COLEGIUL TEHNIC ,,LORIN SALAGEAN"

DROBETA TURNU SEVERIN

STR.I.C.BRATIANU NR 9 D
TEL.0252222285

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU

CERTIFICAREA
COMPETENTELOR PROFESIONALE

INDRUMATOR: CANDIDAT:
Prof.Trasca Gheorghe Elev : Tiganele Alexandru

-2019-
0
CUPRINS
ARGUMENT

CAPITOLUL I
EFORTUL IN ANTRENAMENTUL SPORTIV

CAPITOLUL II
2.1.CARACTERUL EFORTURILOR

2.1.1.Eforturile specifice si nespecifice

2.1.2.Eforturile competitionale si de antrenament

2.1.3.Eforturile continue si fractionate

2.1.4.Eforturile standard si variabile

2.2Oboseala si refacerea in antrenamentul sportiv

2.3.Supraantrenamentul

2.3.1.Cauzele suprasolicitarii

2.3.3.Inlaturarea suprasolicitarii

CAPITOLUL III
Bibliografie

1
 Argument

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte un rezumat al cunostiintelor existente la ora actuala despre
procesul inovatiei in materie de pregatire sportiva,cu aplicabilitate in dansul sportiv.
In parte este vorba de o sinteza in acesta privinta,documentarea s-a facut pe larg din publicatii de
specialitate sau care au caracter interdisciplinar cu subiectul cercetat,cat si planuri de pregatire dar
si ste-uri sportive si/sau medicale.
Schimbarile introduse in pregatirea sportiva pot fi mici sau mari ; intr-un sistem dat, schimbarea
poate sa insemne adoptarea unor practici deja folosite in alte parti,astfel o inovatie nu reprezinta un
mod obligatoriu o inventie.Ceea ce deosebeste insa,inovatia de sschimbare,in general este
efementul de planificare sau de intentie deliberata.
Fie ca inovatia se refera la obiectivele pregatirii sportibe sau la o latura a procesului de pregatire,ea
trebuie,in ultima analiza,sa fie cuprinsa in termeni de comportament sportiv si de realizari de
performanta.
Aceasta prezentare nu isi propunei n mod expre sa aduca un surplus de cunostintele de
specialitate,ci sa dea o alta viziune,un punct de vedere in ce priveste metodele de pregatire ale
dansatorilor,dat fiind faptul ca nu exista material bibliogratic de specialitate.
In cele ce urmeaza se vor regasi sinteze din mai multi autori consacrati ai domeniului sportului de
performanta,dar si teoreticieni ai educatiei fizice care si-au pus amprenta pe formarea atator
generatii de specialisti ai sportului de performanta.
Pe baza circulatiei rapide a informatiilor,a mijloacelor moderne de comunicatie au aparut noi
orientari in abordarea antrenamentului sportiv,ducand la schimbarea conceptiei de pregatire
sportiva.
Se pleaca de la ideea ca numai o buna pregatire sportiva poate sa sustina inalta performanta si
longevitate in sport.Astfel ca dezvoltarea aptitudinilor motrice face parte integrata din
antrenament,iar pregatirea fizica generala si speciala/specifica este indispensabila pentru o formare
desavarsita a sportivilor din punct de vedere biomotric.
In cele de mai jos va urma o sinteza la notiuni fundamentale din domeniul sportului,ce vor ajuta la
intelegerea aspectelor de ordin teoretic din continut.

2
 Capitolul I

Efortul in antrenamentului sportiv

Efortul in antrenamentului sportiv

3
 Numim efort marimea actiunii eforturilor fizice asupra organismului, precum si nivelul
dificultatilor obiective si subiective depasite in cadrul lor.

Efortul este legat de cheltuirea „potentialului de lucru” al organismului (resurse energetice)

si de oboseala acestuia.

Efectul efortului este legat nemijlocit este direct proportional (in cazul celorlalte conditii
egale) cu volumul si intensitatea lui.

- Volumul efortului se va referi la durate influentarii „intinderea ei in timp”, cantitatea

insumata a lucrului fizic efectuat si alti parametrii de acelas gen. Volumul total al efortului cu
caracter ciclic se apreciaza de obicei dupa numarul total de kilometrii (intr-o anumita lectie,
saptamana, luna) iar in exercitiile cu ingreuieri dupa numarul total al tonelor ridicate

- Intensitatea efortului este caracterizata de forta de inraurire in fiecare moment dat,

prin incordarea functiilor, marimea solicitarilor. Pentru stabilirea intensitatii generale a efortului se
recurge la calculul „densitatii motrice” a lectiilor (raportarea timpului efectiv cheltuit pentu
executarea exercitiilor, la durata totala a lectiilor) sau a „intensitatii relative” (de exemplu,
proportia „kilometrilor parcursi in viteza” fata de numarul total de km parcursi in antrenamentul
respectiv).

