1.

mintea conştientă:
- sthula – dimensiunea grosieră
- jagrat – starea de veghe
- gândirea superficială şi percepţia lumii exterioare
2. mintea subconştientă:
- suksma – simensiunea subtilă
- svapna – starea de vis
- memoria individuală
- samskara – tendinţe mentale
3. mintea inconştientă:
- karana – dimensiunea cauzală
- susupti – starea de somn profund fără vise
- samskara şi memoria cosmică colectivă
Aceste domenii cuprind aspectele instinctiv, intelectual, psihic şi intuitiv ale
omului. Scopul yogăi este înaintarea de la conştient la subconştient, şi de la acesta
la inconştient.
Vyasa a împărţit şi clasificat mintea subconştientă şi inconştientă în 7 aspecte:
1. Samskara (amprente mentale) inhibate provocate de reprimarea individuală
2. Samskara care determină o persoană să acţioneze într-un anumit mod. Aceste
amintiri pot fi prenatale să să determine acţiuni, boli, talente, etc. Acesta
constituie aspectul ereditar al omului.
3. Date neexprimate şi amintiri latente ale unor evenimente din trecut. Acestea
sint ascunse şi depozitate în inconştientul colectiv aflat dincolo de limitările fireşti
ale conştiinţei individuale.
4. Reflexe instinctive care controlează funcţionarea vegetativă a corpului fizic şi
pranic. Nu învăţăm sp digerăm hrana, capacitatea aceasta este pre-programată în
mintea individuală.
5. Prana. Mintea însăşi, indiferent cât de subtilă sau de grosieră, este alcătuită din
prana. Tot prana este mijlocul prin care mintea înfăptuieşte acţiuni conforme cu
gândirea.
6. Fluctuaţii înnăscute ale minţii. Prin însăşi natura ei, mintea este destinată
schimbării odată cu ritmurile cosmice.
7. Puteri psihice. Anumite puteri ,,supranaturale” tind să-şi facă loc în domeniul
minţii inconştiente colective sau cosmice.
Această listă dă o indicaţie despre scopul şi natura minţii. Aceste aspecte se
manifestă progresiv pe calea yoga.

Cele 5 modificări ale minţii (vrttis-uri) sint:

1. cunoaşterea corectă
2. cunoaşterea greşită
3. imaginaţia
4. somnul
5. memoria

Scopul yogăi nu este altul decât distrugerea formelor de manifestare ale

conştiinţei. Aşa cum aurul bijuteriilor este topit şi revine la forma sa initială de
aur fără formă. Mintea sau conştiinţa trebuie privată de toate formele a.î.
conştiinţa să rămână fără nume şi fără formă, acesta este scopul final al yogăi.
Cele 5 modificări alcătuiesc conştiinţa minţii şi formează cele 3 dimensiuni ale
conştiinţei individuale, în aceste 5 modificări este inclusă orice stare mentală:
visul, veghe, privitul, vorbitul, atingerea, lovirea, plânsul, simţirea, emoţia,
acţiunea, sentimentul, adică totul.
Nota 1:In fata milioanelor de cercetatori(in lume sunt 40 milioane de practicanti
Yoga si 960 de traduceri ale Yoga Sutra in toate limbile de pe Terra) se afla
acest text al lui Patanjali:OM/atha yoga anu shasanam ; Asa cum in fata
aceluiasi peisaj milioane de oameni vad milioane de lucruri diferite(din cauza
credintelor inoculate,teoriilor,modelelor asupra realitatii,a conditionarii ori a
programarii conceptuale-"conceptia comanda perceptia") sau din cauza
experientelor placute ori dureroase intalnite in cursul vietii (traume),tot astfel
se petrec lucrurile si cu descifrarea semnificatiei textului lui Patanjali.Pentru a
traduce textul lui Patanjali nu ne este de folos doar un expert in limba
sanskrita,care s-ar rezuma doar la insiruirea semnificatiilor termenilor din
dictionarele de azi,fara legatura cu mesajul din Yoga Sutra. De curand am
corectat o carte de electronica tradusa din lb.engleza de un filolog in care unda
purtatoare("carrier wave") care putea fi modulata in frecventa si amplitudine,
devenea in traducere un "caraus" iar alteori un "hamal", iar conceptul de
modulare in frecventa si amplitudine devenea imposibil de inteles. Am facut
referire la corectarea unei carti de electronica tradusa din lb.engleza,fiindca in
Yoga Sutra chiar se vorbeste despre impulsuri cerebrale si despre unde
modulate(vrittis) care sunt clasificate dupa caracteristici si sursa de generare
sau de procesare in:impulsuri exterioare,interioare,mixte(realizate
din superpozitia primelor doua),autonome (generate de creierul reptilian) si in
impulsuri stocate la diferite nivele de subtilitate(smriti,samskaras). Azi, ca si
in trecut,fiecare domeniu stiintific si tehnologic de varf s-a insularizat(fizica
cuantica,astrofizica, tehnologia telecomunicatiilor,tehnologia informatiilor..)
prin elaborarea unui limbaj specializat pe care filologii nu-l mai pot
intelege(chiar folosind dictionare de specialitate),fiind necesari expertii in
interpretare,care au pregatire de experti profesionisti si au capacitati de
interpretare,de traducere analogica(metaforica) sau de popularizare.
Multumesc si pe aceasta cale tuturor acelora care au contribuit la aparitia
acestei lucrari care a beneficiat de experienta unor traducatori practicanti ai
Yoga(Sergiu Al-George,care mi-a calauzit primii pasi in lb.sanskrita si a tradus
textele fundamentale ale Samkhya Darshana,care stau la baza sistemului de
reintegrare expus de Patanjali
in Yoga Sutra; Gerard Blitz- fostul presedinte al Federatiei Europene de Yoga-
prin corespondenta legata de traducerea Yoga Sutra,ce mi-a fost pusa la
dispozitie de prietenul meu,cercetatorul roman Romulus Cheveresan), a unor
experti in interpretarea stiintei si tehnologiei transei (Mircea
Eliade,I.Culianu),a unor experti profesionisti in Yoga (Swami Dhirendra
Brahmachari,conducatorul Mantalaya Ashram din Kashmir si fostul consilier
al premierului Indiei,d-na Indhira Gandhi) si a unor experti simbolici(Henri
Coanda mi-a atras atentia ca in Yoga Sutra este consemnata calea catre
cunoasterea si tehnologia civilizatiei precedente de pe Terra si calea catre
stiinta si tehnologia civilizatiilor avansate din univers). Acum sa vedem la ce
se refera Patanjali in prima sutra
ce joaca rol de titlu: OM(AUM);Acum si aici(atha), Yoga este
desfasurata(shasanam) secvential sub forma unui sir de unitatii (anu)
Yoga la care se refera Patanjali este obiectivul strategic al practicii(Patanjali
mai apeleaza si cu alte ocazii la termeni militari:sadhana). Patanjali
desemneaza prin yoga: starea unificata,centrata,aliniata,situata "acum si
aici",dincolo de timp si spatiu;vedeti YS 4.33; Trecerea de la starea infasurata
(atemporala,sincronica, holografica, indescriptibila) la starea desfasurata
(temporala,diacronica, localizata,descriptibila) conduce la tranzitia de la
simultaneitate la secventialitate,de la continuu la discontinuu;asa se ajunge la
desfasurarea sub forma de cuante(anu;ksama) a conditiilor si a regulilor care
trebuie indeplinite simultan pentru a realiza reinfasurarea constienta sau
Kaivalyam(Izolarea;Eliberarea); conditiile si regulile apartin "caii de unificare
cu opt ramuri(asht anga yoga)" sau stiintei si tehnologiei centrarii,alinierii,
unificarii cu "izvorul universului manifestat",care permite reintoarcerea la
adevarata noastra identitate si conduce la realinierea corpurilor si a camerelor
constiintei,ceea ce permite eliminarea avidya(orbirii, ignorantei;"toti avem
ochi si urechi dar nu vedem si nu auzim") si a neputintei (alienarii,caderii in
robie;"toti avem terminale efectoare dar nu putem actiona nemijlocit")). Exista
similitudini evidente la alti maestri spirituali.De pilda Lao Tzu incepe (cap.1)
cu distinctia dintre cele doua cai:1.orizontala(secventiala,in timp)pe care
suntem obligati s-o utilizam pt. a dezvalui ceva indescriptibil,atemporal:
2.calea verticala,imuabila,eterna(Tao):1.1.Tao(Calea orizontala)care poate fi
urmata (parcursa;descrisa;spusa)nu este Tao (Calea verticala) (imuabila,
omniprezenta, eterna,permanenta,care conduce la "adevarata fata a
realitatii",la centrul imuabil si gol al ciclonului,la care se face referire in textul
ce urmeaza>;1.2.Numele care poate s-o numeasca nu este Numele etern .
Gerard Blitz traduce acest text astfel:"Acum,Yoga va fi predata in continuarea
unei transmisii fara intrerupere" Termenul atha(acum) indica faptul ca yoga e
predata celui ce este gata,pregatit,disponibil si motivat. Termenul anu(in mod
neintrerupt) indica faptul ca radacinile acestei invataturi initiatice,care s-a
transmis intr-un lant neintrerupt de la maestru la discipol,se afla intr-un trecut
la fel de
indepartat ca si textele cele mai stravechi:Vedele,Codex Troanum(practicile
din Atlantida de inaltare a omului la statutul divin),traditiile din imperiul
Uigur si ale civilizatiei Mu(Lemuriene),stiinta altor civilizatii din galaxie
(nagas(reptilienilor) care au ajutat supravietuitoriit Terrei dupa Potop;
YS 1.2. R: Yoga(starea unificata) inseamna nirodha (stingerea constienta (a
procesului de identificare cu) vrittis (lit.:"vartejurile; vrie",impulsurile;
fluctuatiile;valurile; oscilatiile,gandurile;emotiile) din chitta (minte);E: Yoga is
the cessation (nirodha:stilling (in the sense of continual and vigilant
watchfulness))of the indentification with the fluctuations
(vritti:activities,modifications,impulses, the thought forms,workings) of the
mind (chitta) /F:Le Yoga est la nirodha(extinction,restriction,suspension) (de
l'identification avec les) vritti(modifications, fluctuations, impulsions,
mouvements) de (ou dans)) chitta (mental; esprit,pensee;conscience)/S:El
estado unificado del "Yoga" surge cuando cesa (nirodha) la vritti
(agitacion,pensamientos,emociones y sensaciones fluctuantes) de la chitta
(Mente);
Nota 2 atanjali ne indica acum calea sau mijlocul(obiectivul tactic) :"sa
oprim agitatia automata din minte". Imaginati-va ecranul mental ca suprafata
unui lac pe care se manifesta valurile sau vartejurile (vrittis);atat timp cat apa
lacului este agitata de valuri ramaneti prizonieri ai suprafetei si nu vedeti in
profunzime(fundul lacului,realitatea suport,temelia)(vedeti tipurile de vrittis
in: YS 1.5-11) ; Yoga inseamna sa intri pe deplin constient intr-o stare de
golire a mintii de impulsurile de la periferie(vrittis),ceea ce ne permite sa
ridicam ancorele care ne tin legati de periferie,sa initiem separararea de
suprafata(viyoga) si sa incepem yoga(unificarea,alinierea,intrarea in transa
mistica-samadhi), intrarea in starea de veghe paradoxala, cunoscuta din
antichitate drept: "a patra"(turiya) stare (avasth�) de constiinta, situata in
mijlocul starii de veghe in centrul imobil al ciclonului sau al vartejului
activitatii(vedeti diagramele starilor de constiinta in hinduism si taoism).
Stingerea fluctuatiilor (scaderea agitatiei sau a temperaturii) substantei
mentale este Yoga (unificarea;alinierea, coerenta; conjunctia) si conduce la
supraconductia biologica(vedeti starea cristalului mental care devine perfect
transparent (supraconductor) in :YS 1.41); Lao Tzu se refera la calea umplerii
care ne tine prizonieri ai orizontalei(suprafatei ) si la cea a golirii- calea
verticala(in care plonjam in adancime) in cap.1 si 77. 1.5.Ä°ata de ce
intotdeauna adoptand modalitatea Wu (a vidarii;traind sub domnia lui "a fi")ii
vom vedea nemijlocit esenta(centrul;profunzimea;"adevarata fata a realitatii"),
1.6.Iar adoptand modalitatea You (a umplerii;traind sub robia lui "a avea") ii
vom vedea doar suprafata(periferia; aparenta; iluzia;"dosul realitatii" ). 77.
1.Calea Cerului (Tao al cerului) procedeaza in maniera celui care incordeaza
un arc 77. 2.Ea coboara ceea ce este sus (inaltat) si ridica ceea ce este jos (doar
nonactiunea (Wu-Wei), pastreaza echidistanta, vidul si mijlocul si permite
obtinerea razei maxime de actiune (actiunea holografica)).

