Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
POLITICA DE SECURITATE EUROATLANTICĂ ŞI ROMÂNIA
Bistriţa 2010
CUPRINS
Abstract ....................................................................................................................................pag. 2
Introducere................................................................................................................................pag. 2
Concluzii...................................................................................................................................pag. 15
2
ABSTRACT
Tema abordată îşi propune să reliefeze aspecte contemporane ale securităţii euroatlantice şi
implicaţiile acesteia faţă de România, în contextul preocupărilor globale de creare a unor
parteneriate în toate domeniile securităţii fie ea energetică, societală sau militară. În acest sens
lucrarea va încerca să atingă subiectele de interes comun pentru NATO şi UE în România şi să
reliefeze avantajele şi dezavantajele datorate poziţiei sale strategice şi implicaţiile pe viitor ale
securităţii euroatlantice la noi în ţară.
INTRODUCERE
Bruce Picarin Jackson, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe din Congresul SUA,
afirma, la 8 martie 2005, în faţa Senatului, că „securitatea şi stabilitatea Mării Negre sunt esenţiale
penru securitatea euroatlantică”. Este clar, în momentul de faţă, că acţiunile SUA legate de
amplasarea scutului antirachetă în zona ţării noastre au la bază o motivaţie şi o strategie bine
definită.
Se pune întrebarea dacă stabilitatea de care se vorbeşte va aduce cu sine şi beneficii
României ca stat şi cetăţenilor săi nu numai din perspectiva securităţii militare ci şi din cea a
securităţii energetice, ştiut fiind faptul că amplasarea scutului în România ar putea reprezenta o
ameninţare la adresa securităţii energetice a României. Un posibil răspuns pozitiv la negocierile pe
care le implică pasul important pe care îl face România este şi că ultima poziţie adoptată este de a
sprijini proiectul South Stream iniţiat de Rusia şi de a renunţa la Nabucco ( proiect independent de
Federaţia Rusă).
Nu trebuie uitat şi faptul că solicitarea de colaborare s-a făcut de SUA şi nu de către NATO
către România motiv pentru care nu reprezintă o decizie NATO ci a doi membri NATO şi că
unele ţări din regiune ar putea interpreta ca o posibilă ameninţare amplasarea scutului.
Aşa cum afirmă şi sociologul Dan Dungaciu, deşi scutul are valenţe strict defensive, politic
acesta marchează, dincolo de integrarea euroatlantică, episodul cel mai semnificativ pentru
sporirea prestigiului şi a puterii de negociere a României inclusiv pe dimensiunea răsăriteană.
3
SECŢIUNEA 1.1. CADRUL EUROATLANTIC
1
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/nato_%20si_ue_-_determinari%20si%20finalitati.pdf Vasile Popa şi Nicolae
Loghin “NATO ŞI UE. determinări şi finalităţiI”, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare., Buc 2004.
2
Ibidem.
4
Această cooperare va fi mai eficace, datorită calităţii înnoite a forţei, flexibilităţii şi
mobilităţii acesteia, managementului superior şi exigenţelor mari de strategie politică, tehnică,
militară. Ea pleacă deja de la realitatea reuniunilor comune de după 2001, a unor acorduri concrete
între cele două organizaţii, ulterioare aranjamentelor „Berlin Plus“, ce permit UE să aibă acces la
capacităţile şi mijloacele colective ale NATO pentru operaţii de gestionare a crizelor conduse de
UE, a acţiunii concrete a forţei UE în cadrul KFOR din Kosovo. De aici încolo, parteneriatul
strategic NATO-UE pentru gestionarea crizelor şi prevenirea conflictelor se va dezvolta continuu,
într-o dinamică nouă, mult mai vie şi mai productivă, ce va marca însăşi dinamica internă a
instituţiilor continentale de securitate3.
6
Asumarea răspunderii pentru problemele securităţii regionale presupune că soluţiile la
problemele regionale trebuie să vină preponderent din cadrul regiunii prin dezvoltarea unei
conştiinţe civice moderne şi mature, promovarea fermă a principiilor democratice, respect pentru
demnitatea umană, pentru libertatea şi identitatea tuturor, preocuparea pentru menţinerea
stabilităţii frontierelor şi încetarea propagandei în favoarea violenţei politice, etnice sau religioase
şi a separatismului.
