�INTRU SLAVA LUI �DUMNEZEU CELUI� IN TREIME LAUDAT.

�
USA� �POCAINTEI
Aceasta lucrare de mare valoare duhovniceasca� pentru mantuirea sufletului, a fost
realizata de catre:Schimonah Ioanichie Paduraru;prin traducerea din cartea
originala:USA POCAINTEI si traspunerea in text,a scrisului kirilic,respectand intru
totul caracteristicile Limbii Romane scrisa si vorbita in prezent in Romania.
�
USA�POCAINTEI
�
Carte foarte umilitoare si de suflet folositoare :
Care cuprinde:
Cele patru mai de pe urma ale Omului,adica :
MOARTEA,JUDECATA,IADUL SI RAIUL.
�
Prin care se face minunata schimbare a �Omului� celui vechi si a celui
�NOU�,Nasterea.
�
S-au talmacit de pe Limba Elinu-Greceasca in Limba Romana(utilizand Alfabetul
Kirilic)in Bucuresti.Si acum intaiasi data la blagoslovenia si prin mijlocirea Prea
Sfintitului si prea Milostivului Stapan si Mitropolit a toata Ungro-Vlahia.
�
�
�
Kiru Kir Dositei
S-au dat la tipar prin toata cheltuiala Dumnealor:
Kiru Kir constantin si Ioan Boghici,
Spre vesnica pomenire si spre folosul� cel de obste al pravoslavnicilor crestini.
S-a talmacit aceasta carte si cercetat din cuvant in cuvant,cu multa sarguinta si
luare aminte de catre:
RAFAIL.
Smeritul Monah din Sfanta Manastire a NEAMTULUI in privilegiata Tipografie din
BRASOV de Tipograful Ioan Friderih Hefard,1812.
�
�
Catre Iubitorul Cititor
INAINTE CUVANTARE
�
Hotararea marturisita este a Preasfantului Duh scrisa cu condeiul cel mare al
marelui Apostol Pavel cum ca doi oameni ,adica cel Vechi sic el Nou,se vad cu totul
aratat intru unul si acelasi ipochimen.Ca asa si acela� carele mai inainte se numea
Saul,iara mai pe urma s-a numit Pavel,adica Omul cel nou,cel din cel vechi,catre
Efeseni scriind invata asa:�Lepadati voi pe Omul cel vechi,al cresterii cei mai
dintai,care se strica cu poftele inselaciunii si va innoiti cu Duhul mintii voastre
si va imbracati cu Omul cel nou,carele dupa Dumnezeus-au zidit.
Omul cel vechi este a lui Adam,iar cel nou,a lui Hristos.Acela este din cele de
jos,iara acesta este din cele de sus.Acela din pamant,iar acesta din cer.Acela din
fire,iar acesta din dar.Acela plecat jos,iar acesta inalt.Acela sufletesc,iar
acesta duhovnicesc.Acela,in casa lui Adam este Kain,iar acesta este Avel.Acela
intru rudenia lui Isaac este Isav,iar acesta este Iacov.Acela din Agara,fiu din
slujnica,iar acesta din Sara,fiu din cea sloboda.Mai in scurt,Omul cel vechi,din
pamant este pamantesc.Si Omul cel �Nou�,din cer ceresc.Deci cat este departarea
intre pamant si intre Cer,atat este si deosebirea intre si Omul cel Vechi si cel
Nou.Dar daca s-ar face ssi Omul cel Vechi-Nou,au nu s-ar arata o schimbare acest
fel de minunata ,in ce fel nimenea din Poietii cei de demult n-au nalucit vreodata
candva,fiindca ce alt lucru este schimbarea,fara de cat schimbarea si prefacerea
chipului;sau oare daca s-ar schimba si malura in crin si neghina in grau si iedul
in mile;si acela care au fost ras al necinstei s-ar face vas al slavei;arapul si-ar
schimba pielea negrimei lui in albime si rasul vopselele lui cele de multe
culori(feluri);si daca acestea,zic,s-ar face,au nu s-ar arata o schimbare si
prefacere a lucrurilor prea mare si minunata si in scurt,o schimbare cu totul de
spaima si prea slavita.Insa multa si mai mare si mai minunata schimbare a
lucrurilor se face,cand Omul cel Vachi se face NOU.
Necrezuta au statut intr-o vreme schimbarea lui Defcalion si a Pirrei,cand singuri
ei arunca inapoia lor pietrele si acelea se schimba in oameni.Ci insa aceia care
langa facatorii de stihuri este Baznull(Basm),acumla Biserica� noastra este Istorie
si pietrele se schimba in oameni.
Auzi nemincinosul cuvant al Botezatorului:�Poate Dumnezeu din pitrele acestea sa
ridice fii lui Avraam.�Auzi si faagaduita lui Dumnezeu:�Lua-voi inima cea de piatra
din trupul vostru si vou da voua inima de carne.�Poti sa afli multe schimbari si
prefaceri de aceste feluri,neintelese si prea minunate si din cartile
Dumnezeiestilor Parinti,prin dar,Duhul cel Preasfant le lucreaza cu
preaslavire.Citeste pre Dumnezeiescul Ioan Guar de Aur,carele zice:�Au aflat pe
vamesul� si l-au facut Evanghelist.Au aflat pe gonaciul Saul si l-au facut Apostol
mare.Au aflat pe Talharul si l-au bagat inlauntru in Rai.Au aflat pe curva� si o au
randuit impreuna cu fecioarele.Au gonit rautatea� si au adus bunatate,au izgonit
robia si au daruit slobozenia.�
Noi ne minunam de cate baznuiesc facatorii de stihuri,cum ca adica Acteon� s-a
schimbat in cerb,danaidele in lilieci,Atlas imparatul Mauritaniei,in munte.Si
insa,de multe ori si altele mai minunate si mai aratate lucruri se arata cum ca se
face cu lucrul dela DuhulSfant.Launele ca acestea ne pleaca a crede si Lactandie
Ritorul cel prea dulce graitor,zicand:�Da-mi om manios si hulitor si in scurt sa
zic,fara de paza la gura si cu prea foarte putine cuvinte ale lui Dumnezeu,ti-l voi
face bland ca o oaie.,��Da-mi iubitor de argint,nemilostiv,scump si indata ti-l voi
face lesne datator si iubitor de a darui si carele cu pline maini sa risipeasca la
saraci averile sale.��Da-mi om,carele sa se teama si de osteneala si de moarte� si-
l voi face indata de nu va baga nici muncile,nici focul si nici alte
primejdii.��Da-mi betiv,desfranat si curvar,lacom cu pantecele si indata il vei
vedea postitor,intreg intelept si infranat.��Da-mi mie ucigas,manios,salbatic si
indata acea manie si salbaticiune se va schimba intru adevarata blandete si cele de
aici inainte.�Atat de mare este puterea Dumnezeiestii intelepciuni,incat
revarsandu-se� si varsandu-se in inima omului cu o singura pornire si
atingere,dezradacineaza deodata pe maica pacatelor,care este nebunia.Deci cu
pricina binecuvantata i se scrie titlu deasupra acestei carti a mele:�Scimbarea
omului celui vechi.�Si fiindca nu este cu putinta sa se piarza omul cel vechi,daca
nu se face cel nou,pentru aceasta s-au adaugat si nasterea celui nou,adica nasterea
cea de a doua oara.Dar insa cu care chip oare s-ar putea aceasta minunata schimbare
a omului celui vechi si nasterea celui nou.Tot acelasi Ritor,de care am zis mai
inainte,o arata cand zice:�Cum ca toate acestea se fac si lesne,adica:fara de
trupeasca greutate si ingreunare si degrab,adica fara de multa intarziere a vremii
si cu veselie,adica fara de ingretosare si trandavire,numai daca vor fi insusi si
urechile cuiva deschise si de-i va inseta inima lui de intelepciune.�Carele din
filozofii neamurilor au savarsit vreodata unele ca acestea,sau poate sa le
savarseasca de-acum inainte,de va si vrea;care macar de si ei isi cheltuiesc toata
viata lor,la invatatura filozofiei,insa fara de Dumnezeiescul Dar,nici pre altul
cineva,candva,nici pre sinesi(daca firea se impotriveste)nu pot sa se faca mai
buni:de vreme ce,intelepciunea acelora,pentru ca sa se arate cum ca ispraveste
multe cevasi,nu tae desavarsit obiceiurile cele rele ale ascultatorilor,ci numai le
ascunde si le acopera� si prost sa zic,le imputineaza.Iata putine ale lui Dumnezeu
porunci inoiesc de-a doua oara pre tot omul si gonind afara ape omul cel vechi,aduc
si baga inlauntru in locul lui pe omul cel nou:atata cat nu-l va mai putea sa-l
cunoasca de este tot acela mai dintai.Pune aceste cuvinte bine in cumpana mintii
tale si socoteste-le cu multa luare aminte.Putine zice,porunci ale lui Dumnezeu,pre
tot omul il schimba.Si pentru ca sa zic mai cu prisos,intre cele putine
porunci,destul este si numai o porunca singura,pentru sa schimbe� pe omul cel vechi
si sa-l faca nou,iar aceasta este porunca aceea pentru care zice Sfanta Scriptura
prin inteleptul Sirah:�Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si in veac nu
vei gresi.�Daca iti vei adduce aminte de cei mai de pe urma ale tale acolo unde
esti,cel mai de pe urma la fapta buna,te vei face intai.De cugeti cele mai de pe
urma ale tale�Vei iubi pe Dumnezeu,carele este cel dintai sic el de pe urma si vei
fi fara de grija la ceasul de pe urma a vietii tale si vesel mai ales catre
toti,daca iti vei aduce aminte de cele de pe urma ale tale,te vei face noua zidiri
intru Hristos,adica:din vechi,nou.�De asa aducere aminte de moarte,ti se va face de
a doua oara a vietii.De vei avea inaintea ochilor tai totdeauna Judecata lui
Dumnezeu,cea mai de pe urma zi si infricosata,acest Dumnezeu carele ti-au fost tie
mai necunoscut,�se va cunoaste de tine Domn judecati facand.�Daca te vei pogora de
viu in Iad,cu mintea ta,nu-ti petrece zilele tale intru odihna,temandu-te nu cumva
sa te pogori intr-un minut de vreme,intru cele dedesupt de acolo.�Si daca cu
cugetul tau adesea ori te vei sui in Ceruri,�petrecerea ta va fi in Ceruri.�Si asa
din pamantean ce esti,te vei face ceresc;care lucru va sa zica,din om vechi,nou om
si pentru ca sa te faci unul ca acesta,citeste adeseori aceasta carte a mea.pe care
o am alcatuit-o si care cuprinde pentru cele patru mai de pe urma ale omului.Adu-ti
aminte si de cele ce o au talmacit pe limba romaneasca si vei fi sanatos.
�
�
Catre cetitor
PENTRU OMUL CEL VECHI,OPRIRE.
IARA PENTRU CEL NOU,SFATUIRE
�
Adu-ti aminte,cum ca toti ne sfarsim
Pentru ca sa te faci din vechi om nou,sa fie scrise adanc in sufletul tau aceste
doua cuvinte ale prea Inteleptului Sirah:�Toti murim�.Ce alt grai ar fi putut sa
zica cineva mai in scurt,sau mai cu putine cuvinte,sau mai aproape si mai puternic
spre adevar;decat acest cuvant:�Toti o sa ne sfarsim.�Aceasta este o proorocie�
care nu s-au vorbit dela Tripodacel ghicitoresc ci s-au glasuit din Ceruri,nu s-au
cules din cartile Sevilei ci s-au scos din lespezele Prea Sfantului Duh.�Toti
murim.�Doua sunt vorbele,dar nenunarate sunt pildele care adevereaza adevarul
acestora.Mii de morti:cercarea cea din fiecare zi,marturii ale Dumnezeiestilor
Parinti,adeveriri ale istoricilor,frumoase grairi ale ritorilor,ghicituri
poeticesti care sunt placute filozofilor,legea cea Dumnezeiasca.Legea cea
omeneasca� mai pe urma,pe aceasta vorba toate o glasuiesc,pe aceasta toate o
striga,pe aceasta adeseori o vorbesc,pe aceasta de multe ori o sfatuiesc:�Toti
murim�.Si daca vei avea indoire la aceasta,adu-ti aminte unde sunt Parintii
tai,unde sunt mosii tai,unde sunt stramosii,unde sunt cei mai inainte
nascuti,pogoara-te la cercarea lor,priveste cimitirile,du-te de vezi mormintele,ia
aminte la cela din toate zilele mortii.�Toti murim�.Barbatii si femeile,tinerii si
batranii,bogatii si saracii,cei de bun neam si cei de prost neam,filozofii si
Cuvantatorii de Dumnezeu,judecatorii si tiitorii legilor.�Toti murim�.Te temi poate
de aceste infricosate si groaznice cuvinte,fiindca iti vestesc mai inainte moartea
ta,dar insa,daca prin fagaduintele tale vei hotari cu tot sufletul ca sa te supui
lui Dumnezeu cu sarguinta,cu adevarat te-ai fi rugat sa-ti daruiasca si minunata
daruire si prea mare dar,pe oarecare filozofi intr-o vreme cu sarguinta si cu mare
osardie l-au cerut de la marele Alexandru,cand acest Alexandru,intru multa
latime,incurmezisi si imprejur au alergat mai in toata lumea si o au inconjutat pe
dansa cu arme biruitoare,intru atata incat au ajuns si la locuri foarte departate
si nelocuite si le-au umblat imprejur,nu atata cu calatorii de luare aminte si de
iscodire,pe cat sa le supuie si sa le biruiasca.Acest imparat,zic,instiintandu-se
cum ca se afla aproape acolo oarecare barbati prea intelepti si filozofi si
iscusiti in toate,la ale carora cuvinte privea toti cati ii auzea dupa cum Elinii
privea la ghiciturile cele mincinoase ale lui Apolon,ducandu-se acolo ai voit sa-i
cerceteze.dar dupa ce si din cercarea cea cu fapta si din raspunsurile lor s-au
incredintat cum ca sunt barbate de o ascunsa si prea adanca intelepciune,stiutori
ai zis catre dansii.Cere-ti vreun lucru dar de la mine si indata il veti lua.Catre
carele au raspuns filozofii:voim sa ne faci ca sa nu murim.Macedon au ras de aceste
graiuri si i-au batjocorit pre filozofi,zicand catre dansii:eu pana acum va
socoteam de intelepti,insa acum am cunoscut adevatat neinvatatura si necunostiinta
voastra,mie aceasta care o cereti sa va daruiesc voua imi este cu neputinta si apoi
dar cum va voi darui voua aceea ce cereti si pentru ce cereti lucruri cu
neputinta.Au zis catre dansul filozofii:si apoi muritor esti si tu;negresit muritor
sunt,au raspuns Macedon,imparatul.Zis-au filozofii iarasi catre dansul:pentru ce
dar,ca si cand ai fi� tu singur nemuritor,turburi toata lumea si cu atata sarguinta
si sete a inimii tale te silesti ca sa o supui.Deci dup ace au infipt acest
bold,filozofii aceia intru insasi sufletul lui Alexandru,s-au dus.Apoi daca
daruirea aceasta,ce este un lucru,care nimenea niciodata nu poate ca sa ti-l
daruiasca.Pentru aceasta si nici vreun om nu se cuvine vreodata sa-l ceara,nici sa
iarta a se da la vreun om muritor,nemurirea.Ca dupa cum am zis mai inainte:�Toti
murim�.Pentru aceasta bine zicea Tertulian :�Neurmata datorie se afla intre nastere
si intre stricaciune,moartea este pricina nasterii�.Se uneste cu inteleptul acesta
si fericitul Chiprian,cand zice:�ne nastem,murim.��Pentru aceasta ne nastem,pentru
ca sa murim,caci mai intai murim in pantecele adica al maicii noastre,pentru ca san
e nastem.�Si lucru minunat este,Firea ne-au dat acest pamant ca pe o casa
primitoare de straini,numai ca sa conacim pe dansul,iara nu ca sa si locuim in
veac.Mai pe urma de toate,cum ca acest�dar�,adica aceasta ca sa locuim in veac,in
zadar il cere cineva,invata-te aceasta si din cuvintele oricaruia filozof din cei
din afara,adica ale Senechei,carele zice acestea:�nu este cineva de
necunoscator,inact sa nu stie prea bine intru sinesi,cum ca odata are sa moara,insa
cand s-ar apropia la ceasul acela al mortii,se intoarce cu spatele sale catre
noi,alearga pe drumul cel din protiva,striga si plange,ce plangi,o ticalosule ,ce
te tanguiesti,toti se trag de aceasta nevoie.Acolo vei sa te duci,unde ajung
toate:sub aceasta lege te-ai nascut,aceasta s-au intamplat tatalui tau,aceasta
maicii tale,aceasta tuturor celor ce-au fost mai inainte de tine,aceasta se va
intampla la toti cei mai de pe urma de tine.Pentru aceasta multe intunerice si de
oameni si de dobitoace necuvantatoare cu feluri de feluri de chipuri de morti isi
dau sufletul lor si duhul,tot intru unul si acelasi minut de vreme,in care tu
nevrand� te lupti cu lupta prea amare-i morti.Dara insa tu,n-ai pus in mintea
ta,cum ca vei sa ajungi odata la acel sfarsit,la care de la inceputul nasterii tale
ti-ai indreptat drumul tau pentru ca sa ajungi.Crezi ca din cuvintele acestea ale
filozofului,poate cineva sa cunoasca si sa se adevereasca,cum ca nu este cu putinta
de la vreun om muritor sa se daruiasca nemurirea.Poate tinerii cer acea aleasa si
minunata daruire si vrednicie pe care odata un tanar au cerut-o sa o ia de la tatal
sau si a caruia fac povestirea in scurt:Un om oarecare,care cu boieria era
stralucit si slavit si cu bogatia prea aratat,avea un fiu,unul nascut,pe care
hotarase ca sa-l invete invataturile razboiului,vrand ca sa-l dea in loc de fiu lui
Aris.Dar insa fiindca altele sunt sfatuirile oamenilor si altele hotararile lui
Dumnezeu n-au ispravit acest lucru dupa cum si savarsirea lucrului,dovedeste
aratat.Pentru ca fiul lui intru una din zilele acelea mai mult dim Dumnezeiasca mai
inaite purtare de grija decat din intamplare,trecand pe langa o manastire si vazand
acolo pe ucenicii calugarestii obsti care se deprindea sub steagurile maririi cei
Dumnezeiesti,fiecare dintru dansii nevoindu-se pentru mantuirea lui,au socotit
intru sinesi tanarul acela cum ca atata ostasii ostirii cei lumesti,pre cat si
ostasii ostirii cei ceresti,sunt deopotriva supusi mortii.Si acestea socotind,au
mai adaugat inca in mintea lui a socoti si deosebirea pe care o au intru sinesi
acestie,cum ca adica ai lui Dumnezeu ostasi,asteapta mare daruire si
rasplatire,adica nevestejita cununa a slavei cei fara de moarte,iara ai lumii
ostasi,asteapta de la imparatul lor rasplatire stricacioasa si vremelnica si cu
aceste cugete si socoteli defaimand tanarul lumeasca ostire si luandu-si ziua buna
de la lumi,de la cele frumoase ale lumii au alergat la ostile lui Hristos,sub
steagul maririi cei imparatesti si Dumnezeiesti ai aceluia si acolo s-au dezbracat
si au lepadat armele desertaciunii si s-au imbracat cu osardie cu toata intrarmarea
lui Dumnezeu tunzandu-se calugar pentru ca sa se lupte cu barbatie impotriva
incepatoriilor si stapaniilor intunericului veacului acestuia.De care lucru,indata
ce tatal tanarului s-au instiintat si socotind pentru acest nou chip al ostirii
fiului sau si cum ca va ramane la neamurile sale cela mai de pe urma,un semn
necinstit si de defaimare si cu o intinaciune si rusine intru luminata sa
rudenie,s-au ingretosat cu totul de lucrul acesta si maniiindu-se foarte mult au
venit cu mare graba la acea manastire unde fiul lui hotarase sa petreaca si
lepadand de la sine desavarsit toata evlavia si dumnezeiasca si omeneasca si
rusinea oamenilor ingrozea pe manastire si pe parintii ce se afla intru dansa,ca le
va pricinui� mare pierzare si �prapadenie de nu va slobozi indata pe fiul lui pe
care l-au numarat cu ceilalti parinti.De la egumenul manastirii aceia,iesind afara
cu chip cu sfanta cuviinta si cinstit catre dansul si prin niste cuvinte ca acestea
s-au apucat sa-i stinga mania inimii lui care se aprindea si fierbea,zicand:nu te
vei lipsi boierule de fiul tau,ca indata se va intoarce impreuna cu tine la casa
ta,daca numai te vei fagadui sa ridici din mijloc si sa incetezi de tot,numai o
obisnuinta straina ce se afla sub stapanirea ta,iara de nu vei putea savarsi
aceasta,linisteste-te si lasa pe fiul tau sa-mi implineasca fagaduinta ce au facut
catre Domnul.I-au placut acelui boier fara de sfatuire,sfatuirea aceasta prea
inteleapta.Au venit fiul inaintea lui si s-au facut vorova asa:O,obisnuinta,zice,o
parintele meu,ce se face in tara ta,cum ca nu-i pace,ca mor intr-insa deopotriva
atata tinerii pe cat si batranii si ma rog sa o stergi din mijloc pe aceasta
obisnuire iar de nu vei putea face aceasta,eu intr-adevar mai bine ma impact sa
traiesc aicea,unde tanar fiind,nu ma tem de moarte,iara dupa ce voi imbatrani o
astept cu bucurie si cu osardie.Cu aceste cuvinte au pornit tanarul pre tatal sau
tot la asemenea dorire si acolo unde se aprindea mania lui asupra manastirii l-au
facut sa se aprinda cu ravna ca sa se lepede el de lumeasca ostire a lumii cea mai
dinainte.Si de aceia s-au multumit sa se innumere impreuna si sa se scrie tot intru
aceeasi oaste in care si fiul sau s-au numarat impreuna mai inainte,ca sa ia si el
impreuna cu fiul lui tot aceeasi cununa a dreptatii.O!ce dar prea plin de bucurie!
Si,o,ce daruire de mult pret s-au daruit fiecarui tanar.De ar fi fost cu putinta sa
se intinda viata lui fara de curmare pana la batranete,pana la cea mai de pe urma
varsta,de ar fi fost cu putinta cu totul sa se invecheasca sis a inceteze la tineri
de istov aceasta obisnuita scarbelnica si aicea sa nu moara deopotriva tinerii ca
si batranii,tinerii sa poata ca sa se intample sa moara ca unii ce nu sunt datori
sa patimeasca aceasta
pentru varsta lor:batranii trebuie sa moara,ca unii ce sunt datori sa patimeasca
si ei aceasta pentru varsta batranetilor lor.Mai ales tinerii,nu atata sunt datori
pentru ca sa moara,pe cat sunt datori sa moara batranii pentru obisnuinta cea
indatorata ce alearga peste toti.Poate ca se va arata nepotrivit multora acel DAR
pe care-l povestesc oarecare ca l-au daruit Noe fiilor sai,cel ce-au fost adica al
doilea �tata�al lumii cei innoite de a doua oara.Acest Noe,mai pe urma dupa aceea
prea slavita incercare de corabie a lumii ce-i locuite care s-au innecat si dupa
acel infricosat si jalnic potop care toata lumea o au coplesit,vrand sa risipeasca
pe fii sai si pe fiicele sale prin feluri de feluri de tari si locuri ale
pamanrului.pentru ca sa nu rataceasca imprejur,fara nici o infranare si sa se
pogoare la toata desfranarea si ca sa se tie si sa pazeasca in hotarele curatiei si
ale bunei inchipuiri,au daruit fiecaruia cate un�dar�care nu privea spre trupeasca
dobanda ci spre folos si mantuirea sufletului.Si ce au fost oare acel �Dar�,au
impartit fiecaruia cate o parte din ramasitele si oasele stramosului nostru Adam.Si
unuia i-au dat capul lui,iara altuia,mana si acestuia,coasta,iar aceluia,pieptul si
altuia falcile pentru ca sa priveasca totdeauna la dansele si asa sa-si aduca
aminte cum ca sunt muritori.Si aflandu-se intru aceasta prea desfatata si larga
imparatie a lumii in care au intrat ca intr-o mostenire parinteasca,sa nu se scoale
unul asupra altuia.Si ce ai face oare daca eu as aduna di gropnita� oase moarte� si
nesimtitoare si ti le-as pune in mainile tale,negresit mi-ai zice,da-mi pace,oasele
le arunca la caini.Fiecare lucru ce atarna si priveste spre moarte,acela celor
vii,nicicum nu este placut.Cugetarea de moarte,rapeste mintea,aducerea aminte de
ea,supara auzurile,privirea la gropnita,vatama ochii,insa eu,o,pravoslovnice
cititorule,cand ti-as darui vreun lucru de trebuinta si de folos care se potriveste
starii si chemarii tale,nu as fi putut sa-ti daruiesc alt dar mai potrivit si mai
cu cuviinta si mai folositor de suflet,decat icoana mortii cei prea grozave,ci nici
alt lucru mai folositor de suflet pentru ca sa scapi de moartea cea vesnica si sa
dobandesti viata cea de-a pururea vecuitoare,fiindca si tu esti unul care mori
dintru aceia,pentru care scrie inteleptul Sirah,�Toti Murim.�Deci pentru ca sa nu
ne temem de moarte atata,pe cat si mai vartos sa o astepti ca sa o intampini pe
aceasta cu osardie,zi si tu cu Pavel si fa aceea care au facut-o Pavel,adica:�in
fiecare zi mori.�Tu care esti dator sa mori odata lumii,mori totdeauna si in
fiecare zi a vietii tale sa se lucreze de tine vreo moarte a vreunui pacat.Adica
astazi sa mori impotriva mandriei,maine impotriva poftei,poimaine impotriva
zavistiei,apoi impotriva lenevirii.Si in scurt,totdeauna sa mori impotriva unui
pacat.Tu care te-ai nascut tot intru pacate,de voiesti sa traiesti de-a
pururea,mori impotriva pacatului.�Si aceasta ve-i ispravi-o,daca adeseori� vei
arata pacatele duhovnicului tau,ce are putere si stapanire sa le ierte.De vei muri
asa,se va face moartea ta,nu numai�dar�catre Dumnezeu si jertfa bine primita ci
insa si decat toate fagaduintele tale cele catre acela,va fi lui jertfa si ardere
de tot cea mai aleasa si mai iubita lui Dumnezeu,si moartea ta,nu numai iti va fi
atuncea poftita,mai inainte de ce vei muri,iti va fi tie de veselie si de
bucurie.Deci mori mai inainte de moarte,insa mori ca Pavel�In fiecare zi mori.��Dar
pentru cine,pentru a voastra slava.�Mori si tu in fiecare zi,daca nu si pentru
slava altuia,cuiva,insa macar pentru a ta nagresita buna slava care este
nevestejita cununa a ostirii tale si a nemerniciei tale,Patria cea frumoasa si
adevarata.
�
�
CUVANT� INAINTE
1. ������������������������������������������������������������������
I.�����Cuvantare pentru MOARTE
Multi istorici povestesc,cum ca urechile Atenienilor celor vechi atata erau de
gingase incat nu putea sa sufere nu numai aducerea aminte de moarte,ci nici insasi
singur numele ei.Pentru aceasta era lege la dansii pusa ca oriunde va,de ar fi
urmat nevoie sa se arate moartea tatalui sau a maicii sau alteia oarecare
rudenie,acolo trebuie sa slujeasca la aceasta vestire amara vreun om care de mai
inainte pentru vreun pacat de moarte ar fi fost hotarat de judecatorul spre
moarte.Si cine ar fi indraznit sa calce aaceasta lege se judeca vinovat taierii de
cap,fiindca toti de obste asa au judecat,ca acela care aducea o vestire de acest
fel,de amara si vrednica de uraciune si de fuga si cu aducere aminte,acest fel
purtatoare de moarte ar fi sagetat auzirile lor,nu era mai mult vrednica sa mai
traiasca,ci se facea vinovat mortii,scotandu-se din numarul celor vii oameni si
surghiunundu-se din hotarele firii cei omenesti.Daca si eu as socoti cum ca si voi
cati cititi acestea de fata ce va scriu ve-ti fi tot intru aceeasi socoteala cu
acei vechi atenieni,n-as fi obraznicit niciodata atata incat sa indraznesc sa intin
si ochii vostri cu aceste feluri de priviri si aratari de ale mortii spaimantatoare
si infricosatoare si urechile voastre sa le ranesc cu vestiri intristatoare si
amarate,iara sufletele voastre sa le tulbur cu cugete asa de mahnicioase si
ingrozitoare,in ce fel se obisnuiesc sa se intample unele ca acestea,cand se face
povestire pentru moarte,care este cea mai infricosata povestire,decat toate
celelalte povestiri,prea infricosate si infiorate.Ci fiindca sunt incedintat cum ca
voi sunteti foarte deosebiti de atenieni cei de demult si la obiceiuri si la
socoteala si la fire si la credinta si la lege.Pentru aceasta,eu singur,nu numai
voua tuturor celor ce ve-ti citi cartea aceasta a mea,ci insa si parintilor si
rudeniilor si prietenilor vostri,cu glas mare ca un vinovat mortii ce sunt,va aduc
purtatoarea de moarte,intristacioasa sin infricosata vestirea mortii cu insasi
cuvintele fericitului Pavel care zice:�S-au hotarat oamenilor ca sa moara
odata.�Vei muri si tu,care citesti cele scrise aici,cu toate ca nimica cu totul nu
gandesti pentru moarte.Vei muri si tu,care cu barbatie biruiesti pe altii,vei muri
si carele cresti cu istetimea si covarsesti intru invataturi.Vei muri si tu care
petreci drumul si vremea vietii tale cu un umblet fudul si mandru.Te bucuri si te
inalti cu nadejdea,cugeti oare care mari si prea mari si nalucesti cele ce-ti sunt
mai mari decat puterea ta.Vei muri au nu crezi,s-au hotarat unde s-au osanduit si
s-au hotarat intru acel oras mare si ceresc.Intru acea sfatuire prea tainica a prea
Sfintei Treimi intru acea prea inalta adunare a puterii cei dumnezeiesti,intru acea
scoala de taina a intelepciunii ce-i de-a pururea vecuitoare.Intru acel divan prea
infricosat al dumnezeiestii dreptati unde pentru fiecare lucru mai inainte s-a
hotarat.�S-a hotarat de la care s-au hotarat,de la acela la care nu este
schimbare,de la acela care zice pentru sine:Eu Domnul Dumnezeul vostru sin u m-am
schimbat.�De la acela,ale caruia punerile de lege� si cuvintele,atat sunt de
adevarate pentru savarsire,incat zice insusi de sine:cerul si pamantul vor
trece,iar cuvintele mele ,nu vor trece.�S-au hotarat cum s-au hotarat�,cu� o
dumnezeiasca hotarare,de-a pururea vecuitoare,care nu este cu putinta sa se
clateasca,care nu este cu putinta sa se calce.Deci aceasta lege,aceasta
hotarare,care din inceput a fost hotarata dela Dumnezeuam socoteala ca am sa scriu
pentru dansa aicea,iara tu sa citesti.Si,o,de ar da Dumnezeu dupa cum eu cu
osteneala alcatuirea am scris-o si am alcatuit.Asa si tu citirea sa o treci si de
asemenea folosul sa ti-l dobandesti.Deci voi scrie acelea care merg inaintea mortii
si acelea care calatoresc impreuna cu dansa si acelea care dupa dansa urmeaza.Si
mai pe urma voi insemna si oarecare canoane cum si-ar pofti cineva moartea pentru
folosul sau si acestea le voi alcatui in scurt cu oarecare urzeala si chip care se
atarna si priveste mai mult la folositoarea umilinta,decat la ritoricestile
cuvinte(sunete)si zice:Iara tu,allege din cele ce citesti cele mai de folos si de
trebuinta si acelea ce le vei alege,tipareste-le bine si tare in cugetul tau si
dupa acestea sa petreci si socoteste sa le aduci in lucrare si in fapta.Si cu acest
chip se va arata plata acestui lucru ca prin mine care am scris si am alcatuit si
prin tine care adesea ori ai citit sau pricinuit oarecare mantuire sufleteasca si
folos.