YS 1.3.Atunci Vazatorul(adevaratul Sine) se aseaza in propria sa natura sau

forma (svarupa)(atunci,constiinta noastra(si a universului holografic) se
reintoarce la propriul sau izvor(centru;sursa;natura),"se trezeste" devenind
constienta de ea insasi; atunci cand inceteaza identificarea cu
efemerul(vrittis:valurile de pe ecranul mental),omul "se naste a doua oara" iar
"Divinul salasuieste si canta in om";"omul devine flautul in care canta
Divinitatea")/ Then the Seer(i.e. the transcendental Self) rests or abides in
svarupa (its essential form;in its true nature;when this has been accomplished,
the man knows himself as he is in reality)/ Alors,dans ce cas, le voyant ou
l'observateur s'etablit et demeure en lui meme,dans sa forme propre/ Entonces
(en el estado unificado),el espectador se identifica con su Naturaleza Original
(entonces la vidente (mente) reposa en sĂ misma esencial; "QUIEN VE"
queda establecido en su Naturaleza Original)
Nota 3 Patanjali ne-a indicat in YS 1.2 mijlocul(obiectivul tactic) prirea
agitatiei din minte.Acum vedem care este efectul acestei actiuni atat de simple
in aparenta.Atunci se dezvaluie Centrul nostru veritabil pe care Patanjali il
numeste drashtar( "vazatorul","cel ce vede");atunci se dezvaluie temelia
imobila,realitatea suport,ecranul imuabil (care face posibile toate
proiectiile),martorul imobil, permanent sau constiinta profunda prin care
suntem una cu eterna constiinta cosmica,dincolo de efemera intrupare
materiala. Fie ca este numit drashtar( "vazatorul","cel ce vede"),Atman,
Sinele, Centrul este mereu vorba despre "scanteia divina" din om sau despre
tezaurul aflat inlauntrul fiecarui om, despre izvorul iubirii,fericirii,creativitatii
si al vietii, pe care majoritatea il cauta in afara,desi acest izvor se afla in noi
insine. Iisus spunea: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca
privirile. Nu se poate zice: Uite-o aici! sau: "Uite-o acolo!" Caci iata ca
Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17.20-21; Rom.144.17;
Vers.23)). In universul holografic centrul este pretutindeni dar singurul centru
accesibil se afla doar aici si acum inlauntrul nostru. Atunci cand centrul nostru
veritabil intemeiat in el insusi se dezvaluie se petrece miracolul: constiinta
noastra(si a universului holografic) se reintoarce la propriul sau izvor
(centru;sursa;natura), "se trezeste" devenind constienta de ea insasi; atunci
cand inceteaza identificarea cu efemerul(vrittis:valurile de pe ecranul mental),
cu periferia ,omul “se naste a doua oara" ,isi reaminteste cine este iar
"Divinul salasuieste si canta in om":"omul devine flautul in care canta
Divinitatea"); Marii maestri spirituali pe care i-a avut omenirea au aratat ca
tezaurul se afla inlauntrul fiecarui om In practica taoista si Zen (Ch'an)
contactul cu realitatea suport (Temelia Informationala;Banca de Date a
Universului) este realizat experimental in interior(acum si aici ).Doar intr-un
univers holografic,adica invariant cu scara la care este cercetat,contactul
experimental cu realitatea prezenta,acum si aici,ne dezvaluie ceea ce se afla
oricand si oriunde. Doar intr-un univers holografic autocunoasterea inseamna
simultan omnicunoastere, iar autocontrolul inseamna omnicontrol sau
omnipotenta. "Doar cel ce se cunoaste pe sine insusi, poate cunoaste intreg
universul; Doar cel ce controleaza Centrul rotii poate controla periferia." Lao
Tzu (Lao Zi) afirma in capitolul 1 ca cel ce se goleste descopera "poarta
tuturor minunilor,,"altarul", izvorul tuturor
puterilor,virtutilor,harurilor,darurilor si mutatiilor. 1.5.Ä°ata de ce intotdeauna
adoptand modalitatea Wu (a vidarii;traind sub domnia lui "a fi")ii vom vedea
nemijlocit esenta(centrul;"adevarata fata a realitatii"), 1.6.Iar adoptand
modalitatea You (a umplerii;traind sub robia lui "a avea") ii vom vedea doar
suprafata(periferia;aparenta;iluzia;"dosul realitatii"). 1.7.Cele doua("fete ale
realitatii") au aceeasi obarsie,dar nume diferite. 1.8.Impreuna sunt numite
Vidul(xuan2;Adancul;profunzimea;dimensiunea verticala) 1.9.Daca plonjezi
in acest vid central,vei gasi poarta tuturor minunilor("altarul"; izvorul tuturor
puterilor,virtutilor,harurilor;darurilor,mutatiilor). In capitolul 47 Lao Tzu (Lao
Zi) arata cum se poate cunoaste intreg universul si se poate vedea(referire la:
cunoastere nemijlocita) Calea Cerului: 47.1-4:Fara sa treci pragul usii,se poate
cunoaste intreg universul, Fara sa privesti pe fereastra (fara sa folosesti
ferestrele simturilor),se poate vedea Calea Cerului (poti descoperi principiile
ce guverneaza toate lucrurile) In capitolul 33 Lao Tzu (Lao Zi) afirma ca
victoria(reusita)interioara e temelia(cauza) oricarei victorii exterioare:
33.1.Cel ce cunoaste pe altii (lumea exterioara) are eruditie (are
experienta;ramane toata viata in "mica sala a inteligentei" ,prizonier al
cunoasterii mijlocite), 33.2.Doar cel ce se cunoaste pe Sine este Iluminat(doar
cel ce se cunoaste intra in "marea sala luminoasa inteligentei", unde se
manifesta cunoasterea nemijlocita sau "adevarata cunoastere"). 33.3.Cel ce
invinge pe altii (ce impune vointa sa, altora) are forta exterioara (pare tare),
33.4.Doar cel ce se invinge pe Sine este cu adevarat puternic(doar cel ce-si
stapaneste propriile pasiuni este unit cu forta Spiritului (Shen)). Calea antica
cunoscuta sub numele de Stiinta si Tehnologia Centrarii,era odinioara aplicata
de reprezentantii civilizatiilor precedente, pentru a ajunge la vindecare,la
"trezire", la "desteptare" sau la «eliberare», adica la autocunoastere
(omnicunoastere) si autocontrol(omnipotenta). Mesajul lui Iisus,in care se
pune in aplicare reintoarcerea fluxului atentiei, reprezinta si o "Cale catre
Dumnezeu", fiindca se cere practicantului sa intre in starea de impacare cu
lumea si cu noi insine din adevarata "Rugaciune", sa intre in starea de "predare
sau daruire catre Dumnezeu",in starea de "renuntare sau de detasare de
comorile efemere din lumea de afara",pentru a reveni la "veghere", la
"ascultarea in tacere" oar respectarea simultana a acestor conditii face
posibila "Trezirea" sau descoperirea adevaratei noastre identitati , deschide
calea "Insamantarii Cuvantului" , face posibila asezarea,incetarea
ratacirii,centrarea,interiorizarea si reintoarcerea fluxului atentiei.
YS 1.4.In celelalte cazuri(al starilor necentrate sau neancorate in Centru sau in
Temelia imuabila)se manifesta sarupyam(identificarea cu;colorarea;se asuma
forma) vrittis(lit.:vartejurile; impulsurile; fluctuatiile;valurile; gandurile;
emotiile) prezente pe ecranul mental);At other times,we identify with
vrittis(thoughts;modes;activities;forms and with their active modifications of
the mind)/ Sinon,il existe une identification entre le voyant et ces vrittis
(fluctuations,impulsions, mouvements, pensee ou emotions qui existe dans le
mental (chitta); l'observateur parait assumer la forme de la modification
mentale)/ En los otros estados(fuera del estado unificado;el alma-mente),se
identifica con Vrittis (las fluctuaciones mentales,los procesos mentales;asume
la misma forma de las funciones mentales);
Nota 4:In celelalte cazuri(al starilor pline de fluctuatii) se manifesta
identificarea cu vrittis (impulsurile,fluctuatiile, valurile, gandurile,emotiile)
prezente pe ecranul mental. Sivananda exemplifica numeroase tipuri de
identificari:ne putem identifica cu o stare pasagera,asa cum un spectator se
identifica cu actorul dintr-un film , asa cum soferul se identifica cu vehicolul
pe care-l conduce, asa cum omul se identifica cu trupul, asa cum un om bogat
se identifica cu bogatiile sale iar un om puternic cu puterea sa(pozitia in
ierarhia sociala ori politica) Omul profan prizonier al identificarilor cu
efemerul(vrittis,conceptiile,credintele,conditionarile inoculate; mintea,
corpul,numele primit, familia,poporul,limba) ramane captiv in camera
periferica a constiintei,care se foloseste de lumina fenomenala pt.a
vedea( “pestera intunecoasa” la care facea referire Socrate). Gerard Blitz
imi punea urmatoarea intrebare:”Cum este posibil ca acest Centru
imuabil,permanent sa se identifice cu constiinta periferica,care este in mod
definitoriu agitata,fiindca ea este in legatura permanenta cu stimulii din mediu
prin intermediul organelor senzoriale ? Fiindca Centrul imuabil sau constiinta
profunda este asemenea diamantului care reflecta/transmite culoarea
suportului pe care este asezat;in loc sa ramana pur diamantul se pateaza sau se
coloreaza.Fara procesul de colorare nu ar exista cunoastere se afirma in YS
4.17:"Un obiect poate fi jnata(cunoscut; perceput)sau ajnata (necunoscut;
neperceput) dupa cum uparaga (colorarea mentala produsa de obiect; colorarea
incepe cu alegerea obiectului care va intra in focarul atentiei) corespunde sau
nu apeksha (interese;motivatii,dorinte, nevoi;activitatii de alegere,selectie si
delimitare a focarului atentiei de catre ego) manifestate de vach(diversele
voci,centre(de interes) sau porti ale creatiei) (orice cunoastere este
directionata, selectiva, fragmentara,incompleta atat timp cat este mediata de
ego,de periferie)"; Identificarea cu
vrittis(fluctuatiile;valurile;gandurile;emotiile) prezente pe ecranul mental este
consemnata in zicale si proverbe populare ca un proces de colorare: limbajul
popular este elocvent: in stare emotionala violenta-de furie sau de indignare
"vede rosu" sau"cel furios vede totul rosu"; in stare de tristete, suparare,
deprimare ori de descurajare “ totul e negru.. sumbru","are idei
negre";optimistul"vede in roz".; Atunci cand constiinta profunda reflecta
starile schimbatoare ale mintii(chitta) lumea este vazuta diferit ca printr-un
filtru colorat-atunci nu mai este vorba de o reflectare a relitatii ci de o
reflectare a subiectivitatii. Un experiment de transmisie a mesajelor telepatice
de la 15000 km distanta a aratat ca un om receptiv care in mod obisnuit
receptiona exact mesajele emise,atunci cand era infometat "colora toate
mesajele primite " ca si cum vedea printr-un filtru colorat:un “cerc
portocaliu din carton” devenea o "portocala","o cana cu apa” devenea "o
cana cu lapte".De cate ori nu ne pierdem obiectivitatea sau impartialitatea in
aprecierea diferitelor lucruri din cauza ca suntem colorati de propriile noastre
dorinte? Nici nu ne putem da seama de amploarea acestei identificari in care
ecranul mental agitat e similar apei agitate care ne impiedica sa vedem
fundul;iar mintea nu poate cunoaste Centrul prin ea insasi fiindca are o cu
totul alta natura;nu are lumina proprie se afirma in YS 4.19: "Mintea nu e sva-
abhasa(luminoasa sau constienta in sine;nu are propria lumina) fiindca ea este
drishya (perceptibila;este obiect al perceptiei,cunoasterii)"; Nu putem decat sa
inlaturam obstacolele din calea apei sa calmam aceasta agitatie care ecraneaza
tezaurul de la fundul apei, care ne impiedica sa descoperim Centrul veritabil
care ne permite sa vedem realitatea asa cum este ea YS 4.3: "Nimitta (cauza
eficienta indirecta;instrumentala;practica autentica) (care se afla la originea
oricarei transformari ori transfer) goleste(nu actioneaza) dar umple(implineste)
prin indepartarea obstacolelor la fel cum face agricultorul (care-si uda campul
eliminand barajul din calea apei din canalul de irigatie)". Omul
"cazut"”,prizonier al identificarii cu vrittis ramane un terminal senzorial al
Constiintei Cosmice("toti oamenii sunt ochii si urechile Constiintei
Cosmice";doar sfantul sau omul sacru devine "flautul in care canta
Divinitatea",locul de intalnire intre Cer,Pamant si Om-vedeti starile de
constiinta (vedeti:avastha) in diferite traditii spirituale si comentariul la
ideograma chineza"sheng"
YS 1.5. (Constientizati) cele cinci feluri de vrittis (fluctuatii
mentale,impulsuri) si cele doua stari in care se afla acestea (in functie de
impactul emotional):klishta (colorate;perturbatoare,dureroase-placute,produc
atractie-respingere;manifestate)sau aklishta
(incolore;neutre;neperturbatoare;nemanifestate;in stare latenta sau potentiala;
nedureroase -orice placere e o stare potentiala de durere;vedeti: YS 2.15)/
E:Witnessing 5 kinds of vrittis (thoughts;modes; patterns;activities;forms and
with their active modifications of the mind) that are either colored or not-
colored; F:Les fluctuations sont de cinq sortes, ayant les caracteristiques
d'affliction ou de non-affliction/S:Las principales fluctuaciones mentales
(Vrittis) son cinco; las cuales se pueden dividir en manchadas e inmaculadas.

YS 1.6. Cele cinci categorii de vrittis (impulsuri mentale) sunt

ramana(cunoasterea corecta mijlocita), Viparyaya (cunoasterea
gresita;iluzia),Vikalpa(imaginatia,conceptualizarea; visul;halucinatia; gandirea
verbala-dialogul interior),Nidra (starea de somn profund fara visuri;lipsa
constientei;somnolenta;inertia) si Smriti (memoria)/ E:The five vrittis (mental
activities) are Pramana (right knowledge,real cognition), Viparyaya (wrong
knowledge,unreal cognition,error, misconception, illusion), Vikalpa
(imagination,conceptualization, fancy,fantasy,hallucination),Nidra (dreamless
deep sleep;passivity; unconsciousness) and Smriti
(memory;recollection;remembering); Les fluctuations sont : Pramana (la
cognition valable), Viparyaya(l'opinion erronee),Vikalpa (la
conceptualisation), Nidra(le sommeil sans reves) et la Smriti (la memoire,le
souvenir) /Estas cinco principales fluctuaciones mentales (Vrittis) son ramana
(conocimiento correcto, el conocimiento cierto y probado;medios de recto
conocimiento),Viparyaya (falsas concepciones;conocimiento errado,el
conocimiento erroneo),Vikalpa (imaginacion,construcciones mentales),Nidra
(el sueno profundo sin ensuenos) y Smriti (memoria,la retentiva)