CLASIFICAREA EFORTURILOR DUPA INTENSITATE

Clasific Frecv. Nivel Kcal/min Ventil Frecv Q.R Acid lact Timp cat poate
O2 pulmon ressp fata de fi mentinut
eforturilor card repaus
mil/min l/min
Usor; Sub Pana la 4 Pana la Pana 0,85 Normal Oricat
100 750 20 la 14
mic
Moderat Sub Pana la Pana la Pana la Pana 0,85 In limite 8 ore/zi
120 1500 7,5 35 la 15 normale
Greu; Sub Pana la Pana la Pana la Pana 0,90 1,5 mai 8 oree/zi cateva
140 2000 10 50 la 16 mult sapt
optim
Intens Sub Pana la Pana la Pana la Pana 0,95 2 ori mai 4 ore de 2-3
160 2500 12,5 60 la 20 mult ori/sapt cateva
sapt
Sever;maximal Sub Pana la Pana la Pana la Pana Pana 5-6 ori 1-2 ore ocazional
180 3000 15 80 la 25 la1 mai mult
exhaustiv Pest Peste Peste 15 Pana la Pana Peste1 Peste 6 ori Cateva min
180 3000 120 la 30 mai mult rareori

Intre indicatorii limita ai volumului si intensititii efortului exista un raport invers

proportional. Aceasta se vede in exemplele de mai jos:

(a). Modificarea vitezei medii de alergare in functie de lungimea distantei (la nivelul
recordurilor mondiale masculine)

Dist (m) 100 200 400 800 1500 5000 10000 20000 30000 42195
Timp (s) 9,9 19,8 43,8 103,7 212,2 793 1650,8 3484,4 5490,4 7713,6
Vit (m/s 10,1 10,1 9,1 7,7 7 6,3 6 5,7 5,5 5,4

(b). Dependenta dintre marimea ingreuierii si numarul posibil de repetari:

4
Marimea ingreuierii in procente 100% 90% 75%
fata de forta maxima
Numar de repetari 1 3-5 8-10

Intensitatea, marimea si directia desfasurarii proceselor de adaptare in

organismul sportivului sunt determinate de: marimea, orientarea si caracterul efortului.

(a). Dupa marimea eforului eforturile sunt: exhaustive, maximale, submaximale

(apropiate de limita maxima), medii si mici

Marimea eforului poate fi caracterizata din doua perspective: „din afara” si „din interior”

Privit din afara, efortul este caracterizat de:

- Indicatori ai volumului: ore de pregatire, km parcursi, numar de lectii, nr tone ridicate

- Indicatoi ai intensitatii: tempourile, viteza de deplasare, marimea ingreuierilor

Aprecierea completa a efortului se face insa din perspectiva „interna” concretizata in

reactia complexa a organismului la activitatea desfasurata. In categoria indicatorilor de acest timp
sunt cuprinse reactiile imediate ale organismului, manifesteate prin schimbarile functionale din
timpul efortului, dupa care se iau in discutie caracteristicile si durata perioadei de restabilire.

Marimea efortului se apreciaza dupa diverti indicatori ce caracterizeaza gradul de activism

al sistemelor ce asigura desfasurarea efortului. Dintre acesti indicatori amintim: frecventa
cardiaca, frecventa respiratorie, tensiunea arteriala, consumul de oxigen, cantitatea de lactat in
sange.

Fiecare dozare externa reclama in sistemul functional o anumita reactie fizica si psihica.
Aceasta reactie care se manifesta prin gradul si caracterul modificarilor fiziologice si biochimice ale
organismului si prin gradul solicitarilor psihice se numeste dozare interna. Ea exprima gradul de
oboseala al organismului.

Marimea si intensitatea dozarii interne sunt influentate de fiecare componenta a dozarii

externe.

Indicatorii „interni”si „externi” sunt strans legati intre ei si ca urmare trebuie interpretati in
corelatie. Cresterea volumelor si intensitatilor duc la marirea capacitatilor functionale a diferitelor
sisteme si organe (si determina procesele de oboseala. Aceasta interactiune se manifesta numai in
anumite limite, de exemplu, in conditii identice de volum, cu aceias intensitate, efectul efortului
asupra organismului poate fi cu totul diferit.

Schimbarea conditiilor de sustinere a efortului, cum este desfasurarea antrenamentului la

altitudine, utilizarea unor mijloace tehnice si procedee diferite, pastrandu-se parametrii externi duc
la reactii deosebite ale organismului sportivilor.

Raportul dintre parametrii externi si interni este diferit la sportivi cu categorii de clasificare
diferite si ca stadiu de pregatire la aceias categorie. De asemenea reactiile organismului se
modifica in functie de particularitatile individuale

Un efort identic ca volum si intensitate provoaca reactii diferite in diferite momente ale
pregatirii, de exemplu, la inceputul perioadei pregatitoare fata de finalul acesteia.

Marimea efortului se apreciaza si dupa dinamica supracompensatiei care este diferita de al

un tip de efort la altul. Aceasta dinamica caracterizata de heterocronism este important de a fi
conoscuta, doarece sta la baza programarii antrenamentului sportiv.

- fosfocreatina se reface in circa 30’ dupa un efort intens

5
 - glicogenul dupa 2-3 ore

- metabolismul proteinelor dupa 36-48 de ore

La majoritatea ramurilor de sport se progreameaza 3-4 antrenamente de forta intr-o

saptamana, dar nu toate la capacitatea maxima.