�
CARTEA� 1
CAPITOLUL� 1
Nasterea omului celui nou
Care i s-ar putea pricinui din cea cu luare aminte:�Cugetarea mortii�
In ce chip omul cel vechi se naste din pantece,intr-acelasi chip sic el nou se
naste din mormant.A omului celui nou tot unul si acelasi ii este si tata si
maica,adica aducerea aminte de moarte.Asculta ce vorbeste din gunoi�Iov�dascalul al
bunelor naravuri,cel vrednic de lauda:�putrejunea am chemat-o tata al meu sa
fie,iara maica mea si sora,viermele.�Priveste bine aici pe tatal omului celui nou
si pe maica lui ca sunt putrejunea,dar care putrejune,cea din mormant.Omul cel nou
se naste din putrejune,din putoare,din puroi,din viermi si din puturoasa putrejune
a trupului si nu este trebuinta ca omul acesta nou sa se zamisleasca inlauntru in
pantece si in matcas,sau si cu multa indelungare a vremii sau si cu dureri prea
usturatoare si iuti ale pantecelui sa se nasca.Omul cel nou si lesne se prinde in
pantece si fara graba se naste.Iara aceasta se face si intr- o singura clipeala de
ochi si cu o grabnica amelintare a mintii.De cate ori iti vei cauta fata ta in
oglinda,au nu se naste indata de atatea ori noua inchipuire intr-insa,pana ce ar fi
deosebirea,au nu pe atata privesti in oglinda,pe cat si sa inchipuiesti icoana in
oglinda,dar stii si pentru care sfarsit s-au aflat oglindele.Inteleptul Seneca
socoteste cum ca s-au aflat pentru ca sa se priveasca pe sine�omul�,adica toata
starea sa sa si-o vada.Socrate au uneltit oglindele pentru deprimarea si invatatura
bunelor obiceiuri.Pentru aceasta invata pe ucenicii sai,sa se priveasca pe sine
adeseori in oglinda si cati isi vor placea lorusi pentru trupeasca lor,buna
frumusete sis a ia aminte cu diadinsul,nu cumva sa necinsteasca frumusetea trupului
cu grozavia faptelor celor de rusine.Iara cati iarasi se vor vedea cum ca au fata
grozava si urata,sa se sileasca prin nevointa si osteneala cum sa-si impodobeasca
neinchipuirea si grozavia fetei lor cu stralucirea faptelor lor celor bune si cu
podoabele faptelor bune sa-si acopere metehnele si uraciunile trupurilor.Sunt dar
de trebuinta oglinzile,daca ne vor sluji noua,nu atata la tunderea perilor,pe cat
la invatatura bunelor obiceiuri.Ci,dupa cum se cade sa socotim drept mult pret,asa
si cu covarsire vrednica de multa lauda,oglinda aceea sa o socotim,intru ai careia
privire,indata se zamisleste si se naste un om nou;unelteste-o dar si tu aceasta
oglinda,fiindca si privirea cea intr-insa cand vei voi,indata naste nou
om.Povesteste un scriitor oarecare din cei mai noi pentru un dascal numit si vestit
al Sfintei Evanghelii,caruia o cucoana oarecare slavita si luminata mai mult la
chip,decat la petrecerea ei cea cu fapte bune si dupa cum era slavita pentru
neam,asa era slavita si pentru impodobirea cea cu multa iscodire si silinta,cu
indrazneala i-au poruncit rugandu-l foarte mult,ca atunci cand cu ajutorul lui
Dumnezeu se va intoarce iarasi la partile acelea,sa-i aduca impreuna cu dansul de
la cetate o minunata oglinda.Si muierea acestea au poruncit.Iara dascalul cu
bucurie i s-a fagaduit ca ii va implini cererea ei si dupa cum s-a aratat grabnic
la fagaduinta,asa au fost adevarat si intru a-si implini fagaduita sa.Deci dupa
oarecare luni,intorcandu-se iarasi dascalul la casa acelei cucoana,au adus impreuna
cu sine o oglinda,nu de sticla,ci de os,nu cumparata pe bani din targ de la
negutatori ci luata din gropnita de la ingropatorii de morti.Si intrand in casa,au
poruncit cucoanei sa cheme impreuna toti oamenii casei,zicand,cum ca au adus o
oglinda prea minunata la vedere.S-a bucurat cucoana pentru dar si au poruncit
indata sa se adune slugile si slujnicile si in scurt toti cei de casa,laudandu-se
cum ca are sa le arate o oglinda minunata.Deci atunci,dupa ce s-au adunat toti,prea
cucernicul acel dascal,au ridicat mahrama de deasupra,cu care avea acoperita
oglinda aceea si au aratat tuturor inainte o infricosata capatana uscata de un om
ingropat.Si atunci incepand a zice cu cuvinte foarte umilitoare si iscusite si in
scurt sa zic,inspaimantaroare,unde sta deasupra privirii aceia,au sagetat si au
ranit intru adanc sufletele privitorilor.Si au zis:tu,o,cucoana,oglinda ai
poftit,iata-ti oglinda prea iscusita,nu pentru ca sa impodobesti cu impletiturile
tale capul tau,ci ca sa te preface in obiceiuri placute lui Dumnezeu.Acest cap ce
se vede acum uscat,a fost intr- o vreme,aceasta care si tu esti acum.Acolo unde se
arata acum doua gauri fara de ochi si lumina,au fost intr-o vreme,niste ochi
albastri cu o dulce lumina.Aceasta capatana goala de par a fost odata impodobita cu
niste suvite de par galben si cret,imprejurul acestor doi ochisori,au fost doi
umeri ai obrazului rumen si albi si acoperea dintii acestia cu niste buze rosii,ca
trandafirul si dintru acestia canta o limba cu dulce glas.Si in scurt,aceasta care
esti tu acum,a fost si acest cap oarecand.Te vei face si tu cu adevarat intr-o
vreme intr-aceasta stare,in ce fel este aceasta acum.De aceste cuvinte,toti
impreuna s-au spaimantat foarte si fara de glas au ramas.Privirea acestei oglinde
au fost mantuire a privitorilor.Iara mai ales stapana aceea a tuturor slugilor
acelora,care avea mai multa sarguinta si pofta decat altii pentru oglinda,defaimand
cele ce sunt de fata vremelnice,a inceput bine a cugeta si a intelege pentru
bunatatile cele ce vor sa fie,de unde din ceasul acela a inceput a petrece o viata
si petrecere ca aceasta,ca si cum n-ar fi ea,de asemenea,ci ca alta oarecare,in ce
fel petrece un om,care bune nadejdi pofteste si doreste moartea.Si asa,cugetarea si
gandirea de moarte s-au facut nasterea a omului celui nou.Iata aicea aceasta
capatana din mormant goala si uscata va sa-ti fie o oglinda trebuincioasa pentru
mantuirea sufletului tau.Acest fel de oglinda de vei avea in casa ta si adeseori
vei cauta intr-insa negresit vei sa te afli intr-o neincetata privire folositoare
de suflet,intru atata incat adica sa defaimi cele de acum stricacioase si
vremelnice si sa ai inaintea ta in minte pe bunatatile cele ce vor sa
fie,nestricacioase si vesnice.Aceasta oglinda nu este acea inselatoare si
vatamatoare,intru care se vede frumusetea trupului cea stricacioasa,cu pierzarea
sufletului,ci este o oglinda folositoare si castigatoare,in care se vede sfarsitul
vietii tale si se priveste netrecuta si nescapata datoria mortii.Daca adica,vei
face si tu ca inteleptul acela Platon,care zice:�daca adeseori te vei cauta in
oglinda,vei castiga intelepciunea cea prea adevarata.�Du-te dar la gropnite,ca la o
scoala prea de folos a intelepciunii cei crestinesti,deschide mormantul vreunui
mort,stai acolo putin,unde dupa putin ai sa cazi si tu.Socoteste imprejur mormantul
celui mort si ingropat si aceasta invata,iti va schimba mintea ta,incepe de acum sa
mori lumii(daca fara de indoire crezi,cum ca vrei sa mori dupa putin)si asa privea
mortii,ti se va face a doua oara o rasuflare a vietii cei noua.Apoi,ia impreuna cu
tine de acolo prada mortii,adica ia-ti o capatana,adu-o in casa ta,ca sa privesti
in fiecare zi intr-insa,ca intr-o oglinda buna si de trebuinta,multe
invataturi,dintru cele cate chemarea ta te invata.Caci aceasta capatana,macar de si
este si se vede fara de limba,insa este mult glasuitoare.Multe alte oarecare
zice,cand nimic nu vorbeste,desi este tacuta,dar insa striga cu mare glas si canta
iesirile mortii,fara de limba invata,fara de glas sfatuieste,fara de cuvinte
vorbeste ritoriceste si cand nimic nu vesteste,multe iti aduce la cunostiinta.Vrei
sa auzi cuvintele licaonicesti si in scurt ale acestui cuvantaret;de cate ori vei
intoarce ochii tai spre dansa si vei lua aminte cu mintea ta,iti va propovadui tie
cuvintele acestea cu glasuri negraite:deabia o,omule,te-ai nascut si ai inceput sa
traiesti si indata ai inceput sa alergi,precum si eu odinioara,spre acelasi scop si
sfarsit al mortii.Departarea cea din mijloc,aceea care se vede,intre pantecele cel
de maica si intre mormant,este un minut,care este cea mai mica parte a
vremii.Pentru aceasta,intre aceste doua margini si hotare ale nasterii si ale
mortii,nimic mai putin nu este,fara decat o miscare a vederii.Acolo de unde incepi
a fi,acolo cu adevarat te si savarsesti.Unul si tot acela este si inainte
cuvantarea basmului si sfarsitul basmului.Numai de singura aceasta totdeauna sa-ti
aduci aminte,cum ca mantuirea ta se spanzura de cel mai de pe urma minut al vietii
tale.Ca atunci se vor cerca toate miscarile tale,adica:faptele,cuvintele si
cugetele si gandurile cand adica te va ajunge suma ta cea mai de pe urma.Ai toata
grija ta numai si numai aceasta sa te grijesti pentru mantuirea ta.Si aceasta numai
iti este prea de nevoie si de trebuinta,iara toate celelalte,sunt de prisos si
netrebnice,si sa nu dea Dumnezeu sa cazi dintru aceasta.Mai bine sa patimesti cele
mai mari rele,decat sa te lipsesti de darul lui Dumnezeu.Si intru toate acestea si
la singura aceasta ia aminte mai mult decat toate,la aceasta nu cumva sa faci vreun
lucru pentru care vei sa te caiesti la truda mortii tale,cum ca l-ai facut.Mai pe
urma de toate,vei sa te faci un om nou,daca si adeseori vei cugeta pentru cele mai
de pe urma ale tale.O sfatuire ca aceasta prea folositoare de suflet,iti va spune
tot acest cuvantaret mut si fara de grai,adica:aceasta capatana cu totul uscata;si
mai de pe urma de aceasta sfatuire ti se va face tie a doua innoire si a
obiceiurilor si petrecerii si a vietii tale.
FAPTA
Avea obicei marele Antonie sa zica adeseori,�pentru ca sa se faca cineva dasavarsit
la fapta buna,doua lucruri oarecare sunt foarte prea de trebuinta si prea de
nevoie:
-un lucru,adica,sa creada intru sine,cum ca astazi a inceput sa slujeasca lui
Dumnezeu.
-iar altul,sa socoteasca,cum ca ziua aceasta de astazi,este ziua vietii lui cea mai
de pe urma.�Daca aceasta zi este cea dintai pe care o ai fagaduit lui Dumnezeu si
fiindca pentru Dumnezeu,nici un lucru bun nu ai facut,ce au nu se cuvine sa
faci.Daca este cu totul cea mai de pe urma,cum sa nu faci.Aici dar aduna-ti toate
puterile trupului,ale sufletului,ale darului si ale firii tale,atata incat sa nu
ramana nici un cuget al mintii tale,nici un dor al inimii tale,nici o trebuinta a
trupului tau,nici vreun lucru al mainilor tale,care san u priveasca spre insusi
Dumnezeu cu prea desavarsita luare aminte a omului celui deplin si asa vei petrece
toata ziua aceea ca cum ar fi ziua cea cu totul mai de pe urma a vietii tale.Cum se
ca face vrednica,ca sa te incununezi de fericirea cea de-a pururea vecuitoare.In
fiecare dimineata tipareste-le in adancul inimii tale,aceste aurite cuvinte.O zi
numai,care o ar petrece cineva dupa cum trebuieste si se cade spre buna placere a
lui Dumnezeu,poate mai mult decat mii de ani pe care i-ar fi petrecut cineva
stapanind lumea toata.
�
CAPITOLUL 2
Omul cel vechi,cautand la mormant,se desteapta,iar cel nou,priveghiaza deasupra
�
Ce alt lucru este mormantul,fara decat locuinta mortii.insa dintru acela rasare de
multe ori mare ajutor al vietii.Din insasi singura,moartea,cand o ar socoti cineva
cu luare aminte,se naste in sufletul lui o minunata asemanare a vietii cei
noua.Reaua putoare acesteia,ajuta catre buna mireasma,grozavia,catre frumoasa
inchipuire,ingretosarea pacatului,la fapta buna si somnul ajuta la priveghere.Pe
aceasta o adevereste si dumnezeiescul Iov,vorbiind asa pentru omul cel prea
inrautatit si prea scarnav.Cand el catre mormant s-a dus si asupra gramezii oaselor
au privegheat.Cu adevarat,acest fericit Iov,cu vopsele vii zugraveste pe omul cel
pagan si care poate multe,care pagan,sfaramand si zdrobiind tot fraul legii cei
dumnezeiesti si omenesti,leapada dojenirile,nu asculta invataturile,goneste de la
dansul sfatuirile,se ingretoseaza desavarsit de poruncile lui Dumnezeu.Mai ales ca
si indrazneste cu gura furatoare de cele sfinte a varsa acest fel de cuvinte
hulitoare si paganesti catre Dumnezeu:�care indestulare este,caci ii vom sluji
Lui.�Si ce folos este,caci il vom intampina pe dansul,departeaza-te de la mine,nu
voiesc ca sa-ti stiu caile tale si altele multe de acest fel de cuvinte mandre si
urate si scarbenice insira dumnezeiescul Iov.Mai pe urma de toate,acest Iov,adica
ca si cum deznadajnuindu-se de mantuirea unui om ca acesta,ii arata pierzarea lui
cu aceste feluri de cuvinte:�cum ca,la ziua pierzarii se pazeste cel viclean si la
ziua maniei lui se va duce.�Ca cum ar fi zis sfarsit au cele pentru dansul,nu mai
este lui nadejde de mantuire,s-a hotarat osanda lui,s-a pierdut cu totul.Dar poate
vrei sa zici,si ce,n-au ramas lui macar nici cat de mica parte de ajutor,iti
raspund tie,putina nadejde ii este lui de aceasta.O marturiseste aceasta iarasi tot
acest Iov,dupa urmare.�Cine va vesti inaintea fetei lui,calea lui.Si acela care el
ti-au facut-o,cine va rasplati lui,care va lua atata indrazneala,ca sa indrazneasca
la acestea,cine se va semeti la aceasta pana intr-atata incat scuturand toata
temerea si frica sa sfatuiasca pe vreun boier care covarseste cu stapanirea si
prisoseste bogatia si puroiaza cu mutimea rautatilor si sa-i muster rautatea lui
cea cu covarsire,aducandu-i aminte si sfatuirile cele mantuitoare de suflet.Foarte
greu lucru este acesta si mai ales cu primejdie,indraznirea lui.Au mustrat Ioan
Botezatorul pe Irod,dar cu pierdera de cap.Au mustrat Iroboam,un prooroc trimis
dela Dumnezeu,dar in temnita s-a inchis.A mustrat Eremia pe imparatul si pe
boieri,dar in lac s-a aruncat.�Cine dar va vesti inaitea fetei lui,calea
lui.�Deabia s-ar afla cineva,insa si acesta ca si cum ar canta unui surd,asa nu va
fi auzit,dar ce ar fi putut sa-i ajute cineva unui om cere au ajuns la varful
rautatii.Nu i-au mai ramas lui loc de vindecare acolo unde rautatile au ajuns sa se
faca fire.Dar care este ajutorul acestui fel de om,o,dumnezeiescule,Ioave!Unul nu
mai ramane,raspunde dreptul,afara de care altul nu este.El la mormanturi sa se duca
si asupra oaselor va priveghea,priveghea.O,ajutor prea folositor de suflet fiecarui
om!Mai si insusi acelui om deznadajduit prin care este cu putinta sa se cheme
iarasi mantuirea.Nu se cuvine unuia ca acestuia sa-i punem inainte apucaturi
graite,cuvinte subtiri cu care l-am fi putut birui.Nu se cuvin sa-i punem inaitea
lui oarece pilde infricosate cu care l-am fi infricosat.Nu trebuie sa-l ranim cu
sagetile cuvintelor cu care l-am fi inspaimantat cu totul,ci pentru ca sa-l intorci
la calea mantuirii,de acolo de unde mai inaite s-a ratacit,povatuieste-l la
locasurile mortii,la prea putini zic,mormanturi.Pune-i inaitea ochilor lui,gramada
cea slavita a oaselor mortilor si vei vedea cum ca acele care mai inaite era
surd,foarte in graba va asculta cu mare luare aminte invataturile cele folositoare
de suflet.Acela ce mai inaite era orb,va deschide multi ochi la primejdiile ce-i
sunt in fata.Acela care era cu totul fara de temere si fara de frica se va ingrozi
de muncile si de pedepsele ce vor sa fie.Cela ce mai inainte era slabanog,se va
face intreg la madulari si repede miscator si grijitor pentru toate.Cel schiop,va
umbla.Cel somnoros se va face privighetor si mai pe urma de toate,cel mort si
ingropat,va invia si va trai.Te multumesti cu o scurta istorie,ca sa-ti incredintez
cele mai de sus.Un calugar oarecare,din neam luminat,se afla intr-o manastire,intru
care,dupa putina vreme,stapanindu-se de mandrie si inaltare,a ajuns putin cate
putin intru lenevire si neevlavie,intru atata incat si aceste feluri de cuvinte a
zis intru sine:O,neintelegatorule,calugare!Nu-ti este rusine tie sa ai acest fel de
slujba la aceasta manastire,incat sa pasti porcii care grohaiesc si sa te
necinstesca si pe tine si pe neamul tau,niste calugari ca acestia de nimic.Du-te la
slobozenia ta cea mai dintai si la bun neam.Acestea si altele mai multe cugetand si
zicand,gata era sa lepede de pe sine acea rasa innegrita si veche si sa fuga si sa
se departeze de la acea sihastrie.Si vrea sa o faca negresit,daca nu ar fi apucat
mai inainte noaptea sa-l opreasca,intru a carei vreme,a vazut aratat inaintea
ochilor,un batran oarecare,prea stralucit,care i-a poruncit sa mearga dupa
dansul.Iar calugarul in urma cu frica,si ori pe unde vrea sa treaca,singure i se
deschideau usile.Deci au venit si la mormanturile mortilor,intru care zacea multa
multime nenumarata de trupurile mortilor.Intru care deasupra unuia dintre acelea
calcand calugarul acela,care atunci de curand era ingropat si pentru aceasta ca un
putrezit au izvorat in sus rea putoare si viermi si au auzit glas de la dansul care
ii zicea:unde te duci ticaloase!Si aratandu-i batranul acela care i se arata si
alte trupuri ce zaceau intru feluri de feluri deosebite unghiuri,i-au poruncit sa
le i-a seama cu amanuntul si s-a dus si s-a departat de la dansul.Iara acela de
frica cuprinzandu-se,au inceput sa roage pe Dumnezeu,zicand:izbaveste-ma de
neinsufletitele si infricosatele acesta infricosari,caci de frica mea am ramas fara
glas si mai mort,vai mie!Ca nu pot mai mult sa le privesc.Atunci iarasi au auzit
glas,care ii zicea:vino,dara,daca voiesti mantuirea ta si sa nu te instrainezi pe
sine de la viata� aceasta singuratica si sihastreasca,rapindu-te de mandrie.Deci
mai pe urma de toate,pentru ca sa nu mai inmultesc cuvantul,fagaduindu-se sa ramana
pana in sfarsit in manastire,s-a intors la citirea obisnuitei sale rugaciuni si
dintru acea infricosata vedenie a mortii si din intrarea in mormanturi,a scuturat
de la sine mandria si inaltarea cea mai dinainte si s-a intors cu lesnire la buna
randuiala si smerenie si la aceasta singuratica carare a faptelor bune,de la care
cugeta mai inainte sa se abata.Dar eu,nu-ti zic aceea care a a zis-o Solomon:�Mergi
catre furnica,o lenesule,ci du-te trandavule,la mormanturi si indata cu David vei
alerga pe calea poruncilor Domnului.�Du-te la groapa,o iubitorule de argint si
indata cu Zaheu,vei zice:Iata jumatate din averile mele,Doamne,o dau
saracilor.Taraste-te la mormanturile mortilor,o mandrule si indata vei striga cu
inteleptul Sirah:�Ce se mandreste pamantul si cenusa�,mai pe urma de toate mergi si
tu iubitorule de lume si de infrumusetari la multimea trupurilor mortilor si umbla
putin acolo printre imputitele si nesimtitoarele oase si vei invata pe inima ta cea
prea inalta,cugetatoare si iubitoare de lume,acel prea intelept socotitor grai a
lui Solomon:�Desertarea desertarilor si toate sunt desertaciune.�
FAPTA
Ai pe moarte ca pe un prieten al tau tainic si ca pe un sfetnic fara de greseala si
sa nu faci vreun lucru rau,pentru care vei sa-ti zici mai pe urma,o si cat ar fi
fost de bine de nu l-as fi facut.Nici sa treci cu vederea vreun lucru pentru care
vei sa te caiesti,la cel mai de pe urma ceas al vietii tale,cum ca l-ai trecut cu
vederea,macar si trupesc,obinuieste-te a vorbi cu moartea
impreuna,zicand:iata,o,moarte,tu esti slujitoare a dumnezeiestii dreptati,iara eu
supus sunt poruncii tale,fiindca si mie,mi s-a grait aceea care intr-o vreme s-a
glasuit stramosului meu Adam,�cu moarte vei sa mori.�Deci fiindca desi nu este vreo
alta scapare,sa ascult sfatuirea lui Sirah:�Sfetnicii tai,fie din zece mii unul.�De
cate ori m-as afla intru indoire si nedumerire si de cate ori voi socoti,care oare
sa fie,sau cu cuviinta.sau cu dreptate,mie ca sa fac pentru mantuirea sufletului
meu,tu,o moarte,ia sa-mi fii sfetnicul meu ca sa-mi luminezi cele intunecate si sa-
mi talcuiesti cele cu indoiala si sa-mi arati cele nearatate.Dar vezi,o moarte,cum
imi vine cugetul cel tiitor aminte,raul,biruit fiind de manie si ma indeamna sa fac
rasplatire pentru necinstea pe care am patimit-o,ma sileste ca sa intind mana mea
la sabie,ma impinge sa ma lupt singur cu vrajmasul meu.Ce ma sfatuiesti sa fac,ia
aminte,iti va raspunde prietenul tau,moartea,ce dobanda iti vei castiga tie dupa ce
vei face aceasta.Pentru aceea care voiesti acum sa o faci,te vei cai odata ca ai
facut-o.Cand iarasi trupul cere ca sa te departezi pe tine de catre infranare si
pazire a fecioriei,alearga iarasi la moarte si sfetnicul tau si zi impreuna cu
Pavel:�Trupul pofteste asupra Duhului.�Vezi,o moarte,cum prin amagirea dulcetii,ma
trage trupul meu atata cat macar numai sa ma invoiesc cu pofta.Ce ma sfatuiesti sa
fac la acestea,si ia aminte ce-ti va raspunde aceea.Asculta,o iubitorule de pofte
si de dulceturi,sfatul meu,care este cu adevarat nemincinoasa hotarare a prea
Sfantului Duh:�Daca traiti dupa trup,ve-ti sa muriti.�Deci pe cat te vei teme sit e
vei infricosa de moarte,pe atata vei ura trupul.Cand iarasi iubirea de argint iti
sopteste sa rapesti cu nedreptate averile straine,cand lacomia ta te imboldeste,a
te ineca cu multa mancare sau cu totul ca sa te cufunde in multa bautura si
betie,totdeauna si mai inainte de lucrul tau,alearga la sfetnicul tau,moartea,si
asculta ce te invata,la ce te va povatui,o la cate bunatati te va indemna si te va
sili,o,de la cate rele te va opri si de tot te va taia!Nici Solomon cu toata
intelepciunea lui,n-ar fi putut sa-ti dea invataturi mai de mantuire,decat
moartea.De vei vorbi impreuna cu moartea in fiecare zi,vei auzi sfat prea minunat
si de suflet folositor.Daca vei pune si bine vei potrivi in cumpana sfatuirea ei,o
carmuire vietii tale,multi oameni se vor minuna de imbunatatita petrecerea ta si
toti de obste vor intreba,intrebarea aceea a preamarelui glasuitor,Isaia:�cine a
fost sfetnicul lui?�
CAPITOLUL 3
Lesne alunecarea si caderea omului si curgerea cea dea pururea a vremii
Proorocul acela cu adevarat,preavestitul si prea marele glasuitor Isaia,talcuitorul
cerestilor taine,au auzit dintru inaltime oarecand glas rasunand ca un tunet si
zicand:�striga�.Ca cum ar fi zis,aceia care am sa-ti zic si care vei sa o auzi de
la mine,nu voi in vreun intunecat unghi si de obste si intru aratare nu in vreo
casuta intunecata,ci intru prea luminata priveliste.Nu cu vorba smerita si cu glas
amortit ci cu strigare tare si ca de o arma rasunatoare si nu la unii oameni,ci la
toti de obste sa propovaduiesti si sa vestesti.�Striga,ce voi striga,tot trupul
iarba si toata slava lui ca floarea ierbii.Uscatu-s-a iarba si floarea ei
acazut.�Adica atata este omul de desert si de stricacios si vremelnic si lesne
alunecator si cazator incat l-au aratat ca se vestejeste si cade ca o floare a
buruienii care macar este alcatuit din carne si din oase,cu toata slava lui intru
care straluceste.Cu toata vrednicia lui,intru care se trufeste,cu toata stapania
lui intru care intrece la putere,cu toata domnia lui intru care se prea inalta,cu
toata bogatia lui intru care prisoseste,cu toata cunostiinta lui intru care se
faleste,cu toata intelepciunea lui se si intrece si in scurt cu tot dansul
darurilor firii si ale norocului lui si cu toata marea cuviinta a lumii.Intru toate
acestea in care se inganfeaza unul ca acesta intr-o clipa de vreme se pierde ce de
o prea mica suflare a unui abur prea usor si ce lucru minunat este�tot trupul iarba
si toata slava lui ca floarea ierbii.�Prea cu intelepciune dumnezeiscul Augustin
talcuieste pe larg pe o asemanare ca aceasta a florii zicand:�Oamenii acestia
infloresc intr-o buna norocirea veacului acestuia de acum si se prapadesc de aceea
atotputernica putere fiindca si nu dupa cum infloresc asa se si pierd pentru ca
infloresc vremelnic si se pierd vesnic.Infloresc cu bune norociri desarte si
stricacioase si se prapadesc cu adevarat si cu vesnice munci.Iesi putin primavera
la livada si priveste iarba cum infloreste in luna lui mai,cum creste,cum
otaveste,cum inverzeste.Cum se poarta ca un val in tarini si campuri,cum
pricinueste prea dulce vedere si privirea calatorilor si drumetilor si asternut
moale intinde celor osteniti iar dupa ce ar trece vara,iesi iara si vei vedea ca
aceea care inverzea in tarini zace in arie cu totul uscata.Aceea care pricinuia mai
inainte privitorilor prea dulce si desfatata vedere,atunci este mancare si saturare
a dobitoacelor celor necuvantatoare.O!Iubitorule de dulceturi si de dezmierdari si
gingasule om!Trupul tau acesta care iti impodobeste capul tau cu parul tau cel
galben ca aurul si inflorit care straluceste in fata ta cu umerii rosii ca
trandafirul care gura ta roseste,cu buze ca margeanu,acest trup al tau care se
imbraca si vison si se impodobeste cu porfira intru ale caruia urechi aude toate
cele facatoare de veselie,in ochi priveste fiecare frumusete,intr-o mirosire
primeste tot felul de buna mireasma,in gatlej gusta tot felul de indulciri si in
maini si in mai pe urma de toate pipaie toata moliciunea.Acest trup nu
este,zic,nimic alta fara decat iarba.asteapta inca putin,o prea frumosule tanar si
nu va trece mult pana cand vei zice tu,cazut-au floarea.O,cat de minunat jelea un
factor de stihuri acest fel de istorie lesne schimbacioasa.�Am inflorit si
noi,zicea intr-o vreme,dar floarea curand s-a vestejit.�Astazi suntem viteji,maine
cu totul vestejiti,poimaine morti,apoi pe urma ingropati in mormant si dupa putina
vreme si de viermi mancati si de multe ori se intampla tot intr-unul si acelasi
minut al vremii si intr-un punct al locului si sufletul nostrum ni-l dam si
hotararea dreptatii judecator Dumnezeu o simtim de care vom fi cercati si intrebati
pentru viata ce am trait si acolo in vremea cand trupul nostru este cald,sufletul
nostru se afla in cealalta viata si ne vedem pe noi rapiti in cealalta lume mai
inaite de a veni intru frica,nu cumva sa ne rapim.Asa intr-o clipa de vreme,ne
aflam intru prapastuirea pacatului.Intr-o clipa de vreme traim si intr-alta clipa
murim.Pentru aceasta omul cat traieste se afla nu numai in mare lesnire de a se
aluneca sa cada ci si de a muri intr- o prea mica inputinare de vreme se afla si
aceasta este prea aratata din zicerea prea Fericitului Pavel care zice:�vremea este
scurta�.Spune-mi,ma rog,cand soarele savarseste vremea sa inconjurand imprejur pe
deasupra nostra,inconjurarea si purtarea imprejur cea de peste an si masurand in
sus cereasca purtare imprejur ce alta striga,fara decat ca vremea scurta este.Ce
alta inseamna lasarea intru mostenire un ape alta si schimbarea cea deasa a
noptilor si a zilelor.Ce alta striga varsta cea copilareasca care ramane
mostenitoare in urma dupa varsta cea prunceasca?Holteia care ramane mostenitoare in
urma dupa varsta cea copilareasca,tineretea care ramane mostenitoare in urma dupa
varsta cea holteiasca si dupa aceasta celelalte din varste care lasa mostenitoate
in urma una pe alta,fara decat ca vremea scurta este.Tot aceea striga si
dumnezeiescul Iov:�cum ca muritorului nascut din muiere,putina ii este
viata.��Putina,zice,este viata si zilele omului�,cumpaneste bine unul cate unul
toate cuvintele acestea ale dreptului in minuturile lor ca sunt pline de multa
intelepciune.N-au zis:putina este viata si traiul batranului sau a celui imbatranit
ci si asa de obste a muritorului,adica a omului.Tanar esti,dar insa esti om.Fierbe
sangele cu fierbere tinereasca in vinele trupului tau,dar insa esti om.Putina este
viata omului,de multe ori tanarul aflandu-se deasupra in floarea varstei
sale,impodobit intru stralucirea neamului,intru multa iscusinta si intru ascutime
de minte insa ca o floare fara de veste se vestejeste si cade.De multe ori iese
dimineata ca un mire impodobit din camera sa cea de nunta si seara zace in mormant
fara suflare.Pe aceasta viata a omului cea de putina vreme ti-o va adeveri si tie
si istoria lui Saul cea de intristare.Hotarand el sa adune osti sa faca razboi cu
filistenii au cerut vrajitoare de morti ca sa-i aduca si sa-i scoata din iad pe
proorocul Samuil si i s-a aratat lui de aceea proorocul cu cinstita
cuviinta,socoteste insa aceea intru prea scurta lungime de vreme si de o zi si de o
noapte si de cate lucruri prea mari supare si prapadenie s-au intamplat.Stau
amandoua usile cu acea prea desavarsita gatire ca sa se loveasca,se plimba
imprejur,Saul printre carele sale cele cu cate patru cai,printre taberele si
palcurile cele de jos si printre cele de Calare,printre trambitele cele de corn se
ducea in fruntea ostilor acestora acoperit de o pulbere razboiniceasca,oranduia si
indrepta taberele,socotea biruintele,cugeta pentru izbanzile cele cu
slava,nadajduia si astepta semnele de biruinta si mai pe urma de toate avea
adeverite nadejdi ca-si va intemeia imparatia sa intru inconjurari ale soarelui de
multi ani.Insa acolo unde se invarteau unele ca acestea si sufletul sau,iata glasul
lui Samuil.Foarte rau norocit si pierzator,care se auzea afara dintru cele mai
dedesupt ale pamantului�maine tu si fii tai veti fi impreuna cu mine si tabara lui
Israel o va da Domnul in mainile celor de alta semintie�.O,prefacere si schimbare
plina de mahnire si ne nadajduita a lucrurilor celor fara de veste.O,schimbare prea
rau norocita si prea cu totul ticaloasa a marii politii.Astazi sta Saul infricosat
in campul taberei si ostii sale si cu arme de razboi maine va zacea mort,ucis de
mana de om,impins in tina noroiului.Cate trupuri astazi satu vii si intineresc si
sunt pline de virtute si cate starvuri maine vor zacea moarte si fara de
miscare.Foarte si prea frumos si minunat au vorbit,pentru aceasta si un intelept
zicand:�cine ste atat de neintelegator,macar de ar fi si tanar,incat sa fie
incredintat cum sa vrea sa traiasca pana seara.�Prea aratat si Seneca tot aceeasi
invata:�asa petrec ca si cum mi-ar sta toata viata in ziua de astazi.�Asa privesc
la ziua cea de azi,cum ar fi fost ziua cea mai de pe urma a vietii mele.O si ce
lucru bun si frumos ar fi,daca am socoti si noi ca filozoful Seneca,pe fiecare zi a
noastra ca pe cea mai de pe urma a vietii acesteia a noastre cei de acum si ca pe
cea dintai a vietii ceea ce va sa fie.Si oare ce am face daca am fi petrecut asa.Am
chema negresit pe ingopatorii la noi.Fiecare dintre noi si-ar randui locul pentru
ingroparea sa si-ar gati panza cea de ingropare,s-ar tocmi cu ingropatorii de morti
pentru ca sa-i ridice trupul lui si ale sfintei sale si deschizand visteria
pacatelor sale le-ar arata pe ele la urechile parintelui sau cel duhovnicesc.Si ar
primi cu osardie si cu bucurie canonul lui de la dansul,sau ar lua si voie de a se
impartasi cu prea curatele Taine si dupa urmare s-ar imputernici pentru ca cu
lesnire sa treaca calea cea prea lunga ai celeilalte vieti,ar aprinde prin
milostenie candela sufletului cea stinsa de multimea pacatelor si ar astepta pe
mirele sau si ar priveghia,tinand in mainile lui faclia aprinsa prin fapte bune si
in scurt sa zic,graiul cel mai de pe urma si numai una ar cugeta cum sa se
grijeasca de mantuirea sufletului sau celui ticalos.Toate acestea indata le-ai
face,o,pacatosule!Daca ai crede cu adevarat,cum ca aceasta zi de astazi,ti-au
rasarit tie cea mai de pe urma a vietii tale.Ce zabovesti ticaloase pacatoase,sa te
pocaiesti maine,pentru acelea care ai facut astazi vrednice de pocainta.Asculta pe
marele Grigorie,ce te invata:�Dumnezeu,care a fagaduit iertarea celui ce se
pocaieste,nu a fagaduit pentru ziua de maine,ci pentru astazi.�Deci,neputand sa
cunoastem mai inainte ziua noastra cea mai de pe urma,se cuvine in tot ceasul sa ne
temem de dansa.Ia aminte bine,nu cumva si in vreme ce nadajduiesti ca sa traiesti
multa vreme,sa-ti potrivesti si sa-ti zici tie insuti si tu,cuvantul acel
intelept,insa fara de vreme zic,al prea vestitorului aceluia voievod care au
zis,fiindca s-a lenevit in vremea cea indemanatica in care putea sa supuna Roma si
nu au supus-o .Cand am putut,zice,n-am vrut!Si cand am vrut
nu am putut.Astazi poti aceea care o doresti,maine poate nu o vei putea aceea care
ai poftit.O,cat de chinuitor lucru si prea usturator este sa te muncesti de
viermele cel neadormit al stiintei tale care in veac va sa te roada si sa te
manance,care de mii de ori pe ceas va sa te muste pe tine!Ieri puteam sa dobandesc
slava cea dumnezeiasca si vesnica,n-am vrut.Ieri puteam sa scap de prea
usturatoarele munci cele ce vor sa fi,n-am vrut.Ieri puteam sa ma fac in veci
fericit,n-am vrut.Ieri puteam sa scap ca sa nu fiu intotdeauna ticalos,n-am
vrut.Deci ce urmeaza,zabovind pentru a doua zi care este sa vina,nestiind ce va
naste ziua aceea ce va sa vina.Primeste daca ai trebuinta de invatarura a prea
blagocestivului acelui barbat care a facut raspunzand catre aceia care l-au chemat
la pranzul zilei cei de maine.�Daca cereti ceva de la mine in ceasul de acum,gata
sunt indata sa implinesc porunca voastra,ca pentru ceea ce are sa se faca maine,voi
care aveti voie grijiti-va de dansa,ca de mult am cunoscut cum ca nu-l am intru
stapanirea mea,lucrul acesta,care se zice sa se faca maine.
