Pr.

Claudiu Dumea

ISTORIA UNUI CANON

SAU
CUM AU AJUNS ROMÂNII
ORTODOC I

Bucure ti 1998
 Imprimatur:
† Arhiepiscop loan Robu

Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucure ti

Tehnoredactare computerizat :
Bernard NOGHIU
Tiparul executat la:
Tipografia Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucure ti
BUZ U-1998

Este vorba de canonul 28 al Conciliului din Calcedon

(451) care constituie miezul separ rii Bisericii
R s ritene de Biserica Apusean i f r de care aceast
dureroas ruptur nu poate fi în eleas . Acest canon 28
nu a ap rut pe nea teptate, din bun senin. El a fost
preg tit în mod constant i progresiv timp de secole i,
odat ap rut, a fost ca o s mân care a rodit
culminând cu marea schism din 1054.

2
însemnat un atentat grav [a structura Bisericii a a cum a voit-o
dumnezeiescul ei întemeietor. CUPRINS
Cât prive te a treia parte a textului canonului 28, iar i se poate
discuta. Hot rârile luate de Conciliul din Niceea cu privire la ordinea
ierarhic a Bisericilor Alexandriei i Antiohiei precum i la cele trei Organizarea metropolitan a Bisericii...................................................4
exarhate erau de natur disciplinar-administrativ , deci supuse schimb rilor.
Primatul de onoare ..................................................................................8
Unii istorici consider c dac Papa Leon cel Mare ar fi fost mai maleabil i
mai diplomat, dac ar fi negociat asupra textului canonului i ar fi validat o Expansiunea continu ...........................................................................12
stare care de fapt exista, cea cuprins în partea a treia a canonului, poate
Canonul 28 al Conciliului din Calcedon ..............................................17
lucrurile ar fi avut o alt evolu ie i unitatea Bisericii ar fi fost salvat . E
greu de presupus acest lucru. Odat pus principiul fals i neevanghelic: Urm rile canonului 28 al Conciliului din Cacedon ............................23
unde e eful statului, acolo e eful Bisericii, lucrurile tot într-acolo ar fi
evoluat.
Patriarhii Bizan ului au inten ionat separarea i ar fi g sit pretexte
pentru a se rupe de Roma, cum de fapt au i g sit, spre a de ine suprema ia
bisericeasc . Dup cucerirea Constantinopolului de c tre turci i mai ales
odat cu mi c rile na ionale din secolul trecut, na iunile care au dobândit
autonomie au aplicat acela i principiu pe care l-a aplicat biserica
Bizan ului: unde e capitala politic , acolo e capul Bisericii. S-au constituit
diferite biserici na ionale, autonome, cu patriarhi proprii, fiecare cu
primatul s u. Toate acestea sunt roadele purtate în germen de canonul 28 al
Conciliului din Calcedon.

26 3
 inclusiv asupra Antiohiei i Alexandriei. Când aceste dou patriarhate, ca
Organizarea metropolitan a Bisericii reac ie la tendin a de domina ie a Constantinopolului au creat biserici
autonome, na ionale, îmbr i ând erezia monofizit spre a marca ruptura,
Constantinopolul a creat structuri biserice ti paralele, iar aceste biserici s-au
La sfâr itul secolului al II-lea, pe tot parcursul secolului al III-lea i
numit melchite, adic imperiale întrucât credin a definit la Calcedon, pe
la începutul secolului al IV-lea, odat cu clarificarea progresiv a pozi iei
care ei o respingeau, era ap rat de împ rat.
privilegiate a episcopului Romei, urma ul apostolului Petru, piatra de
în anul 545, prin Novella 131, dat de împ ratul Iustinian, canonul
temelie pe care Cristos i-a zidit Biserica, deja în epoca preconstantinean ,
28 al Conciliului din Calcedon a fost recunoscut juridic în imperiu.
Biserica, din motive practice, a luat ca model al propriei sale organiz ri
Din anul 588 patriarhii din Constantinopol i-au luat titlul pompos
exterioare, organizarea politico-administrativ a Imperiului Roman. Cum
de "patriarh ecumenic" pe care îl poart i ast zi, voind prin aceasta s - i
Imperiul, sub aspect administrativ, era împ r it în provincii având drept
manifeste suprema ia asupra micii lumi bizantine.
capital metropola unde î i avea re edin a guvernatorul, aceste provincii
Patriarhii Constantinopolului s-au str duit s pun în practic
civile au devenit totodat provincii biserice ti. Episcopul care î i avea
amintitul canon pân la ultimele sale consecin e. La sfâr itul secolului al
re edin a în metropola civil se numea mitropolit. Acesta se bucura de o
Vll-lea, un sinod inut la Constantinopol a confirmat canonul în în elesul
anumit superioritate i de o anumit autoritate asupra episcopilor din
s u textual, decretând c scaunul din Constantinopol are acelea i privilegii
provincie. Era normal. Credin a cre tin se r spândise din aceste centre
ca i scaunul Romei. în aceea i perioad un comentator bizantin,
metropolitane i bisericile din provincii r mâneau legate de biserica mam .
interpretând prima parte a canonului, a tras concluzia logic : întrucât unica
Aceast organizare social a Bisericii nu deriva din orânduire divin , deci
re edin a împ ratului era Constantinopolul, patriarhul Constantinopolului
nu era vorba de un principiu absolut, ve nic i neschimb tor, dar avea mari
de ine primatul asupra întregii Biserici.
avantaje practice. De pild , oselele romane care legau metropolele între ele
Aceast pozi ie a luat-o în secolul al IX-lea patriarhul Fo ie care a
i diferitele cet i ale provinciei cu metropola ofereau episcopilor
atacat virulent prin cuvânt i prin scrieri primatul episcopului Romei,
posibilitatea de a se întruni periodic între ei.
atribuindu- i-l sie i episcopilor Constantinopolilor. Fo ie a reu it s
Odat cu reforma administrativ a lui Diocle ian, Imperiul a fost
transforme sentimentul de team reveren ial care mai exista, în sufletele
împ r it în dou sprezece circumscrip ii administrative, numite dieceze,
bizantinilor fa de Papa în ur i dispre . Ura i dispre ul au fost r spândite
având drept capital metropola cea mai important a unei provincii. Erau
mai apoi în toat sfera de influen a Bizan ului, inclusiv în teritoriile
trei provincii importante: Italia, Egiptul i Orientul, cu capitalele respective:
sustrase jurisdic iei episcopului Romei. Rela iile dintre Orient i scaunul
Roma, Alexandria i Antiohia. Biserica a urmat aceea i împ r ire
apostolic al Romei au devenit din ce în ce mai slabe pân când s-a
administrativ , mitropoli ii celor trei provincii, care aveau s se numeasc
consumat marea schism din anul 1054. Tot ce i se mai recunoa te Papei de
patriarhi, având jurisdic ie asupra episcopilor din propria provincie.
acum înainte de c tre orientali e un simplu titlu care nu spune nimic:
Primul Conciliu ecumenic din Niceea (325), în canoanele 4 i 6,
"primus inter pares" (primul între egali). Expresia echivaleaz cu celebrul
valideaz aceast organizare stabilind prerogativele de care se bucurau cele
principiu din romanul lui G. Orwell: la ferma animalelor toate animalele
trei scaune metropolitane (patriarhale): Roma, Alexandria i Antiohia. La
sunt egale, numai c unele sunt mai egale decât altele.
alegerea i sfin irea unui nou episcop trebuia s ia parte to i episcopii
Cu privire la prima parte a canonului 28 s-ar mai fi putut discuta în
provinciei. în caz de imposibilitate, trebuiau s ia parte cel pu in trei
sensul c , men inându-se primatul de drept divin al episcopului Romei, .s-ar
episcopi care s aib isc litura celorlal i episcopi i confirmarea
fi putut acorda un primat de drept bisericesc episcopului
mitropolitului.
Constantinopolului.