Supracompensatiile evidente prin imbunatatiri functionale variaza intre 7-30 zile

- rezervele de glicogen pot creste prin mijloace adecvate chiar intr-o saptamana

- cresterea fundamentala a enzimelor Krebs care determina capacitatea aeroba

si deci, rezistenta de lunga durata necesita intre20-40 zile

Ciclul de supracompensare (dupa Iakovlev)

Fazele ciclului supracompensarii:

Aplicarea unui stimul – sportivul atinge un anumit nivel de oboseala care reduce temporar
capacitatea functionala a organismului (faza I )

Faza de refacere in cursul careia sursele biochimice nu numai ca sunt inlocuite (faza II),
dar pot sa-si depaseasca nivelul initial prin achizitionarea unor rezerve suplimentare, facilitand
organismului saltul catre starea de starea de supracompensare (faza III)

Supracompensarea trebuie considerata ca fiind baza pentru cresterea functionala a

eficientei (randamentului) sportiv ca rezultat al adaptarii organismului la stimulul de antrenament.

Daca faza de refacere, adica perioada de timp dintre doi stimuli, este prea lunga, efectul
supracompensarii va diminua, conducand la un proces de involutie sau la o faza de crestere
redusa, sau chiar nula, a capacitatii de performanta (faza IV). Din acest considerent efortul si
oadihna sunt privite ca un tot unitar.

(b). Orientarea efortului este determinata de capacitatea pe care o dezvolta: forta,

viteza, rezistenta, indemanare, mobilitate sau disponibilitati anaerobe lactate sau alactate,
disponibilitati aerobe.

Dupa complexitatea coordonarii implicata de efectuarea procedeelor tehnice eforturile pot

fi efectuate in conditii streotipe sau cu grad ridicat de coordonare prin aplicarea procedeelor in
conditii variate.

Orientarea este data si de structura in care se aplica: lectie, microciclu, mezociclu

Orientaea efortului este determinata de particularitatile aplicarii si ordinea combinarii

caracteristicilor de durata, intensitate, caracterul exercitiilor, al pauzelor, numarul repetarilor in
diverse momente ale lectiilor, zilelor si microciclurilor.

Orientarea efortului poate fi selectiva, cand se actioneaza prioritar asupra unui sistem
functioanl (de ex aerob) si complexa, cand vizeaza mai multe sisteme.
6
 Eforturile selective se folosesc in lectiile de perfectionare in lucrul individual, cele complexe
se folosec mai ales in microciclurile si mezociclurile de inceput ale perioadei pregatitoare.

Clasificarea eforturilor de antrenament dupa orientare

Efortul presupune acte motrice, la bza carora stau contractiile musculare rezultate din
transformarea energiei chimice in energie mecanica la nivelul musschilor activi. In timpul efortului
organismul consuma cantitati mai mari sau mai mici de oxigen, care au menirea sa contribuie la
refacerea substratului energetic.

Eforturile predominant aerobe

- intensitate a efortului mica, medie sau submaximala

- cerinta de oxigen se gaseste in echilibru real cu aportul de oxigen

- substratul energetic se reface pe masura consumarii lui

- rata aeroba (%) este invers proportionala cu intensitatea lui

Eforturile predominant anaerobe

- intensitate deosebit de mare

- cerinta de oxigen depaseste aportul de oxigen asigurat de sistemul cardio-

respirator

- eforturile au loc in conditia unui deficit de oxigen ducand la epuizarea

substratului energetic

- se acumuleaza acid lactic peste limitele normale

- apare epuizarea grupei sau grupelor musculare utilizate

- deficitul de oxigen se „plateste” dupa terminarea efortului

- rata anaeroba este direct proportionala cu intensitatea efortului

O determinare in timp a valorii eforturilor aerobe si a celor anaerobe ne indica

urmatoarele:

- Toate ciclurile maximale sub 2 min sunt predominant aerobe. Cu cat durata lor este mai
scurta si implicit intensitatea mai crescuta, rata anaeroba creste. O alergare de 100 m plat
reprezinta 95% efort anaerob si 5% efort aerob

- Toate eforturile ciclice maximale care depasesc 3 min sunt predominant aerobe. Cu cat
durata lor creste si implicit intensitatea scade rata aeroba creste. O alergare de 1000 m
reeprezinta 95% efort aerob si 5% efor anaerob.

- Eforturile maximale ciclice cu o durata intre 2-3 min sunt eforturi mixte care au in
componenta lor, apoximativ in proportii egale eforturi aerobe si anaerobe (50%-50%)

- Efortul in cadrul actiunilor motrice aciclice (in speciale in jocurile sportive) este de natura
mixta, eforturile aerobe si cele anaerobe succedandu-se la intervale neregulate in functie de
desfasurarea probei respective.

