STRUCTURAREA MATERIALULUI:

A. Repararea şi consolidarea structurilor din oţel (rezumat)

- Reparaţii
- Consolidări
B. Prezentarea reabilitării unei structuri metalice
- Proiectul unei hale de intretinere folosit cu unele modificari pentru o turnătorie nu a
corespuns
• defecte aparute datorită priectării -
 A. REPARAREA ŞI CONSOLIDAREA STRUCTURILOR DIN
OŢEL
Principii de bază
Îmbunătăţirea performanţelor structurilor din oţel existente poate fi realizată aplicând unul
sau mai multe din principiile următoare.
- Îndepartarea sau diminuarea neregularităţilor în plan şi elevaţie a structurilor. Structurile
existente pot conţine una sau mai multe neregularităţi structurale (de exemplu : niveluri flexibile,
rigiditate la torsiune care variază de la un nivel la altul) care conduc la performanţe structurale
slabe.
- Mărirea rigidităţii de ansamblu a structurii cu scopul de a diminua deplasările laterale
care pot genera incursiuni în domeniul inelastic, cu depăşirea rotirilor plastice admisibile ale
zonelor si barelor potenţiale plastice. Mărirea rigidităţii va conduce la reducerea efectului
acţiunii seismice asupra elementelor structurii.
- Mărirea ductilităţii elementelor şi ansamblului structural în vederea micşorării acţiunii
seismice prin disiparea acesteia, prin incursiuni în domeniul inelastic a zonelor şi barelor
potenţial plastice.
- Reducerea masei structurii are ca efect micşorarea acţiunii seismice (forţele seismice
preluate de structură sunt proporţionale cu acceleraţia mişcării seismice şi cu masa construcţiei),
micşorarea deplasărilor laterale şi implicit a deteriorărilor provocate de acestea. Exemple de
reducere a masei construcţiei pot fi : înlocuirea închiderilor şi a pereţilor despărţitori cu greutate
mare, cu sisteme uşoare (sticlă, gips carton, panouri tristrat), demolarea unuia sau mai multor
etaje.
- Introducerea de izolatori şi amortizori seismici care au rolul de a diminua acţiunea
seismică ce se aplică structurii nu face obiectul prezentului normativ.

Tipuri de intervenţie

Intervenţiile asupra construcţiilor cu structura din oţel sunt necesare când acestea nu mai
îndeplinesc exigenţele de rezistenţă şi stabilitate.
Intervenţiile se pot grupa, funcţie de amploarea acestora, astfel :
- Reabilitările care constau în totalitatea intervenţiilor necesare aducerii construcţiei la
parametrii ceruţi de beneficiar cu respectarea condiţiilor de siguranţă prevăzute de lege ;
- Reparaţiile care constau în intervenţii prin care performanţele structurii sunt readuse la
parametrii iniţiali ;
- Consolidările care constau în intervenţii prin care sunt mărite performanţele structurii
faţă de cele avute iniţial.

REPARAŢII
Aspecte generale

Reparaţiile sunt intervenţii care se aplică numai elementelor care şi-au pierdut o parte din
performanţe prin apariţia unor defecte.
Reparaţiile sunt funcţie de natura solicitării din bare sau îmbinari cât şi de natura
defectului depistat.
 La alegerea soluţieiiei de interven
intervenţie se va avea în vedere următoarele
toarele :
- stabilirea cauzei care a podus defectul ;
- descărcarea parţialăă de eforturi a elementului înainte de a se face intervenţia
interven (îndepărtarea
încărcărilor
rilor variabile şii cvasipermanente, introducerea de reazeme intermediare active) ;
- menţinerea poziţieiiei centrului de greutate şi a axialităţii barei ;
- stabilirea proprietăţilor
ăţilor fizico
fizico-mecanice şi sudabilităţii oţeluluii (materialului de bază).
baz

Mijloace generale de reparare

Repararea (şii consolidarea) elementelor din oţel

o şii a prinderilor acestora se poate efectua
utilizând ca mijloace de realizare sudarea sau prinderile cu şuruburi.

Mijloace de realizare a reparatiilor

reparati :
• Sudarea - este procedeul de îmbinare cel mai utilizat în prezent la alcătuirea
alc structurilor
metalice ale construcţiilor civile şi industriale.