YS 1.7. R: Pramana(cunoasterea corecta mijlocita) se refera la imaginea

generata pe ecranul mental de catre vrittis(impulsurile) provenite din
urmatoarele izvoare:1.Pratyaka (perceptia senzoriala;observatia;semnale
receptionate din mediu de catre simturi (traductorii senzoriali)), 2.Anumana
(impulsurile obtinute prin procesare informationala:gandire-
analitica(rationala,logica;cauzala,inductiva si deductiva ,adica prin modalitati
de procesare specifice emisferei drepte) si prin gandire-analogica(gandirea
analogica sau “magica” care a dat legea serialitatii,adica prin modalitati
de procesare specifice emisferei stangi)), 3.Agamah(impulsurile transmise de
marturiile emise implicit(
imprinting, procesul de programare sau de conditionare conceptuala;
conexiunea la subconstientul colectiv;multimea de credinte,identificari,
ierarhizari valorice ,estetice,bunul simtsi traditii transmise pe canale
subconstiente) si marturiile emise explicit (verbal sau in scris) de autoritati
credibile laice (parinti,scoala) sau religioase(traditii; textele revelate)); (vedeti:
YS 1.49. Cunoasterea mijlocita(orizontala) ce provine din shruta(comunicarea
verbala;lectura si ascultarea textelor revelate) si anumana(procesare logica si
analogica;vezi:YS 1.7) este diferita de (prajna) cunoasterea
nemijlocita(verticala),deoarece are un obiect diferit(prajna vizeaza lucrul in
sine,asa cum este el,in timp ca jnana-cunoaste oglindirea obiectului in apa
ecranului mental ,adica o realitatea secunda))/E ramana (mediated correct
knowledge) (can be derived from) Pratyaka (perception,observation),
Anumana (inference) and Agamah (testimony;words of others); Une cognition
valable (Pramana) est basee sur:1.Pratyaka (la perception),2.Anumana
(l'inference) et 3.Agamah (le temoignage;la communication verbale); El
conocimiento correcto (Pramana) proviene de las siguientes fuentes: Pratyaka
la percepcion directa, Anumana (deduccion ,la inferencia logica) y Agamah
(testimonio,la referencia a autoridades dignas de confianza,revelacion);
YS 1.8. Viparyaya(cunoasterea gresita; iluzia) este un tip de impuls (vritti)
care genereaza o imagine mentala neadecvata cu forma obiectului care este
perceput(iluzia se petrece atunci cand obiectul cunoasterii exista,dar perceptia
nu e conforma cu acesta din cauza superpozitiei impulsurilor receptionate si
proiectate(noaptea,in caz de teama,poti sa confunzi un baston cu un sarpe )).
Viparyaya(cunoasterea gresita; iluzia) este un tip de impuls(vritti) care
genereaza o imagine mentala neadecvata cu forma obiectului care este
perceput (iluzia se petrece atunci cand obiectul cunoasterii exista dar perceptia
nu e conforma cu acesta din cauza superpozitiei impulsurilor receptionate si
proiectate(noaptea,in caz de teama poti sa confunzi un baston cu un
sarpe ))/Viparyaya( misconception; unreal cognition) is erroneous knowledge
not based on the (actual) appearance of the (underlying object). Viparyaya(la
connaissance fausse;l'illusion) est une opinion erronee formee a partir d'un
objet mais qui n'est pas en correspondance avec l'apparence reelle de cet objet)
Viparyaya(la falsa concepcion;conocimiento errado) es una comprension
defectuosa que no se basa sobre el ser del objeto que determina dicha
concepcion;
YS 1.9. R: Vikalpa(imaginatia,fantezia,visul; halucinatia;conceptualizarea)
este capacitatea proiectiva de a genera impulsuri mentale in lipsa unui obiect
real corespunzator iar ea decurge din sabda(cuvinte,asteptari sugerate verbal
sau din permanentul monolog verbal interior); E: Vikalpa( imagination,
conceptualization, hallucination, dream,fancy,fantasy,) is the knowledge based
on/or conveyed by words(sugestions) that have no perceivable or a real
corresponding object/Vikalpa(conceptualisation) est sans objet et suit
uniquement la connaissance des mots(cette type de connaissance provient du
signifie d'un mot mais n'a pas une realite correspondante)/
Vikalpa(imaginacion o fantasĂa;los procesos mentales basados en la
construccion logica) proceden de un conocimiento verbal sin correspondencia
objetiva; seguir el conocimiento a traves de la palabras pero sin el objeto es
imaginacion;
YS 1.10. Nidra(starea de somn profund fara vise) este acel vrittis (impuls
mental autonom) de tip tamasic (vezi:gunas in YS 1.16) care inlocuieste si
anihileaza (sterge) continuturile mentale din camera periferica a constiintei,
folosite drept suport pentru a ramane in contact cu realitatea (starea profana de
veghe si proiectia realitatii-realitatea virtuala sau secunda- se manifesta in
camera periferica a constiintei, in”pestera intunecoasa” despre care
vorbea Socrate);(atentia omului profan a fost programata sau conditionata pt. a
identifica realitatea cu imaginea virtuala a realitatii generata de
impulsuri(vrittis); realitatea secunda e o proiectie sau o oglindire a realitatii
mijlocita de vrittis(perceptii senzoriale, ganduri..) iar nu insasi realitatea; daca
constienta nu s-ar identifica cu impulsurile tamasice de stergere ar asista
constient la procesul automat de reintoarcere “acasa” al pasarii sufletului
hamsa)
YS 1.11. Smriti (memoria) desemneaza impulsurile (vrittis) stocate,care au
fost generate in cursul experientelor traite anterior(aceste impulsuri stocate
sunt reactivate,reactualizate sau reamintite in cursul unor experiente similare
producand distorsiuni-colorari ale perceptiei realitatii ;memoria trairilor
anterioare(placute,dureroase ori traumatice) coloreaza perceptia corecta a
realitatii si pune in functiune automatisme reactionale
nedorite:adictivitate;panica)
YS 1.12. Aceste(cinci tipuri de impulsuri mentale(vrittis)) pot fi
stinse(nirodha) folosind: 1.Abhyasa (exercitiul repetat constient;practica) si
2.Vairagya (starea incolora,detasarea)/The extinction(nirodha) of these vrittis
is achieved by practice (abhyasa) and nonattachment (vairagya).
YS 1.13. Dintre cele doua(mijloace de stingere a vrittis mentionate anterior in
YS 1.12) Abhyasa
(practica; exercitiul repetat) este activitatea neintrerupta de a realiza
stabilitatea (permanenta,neclintirea, fermitatea, stingerea valurilor din
interiorul substantei mentale; pozitia cea mai stabila se realizeaza doar atunci
cand sistemul de referinta sau punctul de asamblare a obsevatorului coincide
cu cel al Universului);
YS 1.14. Aceasta practica(abhyasa) se inradacineaza stabil(prinde
radacini;creaza invulnerabilitate la perturbatii; produce nirodah;confirmari,
rezultate)doar atunci cand cineva exerseaza pe o durata suficienta(timp critic;
rabdare: degeaba sapi 1000 de gropi doar pana la 5 m adancime, daca apa care
se afla la 7 m adancime ),in mod neintrerupt (stabil in timp, continuu,
permanent, cu perseverenta),cu pasiune(daruire si incredere deplina,cu
seriozitate si hotarare) si cu atentie la ceea ce face;( abhyasa produce o
orientare- aliniere a intregii vieti catre un obiectiv unic(o unificare a tuturor
componentelor fiintei in jurul unui unic punct de asamblare,care se va deplasa
in centru,in starea de transa mistica-de functionare holografica,cu ajutorul
vairagya);
YS 1.15. Vairagya(starea incolora,detasarea) consta in declansarea constienta a
eliberarii de dorintele pentru obiectele(interne si externe) vazute cat si pentru
cele de care a auzit sau care i-au fost revelate.(practicarea vairagya
(detasarii,constientei incolore sau impartiale)conduce la transformarea si
reprogramarea emotionala corespunzatoare starii de transa mistica-subiectivul
induce obiectivul);
YS 1.16. Para-vairagya(cea mai inalta stare incolora,detasare) apare odata cu
perceptia nemijlocita a Sinelui (purusakhyateh)si este insotita de eliberarea de
dorintele pentru Gunas;
YS 1.17. (Cu abhyasa si vairagya))se intra in Samprajnata Samadhi (transa
mistica cognitiva ) de patru tipuri:1.Vitarka(stadiul insotit de
deliberare,gandire de examinare a formei ); 2.Vichara(stadiul cu
discriminare,meditatie,reflectie in care se descopera gunas);3.Ananda(stadiul
insotit de beatitudine in care se descopera menirea obiectului
meditatiei);4.Asmita(stadiul in care e prezent simtamantul existentei :Eu sunt
in care se petrece identificarea subiect-obiect si descoperirea esentei acestuia);

Nota: Cu aceste doua mijloace(Abhyasa si Vairagya) se sting

vrittis(impulsurile mentale) declansandu-se functionarea unificata (prin
abhyasa -exercitiu repetat de absobtie in obiect) si deplasarea spre Centru (prin
vairagya -detasarea si nonactiunea elimina ancorarea in periferie)se intra in
Samprajnata Samadhi (transa mistica cognitiva -constienta de obiectele sale).
Samprajnata Samadhi este de diferite tipuri in functie de ceea ce o insoteste si
de modalitatea in care e realizata (folosind drept suport al concentrarii cele
patru tipuri de continut mental(care sunt si stadii de cunoastere de la grosier la
subtil ale obiectului:forma(rupa); tendinta (gunas);menirea(artha);esenta sau
sufletul(atman)): 1.Vitarka(stadiul de examinare a formei insotita de
deliberare,gandire,indoiala,argumentare si intrebari care se exercita asupra
obiectelor grosiere percepute in cursul experientei senzoriale inferioare
produce deplasarea centrului de asamblare in manomayakosha si conduce la o
cunoastere superficiala a obiectului);(vedeti Savitarka-samadhi si Nirvitarka-
samadhi in: YS 1.42-43); 2.Vichara(stadiul cu discriminare,meditatie,reflectie,
se exercita asupra partii subtile a obiectelor percepute (gunas) care e folosita
drept suport pt. concentrare si produce deplasarea centrului de asamblare in
vijnanamayakosha si conduce la o cunoastere subtila a obiectului);
3.Ananda(stadiul in care se descopera menirea obiectului meditatiei se
realizeaza in starea de bucurie pura sau de fericire neconditionata ce produce
deplasarea centrului de asamblare in anandamayakosha sau copul
cauzal(karana kosha) unde se afla memoria karmica); 4.Asmita(stadiul de
identificare subiect-obiect in care e prezent simtamantul existentei ca entitate
individuala: Eu sunt ;in aceasta stare se manifesta alinierea iar Sinele si
personalitatea individuala(eul din camera periferica a constiintei) sunt una; se
produce deplasarea centrului de asamblare in atman-centrul celor cinci
invelisuri sau corpuri(kosha);se realizeaza cunoasterea sufletului
obiectului,care devine identic cu subiectul(functionare holografica));

