C3 Nursing comunitar

Conceptul despre om, familie, comunitate

1. Conceptul despre om

Definiţia individului 1. organism cu existenţă proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de

specia din care face parte. 2. Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate
celelalte persoane.
Fiecare din partile corpului reprezinta un microcosmos al acestuia, dupa cum însăși fiinta umană
este un microcosmos al Universului. Aceasta este conceptia holistica. Tot ceea ce suntem se reflecta in
corpul nostru, mai ales starile fiziologice, psihologice si patologice.
Calitatea vieții depinde de un ansamblu de factori: un mediu nepoluat favorabil vietii sanatoase a
omului, un nivel de viata ridicat ceea ce presupune satisfacerea completa a nevoilor de alimentatie buna,
incluzand toate principiile alimentare capabile sa asigure o viata sanatoasa, asigurarea produselor
industriale accesibile si de calitate, a serviciilor complete si de buna calitate, un mod de viata modern,
adecvat si in acord cu noile transformari tehnologice, economice, sociale ale vietii, un stil de viata
corespunzator autorealizarii creative a persoanei umane.
In consecinta, calitatea vietii este o conditie inerenta a bunastarii individuale si colective, iar daca ne
referim la sanatate, in calitate de componenta de baza a unei vieti este suficient sa reamintim definitia
data acesteia de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii: sanatatea nu reprezinta doar absenta bolii
sau a infirmitatii, ci starea de maxima bunastare fizica, psihica si sociala. Calitatea vietii legata de
sanatate, presupune tocmai evaluarea aspectelor fizice, emotionale si sociale ale sanatatii si bolii.
2. Conceptul de familie
STRUCTURA SI FUNCTIILE FAMILIEI
Definitia familiei Clasificarea familiilor Functiile familiei

Definiţia familiei
Modele de definire:
Doi sau mai multi indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care pot stabili unele legături
afective comune şi care sunt legaţi prin îndeplinirea unor sarcini sociale în comun (Baranowski şi
Nader, 1985);
Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă, decât o entitate legală,
economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982);
Definiţia OMS:
"Familia reprezintă o persoană sau un grup de persoane care trăiesc împreună şi au legături de
sânge, prin căsătorie sau adopţiune."
Clasificarea familiilor
La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii familiei, funcţiile fiecăruia
precum şi relaţiile cu comunitatea.
I. FAMILII TRADIŢIONALE

1
 a.Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
b.Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc împreună cu ei.
c. Familia lărgită = perechea + rudele
 pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
 pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
 lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală
d. Familia cu un singur părinte (decapitată)
e. Reţeaua de rudenii - gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care locuiesc aproape şi au un
schimb permanent de bunuri şi servicii;
f. Familia poligamă (în cult islamic).
II. FAMILII NETRADIŢIONALE: (experimentale, uniuni)
Caracteristici:
 structură cvasifamilială sau persoane vârstnice neînrudite, împărţind un aranjament comun, gospodărie
comună şi cheltuieli împărţite;
 relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost integrați în familii mai tinere;
 afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre ruda mai vârstnică şi alţi membri ai
familiei extinse;
 familia binucleară;
 familia reconstituită sau familia vitregă;
 familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj "de facto" dar fără forme legale;
 uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membri într-o singură gospodărie.
Funcţiile de bază ale familiei
a. Funcţii fizice (biologice şi economice):
 reproducere
 furnizare de hrană
 îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole
 îngrijirea sănătăţii
b. Funcţii afective: satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii, între membrii diferitelor
generaţii; bucuria traiului împreună, companie plăcută, încurajare;
c. Funcţii sociale:
 asigurarea grupării sociale
 întărirea stimei de sine
 sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei
 dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei
 transmiţător al culturii de la o generaţie la alta
 pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială
 imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaţii şi responsabilităţi
caracteristice societăţii umane).