FAPTA
Daca voiesti intru aceasta viata stricacioasa si de putina vreme,intru care omul
cel mult patimitor este insarcinat cu multe feluri de primejdii si nevoi.Sa ajungi
la varful bunei norociri cei prea mari si sa traiesti totdeauna fara de frica,fara
de intristare si fara de ticalosie si incredintat vesel si fericit indrepteaza-ti
viata ta intru acest fel de chip ca in tot ceasul sa iei aminte la stiinta ta si sa
auzi de la dansa cuvintele cele urmatoare:daca va urma nevoia ca sa mori intru
ceasul acesta sau intru minutul acesta,eu nu am trebuinta ca sa chem. Duhovnic
pentru marturisire,fiindca nu am ce sa-i marturisesc si pentru aceasta de va si
trambita urechile mele evanghelicescul acolo glas al Domnului care zice:�iata
mirele vine,sunt gata dupa asezarea mea,aceasta ce o am ca sa-l intampin.�Daca fara
veste mi s-ar grai si mie dupa cum si Ezechil a grait�oranduieste-ti pentru casa ta
ca tu vei muri si nu vei trai.�Voi raspunde indata cum ca inca mai inainte de multa
vreme am facut viata mea si cu bucurie astept moartea.De traiesti dupa acelasi
chip,nu numai dupa cum am zis,cu bucurie vei astepta moartea ci si cu bucurie o voi
chema si asa dara poti sa dormi fara de grija sip e amandoua urechile tale si daca
te ajunge si moartea fara de veste te vei odihni intru Domnul.
�
CAPITOLUL 4
�Ce este moartea�
�
Caruia i s-a intamplat nasterea acelui de nevoie ii urmeaza numai decat si
moartea.Nasterea este o intamplare,moartea este o certitudine.O!Zicere cu scurte
sloviri!Numai trei sloviri cuprinde numele mortii,dar insa lucrarea ei cuprinde
toate relele nenorociri de care fiecare om poate sa se teama si sa se infricoseze.O
zicere este numele acesta,adica moartea,dar insa cate ii merg inaintea ei,cate
calatoresc impreuna cu dansa si cate ii urmeaza pe urma,mai nici ritorul cel prea
bine talcuitor si prea cuvantator n-ar putea vreodata dupa cum se cade sa-l
talcuiasca.Noi insa cu puterea lui Dumnezeu vom face aici ca o oarecare taiere si
despartire si descurcarea prea mult impartita a tainitorului aceluia,infricosatului
si minunatului nume al mortii.Deci te intrebi ce este moartea?Moartea este salas cu
totul desavarsit in lumea aceasta intru care ai trait,toate acelea care se vad si
se pare sa fie ale tale.Patria in care te-ai nascut,orasul in care ai vietuit,casa
in care ai locuit,palaturile in care te-ai desfatat,scoala in care ai invatat,patul
in care te-ai odihnit,gradina in care te-ai plimbat si de asta sa zic sa lasi cu
totul desavarsit toate locurile lumii ca si cum n-ar fi ramas nici un unghi undeva
in toata lumea intru care sa poti sa stai acolo macar numai un minut.Urmeaza acum
sa venim si la celelalte indeosebi ale mortii.Moartea este sa heriticesti pe
parintii tai pentru toate cu heritisirea cea mai de pe urma,adica sa-ti ei ziua
buna pentru toate cu luare de ziua buna cea mai de pe urma de la parintii tai,de la
fratii tai,de la surorile tale,de la rudeniile tale,de la vecinii tai,de la
prietenii tai,de la cei impreuna �de-o varsta cu tine,de la cunoscutii tai,de la
slugile tale,de la casnicii tai,de la cetatenii tai si cu un cuvant sa zic de la
toti oamenii de obste,zicandu-le:sa ramaneti sanatosi toti,atat cat nimenea cu
totul nu va fi care va merge impreuna cu tine ca sa te petreaca cand vei purcede la
acea straina si necunoscuta si prea minunata tara a vesniciei.Un domn oarecare si
bogat si nedrept,daca s-a vazut pe sine cum ca s-a apropiat de moarte,intorcandu-si
ochii sai catre boierii palatului sau care atunci erau veniti,acum credinciosii mei
prieteni si boieri si-mi ajutati sa ma rog si ma scoateti din mainile mortii care
acum m-au inconjurat si de se va hotara ca sa mor macar sa calatoriti impreuna cu
mine si sa nu ma lasati cu totul singur la aceasta primejdioasa necunoscuta si
infricosata strainatate si aceasta vi se cuvine cu dreptul sa o faceti fiindca dupa
cum v-ati impartasit de slava si de buna norocirea mea,asa sa nu ma lasati pustiu
si singur si la aceasta a mea primejdie prea grea si ticalosa stare.Catre cuvintele
acestea tacand aceia s-au pornit asupra lor Domnul acela cu manie salbatacie si
tulburator glas,ii numea mincinosi si necredinciosi si asa plini de acea
nestapanita manie si-a dat ticalosul,amaratul sau suflet.Moartea este sa te
dezbraci de toate bunatatile cele trupesti,atat ale norocului pe cat si ale
firii.Atunci dar te dezbraci de toate hainele tale de mosii,de bogatii,de avutii,de
averi,de tarine,de zidiri si de sate,te lipesti de toate cirezile si de turmele
tale si de toti pestii care ii hraneai prin inchisori.De toti copacii dumbravii,de
toate rodurile gradinilor tale si de toate bucatele ce le-ai strans in hambarele
tale.�Gol ai iesit din pantecele maicii tale,gol te vei duce acolo.�De vei fi mai
bogat si decat imparatul Cris,nu ai stapanire sa iei impreuna cu tine nici din
tarinile tale un spic,nici din comorile tale un ban,nici din dobitoacele tale,o
unghie,nimic,cu totul nimic.Moartea este sa parasesti,deodata intr-una toate
dulcetile,toate bucuriile,toate ospetiile,desfatarile si
poftele,plimbarile,vanaturile,jocurile si pe toate acelea,cate sau pe ochii tai cu
frumusetea ii bucura si-i veselesc sau pe auzurile tale cu dulci glasuri le
indulcesc,sau pipairea ta cu moliciune o rasfata.Nu va fi de aici inainte cu
putinta,ca ochii tai sa se mangaie de vreo oarecare lumina a soarelui,adica,sau a
lunii,sau a stelelor,sau a facliilor.Moartea este sa simti in suflet si in trup,de
toate partile infricosate prefaceri si schimbari.Caci,atunci se vad fetele
pierdute,ochii deschisi,fara de miscare si stinsi,nasul vestejit,gura cu dintii
negri,va casca cu o cascatura scarbelnica,scarnava si puturoasa,se usuca
gatlejul,se vestejesc toate simtirile,se strica vopseala cu care era vopsita fata
si zugravit obrazul.Inceteaza frumoasa graire a� gurii,da afara sudori prea reci
din toti porii trupului,se sterge roseala falcilor,il cuprinde galbeneala apoi
raceala cea prin cutremur,apoi imputiciunea si mai apoi mucezeala si mai in
scurt,zace o vedere infricosata si infioratoare si scarbelnica celor ce il
privesc.Dar numai putina schimbare si durere se pricinuieste si sufletelor celor ce
stau de fata la privirea lui.Se varsa lacrimi,se aud suspinuri,deasemenea rasuna
plansurile cele mai de pe urma,se striga mortul,pana cand inca sulfa,iar dupa ce
isi da sufletul se dezbraca si ramane prea singur si pustiu de catre toti casnicii
lui.Si aceea care mai inainte il iubea,mai pe urma dupa acestea se scarbasc de
el.Moartea este,aceasta,sa ajungi la lupta si primejdia cea mai de urma de toate.Ca
sa te nevoiesti cu deasemenea lupte asupra vrajmasilor tai,pentru sufletul tau si
sa dai razboi si sa te lupti cu stapaniile intunericului,cu boierii veacului
acestuia,cu cel mai infricosat vrajmas decat toti vrajmasii,cu leul cel ce
racneste,cu cel nevazut si prea mult mestesugaret,care va unelti mii de chipuri
atunci,pentru ca sa te vatame.Va sa se scoale asupra ta cu o salbatica manie si cu
o prea mare urgie si cu o infricosata rapire si turbare,socotind cum ca putina
vreme are si mai multa nu mai afla,pentru ca sa se lupte cu tine.Si fiindca atunci
nu este cine sa-ti ajute,fiindca zic,nu va fi nimeni care sa poata sa-ti
ajute.Macar cat de putin pentru aceasta atunci,toate
oasele,alcatuirile,venele,arterele si toate celelalte madulari ale trupului,de ar
fi cu putinta,ar striga de asemenea impreuna cu glas omenesc,cuvantul acela al
inteleptei Sosanii:�Stramt imi este despre toate partile.�Moartea este,sa zaca
trupul tau jos pe pamant intins si inghetat.Sa te infasori cu panza,sa te pui intr-
un mic pat de lemn si sa te porti imprejur pe toate ulitele si caile orasului si
ale cetatii,pana la biserica,avand imprejur rudeniile tale,vecinii si prietenii
tai,care calatoresc impreuna cu tine cu tanguiri si lacrimi,pana la mormantul cel
prea intunecat si prea stramt,intru care vai sa te acoperi cu pietre,cu pamant si
cu puturoase oasele celor ce au murit si s-au ingropat mai inainte de tine.Acolo
vei sa te impute si vei sa te mananci de viermi si vei sa te risipesti si sa
putrezesti si mai pe urma de toate vei sa te faci pulbere.Moartea este,sa treaca
sufletul tau la alta viata,in alta patrie,in loc necunoscut si in casa
vesniciei,acolo unde bogatiile pamantului nimic nu platesc.Vredniciile nu au nici o
cinste,stiintele cele lumesti,nu se intreaba,nici se lauda.Acolo unde toate cele
minunate ale lumii acesteia ca pe niste zadarnice si vremelnice,nimeni nu le lauda
sau le cinsteste.Moartea este cea mai de pe urma de toate,sa ti se cerceteze de
catre diavol toate lucrurile si faptele tale si sa te graiasca de rau si sa te
parasca,sau sa te randuiasca in loc de lumina si de odihna cu dreptii pana la
invierea cea de obste,cand ai sa iei si savarsirea,sau la loc intunecat si de
durere si de chinuire,impreuna cu pacatosii.Vezi multime de rele norociri pe care
cuprinde unul si singurul glas acela al mortii,cel de trei sloviri,poate cauti sa
inveti de la mine aceea care intr-o vreme dumnezeiestii Apostoli au cautat sa o
invete dela Hristos,insa cu oarecare putina deosebire.�Spune-ne noua,cand vor sa
fie acestea si care este semnul venirii mortii si al sfarsitului vietii.�Iti
raspund cu Hristos:�Privegheaza,ca nu stiti ziua,nici ceasul.�Poate ca acestea pe
care eu acum le-am alcatuit si le-am scris si tu le-ai citit,iti ca veni asupra-ti
tie indata dupa citire.Poate diseara sau maine sau in luna aceasta sau in anul
acesta,fie si oricand ar fi,aceasta este prea adevarata,ca negresit intr-o vreme
vor sa-ti vie asupra-ti,ci si aceasta a nu fi indata acum este neadevarata.�Fiindca
si vremea este stransa si scurta.�
FAPTA
Ca sa nu te prinda moartea fara veste pe care prea cu adevarat om astepti si o
intampini se cuvine sa fii totdeauna gata catre dansa,iconomisind toate lucrurile
tale spre imbunatatire si indreptandu-ti sufletul tau in fiecare zi,ca si cum te-ai
afla in cea mai de pe urma lupta a mortii.Citeste intotdeauna si de-a pururea cu
evlavie slujba cea obisnuita a Sfintei Bisericii noastre,rugaciunile cele
umilitoare ale lui Ticara si mai ales ori unde vei afla rugaciuni si canoane care
se inteleg pentru iesirea sufletului,insemneaza-le ca sa le citesti totdeauna.Si
mai inainte de toate acestea,citeste icoasele Nascatoarei de Dumnezeu si sa fii
indreptandu-te in fiecare zi,ca si cum ai fi aproape de acel mai de pe urma sfarsit
al vietii tale,ca sa te impartasesti si deseori cu sfintele ale lui Hristos
Taine.Si dupa sfanta impartasire,zi adeseori cu umilinta si cu inima
zdrobita,heretisirea ingerului catre Preasfanta Fecioara,adica aceasta:Nascatoare
de Dumnezeu Fecioara,dupa cum ai facut un prea blogocestiv si dumnezeiesc barbat
care dupa ce s-a gatit deplin si s-a impartasit cu preacuratele si mantuitoarele
Taine,adeseori miscand buzele lui zicea graiul acesta:Nascatoare de Dumnezeu
Fecioara,ajuta-mi mie si heretisirea ingerului de care am zis mai sus,au inceput a
se varsa pe obrazul lui o lumina dumnezeiasca atata incat a izvorat dintru oarecare
raze,minunate si stralucite ca fulgerul.Si cu acest chip,lin si cu liniste slavind
ca pe somnul trupului lui,au zis catre parintii care se aflau acolo de fata:�O,de
ati vedea si voi cereasca slava pe care eu acum cu totul aratat o vad,pe care cel
prea mult Milostiv Dumnezeu au gatit-o pentru cei ce-L iubesc pe Dansul.�Si cu
aceste cuvinte si-ai dat fericitul sau suflet in mainile lui Dumnezeu.Mare putere
au rugaciunile sfintilor si mijlocirile,iara mai vartos decat ale tuturor,ale
Nascatoarei de Dumnezue,cand ii chemam intru ajutor,nu cu lenevire si cu cucernicie
rece si in scurt,cu singura limba buna,ci cu inima infranta si zdrobita si cu
credinta fierbinte,iara mai cu prisos,cand ne aflam asupra luptei prea amarei
morti,daca cu acest chip te vei instraina dintru aceasta vremelnica viata,nu ti se
va parea ca mergi in tara straina si necunoscuta,ci cum ca te duci la insusi patria
ta,ci mai dintai si aleasa si la imparatia cea fara de sfarsit sa te veselesti
impreuna cu ingerii sis a dantuiesti impreuna cu sfintii,dobandiind cu privirea
dumnezeirii cei in trei sori,nemarginita si vesnica fericire.
�
CAPITOLUL 5
Omul cel vechi luand aminte la mormant,preface grozavia sufletului sau in frumusete
�Maria sta la mormant plangand�.Ce faci,o muiere la mormant,pe cine cauti in
groapa.Caut pe acela de care m-am lipsit,pe prea iubitul meu.Dar acela s-a dus de
aici,s-a sculat din mormant,a iesit din gropa,s-a dus dintru aceasta viata de
aici.De ce cauti intre cei morti pe ziditorul vietii.Cu pricina
binecuvantata,raspunde Maria,caut pe acela fiindca acela este datatorul de viata
cand nu se arata nici la alt loc undeva mai cu adevarat nu se cauta,nici la alt loc
undeva mai degraba nu se afla,nici se gaseste,fara decat numai la casa mortii,care
este mormantul.Daca cu luare aminte vei privi moartea,va muri lumea intru sine si
se va naste Hristos.Mormantul este patria faptelor celor bune.Groapa,este locul cel
de nevointa si de iscusinta al filozofiei cei crestinesti.Sicriul cel primitor de
morti este cu adevarat cea mai aleasa scoala la care dupa cum se invata toate
faptele cele bune,asa se dezvata si de toate rautatile.Pogoara-te la aceasta lupta
de lut si te vei sui de acolo nu cu tarana imputita si urata cu totul inprafuit,ci
cu stralucire imbracat.Caci te vei cunoaste pe sine cum ca esti din pamant alcatuit
si cum ca in putina vreme iarasi in tarana ai sa te preface si sa te
schimbi.Urmeaza acestei sfinte femei de care am zis mai inainte ca sa nu fii
muieratic si aprins de pofta spre femei ci sa te arati barbat desavarsit.Muierea
sta la mormant.Tu care de atatia ani cu atata de aspra si intarita socoteala,in
calea pacatosilor ai stat.Stai impreuna cu Maria acum la mormant ca si tu vei cadea
in mormant.Deci stai mai inainte de ce vei sa cazi in mormant si acolo,cumpaneste
cu dinadinsul vremea cea mai dinainte a vietii tale.Cu cel mai de pe urma minut,de
la care se spanzura viata cea vesnica.Stai la mormant,intru cata vreme inca
picioarele tale se misca. Stai la mormant mai inainte de al le opri moartea.Stai la
mormant,intru cat vremea cea trecatoare trece si alearga in graba,pana intru cat si
tu alergi la scopusul si sfarsitul vietii tale .Mai intelept te vei face,daca vei
sta deasupra mormantului mortilor,decat daca te vei duce adeseori la scolile
filozofilor,decat daca te vei duce la orase si targuri,decat daca te vei duce sa
vanezi in codri si paduri,decat sa horaiesti in asternut,decat sa graiesti
ritoriceste in adunari.Caci locul acesta,nu este locul rautatii,ci al faptei cei
bune.Stai la mormant,intru care peste putin ai sa zaci mut,fara de glas,surd,fara
de auzire,orb,fara de vedere,slabanog,fara de miscare,cu totul rece fara de
fierbinteala,amortit fara de simtire si asa de obste sa zic,mort,fara de viata.Stai
la mormant,in care ai sa te faci puroi,sa te impute,sa te putrezesti,sa te
risipesti,sa te mananci de tot de viermi si de serpi.Si de vei sta la mormant vor
cadea trandafirii din capul tau cu care umbli imprejur incununat,iti vor scapa din
maini organele cele de cantare cu care cantai,se vor face nemiscate picioarele,care
bateai fata pamantului cu mandrie,va tacea de tot limba ta cea frumos
intorcatoare,cu care cu multa dulceata cantai bucurandu-te,cantecele cele de
jale,se vor inchide ochii tai cei albastri cu care nu priveai alt,decat lucrurile
cele desarte.Deasupra acestui mormant se va surpa,se va prabusi mandria ta,va cadea
de tot inaltarea ta si se va smeri fudulia ta,se va infricosa obraznicia si
indrazneala ta si de tot se va raci desfranarea si curvia ta.Luarea aminte care vei
face-o la mormant ti se va face tie ingrozitoare a toata rautatea si pacatul tau si
nascatoare a toata fapta buna si dreptatea.Iar cand stai la mormant,tipareste adanc
in mintea ta,aceste cuvinte mantuitoare de suflet ale dumnezeiescului Iov:�piei
purtandu-ma de Duh,ca zilele mele au trecut intru putoare si am trebuinta de
ingropare.�Mai pe urma dupa ce au trecut varsta cea prunceasca,cea copilareasca,cea
holteiasca,tineretile,batranetile si tot sirul varstelor.Dupa atata osteneala si
truda,dupa atatea cu slava izbande si biruinte si semne de biruinte,dupa atata
veselie si bucurii,desfatari,plimbari,ospaturi si rasfaturi,dupa sanatate,dupa
boala,dupa rasuflarea cea mai de pe urma si dupa minutul cel mai de pe urma si dupa
sfarsit si dupa moarte.Si in scurt sa zic si mai pe urma de toate una ne mai
ramane,dar care oare este aceasta,sa raspunda iarasi tot acelasi Iov a caruia
raspundere este hotarare negresita si prea intemeiata pentru ca este dela Duhulcel
prea Sfant.Numai singur mormantul zice,ne-au ramas mie.Iata acum o imparate aici in
mormant este schiptru tau,aici o,domnule,palatal tau,aici,boierule,curtea
ta,aici,sfetnice,locul tau cel de adunare,aici,judecatorule,divanul tau,aici
filozofule,academia ta,aici dascale,scoala ta,aici ritorule,jetul tau,aici
propovaduitorule de cele sfinte,anvonul tau,aici calugare,viata ta cea de
obste,aici pustnicule,locul tau cel de nevointa si mai in scurt,aici omule,locuinta
ta.Dupa ce te-ai plimbat prin tari,prin campuri,prin sate,prin cetati,prin
eparhii,prin domnii,prin imparatii,mai pe urma,dupa ce ai inconjurat toate partile
lumii ce-i locuite,numai un loc prea mic iti lipseste si-ti ramane sa-l
umbli,mormantul.Mai scurt este intru lungime,numai de patru coti si mai stramt si
mai ingust este intru latime decat patru palme.Dupa ce ai trait multa vreme pe
pamant,numai una iti lipseste sa zaci fara de suflare sub acest pamant si cum ca
acestea toate vor sa ti se intample in graba si fara de multa prelungire de
departare de vreme invata-te aceasta iarasi din graiul cel mai inainte zis de
Iov:�din pantece iarasi m-am dus la mormant.�Aceluia care i s-au intamplat a se
zamisli in pantece de maica,tot aceluiasi nevoi ii urmeaza sa cada intr-o vreme si
in groapa pamantului.Din pantece sa cada in mormant,adica,dintru stramtoareala
intr-alta stramtoreala,dintru intuneric,intru alt intuneric si dintr-o inchisoare
in alta inchisoare iara toata departarea si lungimea vietii care este si se
hotaraste intru pantece si intru mormant deabia atata este pe cat este de la loc
punctual,la an,clipeala,la trup,minutul si in scurt la lucrul cel prea mic,adica
mai nimica.Insa la punctual acesta al locului,la clipeala anului si la minutul
trupului care se zisera de noi si noi ce facem si ce nu facem sau cate nu apucam sa
facem.Tu insa intre toate faptele tale sa nu faci altceva nimica �fara decat numai
aceea care se cuvine sa faci,abica nimic in zadar sa nu faci,nici sa treci vremea
vietii tale cu nici un chip fara de folos.Stai adeseori la mormant si socoteste
bine cum mai in urma de toate cate ai facut,cate am vorbit,cate am cugetat si am
socotit aceasta va fi cea mai de pe urma socoteala si asemanare aceasta sa cadem
adica in mormant.Aici este pecetluirea basmului nostrum,fapta si lucrarea cea mai
de pe urma a mestesugirii si a privelistii noastre,varful faptelor noastre.Deasupra
grairii,a vorbirilor noastre,deasupra pecetluirii,a lucrarilor noastre si marginea
a toata savarsirea noastra.Acestea cugata-le si vei ajunge vesel la sfarsitul
vietii tale.Vei ajunge la insasi cel mai de pe urma sfarsit si scop pentru care te-
ai zidit,adica la dumnezeiasca fericire.
FAPTA
Fiecare lovitura a ceasornicului sa-ti fie ca un semn de desteptare spre
indreptarea ta ca o instiintare adunarii de razboi pe care il ai cu vrajmasul cel
de obste si ca o indemnare spre inceputul vietii cei noi.In tot ceasul sa sune
urechile tale trambita prea Sfantului Duh cuvintele dumnezeiescului Pavel:�scoala-
te cela ce dormi si cum ca ceasul este acum ca sa ne ridicam noi din somn.�Zi intru
sine in tot ceasul aceea care o prea cuvioasa sa prea cucernica femeie,care se
nevoia intr-o viata de obste in haine barbatesti,obinuia a zice cand batea
ceasornicul;�acum sunt cu un ceas mai aproape de moarte,de mormant si de cealalta
viata.�Tu dara daca ceasul acesta care urmeaza il vei cheltui la folosul sufletului
tau si intr-o imbogatire de fapte dumnezeiesti cu cata bucurie pe urma te vei
veseli.Cand s-ar darui si numai un singur ceas de ale ceasornicului nostru sau
acelora care se afla in locul luminii sau acelora in care se afla in locul
intunericului la ce oare l-ar cheltui.Negresit cei din lumina,spre a-si creste
slava lor.Nu este minut la ceasul acela care sa nu fie vrednic de mare pret,fiindca
in fiecare minut de vreme poti sa-ti castigi dumnezeiasca fericire cea mai si
vesnica si nesfarsita si tu,vai,nicidecum aceasta nu gandesti.