Obiectivul fundamental al acţiunii tuturor acestor factori îl reprezintă securitatea
democratică, justă şi egală pentru toţi, şi canalizarea eforturilor ce vizează prosperitatea oamenilor
spre pregătirea integrării tuturor statelor din regiune în Uniunea Europeană5.
Prezenţa celor doi actori NATO şi Uniunea Europeană pe scena internaţională a generat
extrem de multe dezbateri. Dacă am analiza dintr-un punct de vedere subiectiv şi anume că NATO
reprezintă în proporţie covârşitoare poziţia SUA în problemele de securitate şi că UE nu posedă
încă instrumentele necesare realizării politicii de securitate iar Rusia ca actor regional este mai
mult decât interesată în corectarea sincopelor ce le aduce după sine parteneriatul SUA – UE, am
sta în faţa unei dileme.
Interesele statelor europene şi implicit cele ale României, apar din această perspectivă,
destul de estompate. Lupta deosebită care se dă în prezent pentru dominarea resurselor strategice
ale globului, face să apară diferenţieri datorate concurenţei în special dintre SUA şi Rusia. Per
ansamblu, Uniunea Europeană luată ca actor, posedă cea mai vastă economie 6 aspect care trebuie
luat în considerare, iar punctele de vedere comune au rolul de a stabiliza aceste relaţii şi de a
genera securitate.
Elementele comune care fac liantul între toate strategiile de securitate sunt evidenţiate în
Strategia de securitate europeană „A Secure Europe In A Better World”, iniţiativă a preşedinţiei
elene a UE, în care se arată că securitatea reprezintă o condiţie sine-qua-non a dezvoltării, fiind
detectate şi riscurile şi modalităţile de acţiune pentru o Europă care să gândească global şi să
acţioneze local. Ameninţările nominalizate sunt terorismul, pentru care Europa poate fi şi ţintă şi
bază, armele de distrugere în masă, conflictele regionale, crima organizată şi statele
5
http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf Strategia de Securitate Naţională a României Buc. 2007 -
extras
6
http://www.newschannel.ro/stiri/economia-ue-a-crescut-mai-rapid-decat-sua-si-japonia/
7
prăbuşite( failed states). Faptul că aceste riscuri nu cunosc frontiere conduce la ideea că linia de
apărare a Europei va trebui să fie aşezată în afara continentului7.
Legătura dintre NATO şi UE a fost dezbătută de Parlamentul Europena în luna februarie
2009 existând opinii contradictorii astfel:
- NATO reprezintă coloana vertebrală a securităţii europene, iar 94% din cetăţenii UE
trăiesc în state care fac parte din alianţă. Ambele organizaţii au valori în comun şi trebuie să facă
faţă împreună provocărilor din domeniul securităţii. Raţiunea de a fi a UE este menţinerea păcii şi
compoziţia în stil mozaic a acestei instituţii îi conferă acesteia potenţialul de a interveni în diferite
părţi ale lumii pentru a reduce suferinţa umană. Dar UE nu îşi poate pune în practică acest
potenţial decât dezvoltând relaţii transatlantice strânse şi legături complementare cu NATO8;
- alianţele militare precum NATO sunt prin definiţie organizaţii exclusiviste şi creează
diferenţe între statele membre şi cele ne-membre. Orice efort de consolidare a NATO printr-o
relaţie mai strânsă cu Uniunea Europeană măreşte potenţialul conflictelor internaţionale, duce la
intensificarea militarizării politicii externe a UE şi accelerează tendinţa folosirii forţelor armate în
rezolvarea conflictelor9.
7
http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=266&lang=RO
8
http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/031-49487-047-02-08-903-20090213STO49398-2009-16-02-
2009/default_ro.htm poziţia raportorului Ari Vatanen.
