Aparate de reazem

1. Generalități
Aparatele de reazem sunt dispozitivele care fac legătura între
suprastructura şi infrastructura unui pod. Ele au rolul de a prelua forţele verticale
şi orizontale provenind de la suprastructură şi de a le transmite elementelor de
infrastructură (culee şi pile) sub formă de reacţiuni. În acelaşi timp, aparatele de
reazem trebuie să permită deplasări şi rotiri ale suprastructurii pe infrastructură,
corespunzător schemei statice utilizate în calcul, deoarece în caz contrar pot fi
induse în structura podului eforturi mai mari decât cele considerate în faza de
proiectare, care pot duce la depăşirea capacităţii portante a unora dintre
elementele structurale.
În funcţie de gradele de liberatate asigurate pentru suprastructură,
aparatele de reazem sunt:
- aparate de reazem fixe (Fig. 4.1a), care asigură numai rotirea suprastructurii în
plan vertical, ele preluând forţe orizontale dirijate după orice direcţie şi forţe
verticale;
- aparate de reazem mobile pe o direcţie (Fig. 4.1b), care asigură translaţia
suprastructurii după direcţia respectivă, preluând forţe orizontale de pe direcţia
perpendiculară pe direcţia de mişcare şi forţe verticale. Aceste aparate asigură de
asemenea şi rotiri ale suprastructurii în plan vertical;
- aparate de reazem mobile pe orice direcţie, care asigură translaţii după orice
direcţie în plan şi rotiri în plan vertical, preluând numai forţele verticale.

Exsită însă şi aparate speciale de reazem care permit translaţii după

orice direcţie în plan, dar şi rotiri în orice plan vertical şi în plan orizontal.

2. Dispunerea aparatelor de reazem

Dispunerea aparatelor de reazem în cazul unei structuri de pod depinde de
schema statică a suprastructurii, de numărul şi mărimea deschiderilor şi de
lăţimea suprastructurii.
În cazul podurilor cu grinzi simplu rezemate cu o singură deschidere,
având lăţime mică şi numai două grinzi principale în secţiune transversală,
dispunerea aparatelor de reazem se face ca în figura 4.2a. Dacă lăţimea este mică,
dar există mai multe grinzi în secţiune transversală, aparatele de reazem se
dispun ca în figura 4.2b.
 Fig. 4.2 Dispunerea aparatelor de reazem la poduri cu o singură deschidere și
suprastructură de lățime mică

Dacă suprastructura podului are lăţime mare, deplasările pe direcţie

transversală sunt semnificative şi trebuie prevăzute aparate de reazem care să
asigure atât translaţii în sens longitudinal, cât şi în sens transversal. În plus, la
podurile cu suprastructuri late, rotirile suprastructurii în plan vertical sunt de
asemenea importante, fapt pentru care aparatele de reazem trebuie să permită şi
aceste rotiri (Fig. 4.3a şi b).

Simbolurile AF, AM din figurile de mai sus reprezintă aparate de reazem

fixe, respectiv mobile, iar săgeţile indică direcţia şi sensul gradelor de libertate.
În cazul podurilor cu mai multe deschideri, dispunerea aparatelor de reazem se
face conform precizărilor de mai sus, dar având în vedere şi alte cerinţe de ordin
tehnic şi economic cum ar fi: realizarea unui număr minim de rosturi de dilataţie
pe lungimea podului, apariţia unor deplasări cât mai reduse la nivelul rosturilor
de dilataţie şi reducerea solicitărilor în elementele de infrastructură. De exemplu,
în cazul pilelor cu înălţimi mari sau a căror fundaţie se execută în terenuri slabe,
se va evita dispunerea aparatelor de reazem fixe, care ar conduce la apariţia unor
forţe orizontale mari şi respectiv a unor momente mari la baza pilei.
La podurile amplasate în declivitate, aparatele de reazem fixe se dispun la
baza declivităţii, iar la podurile de cale ferată simplă la care circulaţia
sedesfăşoară cu predponderenţă într-un singur sens, aparatele de reazem se vor
dispune astfel încât circulaţia să se facă de la reazemele mobile către cele fixe.
 Există situaţii în cazul podurilor cu mai multe deschideri în care rezemarea
pe pile se face oblic din anumite motive. Pot apărea astfel momente de torsiune
semnificative pentru suprastructură şi în aceste situaţii se recomandă dispunerea
unor aparate de reazem care să asigure rotirea suprastructurii în sens transversal
(Fig. 4.4).

În figura 4.4 cu L au fost notate aparatele de reazem fixe care blochează

translaţiile după toate axele şi permit rotiri numai în sens transversal şi în plan
orizontal, iar cu L1 aparate de reazem fixe care permit translaţia în lungul podului
şi aceleaşi rotiri ca aparatele notate cu L. Unghiul θtr este cel cu care
suprastructura se roteşte în sens transversal datorită momentelor de torsiune.

3. Tipuri de aparate de reazem

Aparatele de reazem se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
- După materialul din care sunt executate:
 Din oțel
 Din elastomeri(exemplu: neopren,)
 Aparate de reazem mixte(din oțel și alt material
nemetalic)
- După modul de lucru:
 Fixe(tangențiale, cu balancier, speciale)
 Mobile(tangențiale, cu penduli)
4.