YS 1.18. Cealalta,numita Asamprajnata-samadhi(transa mistica noncognitiva-

fara prajna) e cea in care raman in minte doar samskara (impresiile subtile sau
subconstiente)lasate de obiect si este precedata de oprirea tuturor
pratyaya(“continuturilor mentale” alcatuite din vrittis(impulsurile
generate de obiect in cursul Samprajnata Samadhi ;vezi:YS 1.17.)) prin
abhyasa(imersiune repetata in transa) si para-vairagya(cea mai inalta
detasare;nonactiune;vezi:YS 1.16.) ;
YS 1.19. Asamprajnata samadhi poate fi realizata natural de la nastere de doua
tipuri entitati si anume:1.videha (fiintele trezite care s-au eliberat din corp in
stare constienta in cursul incarnarii anterioare) si 2.prakritilayanam (fiintele
care au realizat fuziunea cu matricea realitatii (prakriti)).( Daca e necesara
obtinerea unor capacitati stranii(levitatie, invizibilitate,transparenta,
teleportare,invulnerabilitate) zeii si reprezentantii unor civilizatii avansate pot
simula tehnologic eliminarea vrittis (impulsurilor din substanta mentala) prin
inghetare mezonica,urmata de cristalizare pilotata de generatoare de impulsuri
care induc proprietatile dorite oricarui corp material sau prin inginerie
genetica(vedeti YS 4.1))
YS 1.20.In cazul celorlalti Asamprajnata-samadhi este indusa prin urmatoarele
mijloace:shraddha (credinta),virya(vointa,
hotarare,vigoare,curaj,sinceritate,seriozitate in practica,constienta,atentie),
smrti(reamintirea adevaratei noastre identitati;calea nu trebuie uitata nici un
moment),samadhi (lit.:fixare,atasare; transa mistica,absorbtie concentrativa
lipsita de fluctuatii mentale) si prajna(cunoastere nemijlocita a
realitatii,intelegere intuitiva;discriminarea realului ;constientizarea vacuitatii
(shunyata)) ;
YS 1.21. Cei cu zel constant(in practica(abhyasa)) de mare intensitate(in
detasare(vairagya)) se afla aproape(deasezarea in Samprajnata Samadhi
;Asamprajnata-samadhi si de Izolare sau Eliberare(Kaivalya))(“scopul
oricarei miscari(calatorii) este repausul(ajungerea la destinatie;obtinerea
constantei sau invariantei),iar” o miscare ce nu are de la inceput temelia si
finalitatea in repaus este departe de destinatie(“intreaga filosofie antica
recunostea ca acum si aici este prezent totul fiindca orice efect se afla potential
in cauza sa));
YS 1.22.Din cauza ca intensitatea vairagya (detasarii) este insotita de niveluri
slabe,mijlocii ori superioare ale abhyasa( practicii) exista o diferentiere intre
viteza de realizare a Asamprajnata-samadhi (si o diferentiere intre discipoli).
(Exista o transa cu discernamant(visesha) superioara chiar fata de
aceasta(precedenta))
YS 1.23. Ori (se poate realiza asamprajnata-samadhi) prin
pranidhana(devotiune suprema;predare) catre Ishvara(“Domnul
universului” umnezeu);
YS 1.24. Ishvara(Domnul universului;Stapanul Divin umnezeu) este un Sine
omniprezent(o existenta spirituala eliberata de legea cauzei si a efectului),
izolat (un Sine eliberat, aparte special ,alcatuit din substanta subatomica
primordiala), nepatat (invulnerabil;neafectat, neatins) de kleshas(cauzele
suferintelor;vezi YS2.3), de karma(de actiuni si de consecintele acestor
actiuni:destin,soarta) ori de karma-vipaka (fructul actiunilor trecute;neatins de
depozitele de tendinte latente din karmele trecute care incoltesc,se maturizeaza
si se coc;neatasat de fructul actiunilor;vedeti si:YS 4.8 ;YS2.14);
YS 1.25.In Acela(Ishvara(Domnul universului) se afla
bija(germenul,izvorul)fara egal al sarvajnam(omnicunoasterii(care are drept
consecinta mnipotenta si omniprezenta));
YS 1.26. Acela(Ishvara (Domnul universului) )a fost si maestrul celor
dintai(maestri spirituali,civilizatii galactice)fiindca El este
anavacchedat(neconditionat,independent;dincolo de timp,etern,permanent, se
afla dincolo de spatiu si de lumea fenomenala; se afla dincolo de cauza si
efect);
YS 1.27.Cuvantul care-L simbolizeaza(pe Ishvara(Domnul universului))este
silaba sacra OM(AUM);
YS 1.28.Aceasta(realizarea asamprajnata-samadhi prin predare catre
Ishvara(YS 1.23) si identificarea cu Ishvara (Domnul universului) este indusa
prin practicarea mantrei OM(AUM) daca se respecta urmatoarele
indicatii:1.japa(repetarea silabei sacre care cheama puterea Divina e similara
inducerii unui impuls care ne sincronizeaza cu Constiinta
Cosmica);2.artha(meditati examinand constient semnificatia sau intelesul
acestei mantra);3.bhavanam(ascultati si identificati-va cu Domnul universului
simbolizat de mantra care trece de la vibratii grosiere la cele subtile;urmarire
impartiala a fluxului vibratiilor tot mai subtile,in care se metamorfozeaza
mantra;patrundeti in spatiul dintre nori,in pauza in care se manifesta
tacerea,suspendarea vrittis);
YS 1.29.Din aceasta(repetare(concentrare),meditatie si identificare asupra
mantrei pentru ancorarea in Ishvara(Domnul universului) apare 1.reintoarcerea
in interior a constiintei periferice ,2.trezirea Constiintei Cosmice(se petrece
inchiderea ciclului;se implineste menirea de a fi a omului:Constiinta Cosmica
devine constienta de ea insasi;apare perceptia Sinelui;cunoasterea nemijlocita)
si 3.eliminarea obstacolelor (vedeti:YS 1.30-31);
YS 1.30. Obstacolele (antarayah) care disperseaza mintea (chittavikshepa)
sunt:1.vyadhi (maladia,dezordini psihosomatice);2.styana(inertia sau stagnarea
mentala,incompetenta),3.samshaya(indoiala,indecizia,intrebari gresite),
4.pramada(lipsa de atentie;lipsa constientei,nepasare,inconstienta;trairea ca
prizonier al automatismelor, somnambulism), 5.alasya(lipsa de entuziasm,lipsa
de energie;letargia;apatie;lipsa de motivatii),6.avirati (necumpatare;lipsa
abstinentei;desfrau;dependenta de placeri sau de satisfactii exterioare),
7.bhranti-darshana(conceptii eronate;viziune eronata asupra realitatii),
8.alabdha-bhumikatva (esec in a ajunge pe teren ferm;lipsa
perseverentei;inabilitate de a realiza absorbtia concentrativa) si 9.anava-
sthitatvani (esuare in mentinerea starii de absorbtie concentrativa; inabilitate
de ramane la nivelul atins;regresie; instabilitate; recadere de tip Sisif)/ E: The
inner obstacles that disperse the mind are: 1.vyadhi (disease;psychosomatic
disorders or disabilities), 2.styana (mental inertia,dullness,mental stagnation,
apathy, incompetence), 3.samshaya (doubt, indecision, wrong questioning),
4.pramada (carelessness,lack of attention), 5.alasya (lack of
energy,indolence,fatigue, laziness, apathy), 6.avirati (sensuality, addiction to
sense-objects;intemperance),7.bhranti-darshana (erroneous conception),
8.alabdha-bhumikatva (failure to reach firm ground;lack of perseverance) and
9.anava-sthitatvani (inability to stay at a level once
reached,inconstancy;instability to maintain concentration);
Antarayah (les empechements ou les obstacles) qui distractent et dispersent la
pensee sont: 1.vyadhi (la maladie), 2.styana (l'incompetence, langueur),
3.samshaya (le doute,indecision), 4.pramada (la desillusion, negligence),
5.alasya (la paresse), 6.avirati (la non-abstinence,dissipation), 7.bhranti-
darshana (la conception erronee, fausse vision), 8.alabdha-bhumikatva (la non-
atteinte de quelque etat yogi, ne pas atteindre les stades du yoga) ou 9.anava-
sthitatvani (l'instabilite pour demeurer dans un etat yogi); Los obstaculos
representan los factores de distraccion de la mente y son:
1.vyadhi( enfermedad), 2.styana (apatĂa, la estupidez) 3.samshaya (duda,
indecision), 4.pramada (negligencia, la postergacion,falta de entusiasmo),
5.alasya ( la pereza,indolencia), 6.avirati (intemperancia, el deseo, inquietud
mental), 7.bhranti-darshana (concepcion erronea, la percepcion
erronea,confusion), 8.alabdha-bhumikatva (ineptitud para alcanzar la etapa
(enstatica), incapacidad para alcanzar un cierto nivel de evolucion,la
incapacidad de mejorar)y 9.anava-sthitatvani (inestabilidad,incapacidad para
mantenerlo).
YS 1.31. Simptomele sau proiectiile instabilitatii sau dispersiei psiho-afective
(chittavikshepa) sunt:1.duhkha(suferinta,durerea,disconfortul
mental,supararea, insatisfactia,nemultumirea,frustarea),
2.daurmanasya(disperarea,tristetea, deprimarea, apatia psihica, depresia,
ingrijorare;anxietate;angoasa,sinuciderea; accesele de furie; agresivitatea fata
de semeni,conflictele,razboaiele sunt haine diferite imbracate de
autoagresiune),3.angamejayatva (agitatia motorie;tremuraturi
membre;spasme;ticuri;incordare musculara),
4.shvasa-prashvasa(agitatia respiratorie;respiratie neregulata;nervozitate
proiectata respirator,perturbarea circulatiei energiilor vitale prin canalele
subtile(nadis)ale corpului energetic(pranamya kosha))/
E:The symptoms of a distracted mind(chittavikshepa) are:1.duhkha
(sorrow,dissatisfaction,pain,grief, mental discomfort,distress), 2.daurmanasya
(worry,anxiety,despair frustration,depression, nervousness), 3.angamejayatva
(bodily restlessness;trembling,tremor of the limbs, inability to maintain
steadiness of posture), 4.shvasa-prashvasa (troubled inspiration and
expiration ,spasmodic breathing in or out; wrong direction (or control) of the
life currents;inability to maintain steadiness of breathing);
YS 1.32.Pentru a elimina aceste obtacole si simptome trebuie sa ne fixam
practica pe un pricipiu unic (in psihoterapie se cauta o ocupatie unica in care
pacientul gaseste satisfactii care-l ajuta la restabilirea echilibrului pierdut);
YS 1.33. Mintea devine calma (clara;transparenta;centrata;introvertita) daca
cultivi urmatoarele atitudini fata de semeni :1. Maitri(simpatia(cultiva
identificarea cu oamenii fericiti si emite iubire fata de cei ce s-au realizat-
Iisus); 2. Karuna (empatia(cultiva compasiunea fata de nefericire),emite
mila(fata de cei ce sufera) si iertarea (fata de cei ce au gresit sau te-au
nedreptatit));3. Mudita (bucuria(umple-te de bucurie cand intalnesti oameni
virtuosi,plini de calitati si emite bucurie fata de tot ceea ce este frumos si
benefic; cultiva multumirea si recunostiinta;bucura-te si celebreaza;evita
emisia autodistructiva a nemultumirii,a cautarii de defecte sau cusururi
;ambitia isi distruge posesorul));4. Upeksha (neutralitatea-practica egalitatea
mentala,non opozitia;non rezistenta fata de viciu si nu deveni un emitator de
frica,ura,agresivitate sau ostilitate fata de ceea ce este nociv,rau sau
indezirabil;(evita frica daca nu vrei sa te focalizezi pe ceea ce nu-ti doresti si
sa intri in transa accidentala(vedeti proverbul:De ceea ce ti-e frica nu
scapi);renunta la lupta cu raul daca nu vrei sa te identifici cu agresorul(un
proverb chinez zice:Cand te lupti cu un demon ai grija sa nu devi
unul));aceasta atitudine repecta ahimsa(nonviolenta mentala verbala si
mentala),adica cea mai importanta porunca din cele 10 indicate in Yama si
Niyama-vedeti:YS 2.30-32;controlul emisiei indicat in aceasta instructiune
aduce puteri divine(siddhis): YS 2.35 :Cel ce este neclintit in practicarea
nonviolentei face sa dispara ostilitatea in prezenta sa; YS 1.36 (maitri usureaza
realizarea de sine prin deschiderea unui canal catre fiintele realizate);YS
3.24:Puterea de a pacifica toate fiintele o realizeaza cel ce emite constant
iubirea(maitri)
Nota:vedeti analiza separata a acestei instructiuni in Forum

YS 1.34.Ori (se poate realiza calmul,stabilitatea,transa mistica) prin practica

repetata a prachardana
(expiratie(rechaka);expulzarii;emisiei) prana(aerului;suflului) urmata de
vidharanabhyam(focalizarea repetata a atentiei pe oprirea sau retinerea
respiratiei; se constientizeaza momentul de oprire (cand are loc retinerea
respiratiei;se fixeaza atentia pe mijloc-pe momentul de suspendare a
respiratiei- cand expiratia se transforma in inspiratia aerului));
YS 1.35. Ori (se poate realiza calmul,stabilitatea,transa mistica) prin practica
repetata a fixarii atentiei asupra vishayavati(experientei
senzoriale;simtire,sensibilitate,campul perceptiei senzoriale devine obiect al
concentrarii in vederea transformarii curgerii aleatoare a constiintei in curgere
orientata) ceea ce aduce manas (mintea; centralizatorul impresiilor
senzoriale)intr-o legatura stabila(sthiti nibandhani) nemijlocita cu obiectul(ca
urmare a depasirii dualitatii subiect-obiect, apare functionarea holografica si
starea de constiinta neconditionata (asamprajnata-samadhi ) iar ca efect
secundar: perceptia extrasenzoriala);
YS 1.36. Ori (se poate realiza calmul,stabilizarea psiho-afectiva si transa
mistica prin practica repetata a fixarii atentiei ) pe lumina Lumina interioara
(neconditioanata,necreata,divina) lipsita de umbra (tristete,dualitate);
YS 1.37. Ori (se poate realiza calmul,stabilizarea psiho-afectiva si transa
mistica) daca chitta(mintea) are drept obiect(vishayam;model;exemplu) de
fixare a atentiei pe vita-raga(cei eliberati de dorinte; persoanele eliberate de
egoism,fapte subiective,atasari,pasiuni);vedeti si :YS 1.33
YS 1.38. Ori (se poate realiza calmul,stabilizarea psiho-afectiva si transa
mistica) daca chitta(mintea) are drept temelie(alambanam) jnana
(cunoasterea;perceptia) dobandita in cursul somnului profund( nidra) si a starii
de somn paradoxal sau cu visuri(svapna);(trezirea constientei in vis grabeste
accesul in “starea a patra” (turiya) de veghe paradoxala)
YS 1.39. Ori (se poate realiza calmul,stabilizarea psiho-afectiva si transa
mistica) daca meditam (ne daruim,ne abandonam si acceptam) asupra
obiectului care ne focalizeaza atentia(care ne incanta sau care ne
rapeste(pentru care simtim afinitate,atractie sau rezonanta) afectiva(iubire;
placere),instinctuala (nevoia de supravietuire),senzoriala (bucurie estetica;
rapire in fata unui peisaj de vis care-ti taie respiratia),cognitiva(dorinta de a
gasi solutia la o problema-Evrika-Arhimede));
YS 1.40.Astfel(prin practicile de absorbtie concentrativa indicate anterior YS
1.23,27,33-39)se obtine controlul(cognitiv si efector) nemijlocit care se
extinde de la infinitul mic la infinitul mare(se realizeaza cunoasterea si
actiunea nemijlocita asupra tuturor nivelurilor de manifestare ale universului
manifestat (dinlauntru si din afara) de la cea mai subtila profunzime(campuri
si particule subatomice),pana la manifestarile grosiere cu cea mai mare
extindere in spatiu si timp); vedeti si : YS 3.50/48;

YS 1.41. Starea cristalului perfect transparent(starea de supraconductie in care

intra cristalului biologic mental),care are puterea de a imprumuta cu fidelitate
culoarea suportului pe care este asezat si intrarea in samapatti (starea de
contopire;de absorbtie concentrativa) in care se manifesta(functionarea
holografica) unificarea cunoscatorului, mijlocului de cunoastere si a
cunoscutului sunt efecte ale scaderii vrittis(agitatiei mentale; impulsurilor;
fenomen similar inductiei spraconductibilitatii prin scaderea temperaturii)
(vedeti si : YS 1.2);
YS 1.42.Dintre aceste(samapatti(stari de contopire;de absorbtie
concentrativa:enstatica,extatica;starea de aglutinare,coalescenta,polimerizare
sau “de transformare in aluat a amestecului de faina si apa”))Savitarka-
samadhi (transa cu gandire
verbala;deliberare,argumentare;investigatie;intentie;vezi: YS 1.17.) e starea in
care practicantul nu e in stare sa diferentieze din cauza samkirna
(confuziei;suprapunerii;superpozitiei impulsurilor) intre shabda (cuvantul care
desemneaza un anumit obiect;cunoasterea intemeiata pe cuvinte), artha( lucrul
in sine;semnificatia unui cuvant;obiectul desemnat de cuvinte;cunoasterea
mijlocita de simturi grosiere si subtile; cunoasterea nemijlocita) si cunoasterea
datorata vikalpa ( capacitatea proiectiva de a genera impulsuri
mentale(imaginatia,fantezia,visul; halucinatia;conceptualizarea);vezi: YS 1.9)
YS 1.43.Nirvitarka-samadhi(transa fara gandire verbala;lipsita de
deliberare,argumentare,investigatie ori intentie subiectiva;vezi: YS 1.17) apare
atunci cand memoria (smriti) e complet purificata(limpezita de impresiile
trecute si de asociatiile induse de perceptiile anterioare) prin smriti-
parisuddhi(procesul de purificarea memoriei sau de deprogramare (spalare
mentala;brainwashing) se instaleaza automat in cursul izolarii senzoriale
indusa de pratyahara sau de detasarea senzoriala-una din cele 8 ramuri (anga)
ale practicii centrarii;vezi: YS 2.29, YS 2.54-55);atunci doar obiectul singur
straluceste in constiinta ( liber de conotatiile mentale,de gandire,de amintirea
altor experiente senzoriale sau de evocarea formei proprii a vazatorului);
YS 1.44.Prin aceasta(cele afirmate in cele doua sutre precedente (YS 1.42-43)
despre Savitarka si Nirvitarka-samadhi) se mai explica Savicara-
samadhi( transa mistica insotita de reflectie)
si Nirvicara-samadhi (transa mistica lipsita de reflectie),ca si stadiile mai
profunde de samadhi(transa mistica de tip Ananda si Asmita;vezi: YS 1.17),ale
caror obiecte de meditatie sunt mai subtile;
YS 1.45.Stadiile de transa mistica (Samprajnata samadhi (cognitiva)) ajung in
contact cu natura subtila a lucrurilor ce se extinde pana la nediferentiat(alinga)
(atunci samadhi participa prin fiintare la stadiul fara caracteristici(fara nume si
forma;indescriptibil)al energiilor subtile; nediferentiatul(alinga)este nivelul
materiei primordiale ireductibile(alinga-matra)
YS 1.46. Aceste stadii de transa mistica (Samprajnata samadhi (cognitiva))
prezentate anterior,ce rezulta din meditatia asupra planului manifestat oricat de
subtil ar fi el)sunt Sabija-samadhi (transa mistica cu samanta)(si nu confera
practicantului eliberarea din ciclul renasterilor);
YS 1.47. Nirvicara-samadhi(transa mistica lipsita de reflectie) de extrema
transparenta(vaisharadya) conduce la rasaritul Prasadah(Luminii
spirituale;gratiei Divine;pacii;impacarii;calmului) adhyatma(dinlauntru,ce
apartine Sinelui(Constiintei Cosmice omniprezente));(sufi:se intra in marea
sala luminoasa a constiintei);
YS 1.48.Atunci( cand rasare Lumina spirituala) apare prajna(cunoasterea
nemijlocita) ritam bhara(purtatoare a adevarului);
 YS 1.49. Cunoasterea mijlocita(orizontala) ce provine din shruta(comunicarea
verbala;lectura si ascultarea textelor revelate) si anumana(procesare logica si
analogica;vezi:YS 1.7) este diferita de Prajna(cunoasterea
nemijlocita(verticala)) deoarece are un obiect deosebit(lucrul in sine asa cum
este el iar nu oglindirea sa in apa ecranului mental -realitatea secunda);
YS 1.50.Samskaras(impresiile subliminale;intipariri latente) nascute in cursul
procesului nemijlocit de cunoastere (din Nirvicara-samadhi (transa mistica
lipsita de reflectie)) sunt opuse si sterg samskaras lasate de procesele mijlocite
de cunoastere(dupa cum procesul de excitatie intr-o zona corticala amplifica
inhibitia celorlalte zone,tot asa aparitia perceptiei nemijocite inhiba procesele
de cunoastere mijlocita(senzoriale,mentale));
YS 1.51. Nirbija- samadhi (transa mistica fara samanta) este o stingere a
vrittis(impulsurilor) completa(din fiecare parte a intregului) si simultana ce
apare atunci cand sunt eliminate si acestea(nirodha samskaras(intipariri latente
de stingere))
vedeti in link-uri partea a doua(Sadhana Pada)