9
ttp://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/031-49487-047-02-08-903-20090213STO49398-2009-16-02-
2009/default_ro.htm -Tobias Pflüger (Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Germania),
8
Trăim într-o lume din ce în ce mai complexă, în care actorii globali sunt supuşi unor
provocări care vin nu numai din partea egalilor lor, ci şi dinspre unele puteri regionale şi de nişă,
care încearcă să-şi creeze un statut superior celui pe care îl au în prezent. Aceste sfidări se
manifestă în toate domeniile competiţiei globale – economic, politic, informaţional şi militar -, în
funcţie de posibilităţile actorilor implicaţi, ţelul suprem fiind sporirea puterii şi îmbunătăţirea
statutului în ierarhia mondială10.
Mutarea graniţelor NATO şi UE pe ţărmul vestic al Pontului Euxin a creat interferenţe, în
special în geopolitica nordului şi estului regiunii. Pe de-o parte, statele desprinse de Moscova
sovietică întrevăd în această situaţie o oportunitate pentru realizarea propăşirii naţionale. Pe de altă
parte, Rusia se simte din ce în ce mai singură şi mai ameninţată. În noiembrie 2006, la Riga, la
summit-ul NATO, analiştii estimau că va fi stabilită lista potenţialilor candidaţi la aderare, ceea ce
s-a şi întâmplat. Teoretic, Ucraina şi Georgia speră încă să intre pe o asemenea listă la un viitor
summit, trecând de la statutul de potenţial candidat la cel de candidat oficial11.
Una din condiţiile de succes ale primirii invitaţiei o constituie rezolvarea diferendelor de pe
teritoriul naţional şi cu vecinii. Or, aceasta nu se poate realiza, în special pentru Georgia, fără
înţelegerea şi ajutorul Rusiei.
Rusia continuă să fie un partener indispensabil în zonă, datorită tradiţiilor sale
civilizaţionale şi influenţei actuale în rezolvarea conflictelor „îngheţate” de aici, şi a celor active
din Orientul Mijlociu, care influenţează direct stabilitatea şi securitatea regiunii Mării Negre.
Turcia a traversat o perioadă grea, în care cutremurele şi atentatele teroriste sau succedat.
Cu toate acestea, Ankara, în ultimul timp, şi-a intensificat lupta pentru resursele energetice.
Aprobarea planurilor de amplasare a unei centrale atomoelectrice, alocarea de sume importante
pentru realizarea unor prospecţiuni în vederea descoperirii zăcămintelor de hidrocarburi în Marea
Neagră şi diversificarea traseelor conductelor de petrol care traversează ţara sunt doar câteva
mărturii în acest sens. Ca deţinător unic al cheilor de la porţile de intrare în Marea Neagră, Turcia
este unul dintre actorii cei mai importanţi în asigurarea securităţii bazinului acesteia. Rol pe care şi
l-a asumat generând iniţiative de securitate credibile şi implicându-se în toate aranjamentele
politice, economice, militare şi de altă natură care vizează zona.
Dorinţa Turciei de a accede în UE este temperată de aquis-ul comunitar. Cu toate acestea,
se constată o evoluţie în raporturile cu Uniunea Europeană: Ankara a început convorbirile oficiale
10
Dr. Teodor FRUNZETI “Influenţa Securităţii Energetice Asupra Stabilităţii Regionale În Europa De Sud-Est” ED.
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Buc., 2007, pag. 29
11
Dr. Teodor FRUNZETI “Influenţa Securităţii Energetice Asupra Stabilităţii Regionale În Europa De Sud-Est” ED.
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Buc., 2007, pag. 26
9
în vederea aderării. Datorită listei încărcate a problemelor de rezolvat, analiştii nu sunt siguri dacă
se vor încheia negocierile cu Uniunea înainte de 2011.
Ucraina se află pe un curs ascendent al reglementării paşnice a diferendelor cu vecinii. Cu
toate acestea, pentru accederea în NATO, probabil, va trebui să mai aştepte. Uriaşa bază militară
rusească din peninsula Crimeea şi acordarea statutului de chiriaş internaţional pentru flota rusească
bazată aici până în deceniul următor reduc valoarea atuurilor integrării Ucrainei. Acest fapt a fost
sesizat şi de Kiev. Exploatarea hidrocarburilor din Marea Neagra aduce încă o dată în avantaj
Ucraina şi scoate în evidenţă capacitatea acesteia de a influenţa regiunea.