7
 Frecventa cardiaca ne da indicatii foarte pretioase si in cazul aprecierii calitative si celei
cantitative a efortului

- FC sub 130 puls/minut ne indica efectuarea unui efort pur aerob

- FC intre 130-170 puls/min, efort predominant aerob, cu o crestere corespunzatoare a

ratei anaerobe pe masura apropierii de 170 puls/min

- FC intre 170-180 puls/min, efort mixt in care sunt prezente intr-o proportie aproximativ
egala intre efortul aerob si cel anaerob

- FC peste 180 puls/min, ne indica efectuarea unui efort predominant aerob

Efortul dupa tipul orientarii (dupa A.Dragnea)

Orientarea
Indicatori Alactata Lactata Anaeroba - Aeroba de Aeroba de
aeroba anaeroba aeroba antrenam restabilire
FC 190-200 170-190 155-170 140-155 100-140

Necesrul de O2 in - - 80-90 70-80 40-50

%VO2 max
Ventilatia pulmonara - - 110-140 100-130 50-60
l/min
Lactat 14-16 10-12 6-8 4-5 2-3

(c). Caracterul eforturilor – dupa caracterul lor pot fi:

- specifice si nespecifice

- competitionale si de antrenament

- continue si fractionate

- standard si variabile

1. Eforturile specifice si nespecifice

Specifice:

- adecvate indicatorilor de baza ai tehnicii si particularitatilor functionale competitionale

impuse de ramura de sport

- nu trebuie stabilite numai dupa indicatorii externi (amplitudine, traiectorie)

- se iau in considerare particularitatile asigurarii surselor energetice, cele functionale,

reactiile negative.

- specificitatea exercitiilor fizice la sportivii de performanta trebuie facuta si dupa tipul si

importanta concursului la care acestia urmeaza sa participe si particularitatile individuale

Nespecifice – de pregatire generala

Eficienta procesului de antrenament este data de folosirea intregii game de mijloace si eforturi in
lectii, micro, mezo si macrocicluri

8
 2. Eforturile competitionale si de antrenament

Eforturile competitionale – eforturile realizate de sportivi in cadrul competitiilor

Eforturile de tip competitional – se pot realiza in lectii numai dupa ce se analizeaza

concursurile, tipurile si numarul acestora, precum si starturile la care participa sportivul pe
parcursul unui ciclu anual

Chiar prin planificarea eforturilor de antrenamnt, modelate dupa cerintele competitionale si

al unei activitati superioare, lectiile respective nu se ridica la nivelulul celor competitionale, de
aceea este necesar pe cat posibil, ca in cadrul lectiilor de antrenament sa se creeze un microclimat
competitional care favorizeaza in mare masura cresterea capacitatii de efort prin mobilizarea
resurselor functionale.

3. Eforturile continue si fractionate

Intervalele de odihna pot fi pasive (repaus relativ,absenta activitatii motrice)

si active (trecerea la o activitate oarecare, deosebita de cea care a provocat oboseala)

Durata intervalului dintre partile efortului se stabileste, in cazul unor metode diferite, in
conformitete cu orientarea preponderenta a actiunilor si cu legitatile dupa care se desfasoara
procesele de refacere.

Sunt posibile trei tipuri de intervale:

Normal – intervalul , pana la partea urmatoare a efortului garanteaza refacerea completa

a capacitatii de lucru la nivelul initial

Incomplet – partea urmatoare a efortului se suprapune cu perioada in care unele functii

sau intregul organism nu sunt complet refacute, ceea ce, nu se va reflecta neaparat in reducerea
parametrilor externi ai efortului

Supracompensat – acel interval in care partea urmatoare a efortului se suprapune cu faza

capacitatii de lucru marite, ce survine ca urmare a legitatilor angrenarii, postactiunii efortului si
desfasurarii fazelor proceselor de refacere

Intervalele de odihna sunt componente ale metodelor de antrenament tot atat de

importante ca si efortul.

4. Eforturile standard si variabile

Standard – acelas dupa parametrii sai externi, in fiecare moment al exercitiului

Variabil – care se modifica in timpul exercitiului

OBOSEALA SI REFACEREA IN ANTRENAMENTUL SPORTIV

Oboseala este un stadiu psihic si fizic rezultat in urma eforturilor. Se manifestaa printr-o
discordanta a functiilor organismului si printr-o scadere in timp a performantei. Acest stadiu este
trecator si reversibil, si reprezinta un fenomen complex care include procese fizice si psihice.

Oboseala este factorul determinant al progresului in antrenamentul sportiv, ea constituie

factorul trofic hotarator in cresterea capacitatii de efort.

Oboseala este considerata ca factor stimulator al resurselor functionale ale organismului,

care determina limitele volumului de antrenamet si participarea la concursuri; asigura eficienta
adaptarii cu succes in competitii. Oboseala asigura ruperea homeostaziei prin modificarea
proceselor biochimice, favorizand trecerea organismului la o noua stare de adaptare, superioara
celei anterioare.

9
 Restabilirea (refacerea) este considerata ca factor de optimizare a regimului de munca si al
odihnei in antrenamentul sportiv, tinandu-se seama de cel putin doua cerinte:

(a). Corelarea eforturilor de antrenament si concurs la un nivel considerat optim care sa

asigure perfectionarea componentelor antrenamentului si atingerea performantei planificate

(b). Asigurarea conditiilor optime pentru realizarea adaptarii de lunga durata si

preantampinarea fenomenelor de suprasolicitare a sistemelor functionale.

