1.

Se transforma problema initiala in problema standard, adaugand variabile de compensare

acolo unde avem <= (+x compensare) sau >= (-x c). In plus, se trasnforma problema de maxim
(daca e de maxim) in problema de minim, schimband semnele la functie.
2. Se construieste matricea sistemului si se observa cate variabile artificiale sunt necesare
pentru a face un i2.
3. Se transforma in problema artificiala astfel: functia fa va fi de minim si va contine doar
variabila (variabilele) artificiale. La sistemul de restrictii, se aduna x artificial doar acolo unde
are 1 in matrice.
4. Se construieste tabelul fazei I in felul urmator:
a. Tabelul va contine coloanele B (de la baza), Cb (coeficientul bazic), P0, P1, P2 ... P5
(cate variabile sunt necesare) si teta i.
b. Deasupra lui P0, P1 ... vom scrie coeficientii lor din functia obiectiv (in cazul asta,
functia cu care lucram, adica cea obiectiv, este functia artificiala, tot ce nu este
artificial are coef. 0, iar cele artificiale au 1).
c. La baza (B) se trec vectorii care formeaza acel i2, iar la Cb se trec coeficientii lor din
functie (corespund cu cei de sus.
d. Se copiaza matricea, avand grija la ordinea liniilor
e. Se calculeaza fa si diferentele zj-cj (se inmultesc 2 cate 2, se aduna intre ele si apoi se
scade cel de sus). Precizare: diferentele zj-cj corespunzatoare variabilelor din baza
vor fi intotdeauna 0 (ex: p4 si p5 in primul tabel).
f. Dupa ce am aflat diferentele, pentru a determina ce vector intra in baza, alegem cel
mai mare numar obligatoriu pozitiv dintre diferente (in cazul primului exercitiu,
alegem z2-c2 = 2).
g. Pentru a determina ce vector iese din baza, impartim P0 la Px, Px fiind vectorul care
intra (9/2 si 12/1, de la P2). Se alege cel mai mic raport teta i, dar obligatoriu pozitiv.
Vectorul corespunzator iese din baza.
h. Pivotul (schimbarii de baza) se alege intersectand cei 2 vectori (care intra si iese). Se
fac transformarile elementare, pentru ca pivotul sa devina 1 si tot ce e sub el sau
deasupra lui sa devina 0. Rezultatul se trece in al doilea tabel al fazei I (chiar daca
sunt fizic in cadrul aceluiasi tabel, el se numeste tabelul al 2-lea, pentru grile).
i. Se calculeaza din nou fa si zj-cj iar daca se ajunge la un rezultat de forma 0,0...0 si -1
la final (e foarte probabil), se termina faza I. Urmeaza faza a II-a.
5. Se construieste tabelul fazei a II-a:
a. Se elimina coloanele variabilelor artificiale si se actualizeaza acei coeficienti (Cb si cei
de deasupra) cu cei din functia standard, de data asta (functia standard corespunde
fazei a II-a si cea artificiala corespune fazei I). Apoi, se copiaza matricea obtinuta la
ultimul pas al fazei I.
b. Se recalculeaza f (sau -f, in cazul in care am avut initial o problema de max si a trebuit
modificata in min -f) si diferentele zj-cj.
c. Se aplica pasii f,g,h de la faza I si ne oprim cu calculele in momentul in care toate
diferentele zj-cj <= 0 (negative sau 0).