Canonul 6 al Conciliului din Niceea prevede ca, pe lâng drepturile
Asupra p r ii a doua a canonului nu era nimic de discutat. A
celor trei scaune metropolitane, s fie respectate i drepturile celorlalte
accepta c primatul real în Biseric este de origine politic i nu divin , ar fi
provincii. E vorba de trei provincii care c p taser o importan oarecare în
urma reformei administrative a lui Diocle ian: Tracia cu capitala la
4 25
 „Îi dorim Constantinopolului s - i p streze gloria sa; s se
bucure mult vreme de conducerea pe care i-a încredin at-o
îndurarea voastr . Totu i una este natura lucrurilor lume ti,
alta aceea a lucrurilor dumnezeie ti; nici un edificiu nu va
avea tr inicie, dac nu se va sprijini pe acea piatr pe care
Domnul a pus-o ca temelie. Pierde ce este al s u cel care
dore te lucrul altuia. S -i fie de ajuns numitului (Anatolie) c
a dobândit cu ajutorul milostivirii voastre i cu favoarea mea
episcopatul unei cet i atât de ilustre. S nu considere de mic
importan o cetate care este re edin imperial , pentru
faptul c nu poate face din ea un scaun apostolic, i nici s nu
spere c î i va putea spori prestigiul cu nedrept i cauzate
altora. Privilegiile bisericilor stabilite de canoanele Sfin ilor
P rin i i statornicite de canoanele sinodului din Niceea nu
pot fi modificate din mândrie, nici schimbate din spirit de
inova ie. Asupra acestui lucru, cu ajutorul lui Cristos, eu
trebuie s veghez mereu în virtutea slujbei mele; i fiindc mie
mi s-a încredin at grija legilor date prin insuflarea lui
Dumnezeu la sinodul din Niceea spre a veghea la cârmuirea
întregii Biserici, m-a face vinovat de un delict, dac ele ar fi
înc lcate cu complicitatea mea sau dac voin a unui singur
frate ar avea în ochii mei mai mult greutate decât interesele
generale ale întregii case a Domnului.”
Împ ratul este rugat c lduros s fac uz de autoritatea sa spre a
reprima ambi ia lui Anatolie, altminteri acesta se poate trezi exclus de la
comuniunea Bisericii Universale.
Papa Leon cel Mare nu numai c reafirm originea divin a
primatului Roman, dar ap r preceden a ierarhic a scaunelor episcopale
din Alexandria i Antiohia i drepturile legitime ale exarhatelor, a a cum
stabilise Conciliul din Niceea, pentru pacea i armonia Bisericii Universale.
Episcopul Anatolie i-a scris Papei c nu are nici un amestec i nici
o vin în toat treaba asta, c el din copil rie a iubit smerenia i a fugit de
gloria de art i de orice ambi ie i c totul vine de la clerul din
Constantinopol i de la episcopii veni i la Conciliu.
Un timp canonul 28 nu a fost inclus în colec iile canonice ale
Bisericii Orientale. P rea c lucrurile se potolesc i c Anatolie cedeaz .
Dar numai aparent a cedat. în continuare el, i succesorii lui i-au impus
autoritatea nu numai asupra exarhatelor, dar asupra întregului Orient,
24
Eracleea, Asia cu capitala la Efes i Pont cu capitala la Cezareea
Capadociei. Episcopii acestor provincii au primit titlul de exarhi.
Evident, Conciliul din Niceea nu aminte te nimic de episcopul de
Bizan , întrucât Bizan ul va fi inaugurat abia peste cinci ani, în 330. Iar
episcopul de Bizan , ora care avea s poarte ulterior numele de
Constantinopol, era subordonat (sufragan) exarhului de Eracleea (Tracia).
Când Constantinopolul a devenit capitala Imperiului Roman de R s rit,
evident c episcopul acestei cet i imperiale a început s creasc în prestigiu
i statutul de episcopie subordonat mitropoliei de Eracleea însemna o
umilire. Constantinopolul a devenit un scaun episcopal râvnit de foarte
mul i pretenden i. Chiar dac nu era un scaun episcopal apostolic, adic nu
era întemeiat de vreun apostol, faptul c aici se afla împ ratul i curtea sa
imperial , oferea nu numai prestigiu, dar i avantaje deloc neglijabile.
Astfel mul i episcopi titulari ai scaunelor metropolitane, printre ei un
mitropolit al Antiohiei, scaun apostolic, au preferat transferul la
Constantinopol. Titularii scaunului episcopal de Constantinopol, de i nu
aveau recunoa terea juridic de mitropoli i, ocazional î i arogau drepturi de
mitropoli i. Vreo cincizeci de ani episcopia de Constantinopol a r mas în
continuare subordonat episcopiei Eracleii, f r a primi titlul de mitropolie.
De ce a întârziat atâta vreme recunoa terea juridic a acestui titlu? Doi
factori au f cut s întârzie avansarea. Primul: timp de circa 40 de ani în
aceast perioad episcopii de Constantinopol au fost eretici ariani sau semi-
ariani. Al doilea: împ ra ii, chiar dac î i fixaser capitala la
Constantinopol, adesea î i stabileau re edin a în alte ora e, în special la
Antiohia.
Prima încercare de a acorda drepturi de mitropolit episcopului de
Constantinopol o g sim în canonul 9 al Sinodului din Antiohia (341) în care
episcopii orientali stabilesc:
"Episcopii din orice provincie trebuie s tie c episcopul care
î i are re edin a în metropol are în grija sa întreaga
provincie fiindc în metropol vin din toate p r ile cei care au
interese de rezolvat. Prin urmare, hot râm ca el s fie ridicat
în demnitate mai presus de to i ceilal i episcopi i ca ace tia,
în conformitate cu vechiul canon l sat de p rin ii no tri, s nu
întreprind nimic f r a-l consulta pe el în afar de lucrurile
care privesc dieceza lor i teritoriile care îi sunt supuse. De
fapt, orice episcop trebuie s aib putere asupra diecezei sale
ca s o cârmuiasc cu pruden a ce se cere de la oricine i ca
5
 s se îngrijeasc de tot teritoriul care îi este supus, hirotonind Urm rile canonului 28 al Conciliului din Cacedon
pentru el preo i i diaconi i ca s cuprind toate cu judecata
sa. El îns nu trebuie s întreprind nimic f r tirea
Putem presupune c P rin ii Conciliului din Calcedon (451)
episcopului metropolei i nici acesta din urm s nu
afirmând în canonul 28 c episcopii la Conciliu! din Constantinopol (381)
întreprind ceva f r s asculte p rerea celorlal i episcopi.”
au acordat privilegii episcopului Romei întrucât Roma era cetate imperial
iar ei acord acelea i privilegii episcopului Constantinopolului pentru
Acest canon reflect criteriul adoptat de Biseric anterior, anume,
acela i motiv, adic pentru faptul c în aceast cetate î i au re edin a
de a proceda la organizarea sa exterioar urmând organizarea teritorial-
împ ratul i senatul, devenind astfel a doua Rom , nu au inten ionat s -i
administrativ a Imperiului: dac Constantinopolul a devenit metropol
nege episcopului Romei autoritatea sa suprem în Biseric , ci au voit, pur i
imperial , nu se putea ca episcopul din metropol s nu devin mitropolit.
simplu, s exalte scaunul episcopal al Constantinopolului, acordându-i
Capitala provinciei este centrul întregii vie i politice, economice i sociale.
privilegii. Textul formulat în acest scop îns sun eretic i, în continuare,
Dar faptul c episcopii de la sinodul amintit aduc drept argument c
Orientul l-a interpretat i în eles în litera sa, f r s mai in cont de inten ia
episcopul de Constantinopol trebuie s fie mitropolit fiindc aici, în capital
celor care l-au compus i l-au semnat.
vin to i din toate p r ile ca s - i rezolve interesele, denot o mentalitate care
Logica bizantin este prea complicat ca s o în eleag toat lumea.
nu trece dincolo de viziunea politic , p mânteasc , ceea ce avea s duc la
Insisten ele cu care episcopii Conciliului în frunte cu Anatolie îi cer Papei
subordonarea i încorporarea Bisericii R s ritene în orânduirea politic .