Tipuri de oboseala:

Oboseala evidenta (manifesta), manifestata prin scaderea capacitatii de efort si

incapacitatea de a efectua in continuare efort in regimul planificat.

Oboseala latenta, caracterizata prin neeconomicitatea activitatii (schimbari esentiale ale

structurii miscarilor) fara a fi insotite neaparat de scaderea capacitatii de efort.

Oboseala latenta se apreciaza printr-o serie de fenomene cum sunt.

- scaderea economismului miscarii

- scaderea gradului de coordonare a miscarilor

- reactivitate musculara scazuta

- aceste fenomene apar in a doua jumatate a efectuarii efortului respectiv

De Marees (1979) face deosebirea intre oboseala centrala si oboseala periferica, intelegand
prin aceasta o oboseala musculara, in care nevoile energetice ale musculaturii nu mai sunt
acoperite si nu poate fi mentinut echilibrul intre procesele metaboice de descompunere si cele de
asimilare.

In oboseala centrala, s-ar evidentia o inrautatire a capacitatii de randament coordonativ

care poate fi cauzata fie de o activitate musculara grea, prin puternicile sale descarcari de imulsuri
aferente, fie de o sarcina ridicata de lucru de coordonare.

Lehnertz si Martin (1985) inteleg prin epuizare o diminuare a capacitatii de performanta

musculara, datorita „golirii” rezervelor de substraturi energetice (fosfat, glicogen, grasimi) care
insa se regenereaza prin refacerea continutului acestor depozite.

Starea de oboseala a indicat o acumulare de reziduri de efort, a carot descompunere a

necesitat un efort mai mare decat cel necesar refacerii de pozitelor de substraturi energetice
musculare.

Ulemer, Schmidt, Therus (1976) evidentiaza din punct de vedere teoretic, o oboseala fizica
si una psihica, amintind insa ca cele doua forme apar, in general, combinate si sunt produse in
proportii diferite una fata de cealalta,

La Ulmer oboseala este clasificata in:

- epuizare – stare accentuata de oboseala pe termen scurt

- exces de efort – echilibrul intre oboseala si refacere este alterat pe o perioada

mai lunga

Danko (1974) – in producerea oboselii dupa un efor muscular, sunt acceptate urmatoarele:

- in timpul contractiilor musculare are loc o transmisie continua de impulsuri referente din
partea proprioceptorilor musculaturii, care altereaza starea sistemului nervos si a aparatului motric
10
 - in timpul contractiilor musculare, se inregistreaza alterari in compozitia chimica a
tesutului muscular care duc la o solicitare a receptorilor interesati

- produsii metabolismului, raspandindu-se in sange, modifica mediul intern al

organismului, influentand la randul lor, sistemul nervos central

- starea de excitatie a celulelor nervoase in cadrul activitatii musculare nu poate ramane

nealterata

- in activitatea musculara, se modifica si functiile glandelor cu secretie interna

Prima cauza a scaderii capacitatii de efort o constituie epuizarea zezervelor energetice si

urmatoarea este cauzata de tulburarea integritatii structurilor functionale datorita insuficientei
asigurarii plastice, ruperii homeostazei, tulburarea reglarii nervoase si hormonale

Activitatea musculara intensa este legata de potentialul functiilor de revenire la nivelul

anterior, sau de suprarestabilire si si restabilire a nivelului anterior.

Aceasta determina nivelul capacitatii de efort in patru faze:

- capacitate scazuta

- stabilirea

- suprarestabilirea

- stabilirea

Schimbarile aparute in perioada de reastabilire si care maresc gradul de antrenare, duc la

diferentierea in cadrul etapei post efort in doua faze:

- restabilirea functiilor somatice si vegetative ce se schimba sub influenta activitatii

musculare (restabilirea timpurie) masurata in minute sau ore

- restabilirea tarzie (cumulativa) in cadrul careia se produc schimbari functionale si

structurale in organe si tesuturi

Durata refacerii si influenta asupra organismului exercitata de diferite calitati motrice

solicitate (dupa Soldatov – 1969)

Calitati motrice solicitate Influenta asupra sist Neuro muscular Incarcatura Durata
vegetativ refacerii
Viteza Redusa Mare Medie 24
Forta exploziva Medie Medie Medie 24-48
Forta maximala Mare Mare Mare 48
Rezistenta anaeroba lactacida Maximala Medie Maximala 48-72
Rezistenta anaeroba alactacida Mare Medie Mare 48
Rezistenta generala Maximala Redusa Mare 48-72
Viteza de reactie Maximala Redusa Redusa 6
Indemanare Redusa Redusa Redusa 6

SUPRAANTRENAMENTUL

Despre suprasolicitare vorbim atunci cand activitatea sportivului (antrenament, serviciu,

facultate, scoala) depaseste capacitatea individuala.