Georgia este încă măcinată de conflicte, cu toate reformele economice şi instituţionale
demarate şi accelerate de preşedintele Mihail Şevardnadze. Teatrele de război îngheţate şi prezenţa
militară străină pe teritoriul ei complică şi mai mult situaţia. Îşi doreşte accesul în marea familie
euro-atlantică. O condiţie necesară a năzuinţelor sale o constituie lichidarea conflictelor latente şi
instituirea unui control efectiv asupra teritoriului său12.
Astăzi, în plin proces de globalizare, nu mai putem analiza geopolitica Mării Negre fără a
decela influenţele manifestate în regiune măcar de către principalii actori internaţionali. Astfel,
Statele Unite ale Americii, în ultmii ani, au redescoperit regiunea; oportunităţile economice
existente aici au atras un număr mare de companii americane. Declanşarea războiului împotriva
terorismului şi preluarea conducerii acestuia au determinat o prezenţă sporită a trupelor americane
nu numai în zona Mării Negre, ci şi în republicile din jurul Mării Caspice. De fapt, Pentagonul
consideră această regiune o zonă strategică şi foarte importantă pentru lupta împotriva
terorismului. Washingtonul este foarte activ în Europa de Sud-Est: în ultimii ani, un număr
important de specialişti americani au lucrat cu persoane din diferite domenii din ţările din regiune
pentru a-i determina să înţeleagă valorile occidentale şi să le faciliteze intrarea în NATO. Succesul
activităţii s-a bazat pe faptul că localnicii au înţeles NATO mai degrabă ca o garanţie a dezvoltării
şi bunăstării lor, decât una pur militară. Factorul economic este cel care a determinat creşterea
prezenţei americane în regiune. Capitalul investit este mare, de aceea şi aşteptările sunt uriaşe.
Probabil, SUA vor include strategia de dezvoltare energetică în dialogul transatlantic. Pe acest
fundal, dezvoltarea coridorului energetic din Asia Centrală în Europa determină aprecierea regiunii
ca inimă a acestui coridor. Eliminarea monopolului rusesc în acest domeniu şi apropierea fizică a
bazelor militare americane vor influenţa cu certitudine stabilitatea regiunii. Activarea
parteneriatelor strategice dintre Rusia şi SUA, dintre NATO şi Rusia constituie doar una din
soluţiile asigurării securităţii zonei.
În ultima perioadă, dosarul energetic a apărut destul de frecvent în preocupările multor
factori decizionali. Acesta este unul din dosarele internaţionale cele mai complexe în zilele noastre.
12
Ibidem, pag. 27
10
El presupune – alături de relaţiile cu statele producătoare – diversificarea, liberalizarea,
conlucrarea între actorii politici şi operatorii economici, dar şi investiţiile în cercetare şi dezvoltare.
Unii analişti apreciază că cea mai bună soluţie constă într-o politică energetică comună a Uniunii
Europene. O asemenea politică va putea garanta eficienţa energetică, diversificarea resurselor şi a
rutelor de transport şi liberalizarea sectorului energetic, de la furnizor la utilizator. Un astfel de
proiect rămâne imperativ, în pofida dificultăţilor pe care le comportă şi a reticenţei unor state.
Securitatea energetică a României Nabucco vs. South Stream
În anul 2009, expertul american Edward Chow a calificat Nabucco ( proiect independent de
Federaţia Rusă) un proiect foarte scump - costurile lui au ajuns la 7,9 miliarde euro - însă, prin
comparaţie, South Stream (iniţiat de Rusia) "nu este cea mai elegantă soluţie economică". Nu
guvernele, companiile sau tarile construiesc conducte, ci banii construiesc conducte, a afirmar
expertul13.
Studiind concluziile Comisiei Europene, ale IEA (International Energy Agency) şi EIA
(Energy Information Administration), Centrul Român de Politici Europene (CRPE) analizează
opţiunile aflate la dispoziţia politicienilor europeni şi români şi oferă, în ultima parte a raportului,
sugestiile sale pentru maximizarea eficienţei posibilităţilor aflate la dispoziţia României14.
