Prima instanţă: L. Ciubotaru Dosarul nr.

3r-512
/18

27 septembrie 2018
mun.Chişinău

Colegiul civil şi de contencios administrativ

al Curţii de Apel Chişinău
În componenţă:
Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Cimpoi
Judecătorii: Ion Secrieru şi Aliona Danilov

examinând în ordine de recurs, recursul declarat de XXXXXXXXX, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui XXXXXXXXX împotriva
Consiliului de Integritate al Autorităţii Naţionale de Integritate, intervenient
accesoriu Autoriatea Naţională de Integritate cu privire la contestarea actului
administrativ, împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10
iulie 2018, prin care s-a respins cererea de repunere în termen, s-a admis
excepţia de tardivitate și s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată,

Colegiul civil consideră criticile recurentului XXXXXXXXX din recursul depus

ca fiind neîntemeiate, iar încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din
10 iulie 2018 o consideră întemeiată şi legală, reieşind din următoarele motive.
În conformitate cu prevederile art. 1861 alin. alin. (1)-(3) CPC, cererile
depuse în instanţa de judecată peste termenul de prescripţie extinctivă, a căror
tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri
judiciare de partea în proces, persoana în a cărei favoare a curs prescripţia, de
creditorul persoanei sau de către oricare altă persoană care are interes legitim,
se examinează în fond doar după examinarea de către instanţa de judecată a
excepţiei de tardivitate. Dacă reclamantul a solicitat repunerea în termenul de
prescripţie sau solicită repunerea odată cu ridicarea excepţiei, instanţa de
judecată examinează excepţia de tardivitate concomitent cu cererea de
repunere în termen. Excepţia de tardivitate şi, după caz, repunerea în termen
se soluţionează în şedinţă de judecată, convocată în faza de pregătire a cauzei
pentru dezbateri judiciare. Lipsa participanţilor citaţi legal nu împiedică
examinarea cererilor. Dacă nu se dispune repunerea în termen şi/sau se admite
excepţia de tardivitate, instanţa de judecată respinge acţiunea ca fiind tardivă
printr-o încheiere motivată care poate fi atacată cu recurs.
Iar, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, instanța de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii adoptate conform alin.(3), este în
drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.
 Astfel, Colegiul civil menționează că conform normelor procedurale în
vigoare, instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi
desfăşurarea procesului, ținând cont de faptul că procesele civile se desfășoară
pe principiul contradictorialității şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale.
În același sens, potrivit art. 27 alin.(1) CPC, disponibilitatea în drepturi se
afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd a părţilor, de a
dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus
judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege
modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare.
În speță, Colegiul civil constată legală și temeinică concluzia instanței de
fond privind faptul că recuretul-reclamant XXXXXXXXX solicitând repunerea
cererii de chemare în judecată în termen nu a anexat probe ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului, reieșind din considerentele ce succed.
La caz, s-a stabilit cert că tardivitatea a fost invocată în faza de pregătire a
cauzei pentru dezbateri juridiciare de Consiliul de Integritate al Autorităţii
Naţionale de Integritate prin depunerea referinței și în ședința instanței de
fond care este partea pârâtă în proces (f.d. 32-36, 76).
În conformitate cu art.116 alin. alin. (1), (3) și (4) Codul de procedură
civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire
a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.
La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de
procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie
prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi
dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de
împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau
trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de
procedură.
La caz, instanța de recurs reține că instanță de fond corect a reținut că
XXXXXXXXX solicitând repunerea cererii de chemare în judecată în termen nu
a anexat probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi
obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Astfel, instanța de recurs constată că în speță instanța de fond cu
respectarea normelor de drept procedural a art. art. 14 alin. (1), 16 alin. (1),
17 alin. alin. (1) lit. a), (4), (5) al Legii contenciosului administrativ și art. 271
Codul civil, întemeiat a concluzionat că, actele prezentate în cadrul ședinței de
judecată, ca extrasele din fișa medicală eliberate de IMSP Spitalul Republican
