-Contracte de afaceri interne și internaționale-

CURS 3
15.10.2018

-continuare perioada precontractuală-

Soluția în materie de conflict de legi
Art. 12 Reg. Roma II: dacă de ex. o societate din România întreprinde negocieri cu o societate din
Anglia
Într-un eventual litigiu arbitrar am putea ține cont de un principiu transnațional, e.g. buna credință,
pe care mizează unele state (nu Marea Britanie)

Culpa in contrahendo
considerentul 30 Roma II

Soluția preferată: conceptul trebuie să primească o definiție autonomă (în concret poate
ajunge să se diferențieze de soluțiile naționale) – pleacă de la soluțiile naționale, dar este special
elaborată pentru un anumit text. (e.g. noțiuni precum mărfuri, salariat DEA).
În considerentul 30 Roma II includem:

1. Nerespectarea obligației de informare

= informare greșită (nu trebuie neapărat să atingă nivelul de la dol, ca viciu de consimțământ),
neinformare etc.

Pot să invoc: anularea contractului, restituire prestații, daune-interese. Dacă cer toate aceste
lucruri, soluția nu este uniformă! Roma I se aplică pt. anularea contractului și restituire. Dacă cer
și daune interese, deja nu mai sunt pe teren contractual, se va aplica art. 12 Roma II. Pentru a evita
dificultățile de calificare, legiuitorul european a ales în Roma II lex contractus pentru toate aceste
probleme.

2. Înteruperea negocierilor contractuale

Cauza Tacconi: Negociere de contract între o parte austrică și o parte italiană. Unul dintre
ei a rupt negocierile intempestiv, celălalt a intentat o acțiune împotriva primului. S-a pus problema
competenței jurisdicționale. Răspunderea pentru materia contractuală era într-un stat, pentru
materie delictuală în celălalt stat. S-a pus problema în speță ce fel de răspundere se angajează: cea
contractuală sau delictuală? Ruperea intempestivă a negocierilor se află în sfera extracontractuală.

3. Obligații care nu au neapărat legătură cu negocierile

*Teoria mozaicului: dacă am fost prejudiciat pe teritoriul mai multor state, vor fi aplicabile mai
multe legi pentru aplicarea prejudiciului, deși soluția nu este cea mai fericită

1
 -Contracte de afaceri interne și internaționale-

4. Refuzul de a negocia

Când refuzăm să negociem, dar negocierea e obligatorie e.g. atunci când suntem obligați
să încheiem un contract cu firmele de salubrizare, ori când am o poziție dominantă pe piață, și
pentru a institui monopolul, refuz să negociez.
Regula generală: libertatea de a contracta

Ipoteză: în perioada negocierilor am o clauză de confidențialitate, închei contractul, dar

divulg informațiile după încheierea contractului. Ce fel de răspundere se angajează? Art. 1184
c.civ. Dacă ne-am înțeles că informația e confidențială în perioada negocierilor, sunt ținut de ea și
după încheierea contractului, chiar dacă în contract nu se mai prevede că aceasta e confidențială.

Nu avem jurispudență pe art. 12 Roma I, dar avem pe Bruxelles I bis.

Hot. Gabriel
Gabriel, cetățean austriac1, a primit un material publicitar prin care este anunțat că este
câștigătorul unui premiu, pe care îl va primi dacă va comanda ceva de la Vânzător(profesionist).
În Bruxelles I și Bruxelles I bis se preciează că sunt competente instanțele de la domiciliul
consumatorului. Compania germană a contestat aplicabilitatea art. 13 din Convenția de la
Bruxelles, arătând că nu ar fi fost vorba de un contract de consum, astfel încât acest art. să fie
aplicabil. S-a ajuns cu o întrebare preliminară la CJUE. Dar care ar fi soluția pe dreptul intern?
Răspundere contractuală? Se poate discuta dacă avem contract sau nu în această ipoteză. Am putea
vorbi cu titlu de principiu de o culpă în contractare, cu obligația de a executa contractul. Cum
ajung să echivalez cuantumul daunelor-interese? Putem discuta și despre cvasi-contract, precum
în dr. francez.
În speță, sunt în materie contractuală? Nu am contract de consum, conform art. 13 CV.
Art. 5 paragraf 1 Convenția de la Bruxelles, a devenit art. 7 paragraf 1 din Reg. 1215/2012:
ori de câte ori există un angajament liber asumat al unei părți față de alta, sunt în materie
contractuală. Am în speță un angajament asumat? Da.

Hot. Irsingler
Trebuie ca efectiv să se fi încheiat un contract, adică sa se fi plasat o comandă de către
client, sau profesionistul să fi făcut o ofertă neechivocă și asumată, pentru a se angaja răspunderea
contractuală.

1
Legea austriacă obligă profesionistul vânzator să remită premiul în aceste cazuri, deci Gabriel avea tot interesul ca
soluționarea cauzei să se facă în Austria.

