Alkindi Carte introductivă în arta demonstraţiei logice]

[Capitol] despre faptul că înţelepţii spun că lumea este fie veche,

fie nouă2
Dacă prin vechi ei înţeleg lungimea timpului, atunci este adevărat ceea ce spun. Dacă însă ei înţeleg că <lumea>
nu a încetat să fie stabilă în identitatea sa <cu sine>, singura prin care ea este, atunci nu este adevărat. Căci
lumea nu este stabilă în identitate <cu sine> într-o singură dispoziţie, într-o clipă. Atunci, în mult mai mică
măsură a zăbovit în felul în care ea tocmai este. Insă, prin ceea ce înţelepţii numesc lume, ei nu înţeleg decât
lumea corporală, care cuprinde două specii, adică aceea cerească şi aceea naturală. Există însă două specii ale
corpurilor care se găsesc sub cercul lunii. Unele dintre ele sunt elementele care generează, iar altele sunt
singularele generate. Cele generate sunt într-adevăr supuse generării şi corupţiei, pe când elementele care gene-
rează se află întotdeauna în diversitate şi alteritate. Acest lucru este evident pentru cercetătorii naturii. Corpurile
celeste se află întotdeauna în mişcare şi în schimbare după distanţe. Aşadar, unde va fi stabilitatea <lumii>
potrivit cu o singură dispunere?
Dacă însă ei înţeleg prin stabilitate forma şi figura sferică care există în fiecare moment, să ştie atunci că figura
sferică şi mişcarea circulară nu se află într-un corp întrucât este corp, nici nu sunt constituente ale esenţei sale.
Dar ele sunt două forme perfective, <provenite> din proiectul celui care proiectează, după cum am arătat noi în
scrisoarea Despre materie şi formă*. Căci nici o formă care se găseşte în cel format din proiectul celui care
proiectează nu este stabilă în ceea ce priveşte identitatea şi nici nu <are> fiinţă eternă. Prin urmare <lu-mea> nu
este stabilă în privinţa identităţii şi nu este eternă decât prin forma care o constituie.
Să ştii însă că ceea ce păstrează în fiinţă lumea în această formă este viteza mişcării cereşti circulare. însă
motorul cerului este diferit de cer. Aşadar, mişcarea cerului nu va afla repaos decât în clipă4, precum este
63
CARTE INTRODUCTIVA
scris: că ziua judecăţii va fi în clipă, sau dacă se poate spune mai puţin. Să ştii însă că dacă cerul şi-ar înceta
mişcarea de revoluţie, planetele ar înceta din cursul lor, stelele ar înceta să răsară şi să apună, iar forma şi
existenţa lumii ar fi distrusă şi s-ar face ziua marii judecăţi. Acest lucru trebuie să se întâmple, fără nici o
îndoială. Căci, dacă a fost sortit ca timpul să fie finit, tot ceea ce este posibil este necesar să se împlinească 5. Dar
este posibil ca cerul să-şi înceteze mişcarea de revoluţie, căci lucrul care îl mişcă poate să facă în aşa fel încât să
înceteze, ceea ce pentru el este mai uşor. Căci lui îi aparţine puterea de a-1 determina la ceea ce el dorise.
65