�
�
�
�
CAPITOLUL 6
Omul cel nou,cand cu luare aminte priveste mormintele,atunci si vede si aude si
intelege noua lucruri
Pentru ca sa le faci noi pe toate,ca un om ce esti acum nou,nevoie urmeaza ca sa
vezi,sa auzi,sa cugeti si sa gandesti noi lucruri,iara daca voiesti sa dobandesti
aceasta care este mai de nevoie si de trebuinta decat toate,nu numai sa stai la
mormant afara,ci sa te pleci si sa privesti intru dansul.Ca zicerii aceia,care
Evanghelistul Ioan au zis-o,pentru Maria,cum ca sta la mormant afara,urmeaza si
perioada aceasta.�S- plecat in mormant si privea.�Sfatuita-i la mormant,pleaca-te
dar si priveste intr-insul,tu mai intai,o,imparate,pogoara-te din scaunul tau cel
imparatesc,domnule din scaunul tau,judecatorule de la divanul tau,sfetnicule de la
sederea ta.Pogoara-te si tu mandrule din inaltimea ta,pleaca-ti grumazul tau cel
inalt in mormant ca sa te abati de la rau.Pleca-te la pamant,undeva sa fie locuinta
ta,cea mai de pe urma,priveste in mormant,pentru ca sa vezi cate te folosesc si ti
se va face acest mormant turn tare dintru care vei bate razboi cu vrajmasii cei de
gand ai �sufletului tau.De vei privi in mormantul acela,vai!cate vei vedea,vei
auzi,vei mirosi si mai in scurt vei pricepe si vei intelege,vei vedea un cosciug
alcatuit din patru scanduri intru care zace un trup putred si o grea imputiciune si
o privire infricosata iesind din oase,vei vedea in cap perii lipiti,in ochi
veninate scorpii si la pantece limbrici lungi,rotunzi,in toate madularele multime
nenumarata de viermi,care le mananca fara de saturare.O vedere prin a careia
privire se apropie moartea la privitor,dupa ce le-ai vazut pe unele ca acestea oare
ce vei mirosi,cu adevarat pe aceia care nici o miroseala nu poate sa o sufere fara
oarecare vatamare a vietii lui si primejdie purtatoare de moarte,adica putoarea
nesuferita,grozavia covarsitoare,rea putoare netalcuita care putoare de vam iesi
afara din mormant si se va intinde si se va lati in laturi negresit,va intina tot
vazduhul cel de prin prejur cu un abur pricinuitor de ciuma si factor de boala si
de stricaciune,dar si vei auzi acolo cate ai vazut minunate,cate ai mirosit
puturoase atatea altele mai infricosate vei auzi.Eu nu am scop acum sa talcuiesc si
sa arat graiurile lor cele de plangere si tanguirile cele pline de dureri si
infricosate ale celor osanditi,plangerile,cuvintele cele jalnice,cele de
ingropare,cu prea marele lor vaite si suspinurile,plangerile si jalnicele lor
strigari ale celor ce cumplit patimesc in prea cumplitele si nesuferitele munci si
grasurile cele de osandire ar fi umplut tot vazhuhul acesta,toate vaile,toate
campurile,toate magurile,toate dumbravile,pesterile si toate tarinile,toate
dealurile,noianurile,desisurile,padurile,toate locurile cele neumblate si
nelocuite,toate lucrurile si toata lumea,fiindca toate rasuna cu o strigare prea
infricosata si groaznica.Du-te de stai la mormantul aceluia pe care il socoteai cum
ca este prea bine norocit si mai fericit decat toti oamenii.Deschide mormantul
lui,apropieti urechile tale si cu luare aminte asculta ce-ti va grai tie,nu vei
auzi alte cuvinte fara numai acele singure care s-au tiparit cu degetul lui
Dumnezeu in cartea intelepciunii:�umputune-am de caile faradelege si ale piezarii
si am umblat in pustii neumblate.Ce ne-a folosit noua mandria si ce ne-a folosit
noua bogatia cu mandrie si fudulie,toate acelea au trecut ca o umbra.De te vei duce
la alt mormant pentru ca sa auzi si pe idolul acela care este ascuns acolo
inauntru,niste cuvinte ca acestea vei auzi:�zilele mele au trecut�.O,zile cat sunt
de multe la numar!Cat sunt de scumpe la pretuire,cat sunt de repede trecatoare de
ani,intr-o clipeala de ochi au trecut,cate zile in zadar s-au cheltuit intru varsta
cea prunceasca,cate cu netrebnicie au trecut intru varsta cea copilareasca,cate cu
lenevire s-au cheltuit intru varsta cea holteasca,vai,cate cu paguba si vatamare s-
au cheltuit intru tinerete,cate fara de folos in toate varstele.Unde sunt zilele
acelea,au trecut,unde sunt zilele cele veselitoate pe care cu bucurii si cu
ospaturi le-ai cheltuit,desfranandu-te in desfatari,jucand la nunti,veselindu-te in
jocuri si pretutindenea pacatuind.Au trecut,au alergat,au lipsit zilele
mantuirii,zilele facerii de bine,ale milosteniei,ale marturisirii,ale pocaintei,ale
iertarii,ale imbanzirii lui Dumnezeu,ale rasplatii cei ceresti,ale imbogatirii
dumnezeiescului,dar si ale castigarii cerestilor bunatati.Au trecut,dar cum au
trecut,in zadar fara de plata,in desert fara castig,sterpe fara de
rodire,nefolositoare fara de mantuire.Daca nu te lenevesti asculta sfatul mortilor
celor dedesupt cu luare aminte care niste cuvinte ca acestea zic:�stai,o,calatorule
mai inainte de vei cadea aici in mormant mort,dupa cum sunt si eu trup mort.�Nu ti-
am vorbit eu niciodata mai cu potrivita buna vreme decat ca acum din mormant,crede-
ma o acuma o ascultatorule,care sunt umbra cu toate lucrurile cele bune ale
lumii,nu sunt alta fara decat umbra,afara numai de aceea prea aleasa bunatate care
este Dumnezeu,iara celelalte toate trec ca o umbra.Acum nu mai am cunoscut dupa ce
mi-au acoperit obrazul aceasta tarana afumata,cum ca toate lucrurile pe cate lumea
le imbratiseaza si le iubeste nu sunt alta fara decat un fum.Sa stii cum ca eu sunt
acum aceiasi care vrei sa te faci si tu intr-o vreme si aceea ce esti tu acum am
fost si eu o data.De ai vrea o mica picatura de intelepciune si pricepere,traieste
in lume insa lui Dumnezeu traieste si mori lumii.Adu-ti aminte totdeauna cum ca
lucrurile acestea pe care voi le laudati in lumea aceassta si va mirati de ele nu
sunt alta fara decat visuri.Acesta si altele asemenea acestora vei auzi de la aceia
care locuiesc in cealalta lume pe care cu multa luare aminte se cuvine sa o
tiparesti prea adanc in sufletul tau si inca vei sa te inveti de acolo de la dansii
nu numai sa defaimi lucrurile cele veselitoare si frumoase ale lumii acesteia,cele
lesne defaimate si inca sa ocarasti si sa defaimi si a ta ticalosie.Vei sa te
inveti cum ca nici un lucru nu este sub luna care sa nu fie stricacios cum ca unele
ca acestea de nimeni altul nu se socoteste a fi bune fara numai de cei rai.Vei sa
te inveti cum ca nici un lucru altul nu este mai ticalos in viata aceasta,afara de
viata cea vesnica,vei sa te inveti cum ca lucrul acela nu este zadarnic si desert
care Dumnezeu este sau pentru Dumnezeu se face.Mai pe urma de toate vrei sa te
inveti cum ca toate cate se afla in lumea aceasta sunt cu totul de ras si
mincinoase,dar cele ale lumii celeilalte sunt toate adevarate si prea
minunate.Acestea sunt care vrei sa le vezi in gropi si le vei auzi din mormant si
de voi sta cu luare aminte inaintea intunecoaselor cosciuguri ale prea imputitelor
trupuri,vei scutura de la tine faptele intunericului si te vei face din vechi om
nou vazand si auzind de la mortii cei de sub pamant atate noi,oarecare
lucruri.Acestea s-au intamplat oare cand unui tanar care trecand odata aproape de
un mormant al unui oarecare tanar bogat de bun neam,au statut putin din mergerea sa
si suspinand cu amar dintru adancul inimii a zis catre sine acestea:iata ca eu acum
sunt aceea care au fost si acesta odinioara,dupa putina vreme negresit ma voi face
si eu ca acesta care este el acum si aceasta prea scurta cugetarei-au folosit mai
mult decat alta indelunga cugetare,fiindca si indata fara vreo oarece intarziere s-
au incredintat cum ca nevoie este sa lasam in urma noastra toate cele veselitoare
ale veacului acestuia ca sa castigam veseliile cele mai presus de lume.Pentru
aceasta si fara intarziere de vreme si-au luat ziua buna de la lume zicandu-i:sa
ramana sanatoasa impreuna cu bunatatile ei!Si pentru ca sa se faca cu totul
sufletesc,din suflet s-au lepadat de toate ale sale si iesind de aici din
groapa,indata a intrat intr-o sihastrie.Socoteste acum asculatorule,cat folos are
sa ia cineva luand sfat de la cei morti in toata viata sa si punandu-l pe dansul in
lucrare.
FAPTA
Te incredintez cum ca mult oarece te ajuta si foarte mult te folosesti in ceasul
acela al mortii,acesta sa primesti ajutorul cel de sus.Iara aceasta se va face tie
daca la aceasta mai de pe urma nevoie,vei castiga ceresti ajutatori si impreuna
mergatori.Dar care sunt acestia,eu iti voi spune.Sa ai la mare cinste si la
nepovestita evlavie pe toti sfintii aceia pe care Sfanta noastra Biserica i-a
asezat ca sa se praznuiasca in fiecare zi.Pentru ca negresit in ziua mortii tale pe
care tu nu o stii cand va sa fie,trebuie sa se afle vreun sfant care se praznuieste
si acela va lua impreuna cu sinesi si pe ceilalti sfinti,care si ei mai inainte de
la tine se praznuia si vor merge impreuna cu tine si te vor petrece la acel drum
lung si necunoscut si te vor petrece la insusi cele ceresti.Dupa cum si un prea
cinstitor de Dumnezeu dascal al Sfintei Evanghelii,cand isi da sufletul sau in
mainile lui Dumnezeu,fiindca el apucase mai inainte cu invataturile sale cele
mantuitoare de suflet,de povatuise la acea dumnezeiasca fericire,saizeci de mii de
suflete cu imprumutare si toate acelea au iesit intru intampinare si au calatorit
impreuna petrecandu-l pana insusi Cerul.Iata dar ajutorul cel de sus,adica atatea
osti sa-l ajute si sa-l petreaca impreuna.
CAPITOLUL 7
Fiindca moartea la multi vine fara veste,pentru aceasta la multi se arata
infricosata
Intre toate primejdiile care se intampla oamenilor celor ticalosi,intru aceasta
viata vremelnica,nu sunt altele care,sau mai cu durere si usturime sa impunga sau
mai greu sa mahneasca sau mai cu amar sa munceasca,decat ca acelea care fara de
veste si fara de nadejde se intampla.Daca vreo cetate fara de veste si fara
asteptare s-ar calca de vrajmasi vai cata tulburare in ceasul acela
urmeaza.Cetatenilor,junghieri,varsari de sange,strigari,silnicii,arderi de
focuri,rapituri si robiri,toti de obste striga cu glas,alergati toti la
arme.O,barbati,apucati arme in maini,O,barbate,arme,vrajmasul a inconjurat zidurile
cetatii si acesti cetateni alearga fara de oranduiala pe ulitele si stramtorile
cetatii cu mainile goale de arme pentru intampinarea cea fara de veste,pentru
aceasta pretutindenea intampinand pe vrajmasi fara mila sa junghie de catre ei
atunci.Atunci,dar atunci se pangaresc bisericile,casele se ard de tot,palaturile se
golesc,fecioarele se silnicesc,pruncii impreuna se calca si de obste toata cetatea
pretutindenea cu graba se jefuieste de pornirea vrajmasilor cea fara de
veste.Aratata este dar de aceea cata primejdie se intampla unei cetati dintr-o fara
de veste ca aceasta si nenadajduita napadire a vrajmasilor.Lasad dar acum pamantul
sa innotam pe noianul marii cand mai pe urma dupa alinare a marii de multe zile,mai
pe urma dupa o inseninare a cerului si o curatire a vazduhului si dupa o alinare a
vanturilor si dupa o liniste a valurilor de naprazna,s-ar fi intunecat cerul de
niste nori intunecati si infricosati si daca de toate partile de odata se va
intampla sa napadeasca pe noianul marii,vantul cel dinspre miazanoapte si austral
cel dintre miazazi si toate celelalte vanturi cu toate pornire,cu adese invaluiri
si infricosate vilburi si varteje si sa se ridice infricosate valuri,tocmai pana la
insusi cerul,cu adevarat atunci vei auzi si infricosate strigari si racnete ale
celor ce inoata cu corabia,tulburate glasuri ale corabierilor,ciudate
scartaieturi,catargilor si infricosate vajaituri cumpleniilor,atunci acolo se
sfarama vaslele,se desface piscul,se intoarce corabia spre valuri si de covarsirea
valurilor care se inalta mai presus de insusi muntii,se afunda o corabie ca aceasta
cu toate sufletele in adancimea noianului marii de unde se pricinuieste o
prapadanie si pierzare ca aceasta a corabiei acesteia.Aratat este ca din napraznica
si fara de veste aceea si neasteptata furtuna i-au venit asupra-i.Nu este nici un
lucru mai primejdios unui calator decat cand ar sari fara de veste vreun talhar
inaintea lui care l-ar fi pandit dupa un loc ascuns din vreo padure sau din vreo
padure cu copaci desi si sa-i prinda drumul la stramtoarea caii lui.Nu este nici un
alt lucru mai cu durere bogatului decat cand fara de veste i-ar fi suflat in cel
mai inalt varf al bunei nenorocirii lui vreo furtuna prea iute si rapindu-l l-ar fi
aruncat intru adancul relei norociri.Pentru aceasta si insusi Dumnezeul tuturor
cand calcam dumnezeiestile lui porunci si cu dreptate vrea sa ne pedepseasca,ne
pedepseste cu adevarat cu fara de veste de nenadajduite pedepse,dupa cum aceasta se
face aratata prin proorocul Ieremia:�fara de asteptare va veni ticalosia peste
noi�si prin Isaia�si va veni asupra ta pieire si piezare de naprazana si nu vei sti
si nici nu vei cunoaste si prin dumnezeiescul Pavel�si� cand voi zice pace si
liniste atunci fara de veste va veni peste dansii pierzare,de unde si inteleptul
acela Plutarh prea drept au zis cum ca intamplarule si primejdiile alea care si
fara de veste si toate de odata se intamlpa cu lesnire misca si clatesc mintea
omului.Toate acestea cate am zis pentru surparea cetatii si pentru acea corabie si
pentru navalirea talharilor si pentru caderea celui bogat de sunt adevarate,cum ca
sunt prea pline de dureri chinuitoare si prea infricosate pentru ca sunt fara de
veste si neasteptate,ce as putea oare sa zic pentru moartea cea fara de veste care
este cea mai infricosata decat toate cele infricosate.Pe aceasta moarte cu toate ca
de vor privi-o oamenii,cu mult mai inainte de vor si astepta-o sa vina,cu toate
acestea,ca de cel mai mare rau decat toate relele,toti de obste se infricoseaza si
se ingrozesc.Dar cand aceasta moarte,care este cel mai mare rau,adica,decat toate
cele mai mari rele ale lumii,ne-ar napadi si ne-ar cuprinde si fara veste si fara
de a o astepta care alta rea norocire mai pierzatoare ar putea sa se intample
ticalosului om,decat aceasta si de ar fi fost el cel mai sfant,aceasta si dela
Iovse cunoaste,care a zis intru acele cuvinte:�daca va slobozi,cineva
intoarce�,adica de va intrebe fara de veste,cine va raspunde lui.Slobozirea aceea
pentru care vorbeste Iov,aici este o rapire oarecare a omului din lumea aceasta si
osanditoare,cercare si cercetatoare de la nemitarnicul judecator.Iara intoarcerea
este raspunsul care se cere sa se faca.Si de obste sa zic,socoteala acestor doua
graiuri ale Dumnezeiestii Scripturi,nu priveste la alta,fara decat la moartea cea
fara de veste si neasteptata si la pustiirea raspunderii pentru pacare intru acea
priveliste a tot norodul.Ca,daca cineva s-ar intampla sa se traga la judecata,fiind
prihanit si s-ar intreba si s-ar cerceta si el ar tacea si nu ar putea sa raspunda
unul ca acesta se vede ca sa biruiasca si isi pierde si dreptul sau la judecata.Dar
daca fara de veste l-ar intreba judecatorul,cine ii va raspunde lui,cine se afla
atat de neprihanit,atat de nevinovat,atat de prea savarsit la viata,atat de
nepacatos,incat sa poata sa raspunda indata judecatorului si sa se indrepteze pe
sine din vinovatiile si gresalele pentru care se prihaneste si se osandeste.Daca
Domnul fara de veste prin moarte ar rapi pe cineva si dupa aceasta intrebandu-l pe
dansul pentru faptele sale,acela ar ramanea fara de raspuns,negresit unul ca acesta
fara nici o lata marturie,nu zic cum ca defaima adica pe sine cu chipul acesta ci
se osandeste.Cand cineva de boala s-ar cuprinde si de ar vedea moartea mai inainte
ca il ocoleste sau pentru ca sa zic asa cu o linistita umblare si cu o intarziata
miscare se apropie se sine,atunci o asteapta fara de indoire sa o intampine si
catre aceea se gateste dupa cum trebuie,cu rabdare si slavire,mai inaite de cel mai
de pe urma minut al vietii lui,in vreme cugeta si socoteste cum va raspunde
judecatorului cand il va intreba,apuca mai inainte si isi spala stiinta lui,se
imputerniceaza prin marturisire de parintele sau cel duhovnicesc,se impartaseste cu
credinta fierbinte cu Preacuratele si Dumnezeiestile Taine,inapoi acelea acre cu
nedreptul le-au castigat,imparte milostenie,iarta vrajmasilor sai gresalele si
pagubile.Face�Diata�,inchipuieste in sufletul sau fapte si ispravi viteze ale
barbatilor celor imbunatatiti,afieraseste lui Dumnezeu sufletul sau,trupul sau si
toate lucrurile sale si cu acest chip gatindu-se,inarmandu-se,incredintat,fara de
grija,nu numai,nu se teme de moarte cand va veni ci o si cheama cand ar
zabovi.Pentru aceasta,daca judecatorul il va intreba pentru pacatele care inca
traind le-au facut cu lesnire va raspunde zicand;marturisesc Dumnezeul meu ca am
gresit inaintea maririi Tale,dar insa m-am pocait pentru gresalele mele cu toata
zdrobirea inimii mele si cu lacrimi am rapit cele straine ci si pe cele rapite le-
am intors si milostenie am adaugat impartiind saracilor.Foarte mult te-am amarat
Dumnezeul meu,judecatorul meu,prea infricosate ,cu rautatile mele,dar insa cu
faptele cele bune iarasi te-am imblanzit.Vezi acum,cum pocainta pentru relele
acelea care le-am facut iti da nu numai putere ca sa raspunzi ci si inlesnire ca sa
te indreptezi.Iarasi,daca dimpotriva fara de veste si fara de nadejde te-ai fi
rapit negate ade moarte si ar fi fost intrebat la judecata pentru darurile firii si
ale darului cu care Dumnezeu mult bine ti-au facut pentru nenumarate bunatati pe
care cu indestulare ti le-au daruit pentru ca sa le uneltesti la bine si pe care tu
le-ai dafaimat.Pentru vremea cea multa si indemanatica pe care ti-au dat-o in
mainile tale pentru ca sa o naimesti si tu n-ai purtat grija fiindca te-ai lenevit
sa negutatoresti,adica sa castigi mantuirea ta si ai calcat fara de rusine
Dumnezeiestile lui porunci si ai defaimai fara de frica invataturile si sfatuirile
lui cele intelepte.Daca zic fara de veste si fara de nadejde,te-ar rapi,te-ar
intreba la acea infricosata judecata pentru multe si mari si rele
lucruri,nemitarnicul acela judecator si Dumnezeu,oare ce i-ai fi raspuns cu
adevarat,gura ta se va inchide,limba ta se va lega,mintea ta se va
spaimanta,alcatuirile trupului� tau se vor ingrozi,toate madularele tale vor
tremura,duhul tau cel inviitor de tot se va raci si cu semnul amutirii te vei arata
mai inainte si de aceasta hotarare a judecatorului te vei osandi de la sine
insuti.Nu este cu adevarat cu putinta ca sa-i vina asupra alt oarecare lucru mai
infricosat si mai cumplit si mai scarbicios in viata aceasta,ticalosului om decat
cand fara de veste i s-ar prinde glasul lui,i se va opri suflarea si se va rapi din
lumea aceasta negate in cealalta lume a vesniciei sis a fie silit ca sa dea cuvant
inainte aceluia prea infricosat judecator pentru toate miscarile sale.Atunci toate
relele de odata cu o pornire si cu toata graimea lor,cu totul il vor cuprinde si il
vor impovara pe ticalosul acela.Atunci el va striga dintru adancul inimii acelea
cuvinte ale lui Hrisore:�rasuflare ma rog,dati-mi rasuflare� pana
dimineata��Stiinta mea cea intinata inca n-am curatat-o,casa mea inca nu am
randuit,piata pentru averile mele n-am scris,datoriile mele nu le-am
platit,nedreptatile indarat nu le-am intors,pacatele mele nu le-am marturisit cu
jertfa cea fara de sange nu m-am impartit.Si daca dupa ce acestea zicandu-le nu va
fi ascultat isi intoarce ochii catre slujitorii lui si catre ceilalti casnici ai
sai,aude de la copii sai plangeri varsatoare de lacrimi si de la muierea lui
cuvinte pline de jale.In toata casa lui,strigari,tulburari
si zgomote despre toate partile stramtorari si mai cu prisos sa zic,socoteste pe
insasi spaimantata sa stiinta.Dintru acestea aratat este cum ca de atat nevointa
este trebuinta sa punem la cale viata noastra intru acest chip incat sa fim gata in
tot ceasul de a muri si asa isi va indrepta cineva petrecerea lui sa fie
crestinesca.Deci care cugeta dea pururea unele ca acestea si crede fara de indoire
cum ca poate in fiecare zi sa moara,unul ca acesta dupa acea socoteala in fiecare
zi mai inainte se gateste pe sine.Fiindca si sagetile acelea,pe care mai inainte le
socoteste cum ca au sa te sageteze,obisnuiesc mai putin a te vatama.Pentru aceasta
bine scrie si inteleptul Seneca:�cum ca mai inainte cugetare a dreptatilor celor ce
vor sa fie,slabeste tarie celor de fata.�Insa si aceasta a fi mai inainte
necunoscut ceasul mortii noastre,foarte mult ne ajuta si ne foloseste la mantuirea
nostra.Si ia marturie dela DumnezeiesculGrigoriecare zice:�cu dreptul ne este
nestiuta cea mai de pe urma zi a vietii noastre pentru ca sa pandim cu mare luare
aminte si cu mai inainte paza de obste toate zilele ale acestei vieti.�
FAPTA
Pentru ca sa te afli desavarsit intru ziua cea mai de pe urma,cheltuieste vreo
cateva zile cu osardie si cu luare aminte,cugetand intru sine ce oare ai fi poftit
sa savarsesti in ziua ta aceea mai de pe urma si aceea te sileste sa o faci acum.Ai
fi voit atuncea sa poti sa faci Diata,scrie-o acum,ai fi voit sa ai marturisite
parintelui tau celui duhovnicesc toate pacatele tale si canonul tau savarsit,fa-o
acum aceasta.Ai fi voit mai� inainte sa ierti pe vrajmasii tai si sa te
imprietenesti din toata inima ta cu potrivnicii tai,fa-o aceasta acum.Ai fi poftit
sa intorci cele nedrepte inapoi si sa faci milostenie dupa putere,pune-o acum
aceasta in lucrare.Ai fi dorit sa primesti pe Hristos in inima ta prin sfanta
impartasire gata fiind si intovarasit cu faptele cele bune,fa-o aceasta acum si cu
acest chip fiind curatit si adeseori apropiete-te catre insusi Hristos.Si daca cu
aceeasi si asemenea dragoste si ravna te apropii,te vei face in scurt acest fel
incat dupa impartasire nu numai sa nu te temi de moarte ci insa si cu osardie sa o
astepti.Daca toate acestea le vei savarsi acum in cata vreme esti intreg si sanatos
atata la trup cat si la simtiri,moartea nu-ti va veni fara de veste si negandita si
nenadajduita,ci mai ales ca cum s-ar cauta de catre tine cu blandete se va apropia
de tine.Deci pentru ca sa fii de aici fara de grija pentru moarte,leapada mai
inainte de asupra ta toate grijile acelea care au sa te inconjure si sa te
imbulzeasca asupra ceasului mortii tale.Ca cu greu se afla doctoria cand sta
deasupra ta ingreunata patima si pedeapsa mortii.
CAPITOLUL 8
Minutul vietii noastre care este in vremea cea mai de pe urma si de margine este
vrednic de cel prea desavarsit pret
Cand ne va ajunge ziua cea mai de pe urma si de margine a vietii noastre si minutul
cel mai de pe urma si de margine al zilei aceleia,atunci toate cate se spanzura de
aceea,marginite.Caci cu acel minut mai de pe urma si de margine al vremii cei mai
de pe urma si de margine nu mai urmeza alta margine fara decat inceputul acei
namarginite linii care este viata cea vesnica care numai are alta margine mai pe
urma.Deci si ca sa poata cumpani mintea ta minutul acela mai de pe urma si de
margine cu minuturile miscarilor tale,eu acum voi talcui mai pe larg minutul cel
mai de pe urma si de margine al zilei aceea mai de pe urma si de margine pentru
acest mai de pe urma si de margine minut al omului intru care traind omul isi va
afla mantuirea sa si cu urmare se va muta din viata in viata.Ce n-au facut Tatal
cel fara de inceput,ce n-au lucrat Fiul cel impreuna fara de inceput,ce n-au
impreuna lucrat Duhul cel Sfant pentru minutul acela au trimis Tatal pe unul nascut
Fiul sau pe pamant.
1)���� Pentru minutul acela,Fiul lui Dumnezeu s-a nascut Prunc in pestera,s-a
culcat in iesle,a plans in paie.Si cate dupa acestea in treizeci si trei de ani din
intaiul in care s-a nascut pana la acela in care si-a dat sufletul sus pe Cruce,sau
a facut,sau a vorbit,sau a rabdat,sau a socotit,toate acelea au fost pentru cel mai
de pe urma si de margine minut al oamenilor.
2)���� Pentru aceasta s-au scris patru Evanghelii ca sa avem,adica dintru dansele
chipuri de invatarura si cum sa savarsim minutul nostru cel mai de pe urma spre
mantuire.
3)���� Pentru aceasta ni s-au dat darurile Preasfantului Duh.
4)���� Pentru aceasta ni s-au daruit dela Dumnezeucele sapte Taine.
5)���� Pentru aceasta cele zece porunci ale lui Dumnezeu,cele cinci porunci ale
Bisericii:chemarea vietii cei calugaresti.
6)���� Pentru aceasta s-au izvodit atatea soboare ale Sfintilor Parinti,s-au
alcatuit atatea carti ale lor,s-au sris atatea scrisori si atatea invataturi.Pentru
ce atatia pustnici,sihastri au fugit in pustie si se afla in crapaturile pamantului
si locuia in pesteri impreuna cu fiarele si de obste sa zic cu ce desavarsita rea
patimire si petrecere si-au savarsit viata.
7)���� Pentru ce atatia mucenici ai lui Hristos au rabdat mii de munci si de
pedepse.Dupa cum Apostolul marturiseste:�Si altii au suferit batjocuri si batai au
luat inca si legaturi si temnite,ucisi au fost cu pietre,herestraitu-s-au,ispititi
au fost,cu ucidere de sabie au murit,pentru ce altii au umblat in cojoace si in
piei de capre,lipsiti fiind,necajiti,de rau suparati.�Pentru ce atatea manastiri cu
mii de ascultatori supunandu-se cu desavarsita supunere si cu desavarsita defaimare
a lor pentru ca sa castige cu adevarat acel de margine si mai de pe urma minut al
vietii lor.
Pentru ce atatia tineri si fecioare deasupra in floarea varstei lor,defaimand lumea
si desfatarile lumii au lasat case,parinti,surori,rudenii si prieteni;pentru care
sfarsit,nu pentru altul cu adevarat fara decat pentru ca sa castige viata acea
vesnica.Iara castigarea acei vietii de veci nu se spanzura de la aceasta fieste cum
viata fiind ca si intr-aceasta se intampla de multe ori si sa cada in prapastia
pacatelor si sa se ridice dintru dansele si se spanzura de la singur sic el mai de
pe urma minut al vietii de care mai pe urma numai poate sa ispraveasca nici fapta
buna nici sa cada in pacat.Si dupa urmare dupa cum se va afla atunci asa are sa se
judece,ca zic:�in aceea care te voi afla intru aceea te voi si judeca.�Dintru
acestea este aratat de cat pret este vrednic acel� mai de pe urma minut.Fiindca si
cate rautati sunt oprite si impiedicate,cate bunatati se poruncesc,cate sfatuiri s-
au vorbit ori s-au scris,ori s-au cugetat si cate petreceri aspre s-au rabdat de
Prooroci,de Apostoli,de Mcenici,de Sihastri si de obste sa zic de toti cei
imbunatatiti cate prea Puternicul Dumnezeu au zidit in cer sau pe pamant toate si
pretutindenea si din parte pe toate le-au facut pentru acest mai de pe urma minut
al vietii omului.Si adevarul cuvantului acestuia ca unul ce este marturisit,nu are
trebuinta de marturie cun ca adica toate s-au facut pentru noi oamenii si pentru a
noastra mantuire ca sa fuga adica omul de moartea cea vesnica si blestemata si sa
dobandeasca viata cea nesfarsita si blagoslovita.Si pentru ca sa zic iarasi cu un
cuvant,atata munca pe cat si mantuirea sufletului nostru se spanzura de la acel mai
de pe urma minut.Caci daca intru minutul acela te vei afla vrednic de dumnezeiescul
dar,iata te-ai facut mostenitor al raiului si al fericirii acei nesfarsite.Daca
iarasi dimpotriva de te vei afla nepocait si vinovat in pacate de moarte,iata te
faci vinovat muncii si supus inficosatelor si celor fara de moarte pedepse.Deci
socoteste dintru acestea pura urmare cum ca nu este cu putinta nici
Incepatoriilor,Puterilor celor ceresti,nici cetelor celorlalti sfinti,cu cat mai
vartos tuturor oamenilor de obste de ar fi mai alesi si mai inalti cu intelepciunea
si decat insusi Solomon,nu vor putea,ei zic,sa priceapa,sau ei noua sa ne spuna si
sa ne invete de cat pret este vrednic acel mai de pe urma minut care se va afla sau
bun si mantuitor sau rau si pierzator si cu urmare pe cat este de scump,acesta a
muri bine pe atata este de rau pagubitor acesta a muri rau.Si aceasta intelegere
grea de inteles pe care o zic este tuturor prea aratata,fiindca mintea sa fie si
ingereasca,cu toate acestea este scrisa imprejur si intre hotare hotarate si
marginite este hotarata si pentru aceasta nu poate sa inceapa si sa priceapa si sa
intaleaga nemarginitele acele bunatati sau relele acelea nemarginite care au sa
urmeze dupa acel mai de pe urma minut al vietii fiecaruia.Deci fiindca acestea cate
le zic nu pot sa se intample altfe,se cuvine oare in toata alergarea vietii
acesteia a noastre sa treaca macar un minut care intru dansul san u fim
amarati,ingroziti si in prepus pentru cel mai de pe urma minut al vietii
noastre.Trebuia,zic,intr-un minut ca acesta sa nu ne grijim cum ca va sa vie si va
sa ne ajunga sfarsitul a tot felul de rau si inceputul a tot felul de bine.Cugeta
adesea singur tu cu mintea acelea care ai sa le vezi dupa moarte,acelea ce ai sa le
auzi si sa le poftesti.Dupa ce se va dezlega,zic,acea legatura stransa si cu greu
de dezlegat care leaga trupul cu sufletul dupa cum a randuit Dumnezeu dupa minutul
acela mai de pe urma,dupa acea mai de pe urma rasuflare socoteste acelea care vor
atunci mai intai sa te intampine in cealalta lume cum ca adica vor sa-ti fie toate
noi,straine,intai vazute si aratate,necrezute,fara de toata
credinta,nepovestite,covarsid toata frumoasa graire si neintelese mai presus de
toata intelegerea. Deci acum cand ai vreme potrivita pocaintei,grijeste-te,nu cumva
si intra minutul cel mai de pe urma al vietii tale sa tea puce moartea fiind tu
supus in pacate de moarte.Grijeste-te sa nu patimesti cumva aceea,care au patimit-o
Baltazar,imparatul acela neblagocestivul.O, si ce fel de indata groaznica uimire si
frica si groaza l-au cuprins pe ticalosul acela cand asupra acelui ospat si masa de
mult pret a citit si a cunoscut ca s-a apropiat minutul cel mai de pe urma al
vietii lui,infricosatul si amaratul ceas al mortii.Citeste daca voiesti,istoria
acelui imparat al Proorocului Daniil pe larg pe care si eu aici in scurt o voi
povesti.