Leon cel Mare s aprobe canonul 28 spre a-i conferi validitate, implicit e o
Biserica Apusean , chiar dac , din motive practice, a inut cont în
recunoa tere a autorit ii supreme în Biseric a episcopului Romei. În
organizarea sa teritorial de organizarea administrativ civil , n-a confundat
cursul conciliului episcopii au recunoscut clar autoritatea Papei. Dup ce
niciodat ordinea bisericeasc cu cea politic .
Pascasinus, delegatul papal, a citit condamnarea ereticului Dioscor, P rin ii
Deja în perioada conflictelor provocate de ariani, au ap rut foarte
au exclamat: "Leon prin voi i prin acest sfânt Conciliu, în unire cu fericitul
clar la episcopii occidentali i la cei orientali dou concep ii i dou
Apostol Petru, care este piatra unghiular a Bisericii Catolice i temelia
atitudini diametral opuse în ceea ce prive te raporturile Biseric -stat.
credin ei ortodoxe, i-a luat episcopatul i orice demnitate preo easc ".
în Occident, Papii Iuliu I i Liberiu, episcopii Osio de Cordova,
P rin ii Conciliului i-au trimis Papei o scrisoare mai mult decât
Ilarie de Poitiers, Luciferde Cagliari, Ambrozie de Milan i ceilal i s-au
respectuoas , cerându-i s aprobe canonul 28. îl numeau pe episcopul
împotrivit energic tuturor ingerin elor împ ra ilor în treburile Bisericii,
Romei interpretul, "glasul lui Petru, cel care a primit de la Mântuitorul
f când distinc ie net între ordinea spiritual , în care r spunz tori i
paza viei sale", adic a întregii Biserici; "Capul ale c rui m dulare sunt ei,
judec tori sunt episcopii, i ordinea temporal în care r spunz tor i
P rintele ai c rui fii ei se consider ". însu i episcopul Anatolie al
judec tor este împ ratul.
Constantinopolului i-a declarat Papei: "Scaunul Constantinopolului are ca
în schimb, în Orient, episcopatul nu s-a împotrivit nenum ratelor
tat scaunul t u apostolic".
amestecuri ale împ ra ilor în treburile biserice ti. Nu s-a ridicat nici un glas,
Protestul delega ilor la Conciliul din Calcedon împotriva canonului
nici m car atunci când împ ratul Constan iu a impus ca ceea ce hot r te el
28 echivala cu anularea lui. De aceea, atât P rin ii Conciliului, cât i
s aib valoare de canon (lege bisericeasc ), subordonându- i astfel
episcopul Constantinopolului, cât i împ ratul au trimis Papei Leon scrisori
Biserica i v zând în ea un organ al statului.
în care respectul este împins pân la adulatie, cerând aprobarea canonului
S-a ridicat i în Orient câte o voce izolat . De pild , Sfântul Vasile
cu pricina.
cel Mare ia atitudine împotriva împ ratului arian Valens care impune
în numeroasele sale scrisori de r spuns, Sfântul Leon cel Mare a
erezia. Dar atitudinea lui contrasta atât de puternic cu cea a episcopatului
respins hot rât canonul în totalitatea sa, avertizând s nu se amestece
oriental, încât Modestus, prefectul Orientului, trimis de împ rat la Vasile
lucrurile umane cu cele divine i s se repecte canoanele Conciliului din
spre a-l obliga s semneze formula de credin arian , în fa a refuzului nu a
Niceea. împ ratului Marcian i-a scris:

6 23
 Grav este ceea ce se afirm în a doua parte a canonului. Primatul
jurisdic ional al episcopului Romei fusese întotdeauna recunoscut atât în
Orient cât i în Occident. Acest primat nu era considerat ca fiind de origine
uman sau bisericeasc , ci era expresia clar a voin ei lui Cristos,
întemeietorul Bisericii. Toat cre tin tatea recuno tea în episcopii Romei pe
urma ii apostolului Petru pe care Cristos i-a întemeiat unica Biseric : "Eu
î i spun: tu e ti Petru i pe aceast piatr voi zidi Biserica mea i por ile
iadului nu o vor birui. ie î i voi da cheile împ r iei cerurilor i orice vei
lega pe p mânt va fi legat i în ceruri i orice vei dezlega pe p mânt va fi
dezlegat i în ceruri" (Mt 16,18-20). Nici nu s-a pus vreodat problema c
misiunea încredin at lui Petru ar fi fost un privilegiu personal care a
disp rut odat cu moartea lui; Biserica, d inuind pân la sfâr itul
veacurilor, pân la sfâr itul veacurilor trebuie s aib i o temelie. Nici nu s-
a pus problema c Petru i-ar fi pierdut prerogativele primite odat cu tripla
lep dare de Cristos în timpul patimii, dat fiind faptul c dup înviere Cristos
îl reconfirm în misiunea primit spunându-i: "Pa te mielu eii mei... pa te
oile mele" (Cf In 21,15-19).
În canonul 28 nu se mai aminte te nimic despre originea divin a
primatului episcopului Romei, ci se afirm simplu c cei 150 de P rin i
(episcopi) aduna i la Conciliul din Constantinopol (381) i-au acordat
episcopului Romei privilegiile de care se bucur . Motivul? Unul de natur
pur uman , politic : pentru faptul c Roma era capital imperial . Acum c
i Constantinopolul devenise capital imperial , P rin ii Conciliului din
Calcedon au decis s acorde acelea i privilegii episcopului noii Rome.
împin i de acela i motiv, specific textul canonului. Evident, nu un motiv
religios - divin, ci unul uman - politic; pentru faptul c la Constantinopol î i
aveau re edin a împ ratul i senatul. Faptul c textul scrie c a doua Rom
trebuie s fie a doua "dup " prima Rom , nu indic o grada ie, ci o
succesiune cronologic : dup prima Rom urmeaz în timp a doua,
Constantinopolul, ca de inând acela i primat ca i prima Rom . Delega ii
Papei la Conciliu au v zut în acest canon nu numai o violare a canoanelor,
dar i o umilire, o insult i o negare a primatului universal de drept divin al
episcopului Romei.
22
putut s - i st pâneasc uimirea spunând: "Nimeni pân acum nu mi-a vorbit
în felul acesta” (Sfântul Grigore Nazianzenul, Oratio XLIII).
Dar s ne întoarcem la sinodul din Antiohia. Constantinopolul,
devenind capitala Imperiului de R s rit, era nu numai metropola unei
provincii ci o super-metropol . Era de prev zut ca episcopul
Constantinopolului s accead la o autoritate i la o pozi ie privilegiat
asupra tuturor metropolelor i provinciilor Orientului. Canonul 9 al
sinodului din Antiohia care tocmai în aceast direc ie mergea, a provocat
unele conflicte, litigii i chiar o anumit rezisten din partea câtorva
episcopi din diferite provincii. Dar în cele din urm s-a impus.
Un pas decisiv în ascensiunea episcopului Constantinopolului s-a
f cut în anul 380 când împ ratul Teodosie i-a fixat definitiv re edin a la
Constantinopol. Acest lucru automat a avantajat pozi ia episcopului
capitalei.
Dou sinoade din Antiohia (330 i 341) i cel din Sardica
interziceau ca episcopii s mearg la curtea imperial . Canoanele acestor
sinoade nu prea fuseser respectate nici înainte. Dar odat stabilit definitiv
re edin a împ ratului la Constantinopol, episcopii orientali au început s
curg la curtea imperial pentru a trata tot felul de probleme, spre a
prezenta reclama ii i peti ii. Intermediarul prin care aveau acces la curte
era episcopul Constantinopolului. Uneori împ ratul rezolva personal
problemele episcopilor, de cele mai multe ori îns le d dea episcopului
intermediar, adic episcopului capitalei, spre rezolvare.
i cum în capital se aflau simultan mai mul i episcopi, s-a înfiripat
un fel de sinod (sobor) permanent prezidat de episcopul de Constantinopol
care examina problemele privind diferitele Biserici orientale. în felul acesta,
pe nesim ite, episcopul de Constantinopol a ob inut asupra celorlalte
Biserici din R s rit o autoritate care juridic nu fusese validat decât foarte
vag la sinodul din Antiohia, dar pe care în practic o exercita.
Episcopii orientali, în general, nu- i d deau seama cum vor evolua
lucrurile. î i d dea în schimb foarte bine seama episcopul de Alexandria.