11
 Prin suprasolicitare apar schimbari importante in activitatea sistemului nervos central,
manifestate prin dereglari intre coordonarea proceselor de excitatie si inhibitie. Suprasolicitarea
poate duce la caderea intr-una din aceste stari extreme. Israel a diferentiat doua tipuri:

- Bazedovoid (procese emotive minore)

- Addisonoid (procese de inhibitie marite)

CAUZELE SUPRASOLICITARII

Cauzele care provoaca sau favorizeaza starea de supraantrenament (D. Harre – 1971)

Greseli principale in Modul de viata Mediul inconjurator Tulburari de

procesul de antrenament sanatate
Neglijarea refacerii (gresesi in Insuficienta odihna Suprasolicitarea prin Boli
alcatuirea microciclurilor, noaptea. obligatii familiale.
neglijarea masurilor igienice). Stari febrile
Program zilnic neregulat. Stare de tensiune in familie,
Cerintele cresc prea rapid, deceptii Afectiuni
organismul nu se poate adapta. Consum de alcol, tutun, gastrointestinale
cofeina. Profesii fara satisfactii,
Cresterea rapida a efortului suparari si discutii cu Procese
dupa intreruperi (boala, Conditii neadecvate de colegii amigdaliene,
accidente). locuit (zgomot, insuficienta maxilare, ovare,
lumina) Suprasolicitare in activitatea sinusurile fetei.
Volum prea mare cu intensitate profesionala, facultate,
maximala si submaximala. Neintelegeri cu cei din jur scoala. Sechele de boli
infectioase
Intensitate mare la efort de Folosirea nejudicioasa a Aprecieri negative si note (scarlatina)
rezistenta in antr de rezistenta timpului liber proaste la scoala.

Fortarea instruirii tehnice la Alimentatie insuficienta Combaterea aversiunii fata

elementele complicate, fara (lipsa de vitamine. de sport din partea familiei
suficienta odihna activa si a superiorilor
Mod de viata trepidant.
Exces de solicitari excitante
(TV, cinema)
Pastrarea limitelor
ponderale

DETERMINAREA SUPRASOLICITARII

Trebuie sa facem deosebirea clara intre simtomele normale de oboseala, care dispar o data
cu aceasta, si simptomele suprasolicitarii, care se mentin timp mai indelungat.

Simptomele care indica suprasolicitarea (D. Harre-1971)

Simptome psihice Simptome de epuizare fizica Simptome somato

functionale
Excitabilitate crescuta a). In coordonarea miscarilor Insomnii, inapetenta

Recalcitranta, indaratnicie Cresterea incordarii musculare (reaparitia unor Pierdere ponderala

miscari deja corectate), contracturi musculare,
Tulburari ale functiilor
12
Tendinta spre isterie retineri, nesiguranta digestive

Nemultumire (critica Tulburari in ritmul miscarilor Pierderea luciditatii

pentru nimicuri),
incapatanare Scaderea puterii de concentrare Transpiratie rapida

Tendinta de cearta Scaderea capacitatii de diferentiere si de corectare Sensibilitate crescuta fata

de raniri si infectii
Sensibilitate exccesiva la b). Pregatirea fizica
critica, izolare de Scaderea capacitatii vitale
antrenor, colegi Scaderea rezistentei, fortei, vitezei
Lungirea perioadei de
Indiferenta crescuta revenire a pulsului
Prelungirea timpului de refacere

Lipsa de initiativa, elan Pierderea vitezei de executie

Neliniste interioara,
c). Capacitatile de lupta
depresiune, melancolie,
nesiguranta, neincredere
in fortele proprii Scaderea dorintei de lupta

Frica de competitii esec in situatii dificile (finis)

Lipsa de forta in competitii, tendinta crescuta de

renuntare la lupta, renuntarea la linia tactica personala

INLATURAREA SUPRASOLICITARII

Antrenorul si sportivul trebuie sa fie constienti de faptul ca aceste tulburari se pot inlatura
cu usurinta. Suprasolicitarile prelungite duc la dereglari patologice (dereglari ale ritmului cardiac,
epuizarea potentialului biologic de munca) si prin acestea la scaderea randamentului care cu greu
se va mai putea reface intr-o perioada de antrenament.

In clipa in care se constata simptomele supraantrenamentului, trebuie sa se reduca imediat

efortul, indiferent de cauzele care l-au generat si sa se utilizeze mijloace de stimulare a refacerii
(odihna activa, masaje, bai, alimentatie bogata in vitamine).

Normele de dontrol si competitiile se vor inlatura din program.

Odihna absoluta este contraindicata, deoarece oprirea brusca a efortului poate duce la alte
tulburari

O data cu disparitia simptomelor supraantrenamentului, antrenamentul se reia, crescand

volumul efortului si mai tarziu intensitatea solicitarii. Inainte de toate este necesar sa se descopere
cauzele care au generat aparitia si sa se inlaturea aceste cauze

In asemenea cazuri trebuie refacut planul de antrenament si schimbat continutul acestuia

(relatia dintre volum si intensitate, microcicluri). Cazurile mai grave au nevoie de tratament
medical, fizioterapeutic, balneoterapeutic.