Concentrarea mintii

Alaturi de caracteristicile fizice ale omului, precum greutate inaltime, culoarea

ochilor, etc., sau de cele psihologice precum introvertit, extrovertit, sanguin sau
coleric, etc. capacitatea de control si focalizare a mintii influenteaza existenta
umana cu mult mai mult decat in mod normal suntem invatati sa apreciem. Fie ca
esti elev, student, sportiv, medic sau preot, invatarea sau exercitarea profesiei cere
automat o atentie vie si ferm orientata catre activitatea curenta. Nu doar
performanta in ceea ce faci depinde de aceasta calitate dar adesea viitorul sau
chiar viata ta sau a altuia.

Din pacate nimeni nu ne invata efectiv CUM sa ne focalizam mintea sau

CUM sa imbunatatim aceasta capacitate daca ea lasa de dorit. Consideram ca e un
dat al naturii pe care il ai sau nu si ca doar un Einstein poate medita absorbit la
ecuatii imposibile, sau doar cineva ca Nadia poate sa se detaseze complet de
vuietele unei sali ostile si emotionate si sa execute perfect salturile ei magice la
barne.

Aceasta conceptie defetista ar trebui schimbata urgent. Traim intr-o societate

care are pretentia ca este rationala, moderna, stiintifica, super-dezvoltata dar in
acelasi timp mintile oamenilor raman incredibil de primitive atat in ceea ce
priveste continutul gandurilor predominante cat si din punctul de vedere al
disciplinei mentale. Ba chiar in ultimul timp au fost elaborate scuze penibile
pentru slaba noastra abilitate de concentrare a mintii. Despre cineva care e
incapabil sa studieze stiintele fixe precum matematica, fizica sau chimia se spune
ca “are o fire de artist” si trebuie lasat in pace. Oricine a citit biografiile unor
artisti exceptionali precum Michelangelo, Da Vinci, Bach sau Brancusi stie ca
procesul lor de creatie cerea un efort de concentrare a mintii cu mult peste
normalul epocii. Concluzia fireasca ar fi ca in orice domeniu, in orice loc am fi
sau profesa, ca este arta sau stiinta, religie sau scoala, disciplina mentala este o
necesitate, o baza si un factor de diferentiere clara. Si atunci ramane intrebarea:

CUM dezvoltam capacitatea de concentrare mentala?

Cea mai veche si mai precisa metodologie in aceasta directie este cea apartinand
sistemului Yoga, mai precis subramurii Raja Yoga sauu Yoga Regala.
 In primul rand yoghinii sustin ca esenta insasi a constiintei umane este mai
presus de minte. Sentimentul identitatii cu noi insine nu se schimba indiferent
daca mental suntem calmi sau nervosi, preocupati de subiectul unui studiu sau
doar in visare cu ochii deschisi. Acel “Eu sunt eu” inconfundabil, interior,
permanent nu se schimba nici macar o data cu trecerea timpului si inaintarea in
varsta. Adesea spunem ca am invatat multe, ca am capatat experienta, ca suntem
mai buni acum decat in trecut dar, in ciuda acestor schimbari ale personalitatii
noastre perceptia propriului eu ramane aceeasi.

In al doilea rand si ca urmare logica a celor afirmate anterior, yoghinii descriu

mintea ca fiind doar un instrument in slujba constiintei noastre. Un simplu
instrument ale carui calitati pot fi imbunatatite dar care nefolosit se poate si
degrada. Asemeni unui software. Daca uiti sa ii faci upgradarea el te va servi doar
intr-o masura limitata.

Marele yoghin Swami Shivananda obisnuia sa asemene mintea unui cal

salbatic. Daca incerci sa il domesticesti el se va intoarce impotriva ta si se va
impotriva cu forta, salbatic, cu disperare. In mediile de afaceri moderne un dicton
de inspiratie yoghina circula in forta in ultimii ani: mintea este un servitor
minunat dar un stapan teribil. E atat de usor sa aluneci in visare, sa lasi gandurile
sa pluteasca in deriva! Mai ales atunci cand televiziunea, internetul, media sunt la
putere asa cum se intampla in ziua de azi. Dar daca o faci vei deveni sclavul
propriei tale minti si nu stapanul ei.

Procesul de disciplinare a mintii initiaza o situatie cel putin ciudata: e un fel

de lupta cu ceva din interiorul propriei fiinte. La prima vedere aceasta aduce a
alienare dar este foarte departe de asa ceva, ba chiar este un proces invers
indepartarii de sine insusi. Unul din primele efecte ale diciplinarii mentale este un
sentiment de coerenta interioara. Dispare conflictul dintre dorinta de a obtine sau
realiza ceva si neputinta de a atinge acel tel.

Urmatorii pasi insa devin si mai fascinanti. Nu doar ca devine posibil sa iti
realizezi visele, dar procesul in sine devine usor si placut ba chiar adevarate
miracole incep sa se produca. Acesta este momentul aparitiei asa-numitelor puteri
paranormale sau Siddhi-uri in limbaj yoghin. Noi le numim para-normale – adica
dincolo de normal – insa ele nu sunt nici pe departe inexplicabile sau imposibile.
Yoghinii sutin ca aceste capacitati sunt peste normal doar pentru ca “normalul”
omului neantrenat este patetic si pueril. “Intregul Univers se supune in fata unei
minti stabile” sustine si Lao Tzi, marele intelept chinez.

De unde incepem?

De la observarea gandurilor predominante. In felul acesta rezolvam si problema

lipsei timpului la inceputul practicii. Adesea omul modern se plange de lipsa
timpului cand este vorba de a incepe o practica serioasa de dezvoltare personala.
Acest porces de observare a gandurilor predominante nu cere timp special acordat
lui: se poate realiza in drum spre serviciu sau la coada, in pauze sau chiar in
timpul activitatilor cotidiene. Prima surpriza va fi constatarea ca in jur de 95% din
gandurile zilei de azi au fost rulate si in zilele precedente, ca de fapt suntem
prizonierii unor aceleasi tipare de gandire, prizonierii trecutului.

In acest stadiu de antrenament cel mai important este sa gasim o modalitate de

a ne aduce aminte de antrenamentul propriu-zis. Exista o multime de trucuri in
aceasta directie, unele deja celebre: un cuvant foarte frecvent rostit de cei din jur,
anuntul orei exacte, un semafor sau o anume bijuterie pot fi folosite ca ancore
pentru rememorarea procesului de observare interioara.

Aproape in acelasi timp se poate introduce pasul urmator al antrenamentului:

cenzurarea gandurilor negative. Reorientarea atentiei catre ceva pozitiv, optimist,
creator. Chiar si numai aceasta practica simpla poate schimba radical calitatea
mintii si a vietii unui om. Singura cerinta este consecventa.

Tehnici yoghine faimoase.

Foarte eficiente si in acelasi timp simple sunt metodele yoghine cunoscute sub
numele de Trataka si Shambavi mudra

Trataka contine cinci forme de focalizare a privirii ca instrument ce

antreneaza in mod aproape automat atentia si focalizarea mentala. Cea mai simpla
forma de Trataka este focalizarea privirii asupra unui punct fix si fixarea acestuia
fara a clipi pentru o perioada cat mai lunga de timp. Daca la inceput 30 de
secunde par imposibil de atins in aceste conditii, in decurs de o saptamana, doua,
3-4 minute pot deveni chiar o placere. Nu este insa recomandata extinderea
acestei perioade mai mult de 7-10 minute fara indrumarea unui profesor
competent, datorita unor particularitati ce tin de structura fiecaruia si care nu pot
fi expuse detaliat in acest context.

Shambavi mudra sau gestul creator al lui Shiva este de asemenea o tehnica
foarte simpla ca metodologie de aplicare dar care necesita cateva explicatii ceva
mai amanuntite. Un profesor yoga competent si cunoscator al acestei tehnici poate
fi gasit acum relativ usor in epoca noastra chiar in Occident.

Disciplina mentala, focalizarea atentiei, dezvoltarea personala, sunt subiecte

foarte departe de a putea fi epuizate intr-un astfel de context. Scopul acestui
articol este doar acela de a trezi interesul si de a pleda in favoarea unor tehnici
yoghine milenare care ne pot ajuta insa enorm in epoca actuala si care, mai ales,
nu isi au inca un echivalent.

Yoga şi evoluţia fiinţei umane

Subiectul Yoga este subiectul despre conştiinţă. Există o varietate

mare de tehnici pentru amplificarea conştiinţei umane, una dintre
acestea este metoda indiană Yoga. Yoga în accepţiunea teoretică şi
practică a evoluat din credinţele păgâne ancestrale în spaţiul socio-
geografic având ca centru ceea ce este actualmente India. Originea
cuvântului Yoga vine din rădăcina sanscrită Yuj care înseamnă unire,
cu referire la unirea conştiinţei individuale cu conştiinţa universală.
Multe tehnici similare cu tehnicile Yoga există şi în alte tradiţii
spirituale din întreaga lume.

Momentul potrivit pentru a începe practicile Yoga este cel al unei crize
individuale de conştiinţă. Nestatornicia, lipsa de satisfacţie în propria
viaţă, sunt aspecte care generează multe întrebări despre cum ar putea
fi soluţionate problemele personale. Orice stare de criză spirituală este
văzută ca un început al schimbării, o şansă divină în direcţia evoluţiei
şi al amplificării stării de conştiinţă.

Putem deveni conştienţi de evenimentele din viaţa proprie, prin a

deveni observatori imparţiali a ceea ce se întâmplă. Prin această
conştientizare ne putem analiza toate acţiunile care au generat criza
spirituală şi trage concluziile necesare.

Primul pas înainte de a începe practicile Yoga propriu-zise este auto-analiza,

observarea imparţială a propriei persoane. Calitatea esenţiala pentru aceasta
este onestitatea. Onestitatea ne va permite să vedem cu obiectivitate ceea ce
nu ne place la noi înşine. Putem astfel considera aspectul feţii, forma
corpului, obiceiurile, adicţiile şi multe altele. Nimeni nu poate fi mai
obiectiv în observarea propriei persoane decât persoana însăşi. După aceasta
se poate lua în serios începutul practicilor Yoga propriu-zise.

Prima ţintă în direcţia auto-perfecţionării este corpul, care este cauza

multor adicţii. Adictiile sau dependenţa de anumite lucruri sau acţiuni
ca băutul de alcool, fumatul, mâncatul cărnii sunt cele mai cunoscute.
Este fără îndoială o strădanie personală grea, de a scăpa de adicţiile
corpului. Yoga începe cu a deveni conştienţi de adicţiile corpului. O
dată ce suntem oneşti în a ne recunoaşte aceste slăbiciuni, putem
decide să facem ceva pentru a scăpa de ele. Aceste decizii reprezintă
semnul bun şi încurajator de progres în Yoga.

Practicile Yoga, în prima lor fază, produc o sensibilizare a corpului

către a simţi trăiri din ce în ce mai profunde. Este o amplificare a
percepţiei, o trezire către experienţele corpului. Această experienţă a
simţurilor are fireşte consecinţe paralele, ca experienţele mentale.
Experienţele mentale, experienţele corpului şi experienţele sexuale
sunt interconectate, acţiunea/ experienţa, pe un anumit domeniu din
cele trei, generează implicaţii paralele în celelalte două feluri de
experienţe. Această idee este cunoscută în Yoga ca interacţiunea dintre
Manas (energia mentală), Prana (energia corpului) şi Virya (energia
sexuală).

Prin urmare, practicile Yoga, prin cele trei feluri de experienţe, pot fi
împărţite după cele trei arii de acţiune. Se poate astfel acţiona cu
predilecţie pe Manas sau Prana sau Virya. Sunt de asemenea tehnici
care acţionează pe două sau chiar pe toate cele trei arii.

