţional economic
(S.I.E.): ansamblu organizat de informaţii economice
obţinut prin prelucrarea datelor furnizate de anumite
surse şi necesare organizării activităţii economice

– Definiţie a contabilităţii: procesul de identificare,

măsurare şi comunicare a informaţiilor
economice care permite informarea corectă şi
luarea de decizii de către utilizatori

– Sursă a S.I.E., rezultând informaţiile contabile

6
 INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI
UTILIZATORII EI

 Caracteristicile informaţiilor contabile:

1. Inteligibilitatea = pot fi înţelese uşor de către utilizatori (ei
trebuie să aibă suficiente noţiuni economice, de contabilitate)
2. Relevanţa = influenţează deciziile economice ale utilizatorilor,
facilitând evaluarea evenimentelor trecute, prezente şi viitoare
 Informaţia să fie oportună
 Este dată de natura şi importanţa (mărimea) informaţiilor
 Importanţa – pragul de semnificaţie: omisiunea sau declararea
eronată a informaţiilor au influenţă asupra luării deciziilor
3. Credibilitatea = nu conţin erori semnificative, nu sunt
părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere în ele
 Verificabile – prin normalizare contabilă
 Neutre – sincere, obiective
 Fiabile – să prezinte fidel realitatea
 Complete – fără omisiuni
 Prudente – estimarea unor riscuri

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI
UTILIZATORII EI

4. Comparabilitatea
 În timp: la aceeaşi entitate (E), de la un an la altul
 În spaţiu: între entităţi

Utilizatorii informaţiilor contabile:

a) Managerii – luarea deciziilor de gestiune
b) Investitorii prezenţi şi potenţiali – riscul şi profitul
prezentat de investiţia lor prezentă/viitoare
c) Personalul/sindicatul – stabilitatea locului de muncă şi
rentabilitatea E, nivelul şi modalităţile de remunerare,
avantaje legate de pensionare
d) Creditorii (financiari) – solvabilitatea şi lichiditatea E
pe care au creditat-o şi de la care aşteaptă rambursarea
sumelor avansate şi încasarea dobânzii

7
 INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI
UTILIZATORII EI

e) Furnizorii (creditorii comerciali) – aprecierea situaţiei financiare

şi continuitatea activităţii E (solvabilitatea, lichiditatea) în vederea
stabilirii riscurilor şi strategiilor viitoare legate de acest client
f) Clienţii (debitorii comerciali) – continuitatea activităţii E pentru
garantarea propriilor aprovizionări
g) Guvernul şi instituţiile publice – scopuri fiscale (determinarea
bazei impozabile, controlul activităţii E), calcularea venitului naţional şi a
altor indicatori macroeconomici, elaborarea previziunilor
macroeconomice
h) Publicul
- analişti financiari: consultanţă privind acordarea împrumuturilor,
achiziţia de titluri, stabilirea diagnosticului financiar global
- responsabili politici ai comunităţilor locale: contribuţia E la
bugetul local, evoluţia forţei de muncă
- agenţii de mediu: politici antipoluante promovate, respectarea
legislaţiei de mediu

COORDONATELE CONTABILITĂŢII
- funcţii, feluri -

Funcţiile contabilităţii:
1. Înregistrare şi prelucrare a datelor = reprezentarea
tranzacţiilor şi operaţiilor economice după principii şi reguli
proprii
 Tranzacţii economice – operaţii derulate între participanţii la diferitele faze ale
circuitului economic
 Operaţii economice – decontări în interiorul unei E, ajustări contabile
 Tranzacţiile şi operaţiile economice derulate de o E fac obiectul înregistrării în
contabilitate (TOE)
2. Informare = furnizarea informaţiilor privind structura şi
dinamica averii şi rezultatelor E
3. Control gestionar = verificarea modului de păstrare şi utilizare a
valorilor materiale şi băneşti ale E, controlul respectării disciplinei
financiare
4. Juridică = mijloc de probă în justiţie, dovada realizării unor TOE
(stabilirea răspunderii, soluţionarea litigiilor)
5. Previzională = stabilirea tendinţelor viitoare ale activităţii E

8
COORDONATELE CONTABILITĂŢII
- funcţii, feluri -

Felurile contabilităţii:
A. Criteriul modului de organizare:
a) Contabilitate financiară = oferă informaţii managerilor, dar mai
ales terţilor
- organizată pe baza unor norme unitare la nivel naţional (eventual
regional/internaţional)
- utilitate: stabilirea periodică a averii şi rezultatelor entităţii, verificare şi
probă în justiţie, gestiunea entităţii, raportări macroeconomice
b) Contabilitate de gestiune = destinată doar managerilor
- organizată în funcţie de necesităţile fiecărei entităţii
- utilitate: calcularea costului de producţie, stabilirea rentabilităţii pe
produs/activitate, elaborarea unor bugete periodice (aprovizionare, desfacere,
trezorerie)