Masuri pentru inlaturarea starii de supraantrenament (Israel)

La depasirea proceselor de excitatie La depasirea proceselor de inhibitie

Recomandari pentru nutritie:
Recomandari pentru nutritie Se recomanda alimentatie acidifianta
(carne, branza, prajituri)
13
Stimularea poftei de mancare printr-o alimentatie alcalinizata (lapte,
zarzavat, fructe)

Evitarea substantelor stimulatoare (se admit cantitati mici ce alcool)

Cantitate crescuta de de vit. A. B. si C, si preparate sintetice

(sumavit, ascorvit)
Fizioterapie:
Inot in aer liber Bai calde si reci, alternative

Bai in cada (15-20’ la 33-370) Sauna la temperatura moderata, alternata

cu dusuri reci
Dimineata dusuri reci, urmate de frictiuni cu prosopul; masaje
Masaje profunde
Gimnastica ritmica lenta
Gimnastica intensa
Nu se recomanda tratament cu bai de aburi
Climatoterapie:
Alternarea regiunilor cu altitudine diferita Se va prefera climatul excitant (de obicei
marea)
Se va evita expunerea la razele solare intense

Utilizarea razelor ultraviolete este admisa

14
 Capitolul II
Caracterul Eforturilor

Caracterul Eforturilor

15
2.1.Caracterul eforturilor - dupa caracterul lor pot fi:

-specifice si nespecifice

-competitionale si de antrenament

-continue si fractionate

-standard si variabile

2.1.1.Eforturile specifice si nespecifice

Specifice:

-Adecvate indicatorilor de baza ai tehnicii si particularitatilor functionale competitionale impuse de

ramura de psort

-nu trebuie stabilite numai dupa idcatorii externi (amplitudine,traiectorie)

-se iau in considerare particularitatile asigurarii surselor energetice,cele functionale,reactiile

negative.

-specificitatea exercitiilor fizice la sportivii de performanta trebuie facuta si dupa tipul si importanta
concursului la care acestia urmeaza sa participe si particularitatile individuale

Nespecifice- de pregatire generala

Eficienta procesului de antrenament este data de folosirea itnregii game de mijloace si eforturi in
lectii.micro si macrocicluri

2.1.2.Eforturile competitionale si de antrenament

Eforturile competitionale - eforturile realizate de sportivi in cadrul competitiilor

Eforturile de tip competitional - se pot realiza in lectii numai dupa ce se analizeaza

concursurile,tipurile si numarul acestora,precum si starturile la care participa sportivul pe parcusul
unui ciclu anular.

Chiar prin planificarea eforturilor de antrenament,modelate dupa cerintele nivelului celor

competitionale,de accea este necesar pe cat posibil,ca in cadrul lectiilor de antrenament sa se creze
un microclimat competitional care favorizeaza in mare masura cresterea capaaacitatii de efort prin
mobilizarea resurselor functionale.

2.1.3.Eforturile continue si fractionale

Intervalele de odihna pot fi pasive (repaus relativ,absenta activitatii motrice) si active (trecerea la o
activitate oarecare,deosebita de cea care a provcat oboseala)

16
Durata intervalului dintre aprtile efortului se stabileste ,in cazul unor metode diferite, in
conformitate cu orientarea preponderenta a actiunilor si cu legitatile dupa care se desfoasoara
procesele de refacere.

Sunt posibile trei tipuri de intervale:

Normal- intervalul,pana la partea urmatoare a efortului garanteaza refacerea completa a capacitatii

de lucru la nivelul initial

Incomplet- partea urmatoare a efortului se suprapune cu perioada in care unele functii sau intregul
organism nu sunt complet refacute,ceea ce,nu se va reflecta neaparat in reducerea parametrilor
externi ai eforturului.

Supracompensat - acel interval in care partea urmatoare a efortului se suprapune cu faza capacitatii
de lucru marite,ce survine cu urmare a legitatilor angrenarii,postactiunii efortului si desfasurari
fazelor proceselor de refacere.

2.1.4.Eforturile standard si variabile

Standard - acelas dupa parametrii sai externi,in fiecare moment al exercitiului

Variabil - care se modifica in timpul exercitiului

2.2.Oboseala si refacerea in antrenamentul sportiv

Oboseala este un stadiu psihic si fizic rezultat in urma eforturilor.Se manifesta printr-o discordanta a
functiilor oganismului si printr-o scadere in timp a performantei.

Oboseala este factorul determinat al progresului in antrenamentul sportiv,ea constituie factiorul

trofic hotarator in cresterea capacitatii de efort.

Oboseala este considerata ca factor stimulator al resurselor functionale ale organismului,care

determina limitele volumului de antrenament si participarea la concursuri;asigura eficienta adaptarii
cu succes in competitii.Oboseala asigura ruperea homeostaziei prin modificarea proceselor
biochimice,favorizand trecerea organismului la o noua stare de adaptare, superioara celei
antreioare.

Restabilirea (refacerea_ este considerata ca factor de optimizare a regimului de munca si al odihnei

in atrenamentul sportiv,tinandu-se seama de cel putin doua cerinte:

a)Corelarea eforturilor de antrenament si concurs la un nivel considerat optim care sa asiugere

perfectionarea componentelor antrenamentului si atingerea performantei planificate

b)Asigurarea conditiilor optime pentru realizarea adaptarii de lunga durta preantampinarea

fenomenelor de suprasolicitare a sistemelor functionare.