și IMSP Institutul de Cardiologie, cât și copiile pașaportului străin ale lui
XXXXXXXXX cu perioadele reflectate, informația cu privire la traversarea
frontierei de stat a cetățeanului XXXXXXXXX în perioada 14 noiembrie 2017-12
ianuarie 2018, anexată la recurs, nu constituie probe pertinente care ar
confirma imposibilitatea depunerii cererii de chemare în judecată în termen
din motive întemeiate. Cu atât mai mult informația respectivă cu privire la
deplasările peste hotare a lui XXXXXXXXX demonstrează faptul că recurentul
era activ în lunile septembrie, octombrie, decembrie a anului 2017 și ianuarie
a anului 2018, astfel ultimul avea oportunitatea de a găsi timp și posibilități
referitor la depunerea cererii și probelor în așa fel ca să anticipeze situația
creată.
Astfel, iar alegațiile recurentului în sensul dat se resping ca neîntemeiate.
În asemenea circumstanțe, se reține că recurentul-reclamant nu a
prezentat nici o probă pertinentă și veridică care ar confirma omiterea
termenului de adresare în instanța de judecată, din motive întemeiate, astfel
argumentele lui XXXXXXXXX se resping ca fiind fără suport probator și legal.
Or, prescripţia ca termen juridico-civil se răsfrânge asupra posibilităţii
apărute la persoană de a-şi apăra dreptul încălcat pe calea acţiunii civile.
Prescripţia este termenul la expirarea căruia, în cazul în care acţiunea nu a
fost înaintată, se stinge dreptul la apărare pe calea acţiunii civile – dreptul la
acţiune. Cauzele omiterii termenului de prescripţie trebuie să sublinieze
caracterul lor exclusiv, când repunerea în termen este posibilă, şi pot fi
recunoscute întemeiate, dacă persoana interesată a luat măsuri de realizare a
dreptului său la înaintarea acţiunii în termenul stabilit de lege.
Mai mult, în speță, instanța de recurs reține că instanța de fond corect a
concluzionat că pârâtul şi intervenientul accesoriu au invocat omiterea
termenului de prescripţie de către reclamant, aceasta fiind un mijloc de
apărare, care decurge din principiul disponibilităţii, principiul independenţei şi
iniţiativei în obţinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile, principiu de
care instanţa este obligată să ţină cont. Odată ce este dovedit cu certitudine că
reclamantul a omis termenul de prescripţie, şi partea a invocat aceasta întru
apărarea sa, se consideră stins dreptul subiectiv la apărarea dreptului pe calea
acţiunii civile şi acţiunea urmează a fi respinsă ca fiind tardivă.
Or, condiţiile stabilite de legiuitor pentru exercitarea dreptului la acţiune
în interiorul termenului de prescripţie, trebuie să asigure o îmbinare echitabilă
a intereselor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv dreptul de a fi examinată
cauza “în mod echitabil”. Dreptul la un proces echitabil include respectarea
principiului egalităţii armelor.
Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în proces,
indiferent de calitatea lor. Astfel că fiecare parte, atât reclamantul cât şi
pârâtul, trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, în
condiţii care să n-o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă sau mai
avantajoasă în raport cu adversarul său. Între părţi trebuie să se menţină un
echilibru corect.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a expus în jurisprudenţa sa
constantă că, limitele de termen, (prescripţiile) impuse în vederea apărării
judiciare a drepturilor pretinse a fi lezate, sunt acceptabile în interesul unei
bune administrări a justiţiei, urmărind un scop legitim de a asigura securitatea
raporturilor juridice şi protejarea persoanelor ce ar putea fi acuzate împotriva
învinuirilor lipsite de actualitate (stale claim), susceptibile de a provoca
dificultăţi în eliminarea şi preîntîmpinarea actelor de injustiţie. Curtea a
statuat că repunerea în termenul de prescripţie nu se admite chiar şi în
cazurile cînd noi circumstanţe au devenit cunoscute după expirarea termenului
de prescripţie sau cînd cauzele acţiunii au devenit cunoscute după expirarea
termenului de prescripţie (Stubbings and OTHERS v. The United Kingdom, nr.
36-37/1995/542-543/628- 629/XXXXXXXXX, În conformitate cu art. art. 427 lit.
a), 428 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ,
decide:
Se respinge recursul declarat de XXXXXXXXX.
Se menţine încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 iulie
2018, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui XXXXXXXXX
împotriva Consiliului de Integritate al Autorităţii Naţionale de Integritate,
intervenient accesoriu Autoriatea Naţională de Integritate cu privire la
repunerea în termen, contestarea actului administrativ şi obligarea restabilirii
în dreptul de a participa la concursul pentru suplinirea funcţiei.
Decizia rămâne irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Cimpoi

Judecătorii: Ion Secrieru

Aliona Danilov