Raportul vorbeşte şi de o serie de ”aşi nefolosiţi din mâneca României, printre care
aminteşte: construirea unui nou depozit de gaz la Mărgineni, resursele de pe platforma continentală
a Mării Negre, cablul electric submarine Constanţa-Istanbul. Totuşi, o eliminare completă a Rusiei
din jocul energetic este imposibilă. De aceea, raportul recomandă României să colaboreze
pragmatic cu Rusia, angajând Moscova în proiecte reciproc avantajoase. De asemenea, ar trebui să
susţină Nabucco şi să dezvolte un model de interdependenţă cu ţările furnizoare, prin exportul de
produse finite15.
În final, raportul îndeamnă autorităţile de la Bucureşti să îşi reevalueze politica energetică
şi să dezvolte mecanisme de control şi reacţie. Pe plan instituţional, raportul recomandă înfiinţarea
unui Minister al Energiei şi Resurselor şi a unui Institut Naţional pentru Planificare Strategică. O
altă sugestie ar fi centralizarea companiilor din domeniul energetic în două suprastructuri, acţiune
ce ar uşura reorganizarea şi retehnologizarea facilităţilor de producţie.
Decizia României se pare că a fost luată în data de 17.06.2010 când o delegaţie română s-a
deplasat la Moscova pentru a-şi oferi susţinerea pentru acest proiect, un moment de inflexiune în
13
http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-5965009-edward-chow-expert-american-securitatea-energetica-romaniei-
depinde-mix-solutii-termen-scurt-mediu-lung-nu-puneti-toate-ouale-intr-cos-fragil.htm
14
http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/Ursul si_securitatea_energetica_a_Romaniei_0_260374294.html
Robert Uzună, Miercuri 12 mai 2010
15
Ibidem.
11
relaţiile româno-ruse, Rusia prin conducerea Gazprom declarându-se interesată de implicarea
României în proiectul South Stream.
Interesant de avut în vedere este faptul că iniţial, proiectul era destinat colaborării cu
Bulgaria. Datorită evenimentelor care s-au succedat ofertei SUA de amplasare a scutului
antirachetă în Bulgaria şi România, Rusia a decis stoparea investiţiilor în Bulgaria. Afirmaţia
primului ministru bulgar despre suspiciunea acestuia că negocierile României cu Rusia datează de
o bună perioadă de timp confirmă faptul că România a obţinut un avantaj deosebit fie prin
negocieri fie prin exploatarea unor carenţe în relaţia SUA-Bulgaria-Rusia .
Dimensiunea strategică a confruntării bipolare din perioada Războiului Rece a fost locul
unei asimetrii deosebite, mari consumatoare de resurse financiare, de tip oglindă. Iniţiativele unuia
erau urmate de răspunsul celuilalt, în acelaşi plan, în aproximativ acelaşi spaţiu şi cu mijloace de
aceeaşi natură. Difereau doar amploarea răspunsurilor, intenţia unuia de a-şi copleşi concurentul
prin cantitate sau calitate, ceea ce făcea ca înfruntarea să se desfăşoare în spirală, după scenarii nu
atât de ermetice. Iniţiativa preşedintelui Reagan, de a realize scutul antirachetă, a spart modelul
oglindă. A mutat competiţia în domeniul înaltei tehnologii, unde URSS nu a mai fost capabilă să
răspundă adecvat şi a fost nevoită să iniţieze multe alte programe militare de contracarare. Acestea
au obligat-o la cheltuieli mari şi pe termen lung, în dauna programelor reale de dezvoltare. A urmat
criza socială profundă, care s-a adăugat celorlalte crize, şi, în aproximativ două decenii, Uniunea
Sovietică a dispărut.16
Actualele dispute ruso-americane, ar putea ascunde aceeaşi asimetrie. O Rusie cu o
economie tot mai viguroasă şi cu importante câştiguri financiare din vânzarea petrolului şi gazelor
naturale să fie obligată la cheltuieli militare exagerate şi îndelungate, care s-o deturneze de la alte
programe importante, cu efecte directe asupra relaţiilor de putere globale. Din declaraţiile unor
oficiali ruşi transpare că Rusia nu se va angaja într-o cursă a înarmărilor şi nu va repeta erorile
vechii conduceri de la Moscova, dar va răspunde asimetric17.