Scaunul de Alexandria se bucura de o reputa ie deosebit în Orient. De
origine apostolic , fusese numit pe locul al doilea, imediat dup Roma de
c tre Conciliul din Niceea. Se acoperise de glorie întrucât titularul acestui
scaun, Sfântul Atanasie, în strâns unire cu episcopul Romei, fusese
campionul ortodoxiei, adic al dreptei credin e, i vajnicul lupt tor i
înving tor al ereziei ariane. Scaunul episcopal al Alexandriei se bucura de
un fel de primat asupra celorlalte Biserici orientale.
7
 Episcopul Alexandriei a v zut imediat i foarte clar c autoritatea i "Scaunul apostolic nu trebuie umilit în prezen a noastr . Prin
prestigiul mereu crescând al episcopului capitalei va duce la sc derea urmare, tot ce a fost înf ptuit ieri în absen a noastr împotriva
propriei autorit i i a propriului prestigiu. De aceea lupta pentru suprema ie canoanelor i a legilor, cerem s fie anulat. în caz c acest
în Orient se d dea între Alexandria i Constantinopol. Victoria avea s lucru nu se face, cerem ca protestul nostru s fie consemnat în
revin în cele din urm Constantinopolului. acte pentru a ti ce trebuie s r spundem episcopului apostolic
O prim tentativ din partea Alexandriei de a opri drumul (Papei) care are autoritate asupra întregii Biserici, ca el s
ascensional al scaunului constantinopolitan a avut loc în anul 380. poat rosti judecata sa cu privire la atentatul comis împotriva
Episcopul Alexandriei, Petru, fratele i succesorul Sfântului Atanasie, a scaunului s u, dispre uite fiind canoanele".
trimis în ascuns câ iva episcopi egipteni la Constantinopol ca s -l
hirotoneasc pe Maxim Cinicul ca episcop al capitalei în locul Sfântului Canonul 28 cuprinde trei p r i. în prima parte se reafirm
Grigore Nazianzenul care fusese însc unat deja de un an i care fusese privilegiile acordate de cei o sut cincizeci de episcopi la Conciliul I din
recunoscut chiar de el, episcopul Petru. Tentativa a e uat. Constantinopol (381) episcopului capitalei imperiale. De i canonul 3 al
Conciliului amintit nu a fost validat de Roma, dac la Calcedon canonul 28
s-ar fi limitat la privilegiile onorifice acordate la Conciliul din 381, lucrurile
Primatul de onoare nu ar fi fost atât de grave.
în a doua parte a canonului 28, con inutul canonului 3 al
Conciliului din Constantinopol din 381 este substan ial modificat.
Expresia "primat de onoare" a ap rut pentru prima dat în Orient.
Privilegiile acordate scaunului episcopal din Constantinopol sunt scoase din
Primatul de onoare e un favor, un privilegiu pe care orientalii, genero i, îl
sfera onorific i i se acord acestui scaun prerogativele reale i efective pe
acord episcopului Romei, Papei, dar cel dintâi care i l-a revendicat a fost
care le posedase pân atunci numai scaunul apostolic al Romei. F r s se
episcopul de Constantinopol. Episcopul Romei nu a reclamat niciodat un
mai aminteasc de vreun primat de onoare, scaunul noii Rome este pus pe
primat de onoare, titlul s u oficial fiind acela de "servus servorum Dei”
plan de egalitate cu scaunul vechii Rome.
(slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu). Expresia în sine e contrar spiritului
în sfâr it, în a treia parte este întemeiat patriarhatul de
evanghelic. Isus le spune ucenicilor care se certau pentru primele locuri:
Constantinopol, hot rându-se ca arie de jurisdic ie a noului patriarh
"Cine vrea s fie cel mai mare între voi, s fie cel mai mic i cine vrea s
bisericile celor trei exarhate ale Pontului, Asiei i Traciei, plus episcopiile
fie cel dintâi s fie slujitorul tuturor". La Cina de Tain , iscându-se din nou
din inuturile barbarilor care fuseser anterior subordonate celor trei
cearta pe aceea i tem , Isus le d ucenicilor o lec ie practic de felul cum
exarhate.
pot ob ine primul loc: le spal picioarele. Primatul de onoare îl ob ine cel
Prima parte a canonului e clar i nu are nevoie de comentarii. Nici
care spal picioarele celorlal i.
a treia parte nu prezint dificult i de interpretare. Se fondeaz legal
în anul 381 s-a inut la Constantinopol un mare conciliu al
patriarhatul de Constantinopol chiar dac , deocamdat , nu este numit cu
episcopilor orientali, recunoscut apoi ca fiind al doilea Conciliu ecumenic.
aceast titulatur . La drept vorbind, nu e o mare noutate. E încheierea unui
E bine de tiut c un conciliu devine ecumenic în momentul în care este
proces care începuse cu câteva decenii înainte, e o recunoa tere
recunoscut ca atare de episcopul Romei. Orientalii au r mas numai cu apte
oficial a ingerin elor Constantinopolului în treburile celor trei exarhate
concilii ecumenice întrucât atâtea au avut loc pân la separarea de la
i a uzurp rii drepturilor pe care acestea le aveau. Constantinopolul î i
comuniunea cu Roma din 1054.
anexeaz dou zeci i opt de provincii biserice ti. Faptul c trei mitropoli i
Conciliul mai sus amintit trebuia prezidat de episcopul de
deposeda i de prerogativele lor pot s - i hirotoneasc episcopii apare ca o
Alexandria care avusese întotdeauna preeminen în Orient. Fiindc acesta
concesie i un gest de generozitate din partea întâi-st t torului de la
lipsea, Conciliul a fost condus de Mele ie de Antiohia, întrucât, a a cum
Constantinopol. Dar curând acest favor va fi retras.
prevedea i Conciliul din Niceea, scaunului episcopal de Antiohia îi revenea
urm torul loc dup cel de Alexandria.
8 21

Canonul a fost semnat de mai pu in de dou sute de episcopi,
personal sau prin reprezentan ii lor, ceea ce însemna mai pu in de jum tatea
P rin ilor Conciliului. în total au participat cinci sute de episcopi. Nu se tie
dac cei care nu l-au semnat au lipsit de la sesiunea aceea sau, pur i
simplu, au refuzat s -l semneze.
Anatolie nu putea g si un moment mai potrivit pentru a acorda
privilegii scaunului s u episcopal. Nu s-au înregistrat opozi ii. Lipsea
principala adversar , Alexandria; titularul Alexandriei, Dioscor tocmai
fusese depus la acest Conciliu, iar noul patriarh înc nu fusese ales. Maxim,
patriarhul Antiohiei, .era creatura lui Anatolie care îl hirotonise i, ca atare,
având obliga ii fa de acesta, nu putea fi vorba de vreo împotrivire din
partea lui.
Iuvenal, episcopul Ierusalimului iar i avea obliga ii de
recuno tin , întrucât Ierusalimul a ie it tocmai la acest Conciliu, cu
sprijinul lui Anatolie, de sub atârnarea Cezareei Maritime i a primit
jurisdic ia asupra celor trei provincii ale Palestinei, devenind astfel
patriarhat. Talasie, exarhul Pontului, care fusese i el hirotonit la
Constantinopol, a lipsit de la sesiunea cu pricina. Exarhul Traciei a fost i el
absent, fiind reprezentat de episcopul de Bisia, prietenul lui Anatolie.
Scaunul episcopal al Asiei era vacant, întrucât Conciliul îi depusese pe
amândoi pretenden ii. To i episcopii depindeau întrucâtva de Anatolie
deoarece sperau s câ tige prin el favoarea cur ii imperiale. în plus, to i
episcopii au fost în tiin a i, prin emisarii imperiali prezen i la Conciliu, c
acest canon 28 exprima dorin a împ ratului, iar la episcopii orientali
dorin ele împ ratului erau sfinte.
Astfel încât, în loc de împotrivire s-au înregistrat adeziuni unanime
i sentimente de devo iune fa de scaunul Constantinopolului. Unii dintre
episcopi au declarat c sunt onora i de faptul c au fost hirotoni i de
episcopul Constantinopolului, al ii c v d în episcopul capitalei pe mult
stimatul lor p rinte i ocrotitor, al ii c v d în gloria scaunului
constantinopolitan propria lor glorie .a.m.d.