Recomandări privind forma cordoanelor de sudură la prinderi de colţ

• Prinderea cu şuruburi
uruburi - Realizarea primelor construcţii
ii metalice s-a
s bazat ca procedeu
de îmbinare pe utilizarea niturilor. Îmbinările
Îmbin cu şuruburi
uruburi reprezint
reprezintă o alternativă la
sudură, impunându-se se datorită
datorit avantajelor pe care le prezinta şi anume o tehnologie
relativ simplă de execuţie
execu şi posibilitatea execuţiei îmbinărilor
rilor pe timp friguros.

Procedee generale de reparare a elementelor structurale

• Repararea fisurilor prin sudare - Reparaţiile iile realizate prin sudură
sudur refac fie îmbinările
dintre elemente, fie continuitatea materialului fisurat.
• Înlocuirea materialului degradat - Metoda este utilizată în cazul în care anumite bare,
elemente de dimensiuni reduse, sau porţiuni
por iuni din elementele structurale au fost avariate ca
urmare a pierderii stabilităţii
stabilit locale sau generale, precum şi în cazul degradării
elementelor ca urmare a unor accidente sau interven
intervenţii
ii iresponsabile.
• Eclisarea - Prin această
aceast metodă de reparare se urmăreşte te refacerea continuităţii
continuit între
două părţii ale aceluiaş
aceluiaşi element, a căror legătură a fost întreruptă total sau parţial, ca
urmare a apariţiei
iei unei fisuri sau rupturi. Eclisarea constă constă în aplicarea, peste zona
cedată,, a unor platbande având secsecţiunea
iunea mai mare cu cca 25% faţă de cea a elementului
întrerupt. Prinderea ecliselor de materialul de bază baz se poate realiza cu c sudură sau cu
uruburi. Înaintea eclisării
şuruburi. eclisării este obligatorie prelucrarea zonei defecte, pe de o parte pentru
a se stopa avansarea defectului, iar pe de alta pentru a se putea aplica eclisele.
• Îndreptarea elementelor deformate - Metoda se aplică elementelor care au suferit
deformaţiiii permanente (în( domeniul plastic)) din cauze diverse, precum procedeele de
 sudare greşite, transport sau depozitare necorespunzătoare, montaj defectuos, loviri
accidentale, acţiuni voite de utilizare a elementelor structurale drept reazeme pentru
ridicarea sau tragerea unor greutăţi, etc.
Modalităţile prin care se poate interveni în aceste situaţii sunt îndreptarea la rece şi la
cald, prin spănuire sau presare, ambele procedee având dezavantajul că introduc în
element tensiuni remanente. În aceată situaţie, este mult mai convenabil ca elementul să
fie lăsat deformat de câte ori acest lucru este posibil, sau în caz contrar să se repare prin
metoda înlocuirii de material.

a) potcoave pentru îndreptări locale b) juguri pentru îndreptări de amploare

Dispozitive pentru îndreptarea deformaţiilor la rece

CONSOLIDĂRI
Aspecte generale

Consolidările sunt intervenţii care se aplică elementelor, prinderilor acestora şi

structurilor de rezistenţă, care necesită sporirea capacităţii de rezistenţă, cerută în general de
condiţii noi, mai severe decât cele avute în vedere la proiectarea şi executarea structurii, dar şi
din motive de întreţinere defectuoasă care au condus la pierderi de material (ex. ruginire, diferite
improvizaţii).
Reparaţiile sunt funcţie de natura solicitării din bare sau îmbinari cât şi de natura
defectului depistat.
La alegerea soluţiei de intervenţie se va avea în vedere următoarele :
- stabilirea cauzei care a podus defectul ;
- descărcarea parţială de eforturi a elementului înainte de a se face intervenţia (îndepărtarea
încărcărilor variabile şi cvasipermanente, introducerea de reazeme intermediare active) ;
- menţinerea poziţiei centrului de greutate şi a axialităţii barei ;
- stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice şi sudabilităţii oţelului (materialului de bază).