Imparatul Baltazar,a facut cina mare megistranilor si boierilor si tuturor celor
mai mairi ai imparatiei lui si acolo unde se dasfata au poruncit sa aduca vasele
cele sfinte,cele de aur si de argint pe care le luase Navahodonosor,tatal lui din
biserica Ierusalimului ca sa bea cu dansele imparatul si toti cati erau cu
dansul.Megistranii lui zic si tiitoarele lui si cele ce se culca cu el si
ceilalti.Deci cand se afla toti afundati in tot felul de dulceri de desfatari si
veselii,manca fara de satiu,bea fara de masura,deoparte trambite,de alta vioare si
cornuri,imprejurul lor jocuri,dansuri si rasuri.Intr-acel ceas intr-acea vreme oare
ce se intampla si ce urmeaza?Fara de veste s-au facut acei bucurii si veselii
rasturnare,tulburare si grabnica prefacere a lucrurilor,infioreaza-te si te
cutremura,o ascultatorule de povestire!Caci intr-acel ceas a iesit degete de mana
de om si scria pe perete.Si imparatul vedea incheieturile mainii care scria.Atunci
fata lui s-a schimbat,gandurile lui s-au tulburat,incheieturile,soldurile lui se
dezlega si genunchii lui tremura si se batea de groaza.Ci tu cititorule,ia aminte
cuvintele Dumnezeiestii Scripturi care zic in ceasul acesta in care ceas.Intru acel
ceas au patimit acestea,afara de care ceas in toata viata lui n-a statut alt ceas
lui,nici vessel,nici mai fara de grija,nici mai bine norocit.Intru acest ceas in
care era rasfatat si revarsat intru toate dulcetile si desfatarile care poate sa le
pofteasca cineva in toata viata lui,intru acest ceas in care avea imprejurul lui pe
toate tiitoarele lui,pe toti boierii lui si pe toti voievozii lui.Intru acest ceas
in care poate gandea si socotea cum sa-si mareasca imparatia,cum sa-si lateasca
hotarele stapanirii sale,cum sa supuna orasele,cetatile si tarile,cum sa ridice
semne de biruinta asupra vrajmasilor,cum sa se sature de avutiile strainilor
imparati.Intru acest ceas a cunoscut intru sine cum ca are sa se instraineze,nu
numai de imparatie,de coroana si de scaun ci insa de insusi singura aceasta
viata.Ia aminte,ia aminte,nu cumva in ceasul acela in care te slobozesti de
dulceturi te indeletnicesti la avutie,te silesti la jocuri si la cantece,te afunzi
in dezmierdari si veselii si de obste sa zic,cu totul te pangaresti si te intini cu
pacate de moarte si tot intru acel minut intru care va muri trupul tau va muri si
sufletul tau.Aceasta,vai,de ti se va intampla,negresit tot intru unul si acelasi
minut si trupul tau se afunda in mormant si duhul tau va fi hotarat pentru Iad.
FAPTA
Aceste putine cuvinte ale mele,rogu-te,in fiecare zi sau dimineata cand te scoli
din pat sau la pranz cand mananci sau seara cand te culci,socoteste-le bine in
mintea ta,adica sa socotesti cate iesiri ale mortilor au stat din vremea
stramosului Adam,pana acum cum cate capete se numara acum la cei vii,atatea iesiri
in putina vreme vor sa fie si cum vei fi si tu intre oameni,unul dintre cei
multi.Si numai una singura pentru oameni asa de obste poate va fi adevarata si cu
incredintare sa zica cineva,adica pentru cei morti si ingropati,cum ca au fost
intr-o vreme,iara pentru noi care traim,aceasta cum ca suntem acum,iara pentru toti
de obste si pentru cei morti ingropati si pentru cei vii,cum ca vom fi,adica in
veacul cel viitor.Si pentru cei morti si ingropati socoteste cum ca aceia care au
fost odinioara acum nu mai este,iara pentru noi care traim aceasta ca suntem este
numai un minut al vremii,iara pentru toti adica si pentru cei vii si pentru cei
morti aceasta ca vom fi este lucru adevarat vesnic si fara de sfarsit,fiindca si
de-a pururea vom fi sau la munci in iad vesnic cu diavolii sau intru slava in
ceruri vesnic cu ingerii.Atunci ne vom face nemuritori,cand odata vom inceta de a
mai fi muritori.Pentru aceasta dintre aceste trei vremi care am zis mai sus,vremea
cea trecuta,aceasta de fata si ceea ce va sa fie,cea din mijloc dintru
acestea,adica care sta acum de fata este un minut al vremii,decat care nici un
lucru altul nu este mai mic.Pentru aceasta,intru acest minut asa trebuie sa
traiesti,in ce chip sa castigi in cealalta viata slava cea vesnica asa sa
vietuiesti intru atata cat sa fugi si sa scapi in cealalta viata de munca cea fata
de sfarsit prin darul si puterea Domnului nostru Iisus Hristos,caruia i se cuvine
slava in veciii vecilor,Amin.
CUVANT INAINTE
1. ���������������������������������������������������������������� II.�����Pentru
judecata cea viitoare
�
Toti inteleptii cu de obste socoteala,socotesc si hotarasc cum ca nu este alt lucru
mai de trebuinta si mai de nevoie pentru mantuirea oamenilor decat aceasta,sa aiba
cineva adesea ori inaintea lui cu cugetul sau infricosata acea judecata a lui
Dumnezeu care are sa o faca celor drepti si celor pacatosi.Sfantul Augustin ne
invata cu putine cuvinte cata roada poate sa iasa din cea prea roditoare si prea
imbelsugata si prea de multa dobanda pricinuitoare apucarea aceasta.�Nu
este,zice,alt lucru atat de folos oamenilor pe cat aceasta sa vorbeasca adeseori
pentru anii cei ce vor sa fie,mai ales Dumnezeiescul Gura de Aur,in fiecare
zi,zice,si in fiecare ceas trebuie sa ai inaintea ochilor tai infricosata judecata
a lui Dumnezeu.�Cu acestia se uneste si Dumnezeiescul Grigorie zicand:�Cele vesele
si dulci ale lumii acesteia trebuie sa le primim asa incat niciodata amaraciunea
judecatii lui Dumnezeu ce va sa fie sa nu se departeze din aducerea aminte a
noastra.�Deci daca atatia si acest fel de Dumnezeiesti Parinti lauda atata de mult
acest lucru oare cat folos� fiecaruia se cuvine sa nadajduiasca dintru aceasta,daca
insusi marturia acestor Sfinti nu-ti este tie destul spre incredintare,pleaca-te la
incredintarea si la adevarul lui Dumnezeu.Domnul nostru Iisus Hristos dupa iconomia
cea cu trupul sau vrea toata lumea de a doua oara sa se inoiasca si sa se intinda
si sa se lateasca propovaduirea lui la toate limbile si neamurile si sa se intoarca
toate neamurile oamenilor la darul cel nou al credintei noastre cei pravoslavnice
si sa se destepte toti de obste dintru adancul necredintei si al pacatului si cu
brate deschise sa se primeasca sa vie la credinta si sa primesca faptele cele
bune,smerenia,zic,pazirea curateniei si a fecioriei,saracia si lepadand deasupra
lor bogatia,slaca si cinstele sis a alerge toti sub steagul cel buruitor al Crucii
sis a se scrie ostasi� a lui Hristos ca sa ia namuritoare cununi si plati in
ceruri.Care aceasta Cruce jidovilor este sminteala,iara limbilor nebunie si
tututror mare bluestem.Dara cine poate sa savarsesca toate acestea prea mari
lucruri,putinii pescari,frumos,dara insa cu care chip vor indupleca lumea pentru ca
se creada,ce au sa puna inaintea filozofilor si ritorilor incat sa stea impotriva
apucarilor si cuvintelor acelora si sa biruiasca intelepciunea lor,iar dovezile lor
sa le strice si sa incredinteze credinta cea noua pe care o invata,cu care chip sa
moaie si sa domesticeasca salbaticia imparatilor,a tiranilor si judecatorilor,cu ce
putere sa moaie invartosarea lor.Cu ce foc sa incalzesca si sa infierbanteze pe
inima lor cea prea rece,oare cu laude sa mareasca frumusetea faptelor celor bune,ci
aceia,nici ce este fapta buna nu vrea sa stie.Oare sa defaime lor grozavia
pacatului lor,ci aceia nici numele pacatului nu vrea sa-l auda,mai vartos ca orice
lucru este obisnuit de obste la toti,acela este si laudata si cu bun chip si
frumos.Iara poate ca le-ar fi spus si le-ar fi talcuit slava cea netalcuita care
este in cer,dar aceia le-ar fi raspuns lor cum ca�Cerul Cerului Domnului�.Poate cum
ca i-ar fi inspaimantat cu povestirea muncilor iadului,ci aceia n-au auzit
nicidecum de este Iad,s-au sfarsit.Tu dar prea intelepte Hristoase,care ii trimiti
in toata lumea ca sa savarseasca niste lucruri ca acestea prea grele se ispravit
da-le lor si apucari doveditoare ca sa-i plece si sa incredinteze pe
ascultatoti.Le-au dat� dar ce le-au dat oare,ascultati cu luare aminte si nu veti
afla ca le-au dat altceva intru apucare fara decat judecata aceia care va sa
fie,pentru care acum vom zice.Povesteste Dumnezeiescul Luca la faptele Apostolilor
pentru Dumnezeu cum ca sta Petru,varful Apostolilor,intr-o adunare de mult numar de
oameni pagani,catre care asa graia pentru Hristos:�Acela ne-au poruncit noua sa
propovaduim norodului si sa marturisim cum ca acela este cel oranduit dela
Dumnezeu,judecator al viilor si al mortilor.�Vedeti cum ca nu o au judecat
intelepciunea acea vesnica ca sa afle alta apucare care sa aiba mai multa putere ca
sa plece si sa supuna toata lumea,sa o infricoseze si sa o inoiasca de a doua oara
din invechirea cea dintai.Decat infricosata a lui Dumnezeu judecata ca una ce va sa
fie,aceia care au vorbit atunci Petru au gasit-o cu cale mai pe urma si Pavel.Care
sta si aceasta ca un vinovat,legat,ocarat si defaimat,inaintea judecatii lui
Felix,caruia acest Felix sedea cu multa si mare ingamfare si trufie.Iara inaintea
scaunului lui Felix sta si cumplitii jidovi si paratorii lui Pavel si cand a
inceput Pavel cu mare cuviinta si cu frumoasa graire a vorbi pentru dreptate si
pazirea curatiei pentru pravoslavnica credinta cea intru Hristos,inca si pentru
judecata ceea ce va sa fie a Fiului lui Dumnezeu,insa acolo unde zicea Apostolul
acesta,s-au intamplat aceia care cu greu ar fi crezut cineva a se face.Deodata unde
sedea in scaun ca un judecator,acel Felix,au ramas ca cum ar fi fost el cel ce se
judeca si ca cel ce se tragea la judecata ca un vinovat,fiindca si cuprinzadu-se de
frica lui,a inceput sa i se schimbe fata lui si sa i se ingalbeneasca obrazul sa i
se cutremure si sa i se infioreze trupul si sa i se inspaimanteze sufletul.Si
aceasta le-au patimit pentru ca au auzit pe Pavel spunand de numele judecatii ce va
sa fie.Pentru aceasta si neputand sa seada mai mult in scaunul sau cel de judecata
ca un judecator,cauta sa fuga cu un ceas mai inainte ca un osandit de la fata
osanditului Pavel.Toate acestea in putine cuvinte le arata Dumnezeescul
Luca,zicand:�iar vorbind el pentru dreptate,pentru infranare si pentru judecata ce
va sa fie,spaimantandu-se Felix,au raspuns:acum deodata du-te,iara gasind vreme,te
voi chema.�Deci daca o preaiubitorule de pravoslavie cititorule,acel pagan atata s-
a ingrozit de numele judecatii ce va sa fie a lui Dumnezeu,cum sa nu nadajduiesc eu
pentru tine ca tu dupa ce vei citi acestea care am sa vorbesc pentru judecata ce va
sa fie,cum ca vei sa primesti in sufletul tau frica lui Dumnezeu care este
inceputul intelepciunii,adica inceperea Dumnezeiescului Dar.
�
CARTEA a 2-a
CAPITOLUL 1
Omul cel vechi se desteapta cu sunetul trambitei care va sa sune deasupra
mormantului care il ridica din mormant la divan
�
Cu nici un lucru atata de cu lesnire si degraba nu poate cand va sa se trezeasca si
sa se ridice omul cel vechi din somnul cel adanc al pacatului celui de moarte,decat
atunci cand ii va suna intru auzul lui trambita aceea de apoi a judecatii.Glasul
acei trambite l-au auzit si Proorocul Sofonie si pentru aceasta pe ziua judecatii o
a numit�ziua trambitei�si a strigarii.Pe aceasta si Stapanul nostru Iisus Hristos o
adevereste zicand�si va trimite pe ingerii sai cu trambita cu mare glas.�Ci si
Apostolul Pavel tot aceeasi marturiseste:�intr-un minut,intr-o clipeala de
ochi,intru trambita cea de apoi,pentru ca va trambita si mortii se vor scula
nestricaciosi.�Pentru aceasta trambita zice si Dumnezeiescul Grigorie:�infricosat
este glasul trambitei la care Stihiile,care despica pietrele,deschide
mormanturile,descopera cele mai dedesupt,zdrobeste si sfarma porti de arama si
dezleaza si risipeste legaturile mortilor.�Se indoiesc oarecare daca numai o
trambita singura va trambita sau mai multe si de multe feluri,fiindca si Domnul a
zis:�trimite-va pe ingerii sai cu trambita�si daca se trimit ingerii multi aratat
este cum ca multe vor fi si trambitele care vor trambita.Si Dumnezeiescul Ioan Gura
de Aur o adevereste pe aceasta dupa cum si altii,cum ca au sa se trimita multi
ingeri cu trambita fiecare.Sunt si alti Parinti care zic cum ca toti ingerii care
sunt aparatori,ocrotitori si pazitorii tarilor,au sa trambite in toate locurile
acelea unde au pazit.Ca cum am zice in toata Bitinia va trambita Arhanghelul care a
fost pazitorul Bitiniei.Asemenea si Tracia,ocrotitorul si apratorul aceia si in
celelalte de asemenea.Iar aceasta strigare a trambitei va incepe cu putin ceva mai
inainte de vreme.Afara de aceasta trambita cred oarecare dascali cum ca are sa se
mai auda inca si alt glas de trambita ca un tunet prea rasunator in toata lumea cea
locuita,fiindca si Dumnezeiescul Apostol a zis:�insusi Domnul intru porunca cu
glasul Arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu se va pogara din Cer.�Deci
pentru un glas ca acesta il zic,ca are sa se inchipuiasca si sa se auda sus in
vazduh si va rasuma intru nemarginita latime si intocmit pana la margini si cu
groaza si prea cu infricosare va zice tuturor�sculati-va o mortilor si veniti la
judecata.�Acest glas si aceasta trambita,acest fel va rasuna in ce fel de la
intemeierea lumii si pana in ceasul acela nu s-a mai auzit.Glasul acesta va ajunge
si pana la cer ca sa pogoare de acolo fericitele suflete ale dreptilor,va ajunge
pana la iad,ca sa scoata de acolo ticaloasele suflete ale pacatosilor.Trambita
aceasta va deschide toate mormintele si va invia trupurile care au fost ingropate
intr-insele si le va aduna din cele patru stihii intregi,nestricate si neciontite
ca sa le alcatuiasca iarasi si sa se incheie si sa se adune si sa se impreune cu
sufletele la legatura aceea veche dela Dumnezeula acea dintai unire si impreunare
ale dreptilor cu stralucire care covarseste,iara ale pacatosilor cu prea adancata
negrime.Deci cu dreptul se cuvine a numi cineva ziua aceea,ziua de razboi,de
stricaciune si de varsare de sange,care stricand si risipind toata pacea va
pricinui mai ales pacatosilor tulburare,groaza si frica si cu atata glas de tunet
rasunator va suna o trambita ca aceasta incat de glasul ei toate cate stau aici pe
pamant vor cadea jos la pamant de frica si groaza lui.Atunci va vedea fiecare
surpandu-se si prapadindu-se de acel sunet al trambitei aceea,nu zidurile
Ierihonului,ci piramide prea marri,munti cu greu de suit si de umblat si inalti.Vor
sa se deschida de o parte portile Cerurilor,de alta parte temnutele celor
dedesupt,vor invia cei din mormanturi si toata lumea de groaza se va tulbura.Atunci
se va adeveri si prea slavitul acela cuvant care zice:�va veni vremea cand
pacatosii sa nu voiasca sa iasa din iad si dreptii sa nu voiasca sa ramana in
rai.�Pacatosii nu vor vrea sa iasa din iad pentru ca sa nu vada fata cea
stralucitoare� ca fulgerul a nemitarnicului judecatorului a toate.Inca si pentru ca
sa nu se infrunteze si sa se rusineze inaintea tuturor ingerilor si oamenilor,iara
mai mult pentru ca sa nu se sileasca a se uni iarasi cu trupurile lor cu care au sa
patimeasca iutile si infricosatele munci,in ce fel nici aceste suflete n-au patimit
mai inainte desi se afla intru intuneric.Iara dreptii iarasi sa pofteasca sa iasa
din Rai ca sa vada cu ochii lor cei simtitori pe judecatorul cel prea stralucit si
sa auda cu urechile lor mult doritul si poftitul acela glas si� pe langa aceasta si
ca sa se uneasca cu trupurile lor care au sa invieze atunci proslavite si sa
dobandeasca si amandoua partile prea desavarsit acele negraite bunatati ale
Cerestii fericiri.O,de ar da Dumnezeu ca acea mai de apoi trambita sa ne sune in
urechile noastre acum cand ne aflam intinsi pe asternuturi prea moi si acolo cand
cugetam cugete desarte si poftim pofte stricatoare de suflet si necuvioase.O,de ar
trambita acea trambita in urechile noastre acum cand ne aflam asupra poftelor si
rasfatatilor,cand suntem zic,dati si cu gandul si cu gura la a tot felul de
mancaruri si bauturi.Daca voiesti ca cu vesela auzire sa asculti trambita aceea
intru infricosata zi,intru care va suna Dumnezeiasca dreptate,asculta de acum
trambita pocaintei pe care Dumnezeiasca milostenie o suna la urechile tale in
fiecare zi.De cate ori singur in camera ta citesti Sfanta Scriptura de atatea ori
stai la slujba ta cea bisericeasca,de cate ori asculti Dumnezeiasca Liturghie,de
atatea ori auzi din amvon pe sfintiti propovaduitori care invata de cate ori
marturisesti duhovnicului tau parinte pacatele tale de atatea ori socoteste cum ca
darul Preasfantului Duh rasuna in sufletul tau acel glas al Dumnezeiestii trambite
a Apostolului care suna cu aceste cuvinte:�ceasul nostru este ca sa ne desteptam
din somn.�Nu pedepseste Dumnezeu candva pe alt om mai greu nici se departeaza ca sa
moara fara de veste ce pe acela care defaima si nu baga in seama glasul trambitei,a
Dumnezeiestii lui milostiviri care il sfatuieste sa vietuiasca dupa fagaduinta sa
si-l indeamna sa se destepte din betia pacatului si sa se intoarca la
pocainta.Pentru aceasta si Proorocul si imparatul David intru psalmii sai prea cu
intelepciune ne sfatuieste pe noi:�astazi de veti auzu glasul lui sa nu se
invartoseze inimile voastre.�N-au zis de veti auzi Pastile sau Nasterea lui
Hristos,in care zile legea sau mai vartos obisnuinta ne stramtoreaza fara de vreo
pricina sa ne curatim pe noi si asa sa ne impartasim cu Dumnezeiestile Taine,n-au
zis daca dupa o luna sau o saptamana nici insa maine ci astazi de veti auzi glasul
lui,adica glasul trambiteai Dumnezeiestii lui milostiviri care va desteapta la
viata,la savarsire,la mantuire si la dar�nu va invartosati inimile voastre si nu
astupati urechile voastre.�Ca mare primejdie urmeaza aceluia care se va arata,sau
neascultator,sau surd la strigarea acei Dumnezeiesti trambite,care striga
privegheati si va rugati,fiti gata sa nu stiti in care ceas vine sfarsitul,pocaiti-
va si va gatiti,ca sa intampinati pe Mirele sufletelor voastre.Treziti-va din
somnul pacatelor si aprindeti candelele prin pocainta si milostenie ca san u
patimiti si voi dupa cum au patimit un tanar de bun neam acum in zilele noastre cu
piederea sufletului sau,caruia fiindca alerga pe drumul vietii lui cu lenevire si
curveste,i s-a intamplat sa cada in slabiciune prea grea si boala purtatoare de
moarte.In care aflandu-se s-a temut de pierderea sufletului sau si pentru aceasta
au chemat la sine pe un duhovnic invatat si imbunatatit care s-a aflat atunci din
iconomia lui Dumnezeu intru acea tara care venind care dansul despre o parte,cu
preacinstita si incuviintata sa purtare,cu cuvintele sale cele umilitoare si cu
invatatura sa cea plina de intelepciune,l-a curatit prin pocainta si lacrimi de
pacatele sale cele mai dinainte.de alta parte iarsi prin rugaciune intinsa si prea
adancile suspinuri ale inimii si cu dorul pe care il avea dela Dumnezeu,l-a
slobozit si de boala cea trupeasc,facandu-l pe dansul sanatos si desavarsit,caruia
i-a poruncit sa pazeasca� si de aici inainte cu invatatura fagaduita,ce i-a dat ca
sa nu mai pacatuiasca mai mult,ca nu cumva sa se intample si sanatatea acea
trupeasca sa se prefaca si sa se� intoarca in sufleteasca lui pierzare.Ci acela
dupa putin ce au facut si fagaduinta si pe Dumnezeu cu totul o a defaimat si s-a
intors ca un caine la varsatura sa,sau ca un porc� la noroiul sau in care se
tavalea mai inainte adica la pacatele sale cele obisnuite dintai.Ci dar nu s-a
bucurat multa vreme de nemultumirea ce a aratat catre facatorul sau de bine
Dumnezeu,fiindca intr-o noapte acolo unde era intins pe asternutul sau cel de puf
s-a surpat,din Dumnezeiasca cu adevarat parasire,acoperamantul casei si s-a
sfaramat,vai,pe acel tanar de bun neam si l-a zdrobit pe dansul fara de veste acolo
unde era afundat in somn si cu totul inecat in pacate si n-a deschis ochii lui mai
inainte decat cand s-a aflat pe sine de pe asternuturile cele moi,afundat in in
grozavele si asprele locuri ale iadului si intru intunericul cel prea amar si prea
scarbicios ce este in iadul acela prea intristacios.
ITICON-Invatatura
�
Altul va sa fie glasul lui Dumnezeu in ziua cea mai de pe urma a lumii fiindca este
ziua judecatii si altul este acum cand este ziua marturisirii,fiindca atuci va sa
fie vreme de razboi iar acum este vreme de pace.Atunci glasul lui Dumnezeu va sa
fie strigarea trambitei,iar acum suflare de vant subtire este.Atunci va sa fie prea
infricosata lovire,iara acum o dulce oarecare soptire.Dupa cum s-a aratat aceasta
sila ProoroculIliesi dupa foc glas de vant subtire,deci pentru ca sa nu te temi
atunci de infricosata lovitura si strigare a acei trambite,asculta acum suflarea
cea dulce de vant subtire.Iara fiindca toata insuflarea a prea Sfantului Duh,este
suflare de vant subtire cereasca pe care daca vei primi-o in urechile tale aceasta
suflare de sus de vant subtire se va face in sufletul tau,rasuflare si
mangaiere,fiindca va sa fie spre mantuire si spre slava ta.Aceasta suflare este
glas de milostivire care uneori vorbeste cu blandete ca sa doresti de el,iara
alteori cu iutime ca sa-l pui in lucrare,uneori cu infricosare ca sa te temi si
alteori cu liniste ca sa te bucuri.La multi barbate si la multe feluri de lucruri a
sunat acest glas.Lui Solomon in asternut,lui Pavel pe cale,altora in biserica si
celor mai multi in pustie.Ia aminte sa nu te arati cumva surd la acest glas ca de
acela se spanzura sufleteasca ta mantuire.Multi fiindca n-au voit sa auda o suflare
ca aceasta de vant subtire au ajuns,vai,la cea mai de pe urma pedeapsa a pierzarii.