La sesiunea urm toare, delega ii Romei au protestat energic, cerând
ca acel canon 28 s fie anulat, întrucât contravenea hot rârilor Conciliului
Ecumenic din Niceea i se baza pe canonul 3 al Conciliului din
Constantinopol care nu fusese recunoscut de Papa. Unul dintre delega i,
Lucen iu, a declarat:
20
Dup moartea lui Mele ie, conducerea Conciliului a preluat-o
Timotei, fratele lui Atanasie i Petru, episcopul Alexandriei. Primul lucru
pe care acesta l-a f cut a fost s protesteze energic împotriva alegerii lui
Grigore de Nazianz ca episcop al Constantinopolului. A f cut-o în baza
canonului 15 al Conciliului din Niceea care interzicea transferul de la un
scaun episcopal la altul. Grigore a demisionat. Era o victorie a Alexandriei
asupra Constantinopolului. Timotei, în calitate de prim episcop al
Orientului, împreun cu Sfântul Ciril, episcopul Ierusalimului, l-a uns pe
Nectarie, noul episcop al capitalei.
Foarte probabil c Timotei p r sise Constantinopolul când P rin ii
Conciliului au compus canoanele 2 i 3 care lezau, cel pu in indirect,
interesele Alexandriei.
În prima parte, canonul 2 hot r te ca episcopul unei biserici s nu
se amestece în treburile altor biserici. E ceea ce hot râse i Conciliul din
Niceea. Cu alte cuvinte: episcopul de Alexandria s se ocupe de problemele
Bisericii din Egipt, episcopii orientali de problemele Bisericii din Orient,
respectându-se prerogativele acordate de canonul 6 de la Niceea episcopului
de Antiohia, exarhii Traciei, Asiei i Pontului, s se ocupe de problemele
privind teritoriile lor.
În continuare, canonul hot r te ca episcopii s nu ias din
teritoriile lor pentru hirotoniri sau alte func iuni, afar de cazul c sunt
invita i. Hot rârea nu-l afecta pe episcopul Romei. Acesta se limita s
examineze chestiunile referitoare la credin i s decid atunci când
episcopii f ceau recurs la el. în schimb, îl afecta pe episcopul de Alexandria
care era re inut între hotarele teritoriului s u. Era clauza: în afar de faptul
c sunt invita i. Iar de aceast clauz beneficia episcopul de Constantinopol.
El î i putea procura u or astfel de invita ii, recurgând, când era cazul, la
interven ia împ ratului. în felul acesta sfera lui de ac iune se l rgea.
Dar mult mai important este canonul 3 al Conciliului din
Constantinopol. El acord episcopului Constantinopolului un "primat de
onoare" dup acela al Romei. Motivul: Constantinopolul este o nou Rom .
Prerogativa a fost dorit de împ ratul Teodosie, în inten ia de a
spori prestigiul episcopului capitalei i de a-l avea colaborator mai apropiat
în politica sa de unificare religioas a Imperiului; unitatea religioas e foarte
important pentru unitatea politic .
Expresia "primat de onoare" pare inofensiv . O asemenea
prerogativ fusese acordat de Conciliul din Niceea i episcopului de
Ierusalim, dup Alexandria i Antiohia. Dar se stabilea c nu este vorba de
o jurisdic ie efectiv : prerogativele episcopului de Cezareea c ruia îi era
9
subordonat episcopul de Ierusalim r mâneau neatinse. Fiindc Cezareea era
capitala politic a provinciei palestiniene, aici era i mitropolitul. Primatul
de onoare acordat episcopului Constantinopolului nu-i d dea, teoretic,
acestuia dreptul de a se sustrage exarhului de Eracleea al c rui sufragan era,
dar era un pas important pe calea emancip rii. Canonul 3, de i tirbea
prestigiul celor dou scaune episcopale de origine apostolic : Alexandria i
Antiohia, nu a provocat nici o reac ie din partea acestora. Episcopul de
Alexandria, cum am mai amintit, nu se mai afla la Constantinopol, iar
scaunul episcopal de Antiohia era vacant.
Fiind vorba de un primat de onoare, la prima vedere, canonul acesta
nu constituia un atentat nici la adresa primatului Papei de la Roma care nu a
fost niciodat un primat de onoare, ci unul real, efectiv, de jurisdic ie. i
totu i era, datorit motivului pentru care se cerea acest primat. Din
cuvintele canonului rezult c primatul de onoare care era acordat
episcopului Constantinopolului i primatul real pe care îl de inea episcopul
Romei avea aceea i motiva ie de ordin pur uman i politic, i anume, faptul
de a fi episcopul unei capitale imperiale. Roma a fost capitala împ ratului
de aceea episcopul Romei a avut primatul; devenind capital imperial ,
Constantinopolul se bucura acum de acelea i prerogative. în momentul în
care Roma va înceta s fie capital imperial , episcopul Romei va pierde
primatul de care s-a bucurat iar episcopul Constantinopolului, devenit a
doua Rom , va de ine singur primatul.
Papa Damasus, episcopul Romei, nu a aprobat cele dou canoane
ale Conciliului din Constantinopol i nu Ie-a introdus niciodat în colec ia
sa de legi. De altfel, episcopii orientali nu numai c nu au cerut
recunoa terea acestor canoane, dar nici nu le-au trimis m car la Roma. Ceea
ce nu înseamn c Roma le ignora. Ca reac ie, în sinodul inut la Roma un
an mai târziu, în 382, Papa Damasus reafirm preeminen a celor trei
scaune episcopale: Roma, Alexandria i Antiohia, punând aceast
preeminen în leg tur cu apostolul Petru: Petru a întemeiat Biserica
Romei, mai înainte de aceasta a cârmuit Biserica Antiohiei, Marcu, ucenicul
lui Petru a întemeiat Biserica Alexandriei. Este a a-numita triarhie. Cât
prive te Roma, se afirm clar c episcopul ei î i datoreaz primatul asupra
celorlalte Biserici nu fiindc a a a hot rât un conciliu sau pentru faptul c
este capital imperial , ci fiindc a a a hot rât dumnezeiescul întemeietor al
Bisericii când a spus: "Tu e ti Petru i pe aceast piatr voi zidi Biserica
mea".
Dup cum era de prev zut, episcopul de Constantinopol i-a
transformat primatul de onoare într-un primat de jurisdic ie efectiv .
10
Episcopul Anatolie al Constantinopolului, înainte de a propune spre
votare canonul 28, a mai propus dou canoane, 9 i 17, prin care se hot ra
c episcopii i clericii din cele trei exarhate: Eracleea, Asia i Pont în caz de
litigiu pot s fac apel fie la propriul mitropolit, fie la episcopul
Constantinopolului, iar dac nu erau mul umi i cu hot rârea exarhului,
trebuiau s fac apel la Constantinopol.
Având în vedere influen a pe care o avea la curtea imperial ,
evident c toate cauzele în litigiu din cele trei exarhate aveau s ajung la
episcopul Constantinopolului. Cele dou canoane nu negau dreptul suprem
de apel la episcopul Romei, despre care tratase sinodul din Sardica în Iliric
(Sofia de azi, în Bulgaria).
În sfâr it, vine canonul 28 care, pentru importan a lui, trebuie
reprodus în întregime:
"Urmând întru totul hot rârile Sfin ilor P rin i i recunoscând
canonul citit acum al celor o sut cincizeci de episcopi
preaiubi i de Dumnezeu, decret m i noi i hot râm acela i
lucru cu privire la privilegiile preasfintei biserici a
Constantinopolului, noua Rom . P rin ii, de fapt, pe bun
dreptate au acordat scaunului vechii Rome privilegiile sale,
întrucât ea era cetate imperial . împin i de acela i motiv, cei o
sut cincizeci de episcopi preaiubi i de Dumnezeu au acordat
privilegii egale scaunului noii Rome, judecând în mod just c
cetatea care este onorat de re edin a împ ratului i a
senatului i se bucur de acelea i privilegii ale vechii cet i
imperiale, trebuie s aib acelea i prerogative pe care Ie-a
avut aceea i în câmpul bisericesc i s fie a doua dup ea.