Mijloace generale de consolidare

Consolidarea elementelor din oţel şi a prinderilor acestora se poate efectua utilizând ca
mijloace de realizare sudarea sau prinderea cu şuruburi care au fost prezentate la reparatii.
 Metode de consolidare a elementelor

• Consolidarea secţiunilor prin adăugare de material - Metoda constă în adăugarea de

platbande, profile sau subansamble aplicate pe toată lungimea sau pe o porţiune a
elementului care trebuie consolidat. Mărirea secţiunii prin adăugarea de material este o
metodă simplă, care poate fi aplicată majorităţii elementelor structurale, însă din motive
financiare este recomandabilă doar dacă este necesară aplicarea pe porţiuni restrânse, la
un număr redus de elemente.

a) Solutii recomandate b) Solutii nerecomandate

Soluţii pentru consolidarea stâlpilor realizaţi din laminate

a) cu bare pătrate b) cu bare rotunde c) cu platbande

Soluţii de consolidare pentru talpa întinsă a fermelor

a) cu profile b) cu platbande

Soluţie de consolidare a diagonalelor întinse ale Soluţii pentru consolidarea tălpilor comprimate ale fermelor
fermelor
3- zona consolidată a) cu profile b) cu platbande

Soluţii pentru
ntru consolidarea diagonalelor şi montantilor comprimaţi ai fermelor

• Schimbarea schemei statice a elementelor - Prin schimbarea schemei statice st se

urmăreştete redistribuirea eforturilor în elementele structurale existente şi transferul
surplusului de efort asupra unor elemente nou introduse în sistem. Aplicarea metodei
poate consta fie în schimbarea gradului de nedeterminare
nedeterminare al structurilor existente, prin
transformarea celor static determinate în structuri static nedeterminate sau prin mărirea
m
gradului de nedeterminare a elementelor static nedeterminate prin introducerea unor
reazeme suplimentare, crearea de legături
leg corespunzătoare,
toare, introducerea unor bare noi în
structurile triangulate, etc.

Contrafise pentru rezemarea panelor

a) grinzi cu zăbrele b) grinzi cu macaz

Soluţii pentru realizarea continuităţii grinzilor

a) grinda simplu rezemată

b) grinda continuă

Transformarea grinzilor cu zăbrele în grinzi cu macaz

Grinzi simplu rezemate şi continue consolidate cu tirant pretensionat

Consolidarea cadrelor cu tirant pretensionat

a) consolidare păstrând gabaritul grinzii iniţiale

b) consolidare cu mărirea gabaritului iniţial

Suplimentarea barelor ce alcătuiesc sisteme triangulate

• Descărcarea elementelor prin sprijinire - Metoda constă în transferul încărcărilor
asupra unor elemente noi, care să le preia integral încărcările. În funcţie de
particularităţile construcţiei şi de natura efortului care trebuie preluat, scoaterea de sub
efort a unui element ce urmează a fi înlocuit se poate realiza în diverse moduri.

Grindă de susţinere pentru înlocuirea unei diagonale

Descărcarea provizorie a stălpilor şi fundaţiilor

• Consolidarea elementelor metalice cu beton - Metoda de consolidare constă în

umplerea cu beton sau înglobarea în beton a elemetelor verticale sau uşor înclinate,
aplicându-se în special stâlpilor. Prin aplicarea metodei se obţine mărirea capacităţii de
rezistenţă şi rigidităţii elementului consolidat. Cămăşuirea stâlpilor metalici se realizează
prin îmbrăcarea acestora în beton armat.
 a) stâlpi înglobaţi în beton b) stâlpi umpluţi cu beton

Protejarea şi consolidarea stâlpilor metalici

• Îmbunataţirea comportării elementelor la pierderea stabilităţii generale - Metoda

constă fie în prevederea de legături care reduc lungimile de flambaj ale elementelor
comprimate, încovoiate sau comprimate şi încovoiate, fie în modificarea secţiunii
elementelor comprimate, încovoiate sau comprimate şi încovoiate astfel încât să se
comporte mai bine la stabilitate generală. Prin utilizarea metodei se obţine îmbunătăţirea
rigidităţii întregii structuri.

Consolidarea stâlpilor unei hale

• Îmbunataţirea comportării elementelor la pierderea stabilităţii locale prin

rigidizarea pereţilor - Metoda este utilizată pentru îmbunătăţirea comportării la
stabilitate locală a pereţilor elementelor metalice. Pereţii elementelor care fac parte din
clasa 4 de secţiuni sunt proiectaţi ţinându-se cont de zona activă a acestora care poate
prelua încărcările în situaţia în care restul pereţilor au voalat. La halele construite din
table groase şi profile laminate la cald voalarea nu este acceptată.

1- rigidizare
Rigidizarea inimii unui cadru
 Metode de consolidare a ansamblurilor structurale
Structurile clădirilor industriale necesită consolidări în următoarele situaţii :
- este necesară extinderea lor ;
- s-au schimbat condiţiile de solicitare avute în vedere la proiectare ;
- construcţia nu se comportă bine în exploatare.