�
CAPITOLUL 2
Dupa sunetul trambitei cel strigator ca tunetul,urmeaza invierea trupurilor
�
Trambita aceea,pretutindenea va suna si intru cele ceresti si intru cele pamantesti
si intru cele mai dedesupt ale pamantului.Mortii ca dintr-un somn prea adanc se vor
destepta atunci si se vor scula din mormanturi si cu o grabnicie nepovestita se vor
rapila Divanulcel infricosat.Dar cu cata osebire trupurile dreptilor si ale
pacatosilor se vor scula si Dumnezeiescul Pavel o incredinteaza aceasta zicand:�cum
se vor scula mortii si cu care trup vor veni si oare tot de asemenea va fi trupul
bogatului celui desfatat si al saracului Lazar,al lui Cain,impreuna si a lui
Avel,al Iudei Apostolul si al Iudei vanzatorul.Deci pentru aceasta deosebire a
trupurilor,cu ce fel de osebiri vor sa stea toti de fata inainte la cea mai prea
mare priveliste,va fi aici cuvantul nostru.Si mai intai,ia sa privim trupurile
dreptilor,apoi ale pacatosilor.Se va descoperi in pustiul Egiptului toate
mormintele ca sa dea pe mortii lor,prapastiile,padurile si
dumnbravile,vaile,stramtorile,pesterile,surpaturile,din toate acestea vor iesi
incuviintati si vrednici de cucernicie barbati pentru fapta lor cea
buna.Antonie,Pahomie,Teodor,Pafnutie,Macarie,Teodosie si toti uceniicii si
urmatorii lor.Priveste acum acele trupuri cu cinstita cuviinta,cu totul uscate
intru acea departare a pustiului cu totul uscate de soare,hranite cu putine finice
si cu apa,slabe si fara putere de post,buhave pentru priveghere,galbene pentru
umilinta,invartosate la piele pentru camasile cele de par.Atunci nu se va vedea mai
mult vreo uscaciune nici decat pe falcile lor,nici o galbanare in fetele lor si
nici o picatura de lacrimi in ochii lor.Unde este acum piatra ta,o,Ieronime,cu care
in toate zilele iti loveai pieptul tau,unde este acum,Pavele camasa ta cea de
rogojina,unde este Ioane braul tau cel de par,Ilarioane,unde este sacul tau cel de
par,Arsenie,unde este mahrama ta cu care stergeai lacrimile care curgeau din ochii
tai necontenit,vedeti acum cata liniste au pe fruntea lor,cata veselie pe fete,cata
minunata buna cuviinta in toate madularele.Acum acele prea de bun neam trupuri,sunt
impodobite cu patru daruri alese,adica cu darul stralucirii,al usurarii,al
subtietatii si al nepatimirii.Deci fiecare trup al dreptului va straluci cu
nemasurata raza ca soarele acest simtit.Dupa cum si insusi Stapanul nostru Hristos
o zice aceasta:�atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui
lor.�Prea minunata va fi atunci acea usurime si lesne miscatoare la trupurile
acestor drepti,incat sa umble in fiecare parte a lumii dupa voia lor fiindca nici o
intarziere nu le pricinuieste greutatea.Dupa cum si inteleptul Solomon cu scanteile
focului ii aseamana pe Drepti:�ca scanteile pe paie vor fugi.�Care scantei,cand se
adiaza de vant,pretutindenea se risipesc cu multa lesnire.Iara vor sa aiba
trupurile fericitilor acelora si bubtietatea prea cu covarsire,atata incat cu toata
lesnirea si fara nici o impiedicare sa treaca prin calelalte trupuri.Trup prin trup
peste fire dupa cum si trupul Stapanului nostru dupa Inviere.Dupa ce adica cu viata
acea prea fericita s-au slavit au trecut prin acea prea mare piatra care zacea
deasupra mormantului fara de a o rupe undeva,au intrat in casa unde erau ucenicii
incuiati fara de a se impiedica ceva de incuietorile usilor ce un Duh prea subtire
care nici de ziduri nu se tine,nici de usi nu se impiedica.Mai pe urma acele
trupuri nu sunt supuse nici unei patimi pe acestea pentru daruri ale trupului celui
slavit ale dreptilor,le scot cuvantatorii de Dumnezeu ai Bisericii noastre din
cuvintele acelea ale Dumnezeiescului Pavel:�seamana-se intru stricaciune,sculase-va
intru nestricaciune.�
1. Iata darul napatimirii:�seamana-se intru necinste,sculase-va intru slava.�
2. Iata darul stralucirii:�seamana-se intru slabiciune,sculase-va intru putere.�
3. Iata darul usurimii:�seamana-se trup sufletesc,sculase-va trup duhovnicesc.�
4. Iata si darul subtietatii.
Insa noi in vremea aceasta care impodobim aici cu cuvinte de lauda trupurile
dreptilor,sa ridicam ochii la alta parte si vom vedea sufletele acestor drepti cum
ca cu multa si iute si grabnica pornire vor zbura din Ceruri si vor veni la
mormanturile lor si la trupurile lor.Atotpurnice Doamne!Ce fel de intampinare va sa
fie aici,cand sufletul din cer va veni si trupul din mormant se va scula!Cu ce fel
de veseli ochi plini de bucurie va canta trupul la fericitul sau suflet!Ce fel de
impreuna vorbiri vor sa se faca intru suflet si intru trup!Cate dulci sarutari!Ce
fel de imbratisari!Ati auzit vorba cea praznuitoare care va vorbi atunci sufletul
catre trup.Ati auzit in cantarea cantarilor vorbele cele de bucurie si lauda care
face catre trupul sau:�bucura-te sora mea,scoala-te,vino cea de aproape a
mea,frumoasa mea,porumbita mea,ca iata iarna a trecut,ploaia s-a dus de la noi si
au mers la sine.�Adica,vino trupule,tovarasul meu din mormant si sa ne unim unul cu
altul impreuna ca un frate cu sora si ca un mire cu mireasa,iata iarna s-a
sfarsit,grindinile si nevoile si tulburarile lumii s-au sfrasit,bunatatile Cerului
se gatesc,bucura-te dar fratele meu impreuna lucratorule,acum Dumnezeu au dat
sfarsit darului celui de multi ani pe care il avem spre a ma intalni si a ma uni cu
tine,patimile s-au prapadit,moartea s-a pierdut,s-a aratat
viata,bucuria,invierea,nestricaciunea si odihna.Unde ai fost ascuns atatia ani,unde
atatea vremi locuiai,ci,o,Dumnezeule,cum trupul acesta al meu zacea aruncat in
groapa oaselor celor fara de suflare,iara eu umblam plimbandu-ma prin
Rai,indulcindu-ma din parte de frumusetile lui pentru putina a mea dare de
plata.Vino dar tu si eu sa luam platile deplin.Fiindca si tu ai fost impreuna
calator la drumuri si impreuna lucrator si ajutator la osteneli.Tu ocarile si
necinstele le-ai rabdat impreuna cu mine pentru Hristos,aspra vietuire a postului,a
privegherii,crucea pocaintei,lipsa hranei,lipsirea acelor trebuincioase,toate cu
osardie impreuna cu mine le-ai rabdat.De cate ori ai scos painea din gura ca sa
hranesti pe cel sarac,de cate ori te-ai golit pe sine ca sa imbraci pe cel
lipsit,de cate ori ai lasat pamanturile tale,mosiile si averile tale si bogatia si
cinstea ta ca sa nu strici pacea cu vecinii tai.Cu dreptul este dar,ca cate cu mine
in lacrimi si semanat,acum iarasi impreuna cu mine intru bucurie sa le seceri si la
cate ai fost impreuna cu mine osarduitor si ajutor al relei patrecerii mele la
acestea sa te faci impreuna partas si slavei mele.Scoala-te din praf si te uneste
cu mine si umbla impreuna cu mine ca sa ne impartasim de rasplatirile
ostenelilor.Ia sa trecem bucurandu-ne intru veselie spre partea cea de dreapta
judecata a judecatorului,impreuna cu ceilalti drepti ca sa castigam astazi acea
fara de moarte,nespusa,vesnica si cereasca slava.Atunci dar,sufletul cu trupul si
trupul cu sufletul cu impreunare in parte prea cu multa dragoste se vor imbratisa
si cu nedezlegata si proslavita legatura se vor uni intre dansii unul cu altul
intru tot veacul si intr-o clipeala de ochi se vor impodobi cu acele patru daruri
luminate pentru care am zis mai inainte.Atunci sufletul va zice catre trup
Dumnezeiestile cuvinte ale Cantarii Cantarilor:�iata esti frumoasa,cea de aproape a
mea,iata esti frumoasa.�Iara trupul va raspunde de asemenea mintii:�Iata esti
frumos,iubitul meu,esti frumos si prea mult frumos.�Ci lasand dreptii,sa ne mutam
de la acestia la cei pacatosi si ia sa intoarcem ochii nostri la trupurile acelea
prea ticaloase.O,cat se va deosebi singure trupurile ticalosilor acelora de
trupurile dreptilor,fiindca in locul stralucirii,se vor imbraca cu prea adanc
intuneric,care va fi asemenea cu prea adancul intuneric cel mai dinafara al
Iadului,in care au sa se arunce si cu ceata si cu negura cea mai din launtru a
pacatului intru care au trait in lume.Si dupa cum stralucirea fericitelor trupuri
au fost intovarasite cu o frumusete prea minunata,asa dimpotriva si trupurile
pacatosilor vor avea o grozavie urata si scarbavnica si in locul usurimii
trupurilor dreptilor,aceste trupuri ale pacatosilor vor fi prea grele si greu de
miscat si mai cu prisos sa zic,pe cat trandavirea si lenevirea le-au facut in viata
aceasta grele ca sa nu urmaze cu osardie Dumnezeiestile porunci si singurele
trupurile acestea ale pacatosilor,macar de vor si fi nemuritoare si nestricacioase
dupa cum si ale dreptilor si dupa acest chip,nepatimicioase.Cu toate acestea vor sa
fie primitoare cu un chip prea minunat de tot felul de patima,de durere si de
scarba.Inca vor avea si aceasta nemurire pentru ca sa se munceasca in veci si fiind
cu toate madularele trupului lor impotrivindu-se lui Dumnezeu,slujea
pacatului,pentru aceasta nu vor simti numai lor parte a trupului,durerea si
necazul,nici va inceta o durere si sa se inceapa alta si cu toate madularele
trupului impreuna si intru aceeasi data vor simti munca,nici se va imputina durerea
macar un minut dintru acea usturime si iutime si durere iute spre prea scurta si
prea putina rasuflare si slabire a acelora ci in toate madularile lor,in toate
minuturile veacului cu o multa si nemasurata chinuire si durere vor sa se
munceasca.O,cu totul ticaloase omule,tu care nu poti sa suferi o prea mica durere
al unui singur dinte,ce vei sa faci daca(care lucru sa nu fie,o,Imparate
Hristoase)si te vei pune si te vei numara impreuna cu acea multime a acelora ce se
muncesc si se chinuiesc.Ai caror dupa dreapta insa si infricosata si groaznica,acea
Dumnezeiasca hotarare si blestem,toti dintii,toate oasele,toate vinele,toate
arterele si incheieturile,toate degetele si incheieturile mainilor si ale
picioarelor,maruntaiele si in scurt toate cele dinlauntru vor simti o durere mai
presus de toate durerea.Vor sa simta o chinuire mai presus de toata chinuirea,vor
sa simta o durere mai presus de toata durerea si de aceea,vor sa fie pangaritele
acele trupuri ale pacatosilor ca niste aratari grozave scarbuicioase si jalnice
priviri,cu totul uscate,paienjenite,galbenite,inegrite,puturoase si prea
imputite.Dar ia sa vedem cu ce fel de chip se vor scula ai acestea.Se va deschide
in Babilon minunatul acela mormant de marmura si va iesi dinlauntru Alexandru care
intr-o vreme era mare si prea bine norocit,iara acum prea sarac si prea
netrebnic,si-si va cauta calul sau cel cu grumazul inalt si cu cap de bou,cununa
sa,schiptrul sau,boierii sai si nevazand nimic inaintea lui,va incepe a-si iesi din
simtiri de multa intristarea lui si nu va vedea altceva inaintea ochilor lui fara
decat mormantul sau.Se va scula Xerx in Ellada si va cauta in toate partile sa vaza
unde sunt ostile lui,unde calarimea lui,unde pedestrimea sa si nu va vedea alta
nimica fara decat pe sine prea singur.Iese din mormant bogatul cel dasfranat si
dezmierdat,intreaba pentru masa lui,isi cere visonul si porfira si incaltamintele
sale cele cu aur cusute si se va afla pe sine de toate goli.Sare din mormant
necucernica si necredincioasa Izabela,isi cere oglinda ei,iarasi striga slujnicile
ei sa-i aduca invalitoarea capului ei sau saricul ei,podoabele sale si unsorile
sale cele mirositoare,ci dintru acestea nimica nu afla.Atunci dar atunci se va
scula singur stapanitorul fara de coroana,imparatul fara de sceptru,boierul fara de
porfira,judecatorul fara de scaunul cel de judecata,ostasul fara de brau,filozoful
fara de haina cea veche si sparta,patriarhul fara coroana,mitropolitul fara de
mitra,episcopul fara de omofor,egumenul fara de carja si preotul fara de felon,toti
goi,toti lipsiti de semnele si podoabele lor.Ci in cata vreme stau prea pangaritele
si preaputuroasele acelea trupuri deasupra mormanturilor,iata ca ies din Iadul cel
prea inneguros si prea intunecatul acela lac al celor dedesupt si din mijlocul
pamantului,blestematele acelea suflete ale lor.Daca se va apropia de uratele lor
trupuri,o,vai,Hristoase,cu ce fel de ochi le vor privi,ce fel de mare plangere se
va strange dintru dansele,ce fel de tanguiri si cuvinte pline de lacrimi si prea
amare defaimari si ocari se vor glasui si se vor striga!Cu cat de greu vor primi si
nevrand ei unirea cu trupurile lor!Cu cate blesteme le vor huli si le vor dafaima
si va zice fiecare suflet,trupului� sau:o prea rau norocitule,trupul meu,tu esti
sfarsitul si inceputul primejdiei mele.O,nu mai mult tovarasul meu,gonaciul
meu,o,nu mai mult ajutatorul meu ci vrajmasule al meu prea vatamatorule,nu-mi vei
fi mai mult salasluirea mea si temnita stramtorata.O,prea ticaloase trup,cat de
scump platesc acum dulcetile tale acelor vremelnice.O,trup puturos sau mai bine sa
zic,sac necurat,vezi acum cate munci mi-ai adunat cu amagirile tale.Tu esti trupul
acela pentru care la atatea desfatari si betii cu stricare de suflet mi-am cheltuit
vremea mea.Tu esti acela pentru care am facut atatea curvii,desfranari,indulciri si
furtisaguri de cele sfinte,vai,pentru tine,trupule cel imputit si puturos si prea
scarnavule,am pierdut ticalosule imparatia cerului.Pentru tine,necinstitule si mai
putredule,m-am lipsit de viata acea nesfarsita pe care unul Dumnezeu o au gatit
pentru mine de la intemeierea lumii.O,trup puturoas si ticalos,pentru care eu si pe
pamant am suferit mii de dureri si de scarbe,pentru aceasta si pentru toate
acestea,eu pana acum zaceam singur intru intunericul iadului,iara tu iarasi zaceai
singur ingropat in puturoasele mormantului.Vremea este dar acum si tu si eu sa
rabdam grelele si infricosatele munci,fiindca si tu ai fost impreuna cu mine
ajutator si impreuna lucrator sau ca mai bine zic si intai pricina la pacat,o trup
de o mie si de mii de ori blestemat,pentru ce ma intampini,pentru ce te silesti sa
te unesti cu mine,pentru ce mai bine nu te-ai ascuns sa zaci in veci intru prea
imputita groapa a mormantului.O,tu prea necuviosule,iar eu prea rau norocitul,caci
iarasi ma unesc cu tine ca sa suferi infricosate si groznicele munci.Ci apropie-
te,o,pangarit,necredincios,prea ticalos si rau norocit
trup,ca sa ne unim,pentru ca acum este vremea sa stam de fata inaintea dreptului
si infricosatului judecator,impreuna cu ceilalti pacatosi si sa ne punem de partea
cea de-a stanga lui ca sa auzim nesuferitul si infricosatul acel glas si sa simtim
infricosata aceea si groaznica hotarare,cea plina de blestem,de urgie si de toata
manierea.O,diavoli muncitori ai iadului,o,duhuri ale tartarului,pentru ce
intarziati si nu ne rupeti cu tiraniile voastre,pentru ce nu ne pierdeti si intru
nefiinta sa ne aduceti.O zi pierzatoare si blestemata,cand m-au vazut soarele,de
mii de ori mai bine mi-ar fi fost sa nu ma fi mai nascut,pentru ca sa nu ma muncesc
acum nu numai cu amar si prea cu usturime si fara de sfarsit.Acestea si altele
asemenea acestora va striga prea ticalosul suflet asupra trupului cu turbata manie
si cu o nepovestita urgie,care acest suflet cand petrecea impreuna cu acest trup si
trai impreuna pe pamant ii slujea ca unui Dumnezeu si nu se rusina ai implini toate
poflete lui si sa calce fara de rusine nerasturnata lege a lui Dumnezeu si fara de
nelegiuire sa defaime poruncile lui.O,cata sila si silnicie va sa fie atunci in
suflet a se uni cu acel trup pangarit,puturos si cu totul prea grozav.In care vreme
indata va incepe ticalosul trup sa scrasneasca jalnic cu dintii sai,iar ticalosul
suflet cu jalnice si tanduitoare cuvinte si cu chinuitoare plangeri sa umple tot
vazduhul cel de prin imprejur,fiindca atata trupul pe cat si sufletul se vor saraci
si sevor lipsi de tot felul de mangaierea a tuturor zidirilor.Dupa cum scrie� si
Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur:acolo nu este nici o putere care sa se impotriveasca
nici loc de pocainta,nici vreme de indreptare,nici loc de fuga,nici putere de a se
ascunde cineva,nici indrazneala de a se infatisa,nici folos de pocainta.De toate
partile stramt si nu ramane acolo altceva,fara decat tanguire si plangere.Caci nici
bogatia nu foloseste pe cei bogati,nici fii pe parinti,nici ingerii nu vor putea
macar cat de putin ceva ca sa mijloceasca pentru oameni.Dumnezeu nu se
batjocoreste,ca ce va semana omul,aceea va si secera,ca cel ce seamana in trupul
sau,din trup va secera,stricaciune.Iara acela ce va semana intru Duhul,din Duhul va
secera viata vesnica.
�
�
ITICON-Invatatura
Pana aici am aratat acea mare deosebire care va fi intru trupurile dreptilor si
intre ale pacatosilor.Deci tu alege din doua una,caci trupul in acest fel va invia
atunci,in ce fel au trait acum aici,fiindca si Apostolul zice:�cum ca semanaturii
ii urmeaza secerisul si aceea care vor semana omul,aceasta va si secera.�Nu vei sa
inviezi spanzurat de gat ca vanzatorul Iuda,avand in frunte semnul
daznadajduirii,fugi de iubirea de argint a aceluia si uraste vanzarea.Nu vei sa
inviezi asemenea ca si Cain,uraste zavistia aceluia.Te temi nu cumva sa te scoli
din mormant ca Isav,nu vana imbuibarea si lacomia pantecelui.Niciodata nu s-au
aflat vreun caine,nici vreun leu care sa se nebuneasca atata,indemnandu-se si
impungandu-se de turbata si nesuferita foame in cealalta viata acei oameni care in
viata de acum au cinstit pantecele lor ca pe un Dumnezeu si au laudat multele
mancari si multele bauturi si vietii,iara de post se ingretosa si toata infranarea
o defaima,care pentru putina desfatare si-au vandut sufletele lor diavolului.
�
CAPITOLUL 3
Crucea,care in vazduh va merge inaintea infricosatului judecator,cu feluri de
chipuri,multora se va arata
�
Dupa prea infricosata strigare aceea ca tunetul a trambitei,dupa preaslavita
inviere acea a trupurilor mortilor,dupa infricosata aceea si stricacioasa si
necajicioasa despartire a pacatosilor,de cei drepti,indata se va arata in cer un
semn mare,tot acelasi,adica,care odata s-a ridicat in locul capatanii,de care
dreptii vor lua mangaiere,iar pacatosii,munca si pedeapsa.Si aceasta este prea
aratata din cuvintele Domnului nostru care a zis in Evanghelia sa:�atunci se va
arata in cer semnul Fiului omului.�Pe care semn Dumnezeiestii Parinti zic cum ca
este crucea lui Hristos,deasupra careia el,ca sa izbaveasca lumea din robia si
tirania diavolului,plecandu-si capul si-au dat Duhul,care Cruce se va tine de
ingeri si mai inainte de a se arata judecatorului cel prea inalt,are sa mearga
inainte si sa se arate tuturor ca un semn al mantuirii noastre a oamenilor si ca un
stralucit steag de biruinta asupra diavolilor si ca o prea vederata cunostinta si
incredintare a dragostei lui Dumnezeu ce o are catre noi.Si se va arata acest steag
prea mare al Crucii in toata lumea cea alcatuita intru acea zi a judecatii.Insa cu
putin mai inainte de a sedea judecatorul la acel Divan prea infricosat ca sa
judece.sunt oarecare cuvantatori de Dumnezeu care socotesc,cum ca impreuna cu
crucea au sa se arate si celelalte unelta si semen ale patimii Domnului
nostru,adica:sulita,bicele,franghiile,stalpul,piroanele,cununa cea de
spini,buretele si trestia.Oarecare iarasi zic,cum ca indata ce se ca arata
Crucea,au sa se insemneze Crucii,infruntile tuturor dreptilor.Si se imprumuta cu
aceasta socoteala dela ApocalipsulSfantuluiIoan Cuvantatorul de Dumnezeu,care
proorocind zice pentru ingeri,cum ca se vorbesc intre sine unii cu altii si zic:�sa
insemnam pe robii lui Dumnezeu pe fruntile lor.�Si dupa crucea aceasta,vor cunoaste
ingerii pe cei alesi sa-i adune,dupa cum zice Apostolul:�intru intampinarea
Domnului in vazduh.�Dupa acest semn va cunoaste si pastoral oile sale cele
cuvantatoare,dascalul pe ucenicii sai,voievodul pe ostasii lui,judecatorul pe
dreptii sai si parintele pe fii.Multi Dumnezeiesti Parinti socotesc cum ca impreuna
cu Crucea in vazduh va merge inainte va merge inainte si sicriul legii vechi ca
unul ce au fost chip si mai inainte inchipuire a Crucii.Isi adevereste socoteala si
cuvantul lor iarasi de la apocalipsul Cuvantatorului de Dumnezeu care zice:�si s-au
deschis Biserica lui Dumezeu in Cer si s-a aratat sicriul legii lui,in Biserica
legii lui.�Si aceasta urmeaza ca sa se faca lucru aratat la toti cum ca legea cea
noua a Darului este unita cu cea veche si cum ca si pe amandoua legile tot acelasi
Dumnezeu le-au asezat.Deci cand vederat in ochii tuturor,Crucea va merge inainte
prin mijlocul vazduhului inconjurata de nemasurata lumina si de o preaminunata
stralucire,dupa cum zice Evanghelistul:�atunci se va tangui si vor plange toate
semintiile pamantului�,adica toti necredinciosii de tot se vor infricosa de acea
varsare de lumina a Crucii ca de un alt fulger si trasnet si vor striga toti de
obste cu o tanguire prea plina de jale si cu un plans prea chinuitor,cu o durere si
truda si cu o scarba prea amara,atata incat tot vazduhul de acele glasuri si
strigari care se varsa impreuna pretutindenea va rasuna.Scrie pentru un plans ca
acesta si Sfintitul Augustin,zicand:�atunci se vor tangui si vor plange toate
semintiile pamantului,vazand pe vrajmasul lor,adica Crucea.�de catre care aratat
mustrandu-se vor cunoaste pacatul lor si vor marturisi nebunia si orbirea lor,dar
fara de vreme si fara de folos.Deci toti necredinciosii se vor tangui vazand
inaintea ochilor lor uneltele patimii si ale Crucii si ale mortii Domnului
nostru,ale carora unelete au fost pricina faptelor cele rele si necuvioase ale
acelora,adica va vedea Iuda,cum ca vanzarea lui a tras pe Hristosla Cruce.Vasa vada
cel mandru cum ca mandria lui l-au ranit in cap,cum curvarul cum curvele lui l-au
batut cu biciul cel plin de tepusi,cum cel desfranat cu desfranarile si desfatarile
lui l-au adapat cu fiere si cu otet,cum cel zavistnic cu zavistnicia sa si cel
tiitor minte raul cu tinerea lui minte raul il insulita si ii rupea coasta lui,cum
cel iubitor de argint cu nedreptatile,cu apucaturile si rapirile si dobanzile si
castigurile lui ii pironea mainile si picioarele si pentru ca sa zic in
scurt,fiecare pacatos,sau ii da palme,sau il suia pe Cruce,sau desavarsit il
omora.Atunci toti de obste il vor vedea nu mai mult ca pe un osandit legat inaintea
judecatorului Pilat,ci ca pe un slavit si infricosat judecator dara de a arata vrei
milostivire la gresalele pacatosilor.Deci vor plange si se vor tangui toate
semintiile si isi va bate pieptul lor,vor plange,fiindca acolo nu este mai mult cu
putinta a se pocai,nici sa scape de la dreptatea lui Dumnezeu,nici a se departa de
hotararea blestemului,se vor tangui pentru pacatele lor cele trecute,pentru
infricosatele nevoi cele ce stau de fata lor la infatisarea judecatorului si pentru
muncile si pedepsele care vor sa-i cuprinda.Vor plange soarta lor cea ticaloasa si
jalnica,nasterea lor rau norocita si ticalosul si rau norocitul lor sfarsit.Crucea
dar,care mai inainte era semn al dragostei si al pacii,nadejdea celor
pacatosi,mangaierea celor scarbiti,scaparea celor deznadajduiti,atunci va sa fie
semn al tuturor relelor,ingrozitoare celor pacatosi si pierzatoare celor
necredinciosi.Nu vei gasi,nici vei afla atunci,o,ticaloase pacatosule,undeva vreo
scapare,vreun loc de sprijineala ca sa te ascunzi.Si daca crucea,copacul
slobozeniei,lemnul vietii va straluci atunci asupra ta,nu dupa cum acum un glas de
mantuire ci cu tunet de rasplatire si de izbavire,de la care altul de aceea ai sa
te ajuti,daca Crucea te ingrozeste,cine vreodata te va mangaia daca semnul
milostivirii te omoara,cine te va invia,daca sangele lui Hristos striga asupra
ta,cine te va apara,daca in multele milostiviri ale lui Hristos nu se afla pentru
tine nici cea mai putina indurare si mila,o,pacatosule!Care alta te va milui,la
care alta si mai mare scarba,tanguire,intristare si durere a pacatosilor.Pentru
aceasta se va arata in vazduh ca sa cunoasca cu incredintare,nu numai jidovii ci si
crestinii cei pacatosi care l-au rastignit,aceea,adica cu necredinta lor
strigand:�rastigneste-l,rastigneste-l pe dansul,�iara acestia iarasi cu viata si
petrecerea lor cea rea vor cunoaste zic cum ca singur acesta este lemnul acela
deasupra caruia l-au rastignit.Cum oare va amuti atunci Pilat,care dupa ce l-au
batut cu biciul ce tepi si l-au dat la voia jidovilor celor omoratori de Dumnezeu
ca sa-l rastigneasca.Ce va face Ana,ce va face Caiafa,ce vor face batranii,ce vor
face carturarii si fariseii,in scurt si toata adunarea jidovilor.Care ce n-au
facut,ce n-au mestesugit pana ce sa-l pironesca sus pe Cruce.Oare cu ce fel de
tanguire si plans nemangaiat vor plange si se vor tangui prea ticalosii
pacatosi,iti incredintez un plans ca acesta nemangaiat cu o noua minune a acestei
Cruci care in zilele noastre s-a intamplat intr-un oras al Indiei.Intru acel oras
al Indiei,unul din crestinii aceia care s-a gonit atunci dintru acel oras,s-a
intamplat sa uite o cruce intru care avea pe Hristos rastignit,pe care gasindu-o
alt Indian inchinator de idoli,o au aratat la multimea indienilor si fiindca
multimea aceea se minuna si nu o cunostea ce lucru este,au raspuns indianul acela
care a gasit-o si a zis cum ca acesta este Dumnezeul crestinilor.Si latindu-se
vorba aceasta,a ajuns pana si la urechile imparatului care si chemand pe acela ce a
gasit-o pe acea cruce,ii poruncea sa i-o arate si era insa ca la trei sute de
barbate care sta imprejurul lui.Deci luandu-o din mainile lui� si socotindu-o pe
dansa imprejur cu luare aminte,a intrebat pe Indian daca cu adevarat acela este
Dumnezeul crestinilor,iar acela au raspuns asa:acesta este cu adevarat.Atunci a zis
imparatul:acesta este dar Dumnezeul care ajuta crestinilor,un osandit si un
spanzurat si au supus aceia cea mai multa parte a Indiei si mai vartos imparatia
noastra si aceasta zicand,a scuipat-o si asa a dat-o in mainile
indianului.Ci,o,minune!Indata ce indianul a luat-o in mainile lui,a inceput acea
parte a capului lui Hristos,care era plecat in dreapta a se intoarce catre partile
cele dea standa si a privi cu ochi vii si deschisi la imparatul si la ceilalti ce
sta de fata,care cuprinzandu-se de o napraznica si groazanica frica,au cazut indata
toti de obste cu fata la pamant,afara de indianul acela care tinea crucea in maini
si in trei ceasuri zacea fara de glas,fara simtire si in scurt mai ca niste
morti,pe care scotandu-i norodul cum ca au murit,au ridicat in toata cetatea o mare
plangere si o tanguire nemangaiata.Iara dupa indelung ceas venindu-si iarasi intru
sine,imparatul si ceilalti si sculandu-se ca dintr-un somn adanc,au strigat cu
glas� mare:�cu adevarat mare este Dumnezeul crestinilor!�Iara ceilalti,temandu-se
de frica tremurand sta uimiti,invatandu-se din acele care au patimit atata acestia
pe cat si cei ce vor face pe urma dupa dansii sa nu necinsteasca mai mult crucea
lui Hristos,nici sa huleasca fara de lege pe Dumnezeul crestinilor.Si zidind o mica
biserica in locul acela si gatindu-o pe dansa si impodobindu-o dupa cum se cadea,au
pus intru dansa crucea poruncind tuturor de obste sa o cinsteasca si sa i se
inchine cu toata evlavia.Iar imparatul acela,impreuna cu fiul sau primind sfantul
botez si cu cuviosie petrecand,s-au odihnit intru Domnul.Deci daca indienii,la
inchipuirea aceia a crucii au patimit acest fel de infricosata rea norocire intru
atata incat au ramas fara glas si umiliti si in scurt sa zic mai morti,ce vor
patimi la infricosata acea zi a judecatii,judovii,neamurile si necredinciosii,cand
vor vedea pe singur lemnul acesta al prea Sfintei Cruci.Mergand inainte in vazduh
cu atata varsare de lumina prea stralucitoare,vom zice,acesta este lemnul acela
care era jidovilor sminteala,iar elinilor nebunie.Acesta este lemnul cu
care s-a zdrobit portile iadului,s-au desertat camarile cele dedesubt,s-au deschis
portile ceresti,s-au surpat portile vrajmasului,s-au biruit dracii,s-au surpat
boldul mortii,s-au surpat jos idolii cei fara de simtire,s-au surpat din lume
paganatatea.Acesta este lemnul cel purtator de biruinta,cel care Atottiitorul
Dumnezeul crestinilor,au supus intru taria stapanirii sale si au tras la
inchinaciunea cinstitului sau nume,toata lumea,prin care pleaca de aceea la dansul
tot genunchiul puterile cele ceresti si cele pamantesti si cele dedesubt.
ITICON-Invatatura
Dintru acestea s-au aratat cum ca crucea este pomul mantuirii,fiindca si pe dansul
Hristos,care este mantuirea,au tins mainile sale spre noi pentru ca sa ne
imbratiseza,pe dansul a plecat capul lui ca sa ne sarute si sa se plece totdeauna
la rugaciunile nostre.De pe dansul a picat balsamul prea sfantului sange ca sa
vindece ranele sufletelor noastre cele nevindecate.Sus pe dansul si-a deschis
pieptul sau ca sa ne ascunda in inima sa si sa ne pazeasca nevatamati de mania cea
viitoare.Ci aceasta acum,insa iara la ziua aceia a judecatii nici unele dintru
acestea mai mult nu se va afla la cruce.Unde este atunci deschiderea mainilor lui
Hristos,unde este plecarea capului sau,unde este coasta sac ea impunsa si
deschisa,unde este sangele sau,unde este Hristos acesta.Auzi pe proorocul Osie care
zice:�merge-vor ca sa caute pe Domnul si nu-l vor afla pe el ca s-au abatut de la
ei.�O!Cuvant amar!O,vorba otravitoare!Noi insa ca sa ne aflam veseli la acea
aratare slavita si purtatoare de biruinta si la venirea si la aratarea crucii si sa
ne laudam intru mantuirea care prin dansa am castigat-o,ia sa ziceam acum fiecare
cu Pavel:�iara mie sa nu-mi fie a ma lauda fara numai in Crucea lui Hristos.�Deci
ia sa cinstim si sa avem la mare cucernicie pe aceasta Cruce pana cand insa
rasuflam vazduhul acesta.Ia sa ne intoarcem catre crucea aceasta,catre Hristos care
s-a rastignit pe dansa si sa zicem din toata inima noastra:Tu Doamne,care te-ai
ostenit ca sa ma cauti si sa ma afli si te-ai rastignit pentru ca sa ma izbavesti
din robia diavolului,rogu-ma si ma cuceresc tie pentru crucea aceasta pe care tras
fiind ai suferit cu iubire de oameni pentru mantuirea mea,pe care ai stropit-o cu
sudorile tale,cu lacrimile si cu sangele tau,deasupra careia ai rugat pe Tatal Tau
pentru iertarea vrajmasilor tai,ai fagaduit talharului Raiul si ti-ai dat Duhul tau
Tatalui Tau.Rogu-ma,zic,ca sa se faca la noi in ziua judecatii,Crucea
aceasta,unealta a vietii si nu a mortii,a mantuirii si nu a pierzarii si cu un
cuvant sa zic,cheie a Raiului in Cer ca sa imparatim impreuna cu tine in veci.