Obs: dacă cele două sunt organizate într-un singur circuit – sistem
de contabilitate monist; cazul organizării distincte – sistem de
contabilitate dualist

COORDONATELE CONTABILITĂŢII
- funcţii, feluri -

B. Criteriul momentului realizării:

a) Contabilitate curentă = înregistrarea curentă, zilnică, pe

parcursul exerciţiului financiar a tranzacţiilor şi operaţiilor economice
în cadrul entităţii economico-sociale independente (întreprindere,
universitate, spital)
Exerciţiu financiar = perioadă de delimitare cronologică dpdv
contabil (de regulă, anul calendaristic)
Perioadă de gestiune = interval de timp urmărit dpdv contabil
care poate să se suprapună cu exerciţiul financiar sau să difere de
acesta (luna, trimestrul)

b) Contabilitate periodică – realizată la încheierea exerciţiului

financiar în cadrul entităţii macroeconomice şi sociale (grupuri de
societăţi, direcţii financiare judeţene, departamente, ministere)
- serveşte realizării contabilităţii naţionale

9
 Sistemul entităţilor juridice în cadrul
cărora se organizează contabilitatea

 Contabilitatea este delimitată în spaţiu pe entităţi juridice (denumite

generic ENTITĂŢI)
 Entitate juridică = ansamblu economico-social autonom posesor al unei
averi (patrimoniu) distincte de cea a proprietarilor săi (acţionari, asociaţi,
stat)
 Clasificarea entităţilor: entităţi economice, entităţi publice,
asociaţii/fundaţii

A. Entităţi economice = persoana fizică (independentă) sau

juridică (unul sau mai mulţi proprietari) care deţine patrimoniu propriu
şi se conduce după principiul gestiunii economice (obţinerea de profit)
-obiect de activitate: producţie, comerţ, transport, asigurări, construcţii,
activităţi liberale (expert contabil, notar, medic)
- Clasificare:
a) Forma de proprietate: de stat (publice) – SA, SRL; private (particulare
–soc de persoane sau de capital); cu capital mixt

Sistemul entităţilor juridice în cadrul

cărora se organizează contabilitatea
b) Mod de organizare:
- Regii autonome: aparţin statului, ramuri strategice (exploatarea bunurilor aflate în
proprietatea statului)
- Societăţi comerciale: înfiinţate prin acte administrative sau asociaţii de persoane
fizice/juridice în vederea efectuării de acte de comerţ
- Entităţi cooperatiste: societăţi de persoane care administrează bunuri şi muncesc
împreună după reguli statutare
c) Forma de constituire:
- Societăţi de capital: SA (societate pe acţiuni), SCA (societate în comandită pe acţiuni)
-Societăţi de persoane: SRL (societate cu răspundere limitată), SNC (societate în nume
colectiv), SCS (societate în comandită simplă)
e) Mărime dpdv fiscal:
- Întreprinderi plătitoare de impozit pe profit
- Întreprinderi plătitoare de impozit pe venit
d) Mărime dpdv contabil:
- Conform OMFP 1802/2014

10
O R D I N pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind
situatiile financiare anuale individuale și situatiile financiare
anuale consolidate (OMFP 1802/2014)

Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin două
dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 350 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin
două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

CONDUCEREA CONTABILITĂŢII
ENTITĂŢILOR ECONOMICE

Conducerea contabilităţii entităţilor economice:

a) Compartimente distincte, conduse de către directorul
economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie; aceste persoane trebuie să aibă studii
economice superioare şi răspunde împreună cu personalul din
subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.

b) Pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul

contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate cu
privire la desfăşurarea de activităţi de expertiză contabilă (experţi
contabili, contabili autorizaţi)

11
Sistemul entităţilor juridice în cadrul
cărora se organizează contabilitatea

2. Entităţi (instituţii) publice = entităţi cu activitate social-

culturală create de stat; nu efectuează activităţi economice; activitatea
lor nu generează venituri din care să-şi asigure autofinanţarea –
finanţate de la buget
Exemplu: unităţi de învăţământ (liceu, universitate), sănătate (spital,
sanatoriu), cultură (teatru, muzeu)
3. Asociaţii şi fundaţii = entităţi cu scop cultural, de caritate,
politic, profesional, social, religios, uneori economic; îşi acoperă
cheltuielile din contribuţia membrilor, dar şi din venituri obţinute din
activităţi economice
Exemplu: partid politic, sindicat, asociaţie profesională (CECCAR),
fundaţie, asociaţie nonprofit

12