În presa rusă au apărut opinii care, reduse la esenţă, exprimă îngrijorarea că NATO vizează
resursele ruseşti.Este tot o manifestare a asimetriei, amintind că, în majoritatea cazurilor, sursele
conflictelor militare trebuie căutate în realităţile economice. Simpla citire a unei hărţi a lumii ne
poate explica motivele pentru care toate şcolile geopolitice au acordat atâta atenţie spaţiului
16
Nicolae Dolghin „Spaţiul şi Viitorul Războiului” vol 4, ED. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Buc., 2007,
pag. 98.
17
Nicolae Dolghin „Spaţiul şi Viitorul Războiului” vol 4, ED. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Buc., 2007,
pag. 99.
12
eurasiatic. Practic, potenţialul acestuia a inspirat teoriile geopoliticii şi nimeni nu poate afirma cu
certitudine că ele şi-au pierdut relevanţa, chiar dacă actorii, formele şi mijloacele au suferit atâtea
schimbări într-un timp istoric atât de scurt18.
Faptul că resursele energetice s-au transformat în teme de securitate a fost confirmat
într-un anumit fel şi de NATO. La întrunirea sa de la Riga, din noiembrie 2006, s-a adoptat
documentul Comprehensive Political Guidance, ce constituie cadrul politic pentru transformarea
alianţei în următorii 10-15 ani. În capitolul consacrat contextului strategic în care va funcţiona
alianţa în transformare, la punctul 2, printre principalele riscuri şi provocări se enumeră şi
„...întreruperea fluxurilor de resurse vitale”19. Astfel, accesul la resursele energetice devine o
problemă de apărare pentru o organizaţie politico-militară, precum este Alianţa Nord-Atlantică.
Deocamdată, este greu de estimat acum, dacă, pentru gestionarea acestei provocări, NATO îşi va
asuma pe viitor noi misiuni în spaţii operaţionale extinse, dar putem presupune că şi
reacţiile în afara alianţei vor fi pe măsură. Oricum, în presa rusă au apărut opinii care,
reduse la esenţă, exprimă îngrijorarea că NATO vizează resursele ruseşti.
Este prima dată de la sfârşitul Războiului Rece când Rusia invocă posibilitatea unor
asemenea reacţii într-un mediu de securitate ce depăşeşte spaţiul postsovietic. De asemenea, ar fi
prima reacţie de natură militară la extinderea NATO pe care a calificat-o mereu drept eroare
strategică. Viitorul va dovedi dacă reacţia militară se va dezvolta ori va fi abandonată, dacă va
genera negocieri ori acţiuni unilaterale reciproce de tip oglindă. Cu alte cuvinte dacă este dovada
puterii sau a slăbiciunii. De altfel, aceeaşi dilemă este întâlnită şi în cazul diversificării elementelor
„hard” ale politicii de securitate a SUA. Ele demonstrează calitatea de putere globală, dar
sugerează şi eşecul altor mijloace, care cu doar 2-3 decenii în urmă îi asigurau calitatea de centru
global de atracţie20.
Alăturate altor demersuri internaţionale politice, economice, militare, ultimele iniţiative
demonstrează că Rusia începe să-şi folosească resursele, practic infinite, pe care i le oferă
geografia.
Dacă reacţiile în domeniul militar sunt doar amintite ca posibilităţi, în cel economic, de
pildă, sunt mai concrete: forme asociative în petrol, gaze naturale şi alte resurse, recenta declaraţie
referitoare la un „OPEC al grâului”, investiţie economico-militare în America de Sud, adică în
„curtea din spate” a SUA etc.
18
Ibidem pag. 100.
19
http://www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm.
20
Nicolae Dolghin „Spaţiul şi Viitorul Războiului” vol 4, ED. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Buc., 2007,
pag. 101.
13
Acestea, împreună cu strategia energetică constituie adevăratele răspunsuri asimetrice la
măsuri militare.
Strategia energetică a Rusiei a fost făcută publică cu aproximativ un deceniu în urmă.
Multe state europene i-au înţeles semnificaţia pentru propria lor securitate şi au intrat pragmatic în
diferite conexiuni. Altele au ignorat-o, pentru a nu angaja discuţii de securitate cu Moscova.