CAPITOLUL 4
Pogorarea cea din Ceruri a prea inaltului judecator daca se va privi bine se va
face suirea omului celui nou in ceruri
Cate pana aici sau de mine s-au vorbit sau de tine,s-au citit pentru infricosata
judecata aceea de apoi,pentru ziua Domnului cea mare si aratata pentru prea rau
norocita si groznica acea primejdie care are sa urmaze la toata lumea dela
Dumezeiascalui dreptate.De se vor pune in cumpana si se vor asemana toate acestea
cu cele de-a randul si urmatoare,nu vor fi altceva fara decat ca o usoara si prea
mica mai inainte cuvantare sau inainte invatatura.Fiindca si aceia care se arata
mai infricosata decat toate intru povestirea noastra cea urmatoare catre ticalosii
pacatosi,ca sa fie prea infricosate fata a nemitarnicului judecator.Si socoteste-o
aceasta sa o intelegi din graiul cel proorocesc pe care am acum sa-l zic inainte
intru povestire.Dupa ce dreptul judecator al tuturor Dumnezeu au pricinuit prea
grele nevoi si infricosate pedepse samarinenilor si nu s-au indreptat de rautatile
lor si infricoseaza cu aceste cuvinte urmatoare,zicand:�si dupa ce ti s-au facut
tie acestea toate,gateste-te ca sa chemi pe Domnul Dumnezeul tau.�Ca cum ar fi
zis,foametea,arderea de foc,razboiul,mania astihiilor mele cea salbatica asupra
voastra si celelalte aemenea rane cu care acum te-am pedepsit sunt incepaturi ale
muncilor tale si pedepsirii ale osandirii tale.Si de acum inainte se va hotara
pedeapsa si primejdia ta,de acum va fi pedeapsa ta cea de istov,acum dar ai a face
cu mine,Dumnezeul tau si nu cu zidirile si cu fapturile mele,gateste-te spre
intampinarea Dumnezeului tau.Cate munci si pedepse ai rabdat pana acum asemanandu-
se� cu muncile si pedepsele care au sa-ti vie asupra-ti la intampinarea Dumnezeului
tau,au fost toate ca niste umbre si ca niste inchipuiri.Pana acum fiindca primeai
rane de la fapturile lui Dumnezeu cele slabe si neputincioase iti era tie ranele
acestea prea usoare,iara de acum inainte,acelea care ai sa le suferi la
intampinarea Dumezeului tau cel infricosat si nemilostiv judecator,vor sa fie munci
si pedepse netalcuite si neintelese,fiindca si vin asupra-ti din mana cea
atotputernica.�Domnul Dumnezeu Savaot,este numele lui.�Care va sa zica ,Domnul
tuturor puterilor.Gateste-te dar,prea ticaloase pacatosule spre intampinarea
acestui prea infricosat Dumnezeu.Si socoteste ce fel de prea cumplite munci ai sa
patimesti de aici inainte,nu cu mijlocire prin zidirile lui ci fara de nici o
mijlocire de la insusi singur Dumnezeu.Deci dar si cu cata si cu ce fel de
infricosata aratare si cu cata marire de slava va sa vie,groaza este a o auzi
cineva,uimire este a o cugeta si a o gandi,furtuna este a o intelege.Cu adevarat
este ca pentru ca sa cuprinda neasemanata frica si groaza pe ticalosii pacatosi,va
sa mearga inainte,mai inainte aceia infricosata,dupa cum o prooroceste Proorocul si
imparatul David,�rau de foc si carbuni aprinsi si prea arzatori,foc inaintea lui va
merge si cu vapaie va arde imprejur pe vrajmasii lui�si iarasi:�foc inaintea lui va
arde si imprejurul lui vifor foarte iute.�Iara Iasaia cel mai cuvantaret cu mai
multa frumoasa graire si cu povestire mai pe larg scrie imprejur infricosate si
marea gatire a venirii si aratarii Domnului:�iata Domnul,zice,ca focul va veni si
ca viforul carele lui,ca sa dea rasplatire cu manie si surgunire de la dansul cu
toata ocara,in vapaie de foc,ca cu focul Domnului se va judeca tot pamantul si cu
sabia lui tot trupul.�Care este acum sa nu se infricoseza,auzind pe Domnul ca
focul,carele lui ca vartejul vantului,vapai imprejurul lui,sabii si altele asemenea
unelte pedepsitoare ale Dumnezeiestii acei dreptati dintru care fiecare poate sa
priceapa si sa inteleaga cate au sa urmeze intru acea zi infricosata.Dupa ce intai
sfintii ingeri vor merge inainte cu luminatul si stralucitul steag al Crucii si cu
celelalte semne ale sfintelor patimi ale lui Hristos,are sa se pogoare din cer foc
cu mare si iute pornire si sa arunce in toate partile pamantului infricosate
fulgere si sageti.Care parti ale pamantului vor sa fie atunci cu totul pustii si
nelocuite de oamani si cu o vapaie atata de iute si prea arzatoare si
aprinzatotoare va sa lucreze,incat si pre insusi muntii sa-i topeasca ca o ceara.Si
intru atata de multa departare se va intinde si se va lati vapaia,incat se va
apropia si pana la acel infricosat Scaun al judecatorului,ca sa aprinda si sa arda
de tot pe ticalosii pacatosi si pe pagani si pe necredinciosi,cu ai caruia
infricosata hotarare se vor arunca intru vesnicul acela foc.Fiindca si pamantul
cascand prea infricosat ii va sorbi cu totul intru sine cele mai de jos ale sale
maruntae si intru prea intunecatele temnite cele dedesubt,intru care cu prea iute
cadere au sa se prapastuiasca in jos.Iara raul cel de foc,dupa ce cu o lovire si cu
un sunet infricosat prin mijlocul acei prapastii ai pamantului va curge si va trece
in jos intru acea adancime a pamantului,atunci se vor face in vapaile lui multe
iazare de foc,de pacura si de pucioasa,incat sa incapa toate trupurile cate vor sa
se afunde intr-insele,pentru ca cu totul sa se arda si sa se munceasca in tot
veacul neincetat.Iara slava aceea prea cu mare cuviinta si buna oranduiala a
venirii judecatorului din Ceruri va sa fie intru acest chip:mai intai de toate vor
sa mearga inainte ingerii,apoi arhanghelii cei mai intai statatori,iar dupa
acestia,stapaniile,in urma incepatoriile si celelalte cete ale sfintilor ingeri
dupa oranduiala.Iara mai inainte de toti acestia va sa mearga inainte Voievodul
Mihail incins cu sabie de vapaie si stralucitoare ca un fulger ca un intai Spatar
al Marelui Imparat.Di-napoia acestor ingeri vor urma Apostolii nemaiavand mai mult
peste dansii semnele muceniciei,pe care o au rabdat pentru Hristos,ci cu fata
strasnica si posomorata si cu cautatura infricosata si cu marire de stapanire ca
niste alti judecatori,dupa cum zice si David:�si sabii de amandoua partile ascutite
in mainile lor ca sa faca izbanda intru neamuri si mustrari intru noroade.�Iara mai
pe urma dupa Apostoli,va veni Nascatoarea de Dumnezeu si dea pururea Fecioara
Maria,cu un chip ca acesta incat sa nu se arate mai mult ca o maica a milei si a
milostivirii nici ca o scapare a pacatosilor,nici ca o mijlocitoare a celor ce se
pocaiesc,nici ca o nadejde a celor deznadajduiti,ci infricosata si
nemilostiva,strasnica si prea manioasa.Dupa cum si haina aceea a ei cea rosie va
insemna cum ca blandetea aceea a ei pe care o arata catre noi mai inainte ca� o
porumbita fara rautate are sa se� schimbe in ziua aceea �asupra pacatosilor ca
intru o insangerata salbaticiune,de o infricosata leoaica.Si proorocul
Maleahi,vazand mai inainte si socotind mai ales ochiul judecatorului cel infocat si
manios,asudand si adesea oftand si infiorandu-se de frica cea peste masura,a inchis
ochii lui ca sa nu piara pana in sfrasit.Si aratand pricina a atatei
frici,zice:�Cine va putea sa stea intru vederea lui,pentru ca el intra ca focul
topitorului.�Ca cum ar zice,am vazut si foc era aceea pe care vapaia aceea si
infricosata,marea cuviinta a Domnului o pricinuieste atata de mare va sa fie,incat
si Proorocul Isaia se si sileste sa zica;�Intrati in pietre,adica pacatosilor si va
ascundeti in pamant de la infricosata fata a Domnului si de la marirea tariei lui
cand se va scula sa piarda si sa prapadeasca pamantul.�Cine nu se inspaimanteaza si
nu se infioreaza si nu se cutremura cand ar auzi si pe insusi Iov,acestea zicand
pentru acel nesuferit Divan:�ca o de m-ai fi pazit pe mine in iad si m-ai fi ascuns
pe mine pana ce s-ar fi potolit mania Ta.�Ce inseamna cuvintele acestea,asculta cu
luare aminte,obicei este acelora care se afla in mare nevoie si in aratata
primejdie de viata lor sa alerge in loc de scapare si sa se ascunda acolo intru
acela,acoperindu-se de ajutorul prietenilor pentru ca sa scape de o primejdie ca
aceasta,dar care intarire si scapare poate sa nadajduiasca cineva ca va afla in
iad,acela este locul cel prea infricosat al dumnezeiestii dreptati,acela este
salasluirea tuturor oamenilor celor facatori de rele,acolo inlauntru se afla de
cate poate omul sa se teama si sa se infricoseze.In locul acela,stapania a tuturor
Dumnezeu,are aprinsa toata mania sa si are slobozita toata urgia sa,in locul acele
nu se afla altcineva fara decat numai imprietenitii si vesnicii vrajmasi ai lui
Dumnezeu,nemilostivii muncitorii ai sufletelor noastre,cruzii tirani ai trupurilor
nostre,scarnavii,zic si grozavii diavoli.Deci intr-unul si acest fel de loc care
scapare nadajduieste fericitul Iov,care pazire,care mangaiere de la vrajmasii lui
cei de acolo,care aici pe pamant l-au intampinat pe dansul si cu atatea primejdii
de averile sale l-au pradat din bunele norociri l-au prapastuit si cu iuti si
chinuitoare rane cu totul fara de mila l-au ranit aceia au obiceiul sa piarda pe
oameni iar nu sa-i mantuiasca,sa-i strice si nu sa-i ajute.sa-i rusineze si nu sa-i
ocroteasca.Mai pe urma de toate sa-i omoare si nu sa-i insufleteze.Insa fericitul
Iov,fiindca cunostea neasemanata frica si munca ceea ce prea covarseste,care iese
de la acea fata asemenea fulgerului a maniosului judecator,i s-au parut mai usoara
pedeapsa a locui intru prea infricosatul acela loc al iadului si a petrece impreuna
cu acei rai draci si ai lui vrajmasi si sa se munceasca cu amar de acei nemilostivi
muncitori ai sufletelor si ai trupurilor noastre,decat sa priveasca la acea fata
manioasa a lui Dumnezeu si sa stea inainte de fata la acea priveliste a toata
lumea.
ITICON-Invatatura
Cine din noi nu se va teme de aceasta care voi sa zic,ticaloase pacatosule!Poate
dupa trei zile te vei rapi din viata aceasta de acum in cealalta si atunci neputand
mai mult sa te pocaiesti nu astepti alta fara decat aceasta sa stai de fata la acel
prea infricosat divan ca sa iei rasplatire lucrurilor tale,adica cu totul sa te
afunzi in gheena focului celui vesnic ca sa te muncesti acolo fara de sfarsit,ci
insa cu toate esti atat de aproape de moarte cu toate ca esti deasupra hotarului
vietii acesteia vremelnice si acei vesnice,cu toate ca te afli intru aceasta
furtuna inecatoare de Corabie si intru valuri,cu toate acestea
razi,joci,canti,curvesti,te desfatezi,te rasfeti sit e imbeti,te veselesti si orice
alta pofta a inimii tale o savarsesti si nici nu pui vreodata adanc in� mintea ta
manierea cea suferita a judecatorului pe care niciodata nu te silesti al face bland
si milostivitor spre gresalele tale,dar ce ti se intampla.Cel cu multe chipuri si
mult mestesugitorul si vicleanul Satana,cu sfatuirile lui cele de suflet
vatamatoare si cu viclesugurile sale cele pierzatoare,te inseala si te amageste si
se sileste in tot chipul mestesugindu-se ca desavarsit sa dezradacineze din
sufletul tau prea folositoare de suflet aducerea aminte de infricosata judecata cea
mai de pe urma si de rasplatire.Pe acest viclesug al vrajmasului un cucernic barbat
cu o minunata asemanare l-au talcuit,viermii,care lucreaza matase atata de tare se
tem de tunet incat indata ce il vor auzi,lesina si mor si gogoasa aceea care le
este odihna si salasluire li se face din pricina tunetului ,vesnic mormant.Insa
aceia care ii hranesc si au purtare de grija de ei,stiu chip indemanatic ca sa-i
faca sa ramana nevatamati de tunete si in fiecare zi le obisnuiesc inaintea lor a
le face un mic oarecare sunet in auzul lor si asa pe urma si tunet din cer de se va
intampla,aceia stau fara de frica,fara de vatamare si fara de primejdii.Aceasta
iscusinta si mestesugire a izvorat-o si vrajmasul nostru diavol si o unelteste la
noi,care fiindca pricepe bine ca nu este lucru mai puternic a pierde pacatul ca
sunetul si daca lovitura care suna in mintea moastra a judecatii lui Dumnezeu care
va sa fie,mestesugeste tot chipul,toate le pune in lucrare ca sa deprinda si sa
obisnuiasca auzul oamenilor cu loviturile si tulburarile acestei lumi desarte sa cu
niste tunete usoare si mici,zic,ca sunetele maririi desarte,cu sunetele de
cinste,cu sunetele lacomiei si ale bogatiei.In ce chip ar fi putut sa stearga si
aducerea aminte a lor cugetul acela al judecatii ceea ce va sa fie daca s-ar fi
intamplat sa-l auda si din gura vreunui propovaduitor al Evangheliei rasunad glasul
judecatii aceia sau sa nu-l primeasca indata in urechile lor sau desi vor primi sa
nu se infricoseze sau sa se spaimanteze si sa se abata de la pacate.Si aceasta o
face pentru ca sa-i faca pe dansii,a-si petrece viata lor fara de a se griji de a
lor mantuire.Si cu adevarat,obicei au sunetele lovirii lumii acesteia la care
diavolul ne obisnuieste a se pecetlui urechile noastre ca sa nu putem sa auzim
sunetul judecatii cei Dumnezeiesti si glasul cel de tunet care in fiecare zi de
Sfintele Evanghelii si de celelalte Dumnezeiesti Scripturi si de cartile Sfintilor
nostril Parinti se striga.Dar ce sa facem noi,ia sa facem si cu totul lucru cel
impotriva si nu numai cu luare aminte sa ascultam sunetele cele ca de tunet ale
acelor Dumnezeiesti cuvinte ci si bine sa le inchipuim in tacuta noastra
minte,punand adesea intru aducerea aminte a noastra cum ca si nevrand,vom da seama
cu mare cercare nu numai pentru pacatele cele grele si mari ci si pentru cele prea
mici.Dupa cum si Dumnezeiescul Gura de Aur zice:cum ca si dreptatea dreptului om de
se va cerca cu cercarea cea prea cu deamanuntul a nemitarnicului aceluia judecator
nici aceasta nu se va putea afla intemeiata si fara de primejdie,mai vartos,de ar
lua aminte Dumnezeu si ar cere socoteala pentru ingrijirile si smulgerile inimii
noastre pentru abaterea cugetului si revarsarile si raspandirile mintii noastre pe
care le facem intru rugaciuni si pentru celelalte necuvioase aduceri aminte si
invoiri si alcatuiri ale sufletului nostru cu pacatul si pentru nebagarea de seama
pe care o aratam lor fagaduinta noastra,cu neputinta este a ne mantui.Acolo nu este
nici loc,nici chip sau indemanare in care sa putem sa uneltim cunostinta
noastra,stiinta sau mestesugirea noastra,ca la acel nemitarnic Divan nu vor putea
sa ne ajute nici mestesugirile celor vorbitori,nici apucaturile filozofilor,nici
insusi cuvintele ritorilor.
CAPITOLUL 5
Prea mult incuviintata venirea si luarea de seama a judecatorului,care se pogoara
din cer si sade pe scaunul Sau
�
Mai pe urma de toate dupa ce va merge inainte groaznica acea furtuna de foc si de
vapaie va fi ca cum s-ar deschide un acoperamant adica o perdea in Ceruri,va iesi
judecatorul de acolo si se va pogora la privelistea cea a toata lumea.Iara pe toata
slavita venire si prea incuviintata oranduiala si alai cu care va sa vina,pe scurt
insa minunat o au talcuit Evanghelistii,scriitorii Duhului.Matei,in doua locuri ale
Evangheliei zice:�vedea-vor pe Fiul Omului venind pe norii Cerului cu putere si cu
slava multa,�si mai jos iarasi zice:�cand va veni Fiul Omului intru slava lui si
toti sfintii sai ingeri cu dansul,atunci va sedea pe scaunul slavei Sale.�Iara
Marcu il arata�venind cu putere si slava multa.�Luca iarasi de asemenea il
arata:�venind in nori cu putere si cu slava multa.�Dar noi adunand intru adunare pe
toate graiurile cate sunt risipite in multe feluri de locuri ale
Evangheliilor,aflam cum ca va sa vina intai in nori iar al doilea impreuna cu
ingerii,al treilea cu putere,al patrulea cu slava si aceasta multa.Pe toate acestea
dupa putere le vom talcui pe fiecare parte cu toata intelegerea si cu
deamanuntul.Si sa incepem de la graiul cel dintai,adica dela Nori�vedea-vor pe Fiul
Omului venind pe nori.�Aici indata odrasleste o nedumerire,care din doua intr-un
nor are sa vina Hristos sau intru multi si pricina nedumeririi se naste din
cuvintele Dumnezeiescului Luca,care nu se potrivesc cu cuvintele Sfintitului Matei
cum ca va sa vina in nor,iara ceilalti Evanghelisti,il scrie fiind in nori.Este
socoteala de obste cum ca Domnul nostru Iisus Hristos va sa pogoare intr-un nor dar
acesta sa fie inconjurat imprejur si de alti multi nori pentru slava si pentru mai
mare aratare.Altul iarasi zice,cum ca norii aceia sa fie intunecosi si sa sageteze
in toate partile cu prea iuti si usturatoare fulgere si focuri si infricosate
sageti.Pentru aceasta si scrie�cum� ca nu vor fi nori care sa pice ploaie
racoritoare si sa adape pamantul ci intunecati si plini de futruni,sufland foc si
slobozind imprejur trasnete.�Mai adevarata se va face socoteala aceasta daca vom
zice cum ca norii aceia din partea de sus sa fie straluciti si albastri iara din
partea cea de jos despre pamant sa fie intunecati si varsatori de foc si
infricosati.Deci il va inconjura pe stranicul acela judecator nori plini de furtuni
incat in toate partile sa imparta tunete si fulgere,iara scaunul al acestui
judecator prea infricosat va fi gatit prea slavit si cu mare cuviinta dupa
asemanarea venirii acestuia a lui,dupa cum El insusi o au zis aceasta pentru
sine,cum ca va sedea in Scaun prea cu mare cuviinta si vrednic maririi lui.Pentru
ca asa putem talcui graiul acela al Evangheliei si va sedea pe Scaunul slavei
lui.De asemenea si cuvantul lui David zice:�gatit-au la judecata Scaunul Sau.�Va sa
fie inca scaunul acela slavit si minunat pentru ca va fi alcatuit din nori dar insa
cu atata de subtire mestesugire si de spaima mare cuviinta incat sa covarseasca si
pe insusi iscusinta a ingerilor cea nemarginita si incat sa fie potrivit si vrednic
pentru insusi imparatul acesta al imparatilor,pentru Domnul al celor ce domnesc si
pentru boierul tuturor celor alesi care intru acea zi va sa seada judecator prea
inalt al tuturor neamurilor si sa arate marire slavei lui si a vredniciei si a
frumusetei lui sa-i ia in ras oarecum pe aceia care odata nebuneste il lua in ras
si-l batjocorea pe el.Ia sa inceteze acum toate divanurile,dicasteriile cele vechi
si infricosate ale celor prea alesi osanditori ale judecatorilor,ale domniilor,ale
voievozilor si ale ipatilor si ale intailor sfetnici.Sa se ascunda acele scaune
scumpe si vrednice de vazut ale imparatilor,ale patriarhilor si ale singurii
stapanitorilor.Dupa cum si insusi si acel mult laudat si stralucit scaun a lui
Solomon sa se ascunda cu toate ca cu multa si neasemanata iscusinta si mestesug s-
au facut din fildes si din aur,pentru care si Dumnezeiasca Scriptura marturiseste
cum ca �nu s-au facut asa nici la o imparatie.�Sa venim acum si cele urmatoare
cuvinte.�Cand va veni Fiul omenesc intru slava sa si toti sfintii ingeri cu
dandul.�Ceilalti Evanghelisti cand zic�cu putere si slava multa�pe acesti ingeri ii
inteleg,adica cum ca va sa vina cu multime de ingeri nenumarata.Acestia sunt
legheoanele acelea de ingeri pe care Hristos ii avea intru stapanirea Sa,in ceasul
acela intru care l-au prins ostasii Domnului,Pilat si-l tinea legat si zicea lui
Petru:�sau ti se pare ca nu pot acum sa rog pe Tatal meu ca sa-mi puna mie inainte
mai multi decat doisprezece legheoane de ingeri,nenunaratele multimi,adica de aceia
care vor merge inainte cu o prea minunata buna oranduiala si cu o stralucire cu
mare cuviinta,atata incat intru acea zi a judecatii nu va ramanea nici un inger in
Cer care sa nu mearga impreuna cu Stapanul si Judecatorul tuturor.Toti,toti
impreuna cu dansul se vor pogora din Ceruri si vor merge impreuna cu dansul ca cu
un Dumnezeu si Domn al lor,cinstindu-l pe dansul ca niste supusi si slujitori ai
lui,atata incat dupa cum zice Dumnezeiescul Gura de Aur,va ramanea atunci cerul
desert ca nu va ramanea atunci intru dansul nici un inger,nici sfant,dar nici
insusi Hristos trupeste.Deci va fi in Cer numai acest Dumnezeu care umple Cerul si
pamantul si toate.Sa socoteasca dar fiecare cat de prea minunata privire va sa fie
in ziua aceia,sa vada cineva intunerice nenumarate de cete ingeresti latite in
toate partile sus si jos si intru nemasurata departare a vazduhului care uneori sa
slaveasca cu laude negraite pe judecatorul,iar alte ori sa laude ispravile cele
iubite si placute lui Dumnezeu,ale Sfintilor si alteori sa ia in ras si sa
batjocoreasca reaua vietuire a pacatosilor,atunci se vor plini si cuvantul Domnului
care l-au zis Caiafei stand de fata la divanul lui,veti vedea pe Fiul Omului sezand
de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.Va sa fie o priveliste prea cu mare cuviinta sa
vada cineva sus in vazduh pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu sezand in Scaun prea
stralucit cu trup slavit inconjurandu-se de cetele nenumarate si nenumatarilor
ingeri care sa umple toata fata aceasta a pamantului si tot vazduhul acesta pana si
la insusi Cerul si de-a dreapta lui sa stea nenumarate multimi de sfinti si drepti
stralucind ca soarele,iara jos de catre pamant sa vada sezand de-a stanga
judecatorului,o multime nenumarata de osanditi,care sa zaca jos cu fata la
pamant,tanguindu-se,plangand si vaitandu-se cu jale,cu amare suspinuri si cu
nemangaiate lacrimi si cu jalnice gemete care vor umplea intru multa lungime si
inalt mai toata fata lumii cei locuite.Atunci va sa vada cineva cu cata salbaticie
se pornesc dracii asupra pacatosilor cu care pornire si manie si cu cata nemasurata
si turbata salbaticie si nebunie.Acolo atunci vor sa stea de fata inainte,toate
zidirile cele cuvantatoare,intru atata incat sa nu ramana undeva niciuna,nici in
Cer,nici pe pamant,nici in cele dedesubt,pentru ca se vor strange de fata intru
acea vale a lui Iosafat,atatia oameni si ingeri si diavoli.Ridica acum ochii tai
aici la inaltimea Cerului ca sa vezi acea prea aleasa si netalcuita cinste si
inchinaciune care atunci are sa se dea cu evlavie lui Hristos care niciodata n-au
fost,nici dupa aceasta nu va mai fi niciodata.Fiindca indata ce Hristos se va
pogora din Cer prin vazduh si se va arata de fata inaintea a toata adunarea aceea a
toata lumea si va sedea imparateste in Scaun prea cu mare cuviinta si prea
slavit,Judecatorul al celor vii si a celor morti si toti cati atunci de fata se vor
afla,ingeri,oameni si diavoli,plecand grumazul si ingenunchind si plecandu-se la
pamant cu smerenia sufletelor cu chip de rob ii vor sluji si i se vor inchina
acestui Hristos care unui din fire Fiu al lui Dumnezeu si ca unui Imparat al
imparatilor si Domn al celor ce domnesc,ca unui prea inalt Stapan si Facator al
cerului si al pamantului.Atunci se va implini si graiul fericitului Pavel care zice
pentru Hristos:�tot genunchiul se va place al celor ceresti si al celor pamantesti
si a celor dedesubt si a toata limba va marturisi cum ca Domnul Iisus Hristos este
intru slava lui Dumnezeu si a Tatalui.�Pentru aceasta de obste si de catre toata
lumea inchinaciune si David prooroceste zicand:�toate neamurile cate ai facut vor
veni si se vor inchina inaintea Ta Doamne si vor slavi numele Tau�si iarasi
Dumnezeiescul Apostol Pavel:�toti vom sta de fata inaintea Divanului lui Hristos
caci scris este,viu sunt Eu,zice Domnul,caci mie se va pleca tot genunchiul si
toata limba se va marturisi lui Dumnezeu.�Unde esti tu acum,o,blestemate
Pilate,iveste-te din tina cea prea scarnava a necredinciosilor celor
osanditi,ridica capul tau aici,deschide ochii tai si cauta insusi graiurile tale le
voi unelti si eu in ceasul acesta pe care odata si tu singur in ziua venirii cei
mari intru slavitul acela Divan al Ierusalimului,inaintea nenumaratei multimi ai
jidovilor cand Hristos sta inaintea ta ca un vinovat cu mainile legate,incununat cu
spini ranit de lovituri la tot trupul,sangerat in toata fata scuipat,atunci
zic,cand strigai inaintea a tot norodul lui:�iata Omul!�Aceasta iti zic tie si eu
acum,cauta cu ochii tai �iata Omul�caruia i s-au dat toata stapanirea in Cer si pe
pamant.�Iata Omul�care dela DumnezeuTatallui s-au asezat Judecator al celor vii si
al celor morti.Ridicati si capatele voastre,o,nelegiuitilor jidovi!Ca sa
auziti�iata Omul� pe care cu nebuneasca si salbatica manie il cereti sa se�
rastigneasca strigand cu glasuri fara randuiala si turbate:�sa se
rastigneasca�.�iata Omul�pe care o prea necredinciosilor l-ati lepadat,l-ati aratat
mai de jos decat vataful de talhari,Baraba,strigand catre Pilat:�nu pe acesta ci pe
Baraba�adica nu voim pe Hristos sa ne slobozesti ci pe Baraba.Cunoasteti dar acum
bine si intelegeti o,necredinciosilor,cum aveti impreuna cu voi pe ucigatorul,pe
talharul acela Baraba si impreuna cu dansul va osanditi in gheena,iar pe Hristos il
aveti judecator al vostru si Imparat
al tuturor.Voi strigati:�nu avem alt imparat,fara numai pe Kesarul.�Alergati dar
acum la acest Kesar al vostru sa va ajute.Nu veti avea mai mult pe Hristos Imparat
al vostru pentru ca sa va ajute,ci Judecator neindurat pentru ca sa va
osandeasca.Iata cum sade in scaun prea plin de marire acela care a locuit noua luni
inchis in pantecele Fecioarei,iata cum sade acum pe Scaun inalt,acela care intr-o
vreme zacea ca un prunc in ieslea dobitoacelor celor necuvantatoare.Iata cum sade
in Muntele slavei,acela care cu multe sudori a cazut cu fata la pamant deasupra
mmuntelui mahniciunii si al intristarii,adica al Maslinilor.Iata cum sade in
Divanul dreptatii,acela care da atatea ori a statut legat inaintea Divanului
judecatorilor nedreptatii.dar pentru ce ranesc pe de trei ori ticalosii jidovi cu
aceste cuvinte ale mele mustratoare pe care indestul ii va insulita si iute ii va
impunge Dumnezeiasca dreptate intru acea zi a rasplatirii si a izbandirii.Acum
iarasi intorc cuvantul meu catre pravoslavnicii crestini si mai vartos catre tine
cititorule al cartii acesteia si te rog din toata inima mea sa-mi faci acest dar ca
la aceasta pe care eu aici cu putina invatatura le scriu pentru pricina aceasta de
fata sa fii mai mult judecator,decat cititor.
ITICON-Invatatura
�
Ai citit cum ca la acea prea de mare cuviinta aratare si venire a Stapanului nostru
,toti ingerii,toti oamenii,toti diavolii,cuprinzandu-se imprejur si imbulzindu-se
despre toate partile de o groaza prea covarsitoare pentru slava si marirea acestui
Judecator,vor cadea cu fata la pamant pentru ca sa� i se inchine.Acum cei ca sa
invat de la tine,o,cititorule,care socoteala ai pentru aceasta sau cum le judeci se
poate sa nu fie dupa cum eu scriu pentru marea osandire a pacatosilor,aceasta nu
numai o zice cineva ci de si numai de o va cugeta este cu adevarat prea pagan.Mai
vartos noi pravoslavnicii crestini care cu neindoire credem cum ca Hristos care
dupa aceasta are sa vina cu infricosata aratare ca sa judece toata lumea,tot acesta
insusi este si acum de fata ca un Judecator sezand in biserica deasupra
jertfelnicului sfintei mese.Si cu toate acestea noi stam inaintea acelui jertfelnic
cu atata nebagare de seama,nerusinare si neranduiala,unde s-ar fi rusinat cu
adevarat cineva catusi de putin fiind drept socotitor sa stea inainte cu o
necucernicie si ne evlavie ca aceasta,vreunui ipokimen care are dregatorie si este
cinstit cu boierie.Toata biserica este plina de sfintii ingeri si de puteri
infricosate fara de trupuri si nici vazduhul acesta de care este plina biserica
aceasta nu are inlauntru lui atatea mici parti pe cati ingeri ii are atunci
inlauntru biserica.Se roseste jertfelnicul cu prea nestricatul sange al Domnului
nostru.Se aduce jertfa imblanzitoare catre Tatal cel de inceput spre curatirea
pacatelor a toata lumea.Se sarguieste preotul la slujirea negraitei taine a
multumirii si nimic alta nu se savarseste acolo in altar care sa nu fie
Dumnezeiasca,Sfanta si Cereasca.Dar insa cand acestea toate se lucreza poate sta
vreun om fara de socoteala si fara de pricepere intinzandu-si picioarele lui ,casca
cu gura,barfeste cu limba sa,se reazima in strana,rade,glumeste,defaima si cu
necurate cugete ale inimii sale si cu pofte necuvioase se rataceste incoace si
incolo,socotind ca cum s-ar afla in vreo priveliste oarecare de ras,in care si se
lucreaza aratari si jocuri,mai vartos de s-ar arata si despre o parte vreun frumos
obraz de muiere sau hainele ei ar suna,sau cu picioarele ei ar bate pordoseala
bisericii,un om ca acesta fara de pricepere si fara de socoteala isi intoarce fata
sa spre dansa si spatele lui il intoarce catre jertfelnic si cu desfranare ia
aminte la frumusetea ei cea desarta spre munca sufletului sau.Deci pentru aceasta
ce va raspunde cand va sta de fata inaintea acelui nemitarnic Judecator,cum nu le
credea pe acestea,iata dar au fost necredinciosi,cum le credea iata dar au fost rau
credincios si defaimator Dumnezeiestilor cuvinte si pentru una si pentru alta cu
dreptul este sa se osandeasca.