Astfel (hot râm c ) numai mitropoli ii diecezelor Pontului,
Asiei i Traciei, ca i episcopii teritoriilor numitelor dieceze
care se afl printre barbari, vor fi hirotoni i de c tre numitul
preasfânt scaun al preasfintei biserici, a Constantinopolului,
în timp ce în numitele dieceze fiecare mitropolit va conferi
episcopilor hirotonirea împreun cu episcopii provinciei, a a
cum e prescris de sfintele canoane. Dar mitropoli ii numitelor
dieceze trebuie s fie hirotoni i, dup cum s-a spus, de c tre
arhiepiscopul Constantinopolului, dup ce va fi fost f cut
alegerea întru în elegere, potrivit doctrinei, i dup ce va fi
fost comunicat aceluia" (arhiepiscopului
Constantinopolului).
19
primatului de drept divin al episcopului Romei i, în cele din urm , la
ruperea Orientului în secolul al XI-lea de la unitatea Bisericii.
Acest canon 28 a fost preg tit cu grij la Conciliu, prin numeroase
recunoa teri ale pozi iei privilegiate a episcopului Constantinopolului,
f cându-se referire la canonul 3 al Conciliului I din Constantinopol din 381
care îi acorda numitului episcop primatul de onoare, dup Roma, canon pe
care Papa nu l-a aprobat niciodat .
Delega ii Papei la Conciliul din Calcedon, având în vedere locul
unde se inea Conciliul, de la bun început au acordat locul urm tor
episcopului Constantinopolului i au dispus ca acesta s rosteasc sentin a
de condamnare a lui Dioscor imediat dup reprezentan ii Papei, înaintea
Patriarhului de Antiohia, ceea ce pentru ambi ia scaunului Bizan ului
însemna un câ tig enorm. O alt cucerire important a fost legalizarea de
c tre un conciliu ecumenic a sinodului permanent de la Constantinopol.
Propunerea a fost f cut chiar de episcopul cet ii imperiale:
"Deja de mult vreme s-a introdus obiceiul ca preasfin ii
episcopi, prezen i temporar în aceast mare cetate, s se
întruneasc pentru a rezolva acele cauze biserice ti care se
pot ivi ocazional i pentru a r spunde celor care au adresat
întreb ri. Cu toate acestea, nici eu, nici sfin ii episcopi care s-
au adunat împreun cu mine dup obicei, n-am introdus nici o
noutate".
în felul acesta o întrunire de episcopi veni i cu diferite afaceri la
curtea imperial , nesocotind dispozi iile Conciliului din Niceea, devine un
organism de control i un tribunal de apel condus de episcopul
Constantinopolului. Aici î i are originea expresia "Biseric soborniceasc "
(sinodal ) din Crezul ortodox.
în continuare, clerul din Constantinopol nu a l sat s scape nici o
ocazie în timpul dezbaterilor conciliare, pentru a revendica drepturi i
privilegii, reale sau imaginare, pentru episcopul scaunului
constantinopolitan.
Canonul 28 a fost propus pentru aprobare la sesiunea a
cincisprezecea, penultima, care s-a inut pe data de 31 octombrie a anului
451. Fiind la curent despre ceea ce se pune la cale, delega ii Papei nu au
luat parte la aceast sesiune. Prin absen a lor voiau s -i determine pe ceilal i
episcopi s nu aprobe canonul 28 sau, dac îl vor vota, s li se deschid
calea protestului.
18
Aceasta s-a petrecut în special în vremea episcopului Nectarie. Acesta nu a
pierdut nici o ocazie de a- i l rgi sfera de influen intervenind în
problemele altor episcopi i impunându- i autoritatea, când era cazul, prin
demonstra ii de for . La realizarea ambi iei i a dorin ei de hegemonie a
episcopului Bizan ului au pus um rul uneori, f r s - i dea seama, i unii
episcopi din afara Orientului.
A a s-a întâmplat când s-a iscat un scandal în episcopia de Bostra,
ce inea de mitropolia Antiohiei. Mitropolitul Antiohiei a recurs la
episcopul Romei pentru aplanarea conflictului. Acesta l-a delegat pe Teofil,
episcopul Alexandriei cu rezolvarea cazului. Teofil l-a rezolvat dar într-un
sinod inut la Constantinopol i prezidat de Nectarie.
Un alt caz. Un diacon din Milan, Geron iu, a fost pedepsit de
episcopul s u, Sfântul Ambrozie. Diaconul, în loc s se supun , a mers la
Constantinopol, i-a f cut prieteni la curtea imperial i a fost numit
mitropolit de Nicomedia, în Bitinia. L-a hirotonit episcopul de Cezareea
Capadociei. Ambrozie, în loc s -i repro eze acest lucru exarhului Pontului
care l-a sfin it, i-a cerut lui Nectarie al Constantinopolului s -l depun pe
Geron iu.
Pe vremea episcopatului lui Nectarie, având în vedere c era tot mai
mare num rul episcopilor veni i în capital cu tot felul de afaceri i cu
ob inerea de favoruri de la împ rat, s-a consolidat i a devenit permanent
sinodul prezidat de episcopul Constantinopolului. Tot în aceast vreme
primatul de onoare se transform în primat efectiv de jurisdic ie f r a mai
fi nevoie de vreun act sau de vreo recunoa tere juridic a titlului i gradului
de mitropolit pentru episcopul de Constantinopol. Cre terea prestigiului
scaunul episcopal în aceast perioad nu s-a datorat activit ii pastoral-
biserice ti a lui Nectarie ci altor considerente: trecutul s u de înalt
func ionar imperial, rela iile cu curtea i cu p tura dominant , banchetele
somptuoase la care invita înalta societate a Constantinopolului, spiritul s u
împ ciuitor care îi câ tiga simpatia, prieteniile cu înal ii func ionari
imperiali, experien a sa de jurist cu care îi ajuta pe episcopi s - i rezolve
problemele.
Teofil, episcopul Alexandriei, con tient c prestigiul scaunului s u
scade tot mai mult în. favoarea Constantinopolului, a mai f cut o încercare
de a salva ceea ce nu se mai putea salva. A încercat s -l promoveze la
scaunul Constantinopolului pe un egiptean, un om al s u, cu numele de
Isidor. Nu a reu it.
Interven iile episcopului Constantinopolului în teritoriile supuse
altor mitropolii s-au înmul it în vremea episcopatului Sfântului loan Gur
11
de Aur. Evident, Sfântul Ioan Gur de Aur nu era împins de ambi ie, ci de
zel. Dar un anumit fel de zel produce acelea i efecte ca i ambi ia. Astfel
intervine i face ordine în toate cele trei exarhate în Pont îl depune pe
Geron iu, mitropolitul Nicomediei, i unge pe altcineva în locul lui. La
Eracleea, în Tracia, îl hirotone te ca episcop pe un diacon al s u, Serapion.
Ceea ce înseamn c în acest moment nu mai depindea Constantinopolul de
Eracleea, ci Eracleea de Constantinopol. Intervine i în exarhatul Asiei, face
ordine i îl hirotone te episcop pe Eraclide, un alt diacon al s u. Trecerea de
la primatul de onoare la primatul efectiv de jurisdic ie nu s-a f cut în
conformitate cu canoanele Bisericii, ci în afara canoanelor.
în prima jum tate a secolului al IV-lea, Alexandria a mai avut dou
ocazii de a umili scaunul episcopal al Constantinopolului în încercarea de a-
i stopa ascensiunea. Astfel al treilea Conciliu ecumenic din Efes (431) este
prezidat de Sfântul Ciril, episcopul Alexandriei. Lui îi revine misiunea de a
arunca excomunicarea împotriva lui Nectarie, episcopul eretic al
Constantinopolului.