2
 -Contracte de afaceri interne și internaționale-

Am putea aplica art. 12 Roma II în aceste cazuri? Nu cumva livrarea premiului ar putea fi
văzută ca executarea unui angajament? Dacă consumatorul ar fi cerut daune interese, s-ar fi
considerat delict – competentă instanța de la locul delictului. Dacă consumatorul cere să se execute
un angajament, mergem pe răspunderea contractuală – competentă instanța de la reședința
consumatorului.

!!! Răspunderea pentru culpa in contrahendo este guvernată de legea care s-ar fi aplicat
contractului, dacă acesta s-ar fi încheiat.
Ipoteză: negociem un contract, și la un moment dat ieșim din negocieri, dar în clauze scria
că negocierile sunt guvernate de legea franceză (clausa de electio iuris). Se va aplica legea franceză
pentru răspundere? Nu. Contractul nu s-a încheiat, descalificăm clauza.
Ar putea părțile să desemneze legea aplicabilă pentru culpa in contrahendo(=culpa
extracontractuală – răspunderea delictuală)? Da. Art. 14 Roma II permite.
Avem un contract cadru în care am ales legea aplicabilă relațiilor dintre noi. Ne certăm cu
privire la încheierea unui contract de aplicație, se va aplica legea pe care noi am ales-o.
Contractele de consum – art. 6 Roma I.
Cum determin legea aplicabilă contractului? Art. 4 Roma I.
Ce se întâmplă dacă nu pot să identific legea aplicabilă contractului?? Art. 12. alin. (2)
Roma I.

Contracte solemne
e.g. vânzare imobil, constituire persoana juridică (contract de societate), contracte în materie
societară (fuziune), ipotecă (imobil- f. aut. ad validitatem, mobil- f.scrisă ad probationem), fiducia,
fideiusiunea (autentică/ înscris sub semnătură privată), arendă, cesiune de marcă
Contracte reale
e.g. depozit, comodat, gaj
La contractele solemne și reale existența acordului nu ridică probleme.
Mai multe dificultăți apar la contractele consensuale. Consimțământul se poate manifesta
expres sau tacit. Regula este că tăcerea nu valorează consimțământ, prin excepție, va produce
efecte – art. 1196 alin. (2) C.civ.: Tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare
decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între
acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări.
e.g.1. art. 1810 C.civ.- Tacita relocațiune

3
 -Contracte de afaceri interne și internaționale-

(1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească
obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în
condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor.
(2) Noua locaţiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se
prevede altfel.
e.g.2. art. 1848 C.civ.- Reînnoirea arendării
(1) Contractul de arendare se reînnoieşte de drept, pentru aceeaşi durată, dacă niciuna dintre părţi
nu a comunicat cocontractantului, în scris, refuzul său cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea
termenului, iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă, cu cel puţin un an.
(2) Dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă, termenele de refuz al
reînnoirii prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate.
e.g.3. art. 2014 C.civ.- Cazul special de acceptare tacită
(1) În absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a căror
încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie
în mod public, fie direct mandantului.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama, între altele, de prevederile legale, de
practicile statornicite între părţi şi de uzanţe.

Speță: companie produce medicament împotriva gripei, publicitate agresivă prin care
spune că va plăti 100£ oricărei persoane care face dovada că a luat medicamentul și totuși s-a
îmbolnăvit. Sunt sau nu în materie contractuală? Instanța engleză a spus că relevantă este voința
declarată a profesionistului, indiferent de unde ai achiziționat medicamentul.
În dreptul nostru nu avem contract, pentru că, pentru a vorbi de ofertă, propunerea trebuie
să fie adresată unei/unor persoane determinate, altfel, vorbim eventual de o invitație de a contracta.

Actul unilateral este izvor de obligații în dr. ro!

Ce acorduri preliminare avem în dreptul ro.? Promisiunile de vânzare, pactele de opțiune,

pactele de preferință, contractele cadru.

Promisiunea de vânzare(art. 1669 C.civ.)

Fiecare dintre părți trebuie să își dea un nou consimțământ pentru încheierea contractului.
La pactul de opțiune una dintre părți își dă deja consimțământul pentru contract, neapărat în forma
valabilă pentru viitorul contract.

4
 -Contracte de afaceri interne și internaționale-

Letter of intent (scrisoarea de intenție)

Răspunderea mea se angajează mult mai ușor dacă fac o scrisoare de intenție, pe dreptul
continental, accentuându-se astfel condiția bunei-credințe. Există discuții legate de posibilitatea
angajamentelor de onoare de a produce efecte.
Legiuirotul român și francez face să primeze voința reală, în fața voinței declarate. Dacă
judecătorul constată că voința părților a fost aceea de a face un angajament juridic, va proceda
întocmai, indiferent de termenii utilizați de părți.