CAPITOLUL 6
Mai inainte de infricosata hotarare a Judecatorului,vor veni de fata la mijloc
multi parasi ai acelora care au sa se osandeasca
�
Pana aici am adus pe cei vinovati inaintea marelui aceluia si a toata lumea
Divan,la prea slavita adunare,la prea infricosatul Divan,la privelistea cea prea de
multi oameni,pentru ca sa se ia in ras,sa se batjocoreasca si sa se mustre cu
dreptul inaintea tuturor de toti oamenii,de toti diavolii,de toti ingerii si de
insusi Dumnezeu,ca unii ce sunt vinovati intru multe si mari greseli.Dupa ce
Cerul,pamantul,stelele,soarele,stihiile si toate zidirile cele fara de simtire si
fara de suflere si surde vor mustra pe cei pagani cu de obste tocmeala si impreuna
hotarare si vor striga tot aceia care odata si jidovii au strigat la sfatul cel
asupra lui Hristos:�vinovat este de moarte�atunci se vor scula asupra pacatosilor
si mincinosilor de Hristos,crestini,elini,agarieni si de obste toti cei
necredinciosi a carora singura fapta buna cea din fire au fost mai mare decat viata
crestinilor acelora,cu nume mincinos,cu toate ca acesti crestini pe langa lumina
firii,avea si lumina darului intovarasita si ajutatoare.Deci intr-acest chip va
mustra cel necredincios pe crestinul cel mincinos de Hristos:crestin esti tu?Si dar
unde iti este credinta ta si tocmeala si invoiala lucrurilor tale si faptelor celor
bune care te-ai fagaduit la botezul tau sa le faci.Tu crestine care nici
biserici,nici jertfelnice,nici sfinte,nici preoti,nici calugari,nici calugarite n-
ai cinstit vreodata,nici cucernicie nu ai aratat catre dansii,tu crestin esti,care
pe Dumnezeiestile biserici le socoteai ca pe niste de obste si din ce te voi numi
crestin,care te-ai aratat mai rau si decat un pagan,tu,te juri stramb pe
Evanghelie,pe Cruce,pe icoane si pe insusi Dumnezeu.Cand aveai vreo stransoare sau
vreo prea mica rea intamplare,umplei gura ta de multe tiule si cu limba prea
nerusinata ocarai pe Dumnezeu si Ziditorul tau.Impotriva unora ca acestia mincinosi
de Hristos crestini si hulitori se vor scula si agarenii fiindca ei cu toate ca
sunt necredinciosi,cu toate acestea,dupa cum se povesteste,cand i se va intampla
vreo rea norocire macar mica macar mare,nu scot alta din gura lor decat
aceasta:slava Tie,Dumnezeule si aceasta cu atata dulceata intrucat se arata
aratat,cum ca nici se supara,nici se tulbura,nici catusi de cat nu ofteaza ci rabda
cu tarie de suflet.Si iarasi impotriva acestor mincinosi de Hristos crestini care
defaima si necinstesc pe cei bisericesti,adica pe arhierei,pe preoti,pe diaconi si
pe calugari purtand fara de rusine numele lor cu fel de fel de defaimari si
silindu-se sa stinga vestea si lauda cea pentru dansii si bunul ipalipsic la care
ii avea oamenii impotriva acestora,zic,se va scula si marele acela Alexandru care
macar de si� era inchinator la idoli,insa vazand de departe pe Iadot,arhiereul
legii cei vechi al jidovilor,s-au pogorat si cazand in genunchi i s-au inchinat cu
evlavie si au cersit ca sa-i puna dreapta lui pe capul sau pentru ca sa-l
blagosloveasca.Se vor scula si persii acei de demult care avea la mare cinste si
evlavie pe magi lor,se vor scula si cheltii cei vechi care avea la mare cinste pe
drazii lor,inca impotriva acelor crestini care cu nesaturata pofta se nevoiesc sa
adune comori si se lacomesc sa traiasca desfatandu-se cu haine luminate si de mult
pret si cu mancaruri de multe chipuri si de multe feluri mai mult de cum traia
bogatul acela nemilostiv pentru care pomeneste Sfanta Evanghelie,se vor scula toti
filozovii cei vechi ai elinilor care si-au aruncat bogatiile sale si au trait cu
lipsa si cu saracie si mai ales filozoful Kratis,care fiindca se impiedica la
invatatura filozofiei din banii sai i-a aruncat in adancimea marii cu o acest fel
de vorba laconiceasca,adica prea scurta,zicand:�Kratis,arunca banii lui
Krati,pentru ca sa nu stapaneasca pe Kratis acesti bani ai lui Kratis.�Ca alegea
mai bine sa-i afunde el pe banii sai in mare decat aceia sa-l afunde pe el in vreo
rautate.Dupa cum de multe ori se intampla aceasta celor bogati si celor lacomi.Se
vor scula pe langa acestia barbatii ninivitieni,ramlenii,schitii,arapii si toate
neamurile cele barbare impotriva acestor crestini,cu numele mincinos.Dar iata ca se
gatesc dupa aceste neamuri pagane si barbare a se scula impotriva unora ca acestor
pravoslavnici mincinosi,pravoslavnici cei alesi si drepti,de la care orisice fel de
pare defaimatoare,cate mustrari,cate batjocuri vor patimi.De o parte se vor arata
vaduvele,copii cei fara de parinti,cei batuti,cei ucisi si cu toate felurile de
chipuri napastuiti si nedreptatiti care vor cere toti rasplatire.De alta parte
iarasi vor sta de fata stapanitorii cei amari,cei nedrepti,judecatorii cei
nedreptitori,imprumutatorii ce iau dobanda,cumplitii luatori de
socoteala,tiranii,ucigatorii de oameni,talharii,jefuitorii cei de mare(piratii)si
alti asemenea care toti vor ramane fara de raspuns.Atunci se vor descoperi
gresalele tuturor care au fost de atatea veacuri acoperite.Atunci se va rasuna
Divanul de toate partile ca de niste glasuri de tunete,de amarele suspinuri ale
vaduvelor,de plangerile celor amarati si necajiti,de lacrimile saracilor,de
tanguirile sirimanilor,de ranele celor ucisi si de sangele mucenicilor.Atunci vor
iesi la lumina amagirile si viclesugurile si impleticirile ritorilor celor
vicleni,asprimile si nemilostivirile acelora care nu socotea pentru pacat sa arunce
om in temnita pentru cinci bani.Atunci se va arata silniciile si tiraniile domnilor
celor uratori de oameni.Atunci cei puternici vor afla pe Dumnezeu impotrivnic
lor,pe care aici pe pamant il socotea pentru ajutor lor,dupa cum si cei slabi si
neputinciosi dimpotriva il vor afla aparator pe care aici il socotea ca il are
impotrivitor pentru primejdiile si scarbele care le vedea cum ca le venea
asupra.Apoi dupa toate acestea dupa cum zice Sfintitul Augustin,va sa vie in mijloc
si parasul tuturor cel prea amar,uratorul de bine si vrajmasul
tuturor,diavolul,care pentru multa si cu covarsire uraciune pe care o are catre
oamnei se numeste parator de frati si mult mai aspru si mai amar va para acesta pe
crestinii cei mincinosi decat minunatul acele Dimosten,ritorul elinilor,care au
defaimat pe Filip si pe Eshin si va citi� marturisirea cea crestineasca pe care o
facem la botez si lepadarea si calcarea fagaduintelor noastre,cate pacate am facut
si cate bunatati nu am facut si la cate rele am indemnat pe altii sa le faca si de
la cate bunatati am impiedicat pe altii ca sa nu le savarseasca si impreuna cu
pacatele acestea va adauga a arata si toate imtamplarile lor.Si ca sa va adeveriti
mai bine de cuvintele acelui blestemat care vor fi mai dafaimatoare si mai amara
decat tot Satirul si Iambul,ascultati pe cuvintele cele tesute cu ziceri ale mai
inainte pomenitului Augustin:�prea drepte,Judecatorule(zice diavolul)judeca
drept,caci dupa cum zice proorocul tau,drepatate si judecata este gatirea Scaunului
Tau,judeca� si hotaraste ca acela care n-au iubit sa fie al tau,al meu este si
fiindca este al meu,cu mine se cuvine sa se osandeasca,pentru ca dupa ce s-au
lepadat de mine la botez si a zis:m-am lepadat de Satana,iarasi ca cum s-au cait si
au alergat la mine si s-au supus sub acoperamantul si folosirea mea.�Stii
Judecatorule prea drepte ce au lucrat intr-insul nerusinarea si desfranarea,ce
lacomie,ce urgie,ce manie si toate celelalte cate sunt cunostinte ale mele de care
el mai inainte s-au lepadat de ele si mai pe urma iarasi le-au luat asupra si le
avea ca niste lucruri oarecare scumpe si de mult pret si afara de acestea n-au
facut nimic.Eu marturisesc cum ca s-au lepadat de mine si au alergatla
TineFacatorulsi Dumnezeul lui,dar iarasi s-au rait si s-au intors inapoi la mine
Stapanul lui cel dintai si de buna voie s-au supus mie si ca unui Dumnezeu a lui
mi-au slujit.Au venit iarasi in staulul meu pentru ca au iubit mai mult lucrurile
acelea pe care eu le am decat pe ale tale,judeca drept,prea drepte
Judecatorule,caci acela pe care tu l-ai slobozit cu insusi sangele tau,acela pe
urma de buna voie s-au facut mie rob si pentru aceasta dar nu poti a trece cu
vederea cumpana drepatii tale cei prea mari si sa hotarasti cea impotriva.Nu este
cu putinta,zic,dupa dreptatea nu-mi da mie pe acesti calcatori de lege ai tai iara
slugi ale mele pentru ca intru toate cu bucurie au savarsit voile mele.Marturisesc
ca ai tai au fost,fiindca i-ai inchipuit pentru ce n-au fost,intru a fi dupa chipul
tau si dupa asemanarea ta,aducandu-i dintru nefiinta in fiinta si iarasi fiindca s-
au facut robi mie prin pacatul stramosului lor,ti-ai varsat sangele tau sus pe
cruce si i-ai rascumparat iarasi,ci ei de supunerea cu care iti erau datori tie s-
au lepadat si mie intru toate cu bucurie s-au supus.Au lepadat de asupra lor jugul
tau cel usor si au plecat grumazul lor in robia mea. Poruncile Tale le-au calcat cu
mare nerusinare si nedumnezeire iara pe ale mele indemnuri si inselaciuni cu toata
pofta lor si sarguinta le pazea.Apoi vezi prea drepte Judecatorule ca mai multa
stapanire si dreptate am eu asupra lor decat tu.Eu nimic nu le-am fagaduit,nimic nu
le-am daruit lor,iara tu si trupul tau l-ai dat la moarte pentru dragostea lor si
sangele tau l-ai varsat si i-ai rascumparat pe dansii de pacatul stramosului lor si
vesnica imparatie le-ai fagaduit pentru odihna lor si cu toate acestea ei nici cea
mai mica primejdie n-au voit sa o sufere pentru toate acestea.De cate ori ai venit
la usile lor sarac,flamand,cu totul ranit,putina paine cerandu-le si aceia mai mult
se grijea a hrani caini si a satura caii decat sa-ti dea tie putina,oarece parte
din averile lor,mai mult se grijea cum sa-si imbrace peretii,cum sa astearna
pardoseala caselor lor cu covoare de matase si tesute cu aur decat sa acopere
golatatea ta cu o proasta haina.Si lucrul cel mai de prisos de multe ori te si
ocara si te gonea cu mare manie.Deci prea cu dreptul este macar acum sa le faci lor
izbanda cea cuviincioasa,pentru atata calcare de lege,impotrivire,defaimare si
necinste care au aratat-o catre prea slavita si prea
inalta marirea Ta,cu atata nemultumire.Una ca aceasta va sa fie cu adevarat amara
aceia para a prea stralucitilor diavoli.Toate acestea care acum aici de catre mine
sa zic,au sa se vorbeasca negresit intru o vreme la prea infricosatul acela si
toata lumea Divan,cu neasemanata insa si foarte multa de osebitoare mestesugire si
putere.
ITICON-Invatatura
�
Trebuinta este dara sa ne pocaim acum pentru ca sa nu ne ocaram de ninivitieni,cum
ca nu ne-am pocait acum cand am avut putere si stapanire.Trebuinta este,zic,sa ne
pocaim acum ca nu cumva si pe urma in lupta mortii sa ne caim cum ca nu ne-am
pocait.Care s-au intamplat odata unui iubitor de argint,dupa cum povestesc
oarecare,ca acesta da bani cu dobanda deosebita si un parinte al lui duhovnic,de
multe ori il sfatuia sa inceteze de pacatul acesta si sa-si indrepteze viata lui
prin pocainta.Ci acela ca un neintelegator totdeauna cu ingretosarea inimii lui
primea sfatul duhovnicului,punand pricinuiri intru pacate si ii zice:am vreme
duhovnice pentru aceasta pocainta,nu te teme ca inca nu mi-au rasarit mie ziua cea
mai de pe urma a vietii mele,cand soarele apune nu ne infricoseaza cum ca iarasi nu
va mai rasari si apoi de ce ma silesti atata spre pocainta si asa dar cu acestea
feluri de cuvinte din zi in zi,prelungind acela vremea pocaintei au cazut intru o
nenadajduita boala,nu usoara si putina ci de moarte si de pierdere.Aceasta auzind
duhovnicul sau parinte,alearga iarasi,il sfatuieste cu mai multa ravna si osardie
pentru ca sa se pocaiasca,ii zice lui:pocaieste-te fiule,pocaieste-te.Caci cand
este cineva bolnav nu trebuie sa indrazneasca a nadajdui cum ca cu adevarat iarasi
va veni intru sanatatea cea mai dintai.Ci acela iubitor de argint si cu adevarat n-
au luat aminte la sfatuirile duhovnicului sau,dupa cum magarul la cantarile
alautei.Si pentru aceasta iarasi uneltea cuvintele lui cele obisnuite
dintai,invartind in limba lui pricinile cele dintai,nu te teme duhovnicul meu,ca
inca nu s-au sfarsit ceasurile vietii mele.Eu cand voi vedea vremea cea
indemanatica ma voi pocai.Aceste cuvinte zicandu-le acela fara de socoteala l-au
ajuns si ceasul mortii si indata au inceput a striga dintru adancul inimii lui cu
glasuri de plangere dar insa fara de folos si fara de nadejde,o pocainta,o,pocainta
unde esti,a ma pocai mai mult nu pot,caci dreptul judecator asa au hotarat,fiindca
n-am vrut sa ma pocaiesc cand am avut vreme sa ma pocaiesc si acum nu-mi este cu
putinta a ma pocai.Deci asa ticalosul si prea rau norocitul acela fara pocainta s-
au pierdut in veci.Veniti acum voi care cu ingreunarea inimii voastre ascultati pe
aceia care va sfatuiesc pe voi si va indeamna spre pocainta si indreptarea vietii
voastre,a carora vointa spre aceasta pocainta este vestejita.Slaba si neputincioasa
si amortita si credeti mie,ca va veni vremea odata si voua ca si voi sa va aduceti
aminte spre pocainta si osandindu-va pe voi insiva in vremea aceia veti striga prea
cu amar ca acel� iubitor de argint,o,pocainta,pocainta si unde esti.
CAPITOLUL 7
Hotararea cea prea fericita si prea vesela se hotaraste la cei drepti
�
Mai inainte pana ce am aduce si am pune in mijloc fericita si bine nororcita
hotararea aceea prin care dreptii au sa dobandeasca plata cea vesnica biruintei lor
si s-ar fi incununat cu cununa cea nevestejita a slavei cei dea pururea
vecuitoare,putea cineva sa nu se dumireasca pentru ce fericita hotarare a dreptilor
va sa se glasuiasca mai intai decat cea a pacatosilor si pentru ce mai inainte
intra fericitii intru imparatia Cerurilor si apoi pe urma ticalosii pacatosi se
arunca in tartarurile iadului,ci ia sa asculte acela care va intreba aceasta,cum
aceasta va fi pentru ca sa se arate vederat Dumnezeiasca dreptate.Pentru ca
pacatosii in multe chipuri au sa se mahneasca si sa se scarbeasca,nu numai pentru a
lor primejdie si prea norocire si ticalosie pe care o vor patimi-o ci si pentru
slava si buna norocire si fericire a dreptilor pe care si ei putand n-au castigat-
o.Si iarasi nu numai ca vor simti durere nemangaiata pentru acele cununi pe care nu
le-au castigat si s-au lipsit de acele cununi si de acest fel de mare slava ci se
vor amara inca cu inima si pentru ca sa se defaime si sa se rada de catre aceia de
care ei mai inainte isi batea joc si is radea si au sa se batjocoreasca si sa se
rada de aceia pe care ei intr-o vreme ai avea de batjocura si de ras.Ci
Dumnezeiasca purtare de grija asa va ocarmui lucrul ca dreptii pentru mai multa a
lor bucurie sa vada osanda pacatosilor,dupa cum si pacatosii pentru mai multa lor
mahnire si scarba sa vada fericirea dreptilor,fiindca si insusi Domnul asa au
fagaduit si au hotarat tuturor prietenilor sai cum ca au sa vada cu ochii lor
izbandirea si osanda acelora.�Cu ochii tai vei privi si rasplatirea� pacatosilor
vei vedea.�Si dupa cum primejdia pacatosilor alaturandu-se cu fericirea
dreptilor,adauge si le creste durerea si munca acelor pacatosi asa si buna norocire
a cuviosilor alaturandu-se langa munca pacatosilor,le va adauga si le va creste
veselia si desfatarea acestor cuviosi si cat pentru aceasta ajunge.Ia sa venim dara
acum ca sa graim si pentru prea fericita hotarare pe care are s-o glasuiasca
dreptul Judecator tuturor sfintilor Lui.Dupa ce curat se vor pune inainte de fata
pacatele fiecaruia si se vor mustra si cu urmare va birui luminat adevarul,atunci
nemitarnicul a toate Judecator cautand cu ochii lini si prea blanzi mai inalti
catre Maica Sa,Stapana si Imparateasa tuturor crestinilor celor alesi,apoi si catre
ceilalti drepti cu prea multa dulceata va vorbi cu un glas ce acesta ca nu numai sa
se auda la aceia care se afla imprejurul Scaunului Lui ci si la cele de sub pamant
si intru insusi Cerurile,pentru ca nu este cu greu lui a face ca atata sunetul
glasului lui sa ajunga intru cata departare va voi dupa cum si trambitele ingerilor
pentru care mai inainte am zis,au fost o putere ca aceasta a glasului pe care si
Proorocul si imparatul David au aratat-o,zicand:iata va da glasului sau glas de
putere.Ci mai inainte pana ce voi aduce in mijloc acele intru tot prea bune
norocite cuvinte ale Judecatorului de trebuinta este ca sa cercam pentru ca sa stim
cu care limba Domnul are sa graiasca pe cat si catre cei pacatosi.Cu elineasca,sau
cu latineasca,cu evreiasca,sau cu arabeasca,sau cu alta oarecare limba si vorbire
afara de aceasta,oarecare cuvantatori de Dumnezeu socotesc cum ca are sa vorbasca
cu limba sirieneasca pe care o zic cum ca o au uneltit si cand petrecea cu trupul
in Ierusalim.Iara altii iarasi adeveresc cum ca cu vorbirea cea elineasca are sa
vorbeasca Domnul.Si acestea se aseamana din Apocalipsul lui Ioan cuvantatorul de
Dumnezeu care zice:�Eu sunt Alfa si Omega.�Care slove sunt ale limbii cei
elinesti.Deci cu acest fel de limba dara are sa vorbeasca Domnul catre cei
drepti,zicand:�O alesii si dreptii mei!�Eu pornit fiind de nemarginita Mea bunatate
nu numai acum ci si mai inainte de toti anii v-am cunoscut si cu prea mult
induratori ochi va priveam si cu covarsitoarea Mea dragoste v-am iubit si v-am
deosebit pe voi de pacatosii cei lepadati si vrednici de pedeapsa si v-am numarat
pe voi impreuna cu prietenii si impreuna mostenitori si fratii mei.Pentru voi si
pentru a voastra mantuire m-am pogorat din Ceruri si m-am facut om pe pamant,pentru
voi m-am izgonit din lume ca sa imparatiti impreuna cu mine in Ceruri.N-au ajuns
dragostei Mele cei prea covarsitoare si milei Mele cei multe a va da trupul Meu
intru mancare,sangele Meu intru bautura si sufletul Meu rascumparare slobozeniei
vostre,ci am primit ca acum iarasi sa ma pogor pe pamant ca sa va daruiesc si
cereasca Mea imparatie pentru desavarsita rasplatire a dragostei voastre cei catre
Mine.�Veniti dara,veniti blagoslovitii Parintelui Meu de mosteniti Imparatia cea
gatita voua de la intemeierea lumii.�O,minune,nemuritorule,Doamne Imparate!Cata de
mare si neasemanata bucurie va sa bage in inimile tuturor dreptilor acel mult dorit
si prea bine norocit glas al Tau care cu dreptul este a se cumpani si a se asemana
cu toate bunele norociri si cu comorile ale acestei vieti.Fiindca este glas care va
deschide toate portile Cerului spre biruinta cea cu slava adreptilor.Slava cu
adevarat prea minunata atator prieteni ai lui Dumnezeu,a atator mostenitori acei
prea de bun neam,luminate imparatii,atator purtatori de biruinta ostasi de catre
cele de multe ori s-au biruit diavolul,s-au calcat inaltarea si mandria lumii,s-au
smerit trupul de tot,s-au defaimat moartea si ale mortii multe feluri de
munci.Veniti de la intuneric la lumina,de la robie la slobozenia fiilor lui
Dumnezeu,de la razboi,la pace,de la moarte,la viata,de la furtuni si de la
intreitele valuri la liman si de la cele vremelnice,la cele vesnice.Aceasta
pricina,fericitul Ipolit,prea cu jale o prelungeste la sfarsitul unui cuvant ce-l
face pentru sfarsitul veacului acestuia,numarand pe fiecare parte pe rand toate
cetele stintilor.�Veniti,zice,Proorocilor care pentru numele Meu ati fost
goniti,veniti,Patriarhilor,care si mai inainte de venirea Mea m-ati ascultat si de
Imparatia Mea ati dorit,veniti,Apostolilor,impreuna partasilor mahniciunilor si al
scarbelor Mele,veniti,Mucenicilor,care pentru numele Meu multe munci ati suferit de
la imparati si de la tirani,veniti,Arhiereilor,care cu cuviosie si fara prihana ati
pastorit turmele voastre cele cuvantatoare si le-ati povatuit la poruncile Mele
atata cu invatatura voastra pe cat si cu buna voastra
pilda,veniti,Cuviosilor,Pustnicilor,care pentru dragostea mea v-ati lepadat de
toata desfatarea si indulcirea vremelnicei lumi si ci totul ati impilat trupurile
voastre si in pesteri si in gaurile pamantului cu post si cu privegheri si cu
rugaciuni ati slujit voii Mele.Veniti,Fecioarelor,care mai mult ati ales si ati
iubit pentru Mire al vostru pe Mine,Dumnezeul vostru si nu pe oarecare
om,veniti,toti,cat ati pazit dragostea,pentru ca eu sunt Dragostea,veniti cati ati
pazit pacea pentru ca eu sunt Pacea.�Si acestea le scrie Ipolit:iara noi,ia sa
pasim si intru cele mai dinainte sa ne ducem pentru ca sa invatam si cuvintele cele
pentru cei drepti,veniti blagoslovitilor.O si cu cata veselie si bucurie vor sa
umble atunci dreptii cand vor auzi aceste cuvinte ale Domnului cele mai dulci decat
mierea si fagurul.O glas cu adevarat de biruinta si de slava!O savarsire a toata
dorirea si buna norocire!O liman al bunei si al adevaratei nadejdi!�Cei
blagosloviti.�O sfintenie!�Ai Tatalui Meu!�O Dumnezeire!�Mosteniti.�O intemeiere!
�Cea gatita voua.�O dragoste!�Imparatia.�O marire!�De la intemeierea lumii.�O
vechime!Dar oare care este pricina de le daruieste atata buna norocire,�ca am
flamanzit,zice,si mi-ati dat sa mananc,am insetat si m-ati adapat pe mine,strain am
fost si m-ati adus pe mine in casa voastra si m-ati odihnit dupa puterea
voastra,gol am fost si m-ati imbracat,bolnav am fost si m-ati cercetat,in temnita
am fost,ati venit la mine.�O prea mare si bogata rasplatire pentru atat de mica si
proasta si netrebnica facere de bine si dar!O nemarginita bunatate,pentru un dar
atat de prea mic.O dar nepretuit pentru o atata de usoara si fara de osteneala
slujire.Atunci dar atunci cand toti se vor minuna pentru marimea rasplatirii si a
darurilor si a cununilor.Si nedumerindu-se cum si cand si unde au savarsit atatea
slujbe si haraziri dreptii,va raspunde datatorul de plata si marele daranic,dreptul
acela judecator,cuvintele Evangheliei cele ce urmeaza de aici
inainte:�adevar,adevar zic voua,cate ati facut unuia dintre acesti frati mai
mici,mie mi-ati facut.�Socotiti dar acum cata putere are milostenia cea catre
saraci cum pentru oarece,ce se da acelora se face rasplatirea cea dela Domnulcu
intregi Raiuri.Cu cuviinta este sa aduc aminte aici aceia� care se povesteste
pentru Kesarul.Un ostas avea cu oarecare judecata care se silea sa rapeasca cu
nedreptate tarinile lui.Au statut de fata amandoua partile inaintea Kesarului si
ostasul temandu-se nu cumva sa se biruiasca de catre potrivnicii sai si sa-si
piarda dreptul sau,ce face,au inceput sa aduca aminte Kesarului pemtru o slujba
veche si dar ce intr-o vreme i-au facut in care insusi Kesarul se afla in mare
nevoie.Iti aduci aminte,i-au zis,o prea mare si singure stapanitorule Kesarule,cand
odata voiai sa te odihnesti sub un copac in ceasul amiezii zilei,in arsita cea mare
a razelor soarelui,iara locul era gloduros foarte si nepotrivit cum unul din
ostasii tai ti-au asternut dedesubt haina lui.Imi aduc aminte,i-a raspuns
Kesarul,mai vartos ca intr-acel ceas aveam o sete peste masura si nu-mi era cu
putinta sa ma duc la izvor pentru ca acolo aproape erau vrajmasii tabarati si un
ostas al meu viteaz si la trup si la suflet au indraznit si alergand cu osardie,mi-
au adus indestula apa in coiful sau si am baut.Raspunsa ostasul:putea-vei o singure
stapanitorule sa cunosti pe acel ostas sau coiful acela?Zis-au Kesarul:cat pentru
coif,nu pot sa-l cunosc,iara pe omul acela marturisesc ca pot.Si pe langa aceste
cuvinte au mai adaugat Kesarul,cum ca tu cu adevarat,nu esti acela.Raspunsa
ostasul Kesarului:cu dreptul nu ma cunosti,o,Kesarule,fiindca in vremea aceea se
intamplase de eram sanatos cu trupul si intreg la toate madularele mele,insa iara
mai pe urma la razboi,mi-am pierdut un ochi.Acestea auzind Kesarul,au cunoscut pe
ostasul acela si aducandu-si aminte de facerile de bine,nu numai judecata i-au
daruit-o lui ci si cu daruri mari si cu haraziri de mult pret l-au daruit si cu
vrednicie l-au cinstit.Cu cata oare mai multa neasemanare va fi mai mare darea de
plata si marea daruire si vrednicia si harul lui Dumnezeu care va face prietenilor
sai pentru vreo� prea mica slujba ce i-au facut vreodata intru aceasta viata decat
daruirea aceia a Kesarului fiindca si oricare facere de bine va face cineva vreunui
sarac,insusi Stapanului nostru Hristos,ocrotitorului saracilor o face pe aceasta.De
unde va putea si acesta sa zica tot acela pe care si ostasul acela le-au zis catre
Kesarul si va adduce aminte si el Imparatul imparatilor si Domnul domnilor dupa cum
ostasul acela care au zis catre Kesarul,iti aduci aminte,o Doamne Imparate,ca odata
te aflai intr-o iarna prea iute si prea friguroasa,stapanit fiind si patruns de
frigul cel prea usturator si ai venit tremurand si inghetat fiind si ai batut in
usa mea si eu te-am primit in casa mea si te-am imbracat ca erai gol si te-am
incalzit ca erai cu totul racit si cuprins de frig,iti aduci aminte si alta data ca
te-am gasit in drum si erai cu totul topit de foame si te-am luat in casa mea si
ti-am gatit masa,ospatandu-te si adapandu-te,te-am odihnit dupa puterea mea si
atunci cu adevarat Domnul cu lucrul facand,rasplatirea,nu numai va ierta toate
pacatele tale ci si mare glas le va propovadui in toata lumea acele putine faceri
de bine ale tale si chemandu-te spre desfatarea si indulcirea bunatatilor lui,iti
va zice impreuna cu ceilalti:�veniti blagoslovitii Parintelui meu de mosteniti
imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii,ca am flamanzit si mi-ati dat sa
mananc��si celelalte graiuri urmatoare ale prea dulcelui aceluia glas al Stapanului
Hristos.
�
�
ITICON-Invatatura
�
Toti doresc cu adevarat ca sa se invredniceasca sa auda din gura Milostivului
aceluia Judecator,acele prea vesele si dulci cuvinte care le va zice catre cei
drepti.Toti poftesc sa se invredniceasca ca sa stea impartite cele dea dreapta
Judecatorului acolo unde au sa stea dreptii.Dar in ce chip oare sa unelteasca
cineva aici pe pamat ca sa se invredniceasca atunci ca sa stea in locul acela dea
dreapta si sa auda glasul acela prea dulce,adica acesta:�veniti
blagoslovitilor.�Acel sunet al glasului pe care adeseori il striga Domnul cu mare
glas prin sfanta lui Evanghelie:�veniti catre mine,toti cei osteniti si insarcinati
si eu va voi odihni pe voi.�Au iesit mai in toate neamurile,insa la cei mai multi
inca sa auda cuvantul acela pe care l-au zis oarecand catre Andrei si catre
Petru,�veniti pe urma mea si va voi face pe voi vanatori de oameni.�Tot aceiasi
graire si astazi striga cu mare glas catre voi acest Hristos:�veniti catre
mine,toti voi judecatori si boieri prin dreptate si milostivire,veniti catre mine
voi doctori,prin silinta cea iubitoare de Hristos si prin tamaduire,saracilor si
bolnavilor celor lipsiti,veniti catre mine cei bogati prin smerita cugetare si
milostenia cae catre saraci,veniti catre mine,voi cei saraci,prin rabdarea si
multumirea cea catre Dumnezeu,veniti catre mine si voi stapanii caselor,prin pilda
cea buna si prin buna voastra vietuire catre casnicii vostri,veniti catre mine voi
dascalilor si cei ce aveti mestesug prin silinta cea catre ucenicii vostri si prin
impartasirea si invatatura cea cu indestulare a mestesugului si a cartilor,care ca
niste alti talanturi vi s-au incredintat voua dela Dumnezeu,veniti catre mine voi
cei tineri,prin infranarea voastra si pazirea curateniei trupului vostru,veniti
catre mine toti crestinii,prin lucrarea poruncilor mele.�Dar pentru foarte atata de
putini iau aminte la glasul acesta al Domnului