La Conciliul al II-lea din Efes, tot episcopul Alexandriei, Dioscor îl
excomunic , de data aceasta pe nedrept, pe Flavian, episcopul
Constantinopolului, punându-l în loc pe Anatolie, emisarul s u la
Constantinopol. Dar, ironia istoriei, tocmai omul s u, dup dou zeci de ani,
la Conciliul ecumenic din Calcedon (451), va transforma oficial primatul de
onoare al episcopului Constantinopolului în primat efectiv. La acela i
Conciliu, episcopii orientali, nemul umi i de comportarea lui Dioscor, vor
acorda episcopului de Constantinopol jurisdic ia efectiv asupra celor trei
exarhate, fondând astfel patriarhatul de Constantinopol.
Pân în prezent lupta pentru hegemonie în Orient se duce între
Alexandria i Constantinopol. Victoria va reveni Constantinopolului. Era o
prim etap înainte de a se emancipa de sub autoritatea episcopului Romei.
Expansiunea continu
Dup ce i-au consolidat hegemonia în Orient, în special în cele trei
exarhate: Tracia, Asia i Pont, dup ce au transformat primatul de onoare
acordat scaunului constantinopolitan în primat efectiv de jurisdic ie,
episcopii capitalei orientale au încercat s - i extind autoritatea în Iliricul
Oriental, teritoriu supus ca i Iliricul Occidental, jurisdic iei patriarhale a
episcopului Romei, întrucât Iliricul inea de Imperiul Roman de Apus.
12
(Mitropolitul Marcu din Efes a fost unul din cei care au dat peste cap unirea
bisericilor orientale cu Roma la Floren a), pentru a dezr d cina mai mult
din Moldova s mân a catolicismului i pentru a lua definitiv celor tineri
posibilitatea de a citi scrierile latinilor, I-a determinat pe Alexandru cel
Bun, nu numai s surghiuneasc din ar pe oamenii de alt credin , ci s
scoat i literele latine din toate scrierile i c r ile i s le înlocuiasc cu
cele slavone.
Biserica bizantin cu toate teritoriile asupra c rora î i extinsese
jurisdic ia s-a separat în anul 1054 de comuniunea cu Biserica Romei. în
anul 1453 Constantinopolul (azi Istanbul) a c zut sub ocupa ie turceasc .
Ulterior, bisericile din sfera bisericeasc a Constantinopolului s-au
proclamat biserici na ionale autonome (autocefale). în 1590 Rusia a devenit
i ea patriarhat autocefal, proclamându-se "a treia Rom ". Era logic. Se
punea în practic principiul neevanghelic de care se prevalaser episcopii
Constantinopolului: la cine puteau trece primatul i prerogativele primei
Rome dac nu la Moscova, capital cre tin imperial , dup ce
Constantinopolul a ajuns capital p gân ? Pe acest principiu s-a sprijinit
ideologic, imperialismul arist continuat de cel comunist. Imperialismul
sovietic s-a l comit prea mult subjugând ri care n-au inut niciodat de
jurisdic ia patriarhului Bizan ului: Cehia, Ungaria, Polonia care au r mas
întotdeauna sub jurisdic ia Patriarhului Occidentului. Nu putea s dureze
mult aceast subjugare. Aceste ri î i reiau acum locul lor firesc în familia
rilor occidentale. Ce se va întâmpla cu România? Va r mâne ve nic cu "a
treia Rom "? "A a ne-a fost fatalul destin al istoriei,” scrie D. Onciul în
Istoria României. Totul a pornit de la dorin a "întâi-st t torului
Constantinopolului de a- i extinde hegemonia bisericeasc asupra Iliricului
ce apar inea Patriarhului Romei, adic al Occidentului. A pierdut Roma, dar
mai mult a pierdut România. Constantinopolul, smulgându-ne Romei, ne-a
sacrificat Moscovei.
Canonul 28 al Conciliului din Calcedon
Când episcopii orientali semnau canonul 28 la Conciliul din
Calcedon (451), în imediata vecin tate a Constantinopolului, nu- i d deau
seama de urm rile catastrofale ale faptei lor. Credeau c acord doar ni te
privilegii episcopului Constantinopolului. în realitate, consfin eau un
principiu care, cu timpul, avea s -i conduc pe orientali la negarea
17
liturgia roman cu unele particularit i locale i chiar cu unele elemente
preluate din liturgia bizantin .
Când Iliricul a fost pus de Papa Damasus sub jurisdic ia
mitropolitului de Tesalonic, automat Dacia Traian a intra sub jurisdic ia
acestuia.
împ ratul Iustinian, întemeind o cetate nou , Prima Iustiniana, în
satul s u natal Vederiana (Taurescium), cu aprobarea Papei Vigilius a
înfiin at în anul 535 i mitropolia cu acela i nume, sco ând-o de sub
jurisdic ia Tesalonicului dar nu de sub jurisdic ia Papei de la Roma. în
documentul prin care se delimiteaz teritoriile noii mitropolii, este vorba de
Novella a IX-a a lui Iustinian, sunt me ionate i localit ile de dincolo de
Dun re precum: Sederata, pe rmul stâng al Dun rii, în Banat, Recidava
(Varadia, lâng Lugoj). în anul 640 n v litorii slavi distrug Prima Iustiniana
i teritoriile acesteia revin, pân în anul 733, sub jurisdic ia vicarului Papei
de la Tesalonic.
În secolul al IX-lea, bulgarii au ocupat Iliricul, deci i teritoriile,
exceptând Moldova, de la nordul Dun rii, înglobându-le în regatul lor. Din
motive politice i sub influen bizantin , în anul 864, în urma unui r zboi
cu bizantinii, Boris, conduc torul bulgarilor, s-a botezat i i-a obligat pe to i
bulgarii s fac acela i lucru. El a îmbr i at ritul bizantin i a a ezat tot
regatul s u sub jurisdic ia episcopului de Constantinopol. Cu aceast ocazie
a desfiin at cu for a liturgia latin , roman , de pe teritoriul rii noastre,
înlocuind-o cu liturgia bizantin . Totodat , a înlocuit limba latin cu limba
bulgar ca limb de stat i bisericeasc . Pân la organizarea ierarhiei
biserice ti în România, biserica român avea s depind de episcopia
Ohrida, din Bulgaria. A a s-au întrerupt, dup nou veacuri, leg turile
românilor cu cetatea-mam , Roma.
În Transilvania, domina ia religioas bulgaro-bizantin a fost
frânat de apari ia ungurilor.
Moldova a fost i ea acaparat încetul cu încetul, dar o anumit
afinitate cu Roma s-a p strat înc mult vreme. Dovad , faptul c în anul
1439 mitropolitul Damian al Moldovei a semnat la Conciliul de la Floren a
actul de unire cu Biserica Romei i faptul c Moldova i-a men inut mult
vreme alfabetul latin, neacceptându-l pe cel slav. Dimitrie Cantemir în
Descriptio Modaviae (pg. 152) consemneaz o tradi ie la români care spune
c înainte de sinodul de la Floren a, moldovenii, dup exemplul celorlalte
na iuni care î i trag limbile lor din graiul roman, întrebuin au literele latine.
Dar fiindc la acel sinod Mitropolitul Moldovei trecuse de partea latin ,
urma ul s u Teoctist, de neam bulgar, fost diacon al lui Marcu din Efes
16
Iliricul cuprindea ini ial teritoriul de pe coasta r s ritean a
Adriaticii, adic Dalma ia i Albania, extinzându-se apoi pân la Marea
Egee i Dun re. A fost evanghelizat de apostolul Pavel (Rom 15,19; Tit
3,12). S-au ridicat numeroase scaune episcopale, legate între ele, dintre care
se remarc în secolul al Ill-lea cele dou re edin e imperiale: Tesalonic, în
r s ritul provinciei, i Sirmium în apus.