Calitati motrice Influenta asupra Neuro Incarcatura Durata refacerii

solicitate sistevegativ muscular
Viteza Redusa Mare Medie 24

17
Forta exploziva Medie Medie Medie 24-48
Forta maximala Mare Mare Mare 48
Rezistenta Maximala Medie Maximala 48-72
anaeroba
lactacida
Rezistenta Mare Medie Mare 48
anaeroba
alactacida
Rezistenta Maximala Redusa Mare 48-72
generala
Viteza de reactie Maximala Redusa Redusa 6
Indemanare Redusa Redusa Redusa 6

2.3.Supraantrenamentul

Despre suprasolicitare vorbim atunci cand activitatea sportivului

(antrenament,serviciu,facultate,scoala) depaseste capacitatea individuala.

Prin suprasolicitare apar schimbari importante in activitatea sistemului nervos central,manifestate

prin dereglari intre coordonarea proceselor de excitatie si inhibitie.Suprasolicitarea poate duce la
caderea intr-una din aceste stari extreme.israel a diferentiai doua tipuri:

- Bazedovoid (procese emotive minore)

-Addisnoid (procese de inhibitie marite)

2.3.1.Cauzele Suprasolicitari

Calitati motrice Influenta asupra Neuro muscular Incarcatura Durata refacerii

solicitate sistvegetativ
Viteza Redusa Mare Medie 24
Forta exploziva Medie Medie Medie 24-48
Forta maximala Mare Mare Mare 48
Rezistenta Maximala Medie Maximala 48-72
anaeroba
lactacida
Rezistenta Mare Medie Mare 48
anaeroba

18
Rezistenta Maximala Redusa Mare 48-72
generala
Viteza de reactie Maximala Redusa Redusa 6
Indemanare Redusa Redusa Redusa 6

2.3.2.Determinarea Suprasolicitarii
Simptone pshice Simptome de epuizare fizica Simptome somato-functionale
Excitabilitatea a).In coordonarea miscarilor Insomnii,inpetenta
Crescuta Cresterea incordarii musuclare(reparitia Pierdere ponderala
Recalcitranta, Unor mismusccari deja Tulburari ale
Indarnatnicie corectate),contracturi functiilor digestive
Tendinta spre instorie Musculare,retineri,nesiguranta Piederea laciditatii
Tulburari in ritmul muscarilor Transpiratie rapida
Sensibilitate
Nemultumire (critica crescuta fata de
Pentru nimicuri), Scaderea puterii de concentrare raniri si infectii
Incapatanare Scaderea capacitatii de diferentiere si de Scaderea
Tendinta de cearta Corectare capacitatii vitale
Sensibilitatae b).Pregatirea fizica Lungirea perioadei
Exccesiva la critica, Scaderea rezistentei,fortei,vitezei de revenire
Izolare de antrenor, Prelungirea timpului de refacere A pulsului
Colegi Pierderea vitezei de executie
Indiferenta crescuta c)Capacitatea de lupta
Lipsa de initiativa, Scaderea dorintei de lupta
Elan, Frica de competitii esec in situatii dificle
Neliniste interioar, (finis)
Depresiune, Lipsa de forta in competitii,tendinta
Melancolie, Crescuta de renuntare la lupta,renuntarea la
Nesiguranta, Linia tactica personala
Neincrederein fortele
Proprii

2.3.3.Inlaturarea suprasolicitarii
Antrenorul si sportivul trebuie sa fie consitenti de faptul ca acesta tulburari se pot inlatura cu
usurinta.Suprasolicitarile prelungite duc la dereglari patologice (dereglari ale ritmului
cardiac,epuizarea potentialului biologic de munca)si prin acestea la scaderea randamentului care cu
greu se va mai putea reface intr-o perioada de antrenament.
In clipa in care se constata simptomele supraantrenamentuluimtrebuye sa se reduca imediat
efortul,indiferent de cauzele care l-au generat si sa se utilizeze mijloace de stimulare a refacerii
(odihna activa,masaje,bai,alimentatie bogata in vitamane).
Normele de control si competitiile se mor inlatura din program.
Odihna absoluta este contraindicata,deoarece oprirea brusca a efortului poate duce la alte tulburari
O data cu disparitia simptomelor supraantrenamentului,antrenamentul se reia,crecand volumul
efortului si mai tarziu intensitatea solicitarii.Inainte de toate este necesar sa se escopera cauzele
care au generat aparitia si sa se inlature aceste cauze.
In asemnea cazuri trebuie refacut planul de antrenament si schimbat continutul acestuia (relatia
dintre volum si intensitate,microcicluri).Cazurile mai grave au nevoie de tratament
medical,fizioterapeutic,balneoterapeutic.

19
 CAP III

Bibliografie

20
 Bibliografie

Alex,N. Antrenamentul sportiv modern,Ed. Editis,

Bucuresti 1993

Antohi,L.,Antohi,N. Fotbalul modern de la antrenamnt la joc,Ed

Fundatiei Chemarea,Iasi,1998

Balint,Gh,Panait,C. Fotbal pentru toti,Ed.Egal,Bacau,200

Marimea efortului

21