Obiectivele, căile de acţiune şi resursele sunt pur economice şi nu sunt susţinute cu mijloace
militare. Mai mult, se poate spune că mare parte din spaţiul acestei strategii îi este inaccesibilă
Rusiei ca prezenţă militară. Dar întreruperea alimentării cu gaze a statelor europene în urma unor
neînţelegeri ruso-ucrainene a făcut brusc din gazele naturale, apoi din energie, o problemă de
securitate cu profunde semnificaţii politice21.
O întrebare avizată se ridică la această oră: face bine Romania ca se situează de partea
Statelor Unite în ceea ce oficial este numit “războiul contra terorismului”, dar în realitate este o
luptă pentru putere economică?22
În opinia autorului articolului citat, în momentul de faţă România pur şi simplu nu îşi poate
permite să rămână neutră, dând şi exemplul Iugoslaviei care şi-a clamat neutralitatea cu
consecinţele arhicunoscute. Pe de altă pare autorul subliniază că a renunţa la scut şi a ne supune
Rusiei nu este un lucru înţelept iar istoria nu face decât să confirme acest lucru.
Nici alianţa cu SUA , din perspectiva interesului pur economic pe care îl arată, nu aduce cu
sine relaxare şi siguranţă, acest lucru putând fi realizat doar prin echilibrul pe care ni-l oferă
Uniunea Europeană şi democraţia liberală care o caracterizează.
Un avertisment direct a fost adresat României cât şi altor ţări de către Moscova prin
mărirea preţului gazului furnizat care a crescut foarte mult în ultimii ani. Uniunea Europeană a
încercat să găsească soluţii la această problemă şi s-a organizat summit-ului energetic din luna
februarie 2010, care a avut loc imediat după oferta SUA de amplasare a scutului antirachetă,
locaţie unde s-a discutat proiectul Nabucco.
S-ar putea afirma că, pe fondul crizei economice şi sociale din regiune, Moscova încearcă
să obţină instabilitate politică. Realităţi ca imposibilitatea de a guverna a forţelor politice,
decredibilizazea puterii în faţa cetăţenilor, antagonizarea relaţiilor între partide şi invrăjbirea
21
Ibidem pag. 102.
22
http://www.sigurantaenergetica.ro/scutul-american-antiracheta-romania-semnificatie-geopolitica.html Florin
Budescu “Scutul american antiracheta in Romania. Semnificatie geopolitica”, 10 aprilie 2010.
14
populaţiei, decredibilizarea pe plan extern cu orice mijloace23, care caracterizează Rep. Moldova
sunt de actualitate şi în România.
23
http://www.stareapresei.ro/romania-si-razboiul-energetic-din-zona-cosmin-pacuraru-6785.html Cosmin Pacuraru
“Romania si razboiul energetic din zona” 10.12.2009.
15
CONCLUZII
16
BIBLIOGRAFIE
• Lucrări de specialitate
• Surse electronice
1. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/nato_%20si_ue_determinari%20si%20finalitati.pdf
2. http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf
3. http://www.newschannel.ro/stiri/economia-ue-a-crescut-mai-rapid-decat-sua-si-japonia/
4. http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=266&lang=RO
5.http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/031-49487-047-02-08-903-
20090213STO49398-2009-16-02-2009/default_ro.htm poziţia raportorului Ari Vatanen.
6.http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/031-49487-047-02-08-903-
20090213STO49398-2009-16-02-2009/default_ro.htm -Tobias Pflüger (Grupul Confederal al
Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Germania),
7.http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-5965009-edward-chow-expert-american-
securitatea-energetica-romaniei-depinde-mix-solutii-termen-scurt-mediu-lung-nu-puneti-toate-
ouale-intr-cos-fragil.htm
8.http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/Ursul
si_securitatea_energetica_a_Romaniei_0_260374294.html Robert Uzună, Miercuri 12 mai 2010
http://www.sigurantaenergetica.ro/scutul-american-antiracheta-romania-semnificatie-
geopolitica.html Florin Budescu “Scutul american antiracheta in Romania. Semnificatie
geopolitica”, 10 aprilie 2010.
9.http://www.stareapresei.ro/romania-si-razboiul-energetic-din-zona-cosmin-pacuraru-
6785.html Cosmin Pacuraru “Romania si razboiul energetic din zona” 10.12.2009.
17