În secolul al V-lea, ierarhia era complet , provinciile biserice ti
corespunzând provinciilor civile. Iliricul Oriental cuprindea: Moesia, Dacia,
Dardania, Pravalitana, Macedonia (metropola Tesalonic), Epir, Tesalia,
Ahaia (metropola Corint) i Creta. Toate aceste provincii pân în anul 378
au f cut parte din Imperiul Occidental. Dup înfrângerea de la Adrianopole,
împ ratul Gra ian a împ r it Iliricul în dou : Oriental i Occidental, cedând
Iliricul Oriental, provizoriu, din motive militare, puternicului împ rat al
Orientului, Teodosie. Din acest moment, apare dorin a episcopilor
Constantinopolului de a- i impune hegemonia i asupra acestui teritoriu,
de i trecuse numai temporar în administra ia Imperiului de R s rit. Dup
trei ani, Iliricul Oriental se reunific cu cel Occidental, i revine în
administra ia Occidentului. Dup anul 395, mai exact dup moartea lui
Teodosie, Iliricul este din nou divizat, de data aceasta definitiv. Iliricul
R s ritean a revenit lui Onoriu, împ ratul Orientului, cel Occidental lui
Arcadie, împ ratul Apusului.
Papa Damasus, cunoscând criteriul orientalilor de a- i adapta
organizarea bisericeasc celei politice, pentru a- i salva drepturile
patriarhale asupra acestui teritoriu i a-l împiedica s cad sub influen a
episcopului Constantinopolului, deja la prima separare, c tre anul 381, a
înfiin at Vicariatul Apostolic pentru Iliric, cu re edin a la Tesalonic.
Aceasta a fost, s-ar putea spune, prima Nun iatur Apostolic . Papa
administra prin vicarul s u, mitropolitul de Tesalonic, acest teritoriu care
începuse s fie râvnit de întâi-st t torul "Noii Rome".
M sura luat de Papa Damasus s-a dovedit a fi binevenit i
eficace. Vreo patruzeci de ani, episcopii Constantinopolului nu s-au
încumetat s se amestece în problemele Iliricului Oriental sau s fac pa i
în vederea sustragerii lui de sub autoritatea Romei. Prima încercare a f cut-
o episcopul Attic, în 419, ocazia, din p cate, oferind-o chiar clericii ilirici.
Noul episcop de Patras, Perigan, nefiind acceptat de popor s-a transferat la
Corint. Nu era conform canoanelor. Clerul din Corint s-a adresat Papei
Bonifaciu cerând aprobarea transferului. Pân s se intereseze Papa la
Vicarul s u din Tesalonic cum stau lucrurile, clerul din Corint s-a adresat
episcopului din Constantinopol, Attic, ca s rezolve problema. Bucuros de
13
solicitare, acesta s-a i gr bit s convoace un sinod la Corint în care s fie
dezb tut cazul. Informat de Vicarul s u despre aceast înc lcare a
drepturilor sale, Papa a reac ionat imediat, declarând nul convocarea
sinodului. între timp episcopul Attic a avut grij s ob in de la împ ratul
Teodosie al II-lea promulgarea unei legi în virtutea c reia toate divergen ele
ivite între episcopii din provinciile ilirice trebuie supuse pentru rezolvare
episcopului Constantinopolului.
Legea promulgat pe 14 iulie 421 prevede, în prima parte, s se
înl ture orice inova ie i s se respecte toate canoanele inute în trecut
referitoare la toate provinciile Iliricului. în a doua parte a legii g sim o
contradic ie flagrant : se introduce o noutate care contravine tuturor
canoanelor anterioare. Se prevede ca divergen ele s fie supuse judec ii
"reverendissimului întâi-st t tor al ora ului Constantinopol, întrucât
acesta se bucur de prerogativa vechii Rome".
Mai interesant decât contradic ia este motivarea legii: fiindc
Constantinopolul posed prerogativa vechii Rome. Progresul realizat dup
anul 381 era uria . Atunci, la Conciliul I din Constantinopol, se acorda
episcopului de Constantinopol primatul de onoare, dup cel care se cuvenea
episcopului Romei, datorit faptului c ora ul Constantinopol a devenit o
nou Rom , adic o nou capital imperial . Acum nu se mai pomenea de
vreun primat de onoare, ci, simplu: episcopul Noii Rome se bucur de
prerogativele vechii Rome. Politicul, umanul, elimina complet divinul,
supranaturalul. Era rodul firesc al concep iei dominante în Orient: fiindc
Biserica se identifica cu statul, importan a i prerogativele unui scaun
episcopal erau dictate de importan a ora ului în care se afla respectivul
scaun episcopal.
Atentatul la jurisdic ia patriarhal a Papei era prea f i i prea grav
pentru ca Papa s -l treac cu vederea. A ac ionat prompt pe dou planuri:
bisericesc i politic. Pe plan bisericesc, a trimis o scrisoare sever
episcopilor din Iliric interzicându-le s se mai sustrag de la comuniunea i
supunerea fa de scaunul apostolic al Romei i s mai cear ajutorul "celor
care nu recunosc nici o autoritate superioar ". Pe plan politic, a intervenit
la împ ratul Occidentului, Onoriu, ca acesta s cear de la împ ratul
Orientului, Teodosie II, nepotul lui Onoriu, anularea edictului. Ceea ce s-a
reu it. Teodosie a retractat edictul, dar a dat toat vina pe episcopii ilirici
care ceruser ajutor, f când apella episcopul Constantinopolului, f r a-l
aminti pe acesta din urm care, de fapt, ceruse promulgarea edictului. Mai
mult, legea dat a fost inclus în Codul lui Iustinian. în schimb, retractarea
acestei legi nu a mai fost inclus .
14
Au mai fost câteva încerc ri mai oculte ale episcopilor
Constantinopolului de a interveni în problemele biserice ti ale Iliricului, dar
au fost stopate prompt de episcopii Romei.
Sub împ ratul Iustinian, mitropolia de Salonic a pierdut calitatea de
Vicariat papal, întrucât a participat la schisma lui Accaciu, episcopul
Constantinopolului, la sfâr itul secolului al V-lea, începutul secolului al VI-
lea. Func iile sale au fost preluate de episcopia Prima Iustiniana i alte
scaune episcopale care primeau diferite îns rcin ri de la patriarhul Romei.
în continuare, invaziile barbare au f cut s dispar cele mai multe
dintre vechile episcopii ale Iliricului, iar cele care au supravie uit cu greu
mai puteau men ine leg turile cu episcopul Romei. De aceast situa ie a
profitat împ ratul iconoclast al Orientului Leon al III-lea Isaurul care în
anul 733 a smuls Iliricul din jurisdic ia episcopului Romei i l-a trecut în
jurisdic ia episcopului de Constantinopol. în plus a trecut în jurisdic ia
Constantinopolului Creta, Calabria i Sicilia. în total opt provincii
biserice ti, cuprinzând apte zeci i una de dieceze. Aceasta pentru a-l
penaliza pe Papa care condamnase iconoclasmul. Papii au protestat în
repetate rânduri împotriva acestui abuz, dar în zadar. O bun parte din
Iliricul Occidental, mai ales pe coasta Adriaticii, a continuat s r mân
fidel Romei. Restul Iliricului a urmat soarta Constantinopolului.
Roma nu a renun at niciodat la jurisdic ia asupra Iliricului. în anul
860, Papa Nicolae I îl orânduie te pe mitropolitul de Tesalonic "more
vetere" (a a cum a fost în vechime) ca vicar al scaunului din Roma în
provinciile Iliricului: Epir, Macedonia, Tesalia, Ahaia, Dacia ripensis,
Dacia Mediteranea, Moesia, Dardania i Praevalitana.
Credin a cre tin a venit în Dacia lui Traian adic pe actualul
teritoriu al României de la Roma, în form i limb latin . Dovad e
vocabularul cre tin aproape în întregime de origine latin . Presupunând c
apostolul Andrei a evanghelizat teritoriile rii noastre, el a r mas în
comuniune cu fratele s u Petru, episcopul Romei i i-a recunoscut primatul
jurisdic ional. în felul acesta se poate vorbi de o lege sau de o credin
str mo easc : o lege, o credin catolic , Roman .
Din punct de vedere bisericesc, teritoriile de la stânga Dun rii,
adic din Dacia lui Traian depindeau de episcopii de la sudul Dun rii, adic
din fosta Dacie aurelian , mai târziu Iliric, i prin ei de patriarhul Romei.
Pân la ocuparea de c tre bulgari, în Dacia Traian se celebra liturgia în
limba latin . Era una din liturgiile numite minore, pe care o celebra i
Sfântul Nichita Remesianul (340-424) dincolo de Dun re, în Iliric, adic
15