Tehnici specifice care acţionează pe Manas (deci asupra ariei mentale)

sunt meditaţiile de diferite feluri, cu sau fără practici de Mantra
(formule magice). Mantra de iniţiere este dată de un Guru (maestru
spiritual) care urmează tradiţia-i specifică. Aceste formule, în virtutea
conţinutului lor, dau anumite rezultate. Întregul concept de Mantra se
referă la forma de vibraţie a unui principiu de viaţă cunoscut în tradiţie
sub numele de Deva sau Devata (zeu sau zeiţă). Prin repetiţia
Mantra-ei respective, mentalul se apropie din ce în ce mai mult de
sursa sunetului, sursă pentru Mantra respectivă, şi prin urmare de
sursa universală. Practicile repetate de incantări, Mantra şi diferite alte
sunete, fac mentalul practicantului să se focalizeze către o direcţie
unică, această focalizare fiind de fapt scopul întregului proces de
repetare, fie rituală sau ne rituală. În toate practicile de meditaţie
mentalul trebuie să fie treaz, practicantul trebuie să fie conştient de
ceea ce se întâmplă. Prin urmare meditaţia este o conştientizare şi nu o
pierdere a atenţiei, succesul în meditaţie fiind dat de starea de
conştientizare care trebuie sa devină din ce în ce mai prelungită.

Tehnici specifice pentru energia corpului (Prana) sunt posturile fizice

(Asana) şi exerciţiile respiratorii (Pranayama). Ele trebuiesc învăţate
de la instructori/ profesori de Yoga. Tradiţia Yoga este foarte bogată în
descrierea acestor tehnici.

Tehnicile care acţionează asupra energiei sexuale (Virya) aparţin mai

mult de conceptul de Tantra Yoga. Esenţialul în aceste practici, care
necesită doi parteneri, unul masculin şi altul feminin, este evitarea
ejaculării în timpul practicii respective. Unitatea prelungita a celor doi
poli produce stări avansate de conştiinţă. În mod practic, este o
apropiere treptată a conştiinţelor celor doi practicanţi de starea de
esenţă a unităţii, numită Bindu.

Aceste practici nu sunt recomandate începătorilor, ele pot trezi energii

care apoi nu mai pot fi controlate. Se recomandă astfel, ca pentru mulţi
ani, să se practice tehnici care purifică corpul şi mintea, adică ramura
Dakshina (dreapta) din Tantra, până când practicantul este pregătit să
înceapă ramura Vama (stângă). Numai o stare de purificare avansată
permite ca aceste experienţe să devină experienţe de cea mai înaltă
factură spirituală. Succesul în aceste experienţe este foarte rar. Întreg
acest subiect aparţine de conceptul specific în Tantra numit Maithuna
Tantra, care acţionează asupra laturii Virya a practicilor Yoga, în
strânsă interdependenţă cu celelalte arii numite Manas şi Prana.

Acţiunile/ practicile corporale sunt primele care trebuiesc considerate.

Astfel că posturile/ poziţiile fizice (Asana) sunt de patru feluri: de
extensie, compresie, torsiune şi neutre în ceea ce priveşte raportarea la
coloana vertebrală.

Sunt reguli în a alege ordinea şi succesiunea diferitelor posturi ca de

exemplu, o Asana de extensie este urmată de una de compresie şi vice
versa. O Asana de torsiune trebuie să compenseze torsiunea pe partea
stângă cu cea pe partea dreaptă. Posturile neutre pot fi intercalate
printre perechile complementare. Ca exemple: postura Sarvangasana
(postura tuturor mădularelor) care este o Asana de extensie poate fi
urmată de Matsyasana (postura peştelui) care este o Asana de
compresie. Vakrasana (postura mădularelor) fiind de torsiune se
practică pe ambele părţi, stânga şi dreapta. Sunt multe cărţi în
literatura de specialitate de unde se pot învăţa diferite posturi, de
asemenea se pot învăţa la cercurile de Yoga de la instructori/ profesori
de Yoga calificaţi.

Pranayama (tehnicile de respiraţie) este următorul stadiu după

practicile Asana. Fiecare tehnică Pranayama produce efecte specifice.
Sahita Pranayama de exemplu produce încălzirea corpului. Această
căldură face digestia mai buna amplificând focul gastric numit
Jatharagni. Alte tehnici Pranayama ca Shitali sau Shetali de exemplu,
vor răci corpul. Tehnica de Pranayama, Bhramari produce o stare de
absorbţie mentală, având o acţiune domniantă asupra creierului. În
esenţă, tehnicile Pranayama permit o echilibrare energetică la nivelul
tuturor sistemelor funcţionale ale corpului, astfel că practicantul este
plin de viaţă tot timpul.

Urmând literatura clasică a lui Patanjali şi renumitul său tratat Yoga

Sutras se disting opt stadii în Yoga. Fiecare din aceste stadii are
practici specifice, care sunt treptat învăţate, pe măsura progresului în
Yoga. Cu toate acestea, clasificarea lui Patanjali este doar una din
multele metode de atingere a acelei uniuni numită Yoga.
Felurite alte sisteme de Yoga, duc, prin metodologie proprie, la
rezultatul final, acela de a atinge eliberarea, numită Moksha, Mukti,
Nirvana, Kaivalya, Jivanmukti, etc. Această eliberare este legată de
aspectul dublu al existenţei la nivel fundamental, acela al conştiinţei şi
al materiei. Yoga poate fi astfel definită ca unire a celor două aspecte
opuse ale existenţei.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al conştientizării, Yoga poate

avea o altă definiţie. Această definiţie pentru Yoga este despărţirea
(disocierea) dintre Purusha (conştiinţa) şi Prakriti (natura/ materia),
Purusha fiind polul de conştiinţă, Prakriti fiind polul materiei. Când
cei doi poli încep să se disocieze, în mintea practicantului se produce o
identificare treptată a mentalului cu Purusha, care este starea de
conştientizare a experienţei vieţii. Toate practicile Yoga au ca obiectiv
final să producă disocierea dintre Purusha şi Prakriti şi astfel
identificarea mentalului practicantului cu starea de conştiinţă rezultată
prin reflectare. Tehnici legate de diferite feluri de Yoga, precum
Karma Yoga, Bhakti Yoga, Laya Yoga, Hatha Yoga, Raja Yoga, Jnana
Yoga, Kundalini Yoga, Swara Yoga, Nada Yoga, Tantra Yoga, Veda
Yoga, etc., sunt încercate de practicanţi, considerând înclinările
personale ale fiecăruia. Toate practicile duc în final la acelaşi rezultat,
la starea de trezire prin reflectare ,care în sistemul lui Patanjali este
numită Samadhi.

După timp mai mult sau mai puţin prelungit de practică perseverentă,
punctul culminant al practicilor se apropie de finalizare, printr-o
explozie a mentalului.
Până atunci sunt felurite trepte de progres, prin care diferite tehnici de
Yoga produc o purificare gradată a corpului şi minţii. Prin aceasta se
produce o creştere treptată a conştiinţei, văzută ca accesul pas cu pas
la planuri de trezire spirituală numite Lokas. Intregul sistem de
Chakras reprezintă o simbolistică gradată a nivelului conştiinţei.
Practicantul Yoga va depăşi unul după altul cele cinci focuri
(Panchagni) care ard continuu în corp şi minte, focuri asociate cu cele
cinci Chakras. Aceste focuri sunt lacomia (Lobha) în Muladhara
Chakra, dorinţa sexuală (Kama) în Swadhisthana Chakra, mânia/
supărarea (Krodha) în Manipura Chakra, ataşamentul/ atracţia (Raga)
în Anahata Chakra, mândria/ aroganţa (Mada) în Vishuddha Chakra,
ca apoi conştiinţa să atingă nivelul de la Ajna Chakra

Conceptul de jivanmukti în gândirea indiană

Această lucrare intenţionează să prezinte conceptul de jivanmukti în

gândirea indiană, precum şi originea şi evoluţia acestui concept de-a
lungul timpului. O atenţie deosebită s-a acordat caracteristicilor şi
calităţilor acelei persoane aflată în starea de jivanmukti, o astfel de
fiinţă umană fiind cunoscută sub numele de jivanmukta.

Lucrarea prezentă va dezvolta de asemenea ideile care conduc la starea

de jivanmukti aşa cum sunt văzute în tradiţiile Vedică şi Tantrică. Idei
esenţiale despre acest concept vor fi extrase din lucrarea Jivanmukti
Viveka (vide infra).

Câteva idei referitoare la existenţa, în prezent, a acelor persoane în

starea de jivanmukti vor fi menţionate dintr-o viziune evolutivă şi din
perspectiva acelor cunoscători în studii ale religiilor, oameni de
ştiinţă, sau a celor cu o viziune înaltă a scopului vieţii umane.

Scriitorul Mumme P. (Fort, A. & Mumme P. (editori), 1996, pp. 247-

248) prezintă rădăcinile conceptului de jivanmukti, ca fiind într-o stare
germinativă în Upanishad (vide nota 1), lucrări care se referă la ideea
de karma ('acţiuni şi rezultatele acestor acţiuni'). Este în virtutea ideii
de "a arde" karma şi a evita acumularea altor karme, ca eliberarea
spirituală, caracteristică stării de jivanmukti, să poată fi obţinută.
Autorul Mumme menţionează de asemenea că termenul de jivanmukti
este folosit pentru prima oară în şcoala filozofică Advaita Vedanta,
aproximativ în timpul vieţilor filozofilor Shankara şi Mandana
Mishra, binecunoscuţi exponenţi ai acestui curent filozofic în secolul
al 8-lea e.n. Termenul de jivanmukti devine subiect de dezbateri
filozofice, după ce este popularizat de lucrarea clasică Yoga Vasishtha
în secolul al 11-lea e.n. Noţiunea de jivanmukti a pătruns mai apoi în
majoritatea ramurilor spiritualităţii indiene, fiind în prezent un concept
în măsură să integreze gândirea spirituală indiană într-o viziune
unitară soteriologică (a salvării spirituale).

Cei care au studiat tematica de jivanmukti vor fi de acord că prima

încercare de a sistematiza ideea de stare de jivanmukti este făcută de
Swami Vidyaranya, un siddha ('sfânt') din secolul al 14-lea e.n., care a
reuşit să colecţioneze ideile de bază ale noţiunii de jivanmukti,
folosind sursele originare din acel timp. Lucrarea sa Jivanmukti Viveka
('cunoaşterea înţelesului termenului jivanmukti') prezintă într-o
manieră coerentă referinţe şi comentarii din lucrări ca: Upanishad,
Dharma Shasta ('scripturi ale virtuţii'), Purana (vide nota 2), Smritis
(vide nota 3), Bhagavad Gita (vide nota 4), precum şi lucrarea de
chintesenţă în Yoga numită Yoga Vasishtha. Jivanmukti Viveka prezintă
sistematic subiectul jivanmukti în cinci capitole (prakaranas).

Primul capitol descrie cele două feluri de sannyasa, vividisha

sannyasa ('renunţarea celui care încă mai caută adevărul suprem') şi
vidvat sannyasa, ('renunţarea celui care deja a găsit adevărul suprem'),
precum şi ideile referitoare la starea de jivanmukti şi caracteristicile
personale ale unui jivanmukta , noţiuni ce sunt extrase din
multitudinea de lucrări clasice.

Capitolele doi şi trei se referă la ideile de jivanmukti şi videhamukti

(vide nota 5), noţiunile de tattva jnana ('cunoaşterea realităţii') şi
vasana kshaya ('eliminarea dorinţelor latente') precum şi la subiectul
de disoluţie mentală.

Capitolul patru prezintă importanţa subiectului, arătând scopul stării

de jivanmukti. Aici se expun cele cinci scopuri ca fiind jnana raksha
('reţinerea cunoaşterii'), tapas ('asceze' practicate cu scopul de a păşi
pe cele şapte trepte de Yoga, cunoscute sub numele de sapta yoga
bhumis), visamvadabhava ('absenţa contradicţiilor'), duhkha nasha
('încetarea suferinţei') şi în cele din urmă sukhavirbhava ('manifestarea
estatică').
Capitolul cinci expune extensiv ideea de vidvad sannyasa ('renunţarea
celui care deja a găsit adevărul suprem') ca stadiu final al eliberării
spirituale.

Se observa prin urmare cum teoria şi practicile care conduc la starea

de jivanmukti sunt expuse treptat cu scopul de a iniţia într-o cale
spirituală şi a practica ceea ce este adecvat pentru această fază
preliminară, continuând cu alte stadii, până la atingerea stării finale,
aceea de eliberare spirituală.

Patru stadii spirituale sunt enumerate de Vidyaranya (1996, p. 2),

kuticaka ('cel care locuieşte în colibă'), bahudaka ('cel care lucrează
intens, cu sârguinţă'), hamsa ('cel care a atins o dorinţă intensă de
eliberare spirituală') şi paramahamsa ('cel eliberat sau care a atins una
din cele două feluri de renunţări', vide supra). Swami Vidyaranya face
o distincţie clară între cele două genuri de paramahamsa (ibid., pp. 4-
16), vividisha sannyasa ca mijloc de a atinge cunoaşterea (jnana) şi
vidvat sannyasa, ca mijloc de a atinge starea de eliberare finală
(jivanmukti). Astfel că prima formă de paramahamsa, vividisha
sannyasa este un preludiu pentru a doua formă vidvat sannyasa: un
jnani (cunoscător al adevărului suprem) putând ulterior deveni un
jivanmukta (‘eliberat în viaţă’).

Jivanmukti Viveka dă informaţii bogate despre cine poate fi un

jivanmukta, în dialogul dintre zeul Rama, care pune întrebări, şi gurul
său Vasishtha, un brahman (vide nota 6) care răspunde la ele. In acest
sens Vidyaranya scrie:
Vasishtha : Acela este un jivanmukta pentru care lumea simţurilor a
încetat să existe, deşi el trăieşte şi se mişcă în ea, rămânând doar în
starea de trezire sub formă de cunoaştere. (Vidyaranya, 1996, p. 35).

Vasishtha : Acela este un jivanmukta care este treaz, deşi doarme un

somn adânc; acela pentru care nu există starea de trezire obişnuită, şi
a cărui cunoaştere este lipsită de ataşament. (ibid., p. 36).

Vasishtha : Acela este un jivanmukta care deşi percepe emoţiile de

iubire, ură, frică şi toate celelalte, este neataşat de aceste emoţii
având o inimă curată ca şi starea de vacuum akasha. (ibid., p. 37).

Se observă ca idee de bază că starea de jivanmukti este dependentă de

o stare mentală specifică. Experienţa mentală este aceea care permite
practicantului să îşi concentreze atenţia şi să devină astfel treaz ca
ultim scop. Autorul Crangle face un sumar al relaţiei triple Brahman/
minte/ eliberare spirituală astfel:

Obiectul meditaţiei, fie că este un simbol peceptibil sau imperceptibil

al lui Brahman (vide nota 7) determină calitatea şi natura eliberării
spirituale. Eliberarea spirituală este căutată prin controlul gândurilor,
într-o aşa măsură, că aceste gânduri încetează. Prin urmare, ideile
din Upanishad ne arată cum este determinată eliberarea spirituală. In
versurile 6.34 din MaU, gândurile sunt numite samsara ('existenţa de
transmigraţie'). Mintea, fiind suportul gândului, în acelaşi timp poate
încătuşa sau elibera. (Crangle, 1994, p. 129).