2
 3.Conceptul de comunitate
Comunităţile se nasc sau se definesc, se regăsesc sau se dezvoltă continuu într-un spaţiu unde
criteriile identitare se ancorează în spaţii istorice, realităţi socio-economice, structuri culturale şi
idealuri în schimbare.
De aceea, instituţiile care acţionează la nivel comunitar prin proiecte si programe ar trebui să
cunoască elementele constitutive ale teoriei programelor sociale şi să-şi deruleze activităţile conştiente
de impactul programului, pe termen mediu şi lung, la nivelul întregii comunităţi.
Măsura unei schimbări este dată mai ales de dimensiunea participării şi implicării active
amembrilor, implicit a grupurilor ţintă, la această schimbare. Numai aşa se poate vorbi de dezvoltare
comunitară, de capacitate instituţională crescută, de practici pozitive şi mai ales de programe şi intervenţii
eficiente.
NOŢIUNI LEGATE DE COMUNITATE
Comunitatea este o unitate spaţială sau teritorială de organizare socială în care indivizii au un sens
al identităţii şi apartenenţei exprimate de relaţii sociale continue.
Deci, elementele-cheie care definesc comunitatea sunt:
- Situarea în spaţiu (poziţia geografică);

- Preocupările comune;
- Credinţa în aceleaşi valori culturale, idealuri/preocupări şi norme împărtăşite de membrii
comunităţii.
Comunitatea poate fi privită ca "o formă complexă de organizare umană aflată la graniţa dintre
formal şi informal, concretizată prin relaţii sociale/interpersonale, stabilite între persoane care ocupă un
spaţiu precizat şi între care s-a creat o concordanţă de:
- Valori, atitudini (grijă socială, apartenenţă, cooperare, responsabilitate);
- Limbă;
- Tradiţii;
- Interese comune (bunăstare, sprijin, interese concrete de dezvoltare a infrastructurii, lucrări publice);
- Modele comportamentale (într-ajutorare, voluntariat);
- Acţiune;
- Identitate (organizare în jurul unui principiu cultural-valoric, etnic).
Comunităţile sunt grupuri de persoane care locuiesc în acelaşi spaţiu geografic, cu membri care au
comportamente diferite, care au un limbaj şi tradiţii comune şi ale căror interese şi identitate cultural-
valorică sunt asemănătoare.

3
 Dar, într-o comunitate pot apărea şi subgrupuri. Ceea ce le diferenţiează pe acestea de restul
comunităţii este prezenţa sau absenţa unei anumite caracteristici legate de gradul de şcolarizare, etnie,
vârstă etc. Acestea sunt alcătuite din persoane care aparţin unor clase sau grupuri sociale,vârste, şi ambelor
sexe.
În cadrul comunităţii există diferite nivele ale relaţiilor sociale cum ar fi:
- Contactele umane;
- Interacţiunile sociale;
- Reţelele sociale.
În interiorul acestor nivele se regăsesc diferite tipuri de manifestare ale relaţiilor sociale propriu-
zise. Acestea sunt:

- Sociabilitatea=Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. ;

- Socialitatea, socialul= care este legat de viața oamenilor în societate,;

- Conflictele sociale.
Caracteristica predominantă a relaţiilor sociale este dată de manifestarea la nivel individual, iar apoi
de grup a unor sentimente de ingroup sau outgroup, bazate pe nevoi, interese, aspiraţii ale indivizilor sau
grupurilor.

Ei sunt cei ce iau deciziile cu privire la starea comunităţii sau care influenţează membrii
comunităţii în modul lor de a se comporta.
Pe de o parte, trebuie luate în considerare instituţiile şi reprezentanţii lor (actorii
instituţionali/ persoanele oficiale):
- primăria (primarul, secretara);
- poliţia;
- dispensarul medical (medicul de familie, asistenta medicală);
- biserica (preotul);
- şcoala şi grădiniţa (profesorul, educatorul);
- biblioteca şi căminul cultural;
- Autoritatea Judeţeană de Sănătate Publică prin reprezentanţii săi în unele localităţi: medic,
asistentul medical comunitar, mediatorul sanitar, asistentul social;
- organizaţiile non-guvernamentale (ONG-uri);
- agenţii economici.

4
 Pe de altă parte, intervin actorii individuali. Ei sunt acei lideri informali, persoane care, fără
să ocupe vreo funcţie în administraţie sau alt organ instituţional, au capacitatea de a influenţa
membrii comunităţii – de exemplu, cei cu un nivel de studii mai ridicat sau cu o stare materială mai
bună decât ceilalţi membri ai comunităţii sau cei mai în vârstă.
Nu trebuie să se înţeleagă că cele două categorii sunt în opoziţie una faţă de cealaltă! Dimpotrivă, în
cazul dezvoltării comunitare, ceea ce asigură succesul unui proiect (ducerea lui la bun sfârşit) este tocmai o
bună colaborare a tuturor actorilor sociali implicaţi.
Organizarea administrativ-teritorială din România operează cu patru tipuri de comunităţi (d.p.d.v. teritorial)
şi anume municipiu, oraş, comună, sat.