• Extinderea structurilor - Reabilitarea halelor industriale poate necesita extinderi pe

oricare dintre cele trei direcţii. Extinderile pot să fi fost luate sau nu în consideraţie la
proiectarea iniţială a halei.

1-hala veche; 2-stâlpi; 3- grinzile podurilor rulante; 4- fermă;

5- fundaţie veche; 6-fundaţie nouă.
Extindere pe verticală

• Utilizarea conlucrării spaţiale - Conlucrarea reprezintă proporţia în care elementele

componente ale oricărei structuri se încarcă în funcţie de rigidităţile proprii şi de
legăturile pe care le au între ele. Sistemele constructive ale clădirilor industriale au fost
proiectate până în anii ’70 pe modele plane, dezvoltate pe cele două direcţii ale halei.
Cele două sisteme plane erau alcătuite din cadre transversale încastrate la bază şi cadre
longitudinale contravântuite vertical. Conlucrarea spaţială a cadrelor transversale are loc
prin intermediul a două subansamble : acoperişul contravântuit şi ansamblul grinzilor de
rulare. În urma considerării conlucrării cadrelor la aceste niveluri se constată reduceri
importante ale eforturilor aferente unui cadru transversal calculat pe modelul plan.
 a-schema fermei ;b-plan ;c- contravântuire longitudinală ;
1-ferme ;2-ferme consolidate ; 3-stâlpi marginali ;4-stâlpi centrali ;
5-căi de rulare monorai; 6-bare existente ; 7- bare introduse
Exemplu al aplicării metodei conlucrării spaţiale

• Exploatarea rezervelor plastice ale structurii - Existenţa rezervelor plastice de

rezistenţă ale structurilor static nedeterminate poate fi exploatată dacă se acceptă
incursiunile în domeniul inelastic în anumite zone ale elementelor. Prin formarea
articulaţiilor plastice are loc o modificare a schemei statice soldată cu redistribuirea
eforturilor în structură.
B. PREZENTAREA REABILITĂRII UNEI STRUCTURI
METALICE

Proiectul unei hale de intretinere folosit cu unele modificari pentru o

turnătorie nu a corespuns
- defectele aparute datorită priectării -
Alcătuirea construcţiei

Construcţia metalică ste alcatuită dintr-o hală cu deschiderea de 24 m , travee de

7.5 m si o anexă cu deschiderea de 6 m. Stîlpii halei sunt încastraţi în fundaţii, iar fermele
acoperişului au legaturi rigide cu stîlpii. Anexa are stîlpii încastraţi în fundaţii si
acoperisul este susţinut de grinzi înclinate legate rigid de stîlpii halei si articulat de
ceilalţi stîlpi. În hală se află un pod rulant cu o capacitate de 8 tf. Căile grinzilor pe care
circulă podul rulant sunt metalice de tip macaz cu talpa superioară un NP140, iar talpa
inferioară si montanţii sunt alcătuiţi din corniere. În proiectul iniţial aceste grinzi sunt
considerate simplu rezemate pe o singură deschidere, aici, insă, pe reazeme, profilele
dublu T sunt eclisate pe intreaga înaltime a inimii profilului. Grinzile de franare
orizontale, aşezate la nivelul tălpilor superioare ale căilor de rulare ale podului sunt cu
zăbrele cu o talpă dintru-un profil U. În sens longitudinal, sub grinzile macaz, între doi
stîlpi de la capetele halei, este prevazut câte un portal. Învelitoarea halei şi a anexei este
din tablă ondulata aşezată pe pane metalice.

Planul constructiei
Defectele apărute în explatare

După un timp de expolatare au început să aparaă unele defecte la grinzile tip

macaz şi la grinzile de frânare. Au început să apară fisuri în inima profilelor dublu T spre
reazeme, unde tălpile inferioare ale profilelor sunt tăiate şi in zonele de prindere ale
montanţilor. La grinzile de frânare au început să se producă fisuri la unele zăbrele ale
grinzilor in zonele de prindere de talpa superioară a profilelor dublu T şi ruperi la
diagonalele prinse cu nituri de gusee.
Podul rulant, care are grinzile tip cheson, circulă cu viteza redusă, are un mers
neregulat cu balansuri, înţepeniri, se produc şocuri, datorită , în mare măsură,
deformaţiilor laterale ale grinzilor macaz. În timpul mersului podului rulant, geamurile
ferestrelor halei vibrează puternic şi se sparg, elementele structurii peretilor fiind prinse
direct de talpa grinzii de frânare.

