la București, deși țara noastră a fost unul dintre membrii fondatori ai Comisiei
Internaţionale de Poliţie Criminală – C.I.P.C., înființată în 1923, la Viena. Transformată,
în 1956, în Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – INTERPOL, aceasta a fost
creată ca reacţie la dezvoltarea criminalităţii internaţionale. În perioada interbelică,
România are contribuţii importante la viaţa organizaţiei, prin reprezentanţi ca Eugen
Bianu şi Vespasian V. Pella.
Din analiza fluxului de informaţii vehiculat prin canalul INTERPOL, prin sistemul mondial
securizat de comunicații I-24/7, rezultă faptul că, anul trecut, au fost primite și procesate
141.567 de mesaje.
Trebuie precizat că, OIPC – INTERPOL are propriul sistem de reguli și standarde, pe
care orice membru trebuie să le respecte, inclusiv în activitatea de urmărire internațională
a persoanelor și obiectelor.
Pe parcursul anului 2016, prin intermediul Biroului Național Interpol din cadrul Centrului
de Cooperare Polițienească Internațională al Poliţiei Române a fost dispusă urmărirea
internaţională pentru 1.898 de persoane, dintre care 200 de persoane cu mandate de
arestare preventivă, 1.486 de persoane cu mandate de executare a pedepsei închisorii,
122 de persoane erau declarate dispărute, iar 90 aveau emise sentințe de internare.
În urma verificării cetăţenilor români care şi-au declarat identităţi false, semnalaţi de
omologii străini ca suspecţi/autori de infracţiuni, s-a stabilit identitatea reală pentru 42 de
persoane și pentru 22 de cadavre cu identitatea necunoscută.
În anul 2016, prin intermediul Biroului Naţional Interpol, au fost derulate în parteneriat cu
agențiile de aplicare a legii din România o serie de operațiuni și proiecte care au vizat
combaterea criminalității transfrontaliere.