Astfel samadhi se atinge atunci când cel care meditează pe un simbol

al lui Brahman, pierde cunoaşterea propriei existenţe, separate de
Brahman. Ca rezultat, individualitatea (adică conştiinţa subiect-obiect)
este absorbită într-o atotcuprinzătoare existenţă a lui Brahman.
(Crangle, , 1994, p. 120 MaU, 6.18-20;34 sunt citate).

Tradiţia Vedică este într-adevăr bogată în referiri la ideea de eliberare

spirituală şi la mijloacele de a o obţine. În acelaşi timp tradiţia indiană
este de asemenea pătrunsă de tradiţia Tantrică, care este tot aşa de
bogată în referiri despre conceptul de eliberare spirituală în viaţă.
Despre un yoghin care a atins această stare, autorul Arthur Avalon
(vide nota 9) scrie:

Starea estatică, care este numită 'eliberare spirituală în viaţă'

(jivanmukti), nu este o stare sinonimă cu cea a unei eliberări sprituale
ultime. Cel care o posedă este încă subiect de a suferi cu corpul,
suferinţă care nu încetează decât la moarte când se atinge starea
ultimă. Starea estatică a unei astfel de persoane este de natură
meditativă, o stare care are acces la marele vacuum (starea de
bhavana samadhi), prin negarea modificărilor mentale (citta vritti) şi
detaşarea de lumea de manifestări. (Avalon, 1975, p. 289)

Prin urmare conceptul de Tantra este o cale practică de a atinge starea

de eliberare spirituală, pentru care sunt folosite tehnici elaborate de
natură yoghină. Există astfel metode de a obţine calităţi deosebite
personale, care îl îndreptăţesc pe cineva să poata fi numit jivanmukta,
tehnici în general cunoscute sub numele de Yoga (vide nota 10). O
literatură abundentă referitoare la subiectul Yoga prezintă metode
elaborate de optimizare a corpului şi minţii umane. Pentru a menţiona
câteva, un practicant Yoga foloseşte posturi (asana), exerciţii
respiratorii (pranayama), gesturi de integrare/ uniune (mudra),
contraţii (bandha), precum şi felurite practici de meditaţie (dhyana)
etc. Iată cum Eliade (1975, pp. 199-200) scrie despre subiectul Yoga:

Idealul în Yoga, starea unui jivanmukta, este de a trăi într-un 'prezent

continuu', în afara (scurgerii) timpului. 'Cel eliberat în viaţă' nu mai
posedă o conştiinţă personală, care se hrăneşte din propriul trecut, ci
o conştiinţă a martorului (a celui care observă), care este luciditate
pură şi spontaneitate.

Am menţionate deja ca tehnicile Yoga sunt în strânsă legătură cu cele

Tantrice. De altfel conceptul de kundalini, simbolizând zeiţa Shakti,
provine din Tantra (vide nota 11) de unde îşi are originea. Energia
kundalini este privită ca energie a evoluţiei, ca putere/ forţă care îşi are
rădăcina la baza coloanei vertebrale unde este simbolic descrisă ca
existând încolăcită într-o spirală, de trei ori şi jumătate, în jurul unei
axe tot simbolice, numite svayambhu linga. Când kundalini se ridică
prin canalul imaginar sushumna nadi nivelele mai înalte de conştiinţă
sunt trezite prin activarea aşa ziselor chakras, până când kundalini
atinge sahasrara chakra, unde se uneşte cu Shiva, simbolul conştiinţei
celei mai înalte, aceasta marcând sfârşitul ascensiunii (vide nota 12).
Se spune că întreaga ascensiune a energiei kundalini este o experienţă
tulburătoare. Cunoscutul yoghin şi guru Tantric Swami Satyananda
(1985, p. 119) dă o explicaţie relevantă ascensiunii energiei kundalini,
cunoscută şi sub numele de 'puterea şarpelui' astfel:

Puterea şarpelui este însoţită de puteri divine, în timpul trezirii ei.

Atunci când este trezită se găseşte într-o stare agitată. Fiind trezită,
starea de individualitate dispare, în această stare, forţa/ energia
circulă liber. În timpul trezirii, apar felurite viziune ale zeilor, apar de
asemenea viziuni ale spiritelor, trecutul este explorat, impurităţile
(personale) sunt identificate.

Mai mult, atunci când energia kundalini este absorbită în sahasrara

chakra 'se trăieşte o pace adâncă, practicantul (sadhaka) se simte
împlinit interior, nici o dorinţă nu mai rămâne, nici o acţiune nu
rămâne de a fi îndeplinită, nu mai există ataşament sau sentimente'
(ibid., p. 120). Avalon (1975, pp. 282-283) descrie ceea ce apoi
urmează, astfel:

După unirea cu Shiva, energia kundalini îşi începe călătoria inversă.

După ce s-a unit în repetate rânduri (cu Shiva), kundalini coboară,
voinţa yoghinului a învins, astfel că nu mai este întoarcere (în lumea
profană). Practicantul (sadhaka) este un jivanmukta.

Prin urmare se observă că pentru un jivanmukta percepţia obişnuită

este pe departe depăşită, un astfel de sadhaka nu mai este o persoană
comună. Un astfel de practicant obţine un nivel de percepţie multi-
dimensională a spaţiului şi este în măsură să fie într-o legătură strânsă
cu mediile uman, animal sau vegetal, un credo panteistic şi o credinţă
a salvării, prin coborârea conştiinţei universale în cea individuală.
Brahman, Constiiinţa Supremă, este prin urmare interiorizat (White D.
G., 1996, p. 212) într-o analogie practică cu Atman, conştiinţa
individuală.

Constatăm, prin urmare, că referinţele clasice ale conceptului de

jivanmukti sunt abundente. Ce ne mai rămâne este de a ne întreba
despre validitatea acestor idei în timpurile moderne. În ce măsură
omul modern poate beneficia de o asftel de cunoaştere esoterica? Mai
precis şi practic, poate un om al secolului 21 să fie un jivanmukta?
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări.

Pentru început se pune o altă întrebare. Acele metode elaborate

teoretic şi practic, de a obţine anumite stări înalte de trezire în viaţă,
prezintă ele vreun sens pentru omul modern?

Se pare ca da. Toate eforturile făcute de asceţii goi din pădurile şi

cavernele Indiei apar ca relevante pentru omul modern, omul
cibernetic în această eră a revoluţiei în computere şi explozie de
cunoaştere.

Aşa cum ştiinţa biologiei susţine, omul este singura ramură biologică
ce încă evoluează, astfel că un creier uman este subiect al evoluţiei
permanente, în măsura în care noi funcţii sunt adăugate creierului.

O lucrare care ne-a atras atenţia prin tematica vizionară, este scrisă de
Vasile Andru (vide nota 13). Autorul Vasile Andru (1989, p. 153) scrie
despre posibilitatea evoluţiei umane, a celui de-al patrulea creier,
astfel:

A fost emisă opinia (lucrul nu este încă admis de mulţi) că se

întrevede apărând, la om, al patrulea creier. Acesta va fi mai complex
decât neocortexul şi va avea posibilităţi mai mari de mânuire a
spaţiului şi a timpului. El îşi va elucida tot mai net funcţii specifice,
dar va păstra şi funcţii primare, din celelalte trei creiere (paleocefal,
mezocefal, neocortex). După cum dezvoltarea neocortexului nu a
exclus funcţiile creierelor anterioare, tot aşa al patrulea creier nu le
diminuează pe primele trei, ci relansează într-o nouă sinteză, funcţiile
lor.
Mai departe, Vasile Andru, face legătura celui de-al patrulea creier cu
sistemul de chakrasuri şi, prin urmare, implicit, cu energia kundalini
şi cu alte posibilităţi de percepţie, deşi structura organică a unui astfel
de creier nu există încă. Vasile Andru (ibid.) explică:

Ce mai putem spune despre acest ipotetic al patrulea creier? Sporeşte

el şi prin activarea unor noi centre de conştiinţă, în afara celei
cerebrale (cum ar fi centrele chakras, tanden), sau, prin captarea de
ecouri pierdute în negura "conştiinţei" celulare? Încă nu ştim bine. În
prezent, acest al patrulea creier nu se delimitează net printr-un strat
cefalic anume, ci se vesteşte doar prin posibilităţi particulare ale
minţii. Pentru moment, îl vom numi pe omul la care se întrezăreşte al
patrulea creier, omul acroatic. Sau, după o sursă recentă: omul cu
creier tetra-unic.

Ideile vizionare ale autorului Vasile Andru, apar ca o succesiune logică

a conceptului de jivanmukti în gândirea indiană, concept în care
funcţia preexistă înaintea creării organului, aşa cum biologia modernă
susţine ca se întâmplă.

Ca o concluzie la această scurtă lucrare, se poate spune că tradiţiile

Vedică şi Tantrică abundă în referinţe privitoare la conceptul de
jivanmukti. Acest concept a evoluat în timp, culminând cu sintetizarea
făcută de Swami Vidyaranya, în lucrarea sa Jivanmukti Viveka. Există
tehnici elaborate, care treptat conduc pe doritorul de eliberare
spirituală să devină un jivanmukta.

Conceptul de kundalini, care face parte din metodologia de a atinge

starea de jivanmukti, bine elaborată în Tantra, prezintă întreaga gamă
 de emoţii şi trăiri însoţite de frică, etc., care au loc la activarea 'puterii
şarpelui' kundalini. Yoghini experimentaţi au descris căile care conduc
la a deveni un jivanmukta.

Ideea trecerii barierelor convenţionale din gândire, care a preocupat de

milenii gândirea indiană, este în prezent de mare actualitate, când
ştiinţa prezintă argumente clare de a susţine o continuare a evoluţiei
biologice a omului.

În acest domeniu, tradiţia indiană care susţine posibilitatea existenţei

unei fiinţe umane deosebite numita jivanmukta, depăşeşte 'graniţele'
gândirii umane conventionale, şi reprezintă o dovadă de necontestat că
ştiinţa modernă are surse mai vechi de care trebuie să ţină seama.

Arta de a trăi şi aspiraţia spirituală

Ars bene vivendi

Arta de a trăi este un subiect fascinant în sine. Tot aşa de fascinante sunt
preliminariile artei de a trăi: practici, tehnici, studii şi cercetări personale
care ne permit să practicăm sau să trăim o formă de artă spirituală.

Încă de la început trebuie spus că nu poate exista o cale standard de a

ajunge la practica artei de a trăi. Sunt fireşte multe tradiţii, care au drept
scop mai mult sau mai puţin explicit, arta de a trăi.
Putem generaliza, că toate religiile într-o formă sau alta, încearcă să
abordeze într-o manieră teoretică şi practică, o artă spirituală. Filozofiile la
rândul lor, într-o manieră specifică, abordează de asemenea aceasta.

Este o preocupare umană esenţială de a răspunde la întrebări ca: "Ce să fac

pentru a nu suferi?",

"Cum ar fi mai bine să acţionez acum?",

"Cine sau ce sunt eu?"

şi lista poate continua cu întrebări pe care cei mai mulţi dintre noi le
cunoaştem în mod empiric.

Prin urmare, constatăm, că mai mult sau mai puţin conştienţi, cei mai mulţi
dintre noi suntem preocupaţi să ştim cum să trăim, cum să ne conducem
optim viaţa proprie şi cum să trăim plenitudinea vieţii. Toate acestea sunt
definite generic sub termenul de fericire. Trebuie să admitem că avem o
preocupare obsedantă să fim fericiţi, aceasta se reflectă în multitudinea de
activităţi rezultate din felul în care ne trăim viaţa.

Privită sub aspect spiritual, această preocupare obsedantă pentru fericire

poate fi definită ca aspiraţie spirituală şi aici apare firesc ideea de a defini
obiectul acestei aspiraţii. Ştim din experienţă că în aspiraţiile spirituale nu
sunt strict necesare noţiunile de Dumnezeu, sfinţi, maeştri, etc. Sunt multe
exemple că în diferite tradiţii există nenumărate căi de aspiraţie spirituală;
este la latitudinea fiecăruia de a găsi o modalitate potrivită pentru a urma o
astfel de cale. Aspiraţia spirituală poate fi sub forma unor principii sau sub
forma încercării de apropiere de o anumită emanaţie spirituală ca Iisus în
creştinism, sau Krishna în tradiţia hindusă, ori Lao Tzi (Tze) în tradiţia
taoismului, etc. Prin aceasta se poate observa că avem o mare libertate de a
alege.

Aceasta nu înseamnă că este simplu sau uşor să începi o viaţă spirituală

conştientă. Practica demonstrează că din contra, o viaţă spirituală conştientă
nu este uşor de a o începe şi practica. Obstacolele sunt multe: în general
avem tendinţa de a blama exteriorul pentru diferite neşanse; dar privind cu
onestitate lucrurile constatăm că de fapt noi înşine suntem sursa propriilor
neşanse în cele mai multe cazuri. Sunt, fireşte, unele împrejurări
independente de noi, care ne pun piedici în ceea ce vrem să facem pe linie
spirituală, dar ca aspect dominant, putem spune că noi suntem cei care ne
orientăm viaţa, prin acţiunile ei obişnuite. Aceste acţiuni de zi cu zi (poate
sună paradoxal!) ne orientează viaţa viitoare. O întâlnire cu o persoană
poate fi semnificativă pentru ce vom face sau gândi în viitor, cititul unei
cărţi sau articol ne poate influenţa viaţa în mod decisiv, etc. Constatăm
astfel că acţiunile de ieri îşi pot arăta fructele acum, iar ceea ce facem acum,
poate deveni cauză pentru un efect în viitor. Aceste idei au fost expuse sub
felurite forme în multe tradiţii, ceea ce putem aduce nou în această direcţie
este felul de a le aplica în contextul prezentului, care este unic în
manifestarea şi percepţia personală.