Secţiune transversală

Grinda de frânare
 Amplasarea portalului

Fisurarea inimii grinzi în zona de reazem

Cauzele defectelor

Grinzile tip macaz nu sunt indicate pentru sustinerea căilor podurilor

rulante cu capacitate de ridicare mare, îndeosebi când grinzile sunt continui sau au o
oarecare continuitate. La data proiectării se folosea sudarea, aici construcţia grinzii a fost
 nituită, ceea ce a introdus slăbiri cu concentrările de eforturi respetive. Prinderea tălpi
inferioare de talpa superioară direct de inima profilului dublu T cu nituri a introdus în
zona prinderilor spre reazeme slăbiri si concentrări de eforturi. Chiar la un mers normal al
podului rulant, la grinzile macaz apar eforturi variabile şi chiar alternante, cu atât mai
mari când grinzile care susţin căile au o oarecare continuitate. Concentrările de eforturi
din slăbirea cu prinderea cu nituri si din tăierea tălpilor au creat condiţii defavorabile
comportării la oboseală a construcţiei grinzilor. Acestea au fost amplificare de mersul
neregulat al podului rulant, de înţepeniri şi şocuri.
Grinda de frânare cu zăbrele, datorită solicitărilor orizontale mari produse de
podul rulant, s-a deteriorat, prinderile cu nituri ale zăbrelelor spre talpa superioară a
profilului dublu T s-au slăbit si multe s-au rupt. În această situaţie rezemarea pe stâlpi a
grinzii macaz se răsucea, talpa superioară a grinzii macaz căpăta deformaţii laterale, pe
care grinda de frânare nu le mai putea împiedica şi circulaţia podului rulant se face şi mai
greu. Închiderea metalica a peretilor, prinsă de talpa grinzii de frânare, oscilează si
vibrează puternic. Podul rulant cu roţile, ale căror bandaje sunt uzate mult, a ajuns în
situaţia de a nu mai putea fi folosit.
Defectele şi avariile produse sunt, în primul rând, datorate proiectului care a servit
la executarea halei.

Solutii de remediere propuse si executate

După examinarea construcţiei, a grinzilor macaz, de frânare şi a degradărilor, s-a

stabilit că este posibil, cu unele remedieri, să se mentină construcţia grinzilor macaz,
transformadu-le in grinzi cu o continuitate sigură. S-a propus introducerea de contrafişe la fiecare
stâlp şi diagonale în panourile centrale ale grinzilor macaz.

Completarea grinzilor macaz şi realizarea continuitaţii

 Prin această modificare, capacitatea de rezistenţă a grinzilor macaz s-a mărit
remarcabil. Defectele locale au fost remediate prin sudură. Grinzile de frânare au fost,
deasemenea, modificate. S-a păstrat grinda cu zăbrele, iar tabla striată care era asezată peste
zăbrele a fost sudată de acestea, de talpa profilului U şi de talpa profilului dublu T, devenind
astfel o grindă cu inima plină, cu o capacitate de rezistenţă mai mare.

Consolidarea grinzii de frânare

S-a modificat prinderea structurii peretelui, adoptându-se o prindere elastică, spre

a se înlătura transmiterea vibraţiilor grinzii pe care era asezată calea podului rulant.
S-a facut, de asemenea, şi o reparaţie capitală a podului rulant, care a fost readus
la o stare normală de funcţionare. Întreg ansamblul, grinda verticală care sustinea calea podului
rulant şi grinda de frânare orizontală, cu talpa profilului U, care susţine si acum inchiderea
peretelui, însă elastic, nu mai avea deplasări si rotiri, inchiderile metalice nu mai aveau vibraţii.
La punerea în funcţiune a podului rulant reparat, acesta avea un mers normal si
geamurile ferestrelor nu mai produceau zgomote.

BIBLIOGRAFIE :
• P100-3 / Cod de evaluare si proiectare a lucrărilor de consolidare la clădiri existente,
vulnerabile seismic
• Talpoşi Atanasie - Curs – R.C.S.M.
• Popescu Victor – Constructii metalice
• Popescu Victor – Constructii metalice industrial