Privind diferite instituţii, organizaţii, etc., care-şi propun ţeluri spirituale,

putem fi decepţionaţi de ceea ce vedem şi constatăm în modalitatea în care
viaţa spirituală a anumitor căi specifice este prezentată aici. Aceasta nu
înseamnă ca aceste instituţii sau organizaţii nu au valoare în sine. Doctrinele
lor spirituale sunt valoroase pentru cei care cred în ele, cei care se simt
"îmbunătăţiţi" prin contactul cu aceste organizaţii. Ceea ce nu prezintă nici
un sens pentru cineva, poate fi semnificativ pentru altcineva. Astfel se
explică durata lor în timp, că răspund şi oferă căi spirituale valabile pentru
anumite persoane. Şi totuşi, de cele mai multe ori suntem decepţionaţi de
ceea ce vedem. Aceasta nu înseamnă că suntem îndreptăţiţi să le criticăm.
Înseamnă mai degrabă că ceea ce vedem nu este potrivit cu propria aspiraţie
personală, dar organizaţiile pot avea ceva bun pentru aspiraţia personală a
altcuiva.

Trebuie observat că toate căile spirituale sunt limitate în ceea ce se poate

obţine, urmându-le. Aceasta vine fireşte, din natura lucrurilor: conceptele
limitate, oferă soluţii relative, în concordanţă cu propriul"câmp spiritual" al
aspirantului. Acest "câmp spiritual" nu este decât valoarea limitată a
noţiunilor care sunt vehiculate în aspectele spirituale. Exemple sunt
nenumărate. Dacă cineva a practicat creştinismul într-o perioadă a vieţii, în
momentul în care această aspiraţie nu mai prezintă o cale personală de
creştere spirituală, alte căi, fireşte, pot fi căutate. A da un alt exemplu din
creştinism este comparaţia dintre biserica satului (sau străzii) şi viaţa
monahală, a călugărilor (călugăriţelor). Viaţa monahală este un pas înainte
faţă de creştinismul de convenienţă al săteanului obişnuit. Şi totuşi aşa cum
s-a menţionat mai înainte şi viaţa monahală îşi are limitele ei şi prin urmare
ar fi firesc dacă cineva ar vrea să o părăsească la un moment dat, pentru
ceva mai elevat. Religiile există ca urmare a unei tradiţii şi sunt creaţii ale
unor grupuri de oameni. Privind contextul şi evoluţia istorică, constatăm că
aceste instituţii, mai devreme sau mai târziu, devin instituţii de convenienţă.
Aceasta este valabil pentru orice alte organizaţii, cluburi, asociaţii Yoga, etc.
Pe scurt, nici o instituţie cu temă spirituală nu poate ieşi din limitări şi
condiţia relativă inerentă. Această relativitate poate fi dată de fosilizarea
ideilor organizaţiei respective, de decadenţa spirituală a conducătorilor, de
lipsa de sens a ideilor în noul context social, etc.

Constatând lipsa de sens a unei organizaţii, un aspirant înţelept, chiar dacă a

fost strâns legat de acea organizaţie, nu intră în conflict cu ea. Mai degrabă
pur şi simplu o ignoră. Să nu uităm că o organizaţie poate fi încă utilă pentru
alţi aspiranţi care găsesc valoare în ea.

Începutul vieţii spirituale

Cum începem viaţa spirituală?

Metode sunt multe, valoarea lor este probată numai în mod empiric.

Mai întâi aş menţiona că viaţa spirituală este iniţializată de cele mai multe
ori de un fel de criză personală de identitate şi direcţie. Viitorul candidat
(candidată) este într-o perioadă a vieţii când parcă totul a stagnat, nu mai
poate înainta, sunt obstacole la tot pasul. Apare firesc sentimentul de
autoconservare, individul vrea să trăiască, să se manifeste plenar. Această
perioada de criză de identitate se poate transforma treptat într-o criză
spirituală, instinctiv persoana realizează că ceva, cumva, undeva pune
piedici, obstacole în viaţa sa. Criza spirituala erupe, se caută "ceva", apar
diferite şanse, cineva îi spune despre o anumită persoană elevată, o anumită
biserică, preot, organizaţie, etc. Acum apare oferta de alegere din
multitudinea de căi, drumul potrivit cu starea actuală. Nu se poate spune că
se greşeşte prin orice alegere, fiecare în esenţă nu alege decât ceea ce i se
pare că i se potriveşte la momentul respectiv. Şi totuşi, orice alegere trebuie
să lase o poartă deschisă, pentru o eventuală ieşire. Se poate comite de
asemenea eroarea personală că se taie legăturile cu trecutul, adică familie,
prieteni, etc. Chiar dacă vechiul anturaj nu mai este relevant pentru
momentul respectiv, o legătură potenţială este bine să fie menţinută, trecutul
va continua să rămână parte din ce suntem în prezent sau vom fi în viitor.

Care ar fi criteriile de alegere?

Totul depinde de atitudinea personală. Bunul simţ şi intuiţia personală totuşi

trebuie să intervină în a alege. Se analizează astfel obiectul aspiraţiei, fie o
organizaţie, fie o persoană. Dacă este o organizaţie se cântăreşte ce a făcut
până acum, ce realizări importante are, ce fel de oameni sunt membrii
grupului, etc. Bunul simţ intervine astfel de a face o alegere bună. Daca este
vorba de a urma calea personală a unui maestru, se analizează de asemenea
maestrul respectiv, dacă are realizări, ce fel de ucenici are, dacă trăieşte în
lux, dacă viaţa lui (ei) este conform mesajului spiritual pe care îl
propovăduieşte. Despre profeţii care nu urmează calea profeţiei lor se poate
spune fără ezitare că sunt falşi pentru simplul motiv că orice profet este
primul său ucenic. "A face ce zice preotul, şi nu ce face preotul" este o
naivitate, mesajul transmis de cel care nu a experimentat nu poate avea
validitate certă.

O altă întrebare pe care şi-o pune aspirantul este: "Unde mă duce această
cale?"

Este greu să se dea un răspuns, dar simţământul că nu este nici o ezitare pe

acea cale, trebuie să existe de la început. Cu alte cuvinte, aspirantul intră pe
calea aleasă cu convingere şi încredere. Acestea sunt de ajuns pentru a intra
pe calea introspecţiei spirituale.
Care ar fi problemele pe care aspirantul ar dori să le rezolve?

In primul rând ar fi dorinţa de a avea un simţământ al evoluţiei către

împlinire. Aspirantul prin urmare trebuie să se simtă bine în noul mediu
spiritual, fie că face rugăciuni în grup sau individual, fie că participă la
cântece în grup (cum sunt grupările neo-hinduse sau neo-creştine), etc. Se
evoluează astfel către un sentiment al împlinirii personale. Din cercetările
sociologice de până acum se constată ca noul convertit constată că lucrurile
înăuntrul organizaţiei sau noului grup sunt diferite de cum sunt văzute din
afară. Este aceasta un pas înapoi? Nu! Mai degrabă s-ar spune ca este un alt
obstacol care trebuie depăşit. Drumul spiritual este plin de obstacole şi
încercări, aceasta explică de ce nu sunt mulţi cu adevărat căutători ai acestui
drum. (Cei mai mulţi dintre noi nu ne încumetăm la o viaţă spirituală, pentru
că viaţa obişnuită "pare" mai comodă sau nu sunt motive pentru aceasta
căutare. Cineva poate fi mulţumit aşa cum este şi nu poate fi chestionat de
ce, pur şi simplu nu are nevoie de căutări spirituale, fiind de cele mai multe
ori ocupat(a) cu alte căutări.)

Ce înseamnă de fapt depăşirea obstacolului în materie de spiritualitate? Este

învingerea adversarilor? Este dominarea grupului?

Nici una nici cealaltă.

Mai degrabă se poate crede că opoziţia într-un grup este un semn că

aspirantul nu aparţine acelui grup. Este, prin urmare, timpul să iasă din acel
grup şi deci obstacolul să fie depăşit.Trebuie observat aici că cel care a ieşit
nu este la fel cu cel care a intrat. Este deja mai înţelept. Excluderea dintr-un
grup este de fapt o proiectare mai sus, atât ca experienţă, cât şi ca viziune de
viaţă. Este timpul, prin urmare, de a se continua călătoria spirituală. Un
semn pozitiv, că lucrurile merg bine, este că aspirantul conştientizează ce s-a
întâmplat, îşi dă seama şi realizează că a depăşit un obstacol, că lamentarea
şi interpretarea ieşirii ca un refuz din partea grupului, nu este corectă.

Aceasta ar fi o scurtă teorie potenţială a călătoriilor spirituale. Ea exprimă,

aşa cum a fost prezentată mai sus, latura centrifugă a căutării spirituale, o
convingere personală a unui aspirant, că soluţiile problemelor proprii
trebuiesc căutate în afară: fie prin aderarea la un grup fie prin a găsi un
maestru. Dar aceasta nu epuizează multitudinea posibilităţilor.

O altă latură tot aşa de importantă este căutarea interioara, cea spiritual
centripetă.Căutarea interioară are dimensiuni proprii diferite. Unele tradiţii
recomandă pentru început o evaluare personală iniţială, mai precis o
autoevaluare a propriei persoane. Cu onestitate aspirantul trebuie să se
autoevalueze.

Ce înseamnă de fapt o autoevaluare? Ce putem de fapt observa în propria

persoană?

Putem cu sinceritate să ne vedem aşa cum suntem cu adevărat. Dacă

lăcomia este o caracteristică proprie, trebuie recunoscut şi conştientizat că
suntem lacomi. Dacă dorinţa sexuală este greu de stăpânit, trebuie
conştientizată ca atare. Mânia, uşurinţa cu care ne enervăm, ataşamentul
lipsit de raţiune, mândria, toate acestea trebuiesc conştientizate.
Autoevaluarea este esenţială. Nimeni altcineva decât noi înşine nu ne poate
face o evaluare onestă a ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, problemele
personale sunt ridicate la nivelul de probleme de conştiinţă, de înţelegere.
Aceasta indiscutabil este un pas înainte, este recunoaşterea şi conştientizarea
unor caracteristici prezente ale persoanei. In final,cu onestitate nu putem
decât spune: "Iată, aşa sunt eu acum, din aceasta este viaţa mea făcută în
momentul de faţă!". Autoevaluarea s-ar dori să fie cât mai completă. Poate
lua multe zile în a vedea cu claritate toate problemele şi hibele pe care
cineva le poate avea. Se poate face chiar o listă (fireşte strict personală) cu
aceste probleme. Cele mai evidente şi clare constatări sunt cele privitoare la
fizicul nostru. Corpul poate fi disproporţionat, faţa crispată şi neplăcută,
spatele adus, etc. Apoi urmează problemele de comportament, care sunt mai
greu de recunoscut, aşa cum au fost menţionate mai sus: lăcomia, mânia,
mândria, etc.

Ceea ce se poate observa la mai multe concepte spirituale religioase este că

se încearcă a remedia problemele de comportament înaintea celor fizice. Din
punct de vedere practic este o metodă superficiala. Este greu de crezut că
cineva poate deveni calm şi echilibrat interior şi în acelaşi timp să aibă o
faţă respingătoare. Fizicul de fapt este privit în multe tradiţii spirituale ca
reflexie a interiorului, mai precis o imagine exterioară a unei condiţii
interioare. Prin urmare, a practica de exemplu meditaţia în linişte, cu
picioarele încrucişate, conform unei metode prescrise de cineva, rămâne o
metodă superficială atâta timp cât corpul este continuu otrăvit cu felurite
mâncăruri, băuturi, fumat, etc. Metoda cea mai simplă de a elimina aceste
toxine este munca fizică, ce permite eliminarea toxinelor corpului.

Practicile de optimizare spirituală încep astfel cu corpul. Metodele sunt

variate, diferite tradiţii posedă practici foarte utile: de amintit Yoga, Tai Chi.
Falun Dafa, Taoism, Tantra, Veda, etc. Cine este într-adevăr serios în a
începe practicile spirituale, supune corpul la muncă fizică intensă (dar nu
distrugătoare!) pentru eliminarea toxinelor şi evită de a mai introduce alte
toxine în corp. De remarcat în această direcţie sunt tradiţiile sihăstriei, a
ashramelor indiene, a mânăstirilor tibetane, etc. Purificarea gradată a
corpului permite o percepţie din ce în ce mai acută. Este în esenţă
conştientizarea percepţiei, care practic creează diferenţa între persoanele
spirituale. Practicantul începe să se trezească, corpul se armonizează, se
transformă, faţa capătă trăsături armonioase, culoarea pielii devine plăcută,
pe scurt se produce o armonizare a corpului atât ca aspect fizic cât şi ca
funcţii interioare.

Se poate spune că se merge în această direcţie către un fel de însănătoşire,

potenţialii aspiranţi fiind toţi consideraţi bolnavi într-un fel. Ashramele
indiene nu pot fi prin urmare decât nişte spitale spirituale. Majoritatea
rezidenţilor sunt bolnavi spirituali, există doar câţiva iniţiaţi, "doctori"
spirituali, care se ocupă de însănătoşirea celor bolnavi. Conform tradiţiei,
maestrul spiritual al ashramului îi permite rezidentului să părăsească
ashramul dacă sunt semne evidente de însănătoşire spirituală, sau dacă a
pierdut orice speranţă de a-l mai vindeca (cum sunt cazurile cele mai multe).
Tradiţia monahală crestina de asemenea prescrie cumpătare la mâncare şi
alte activităţi, munca fizică fiind de asemenea recomandată în mânăstiri.

Desigur că nu toţi putem sta într-o mânăstire sau ashram, dar cu bunăvoinţă,
oricine poate găsi de lucru ca muncă fizică. Munca fizică permite
amplificarea percepţiei, ea este o practică foarte utilă, dar nu face parte din
practicile esoterice propriu-zise, ci este doar o componentă a lor. Practicile
esoterice propriu-zise, dacă luăm câteva exemple din tradiţia indiană, pot
consta din aşa zisele Asanas (posturi fizice) şi Pranayama (exerciţii de
respiraţie). Ele pot fi învăţate de la instructori Yoga calificaţi, pot fi învăţate
şi din cărţi, şi practicate individual sau în grup.

Fie că practicile spirituale sunt exterioare, ca cele descrise în prima parte a

acestui capitol, fie că sunt interioare, ca cele descrise în a doua parte, ele nu
se exclud reciproc. Cineva poate fi membru al unei grupări spirituale şi în
acelaşi timp să aibă un program individual de practici interioare. În ultimă
instanţă, orice practicant este singur în faţă cu obstacolele spirituale de orice
fel. Mediul înconjurător poate stimula, poate inspira, dar aspirantul este în
esenţă singur pe calea spirituală aleasă. Tradiţia indiană este clară în acest
sens, discipolul locuieşte pentru o perioadă cu maestrul lui, dar în cele din
urmă este lăsat singur, în acesta constând de fapt întregul concept al
legăturii dintre maestru şi discipol, acela că practicantul (discipolul) devine
independent de condiţionări atât mentale cât şi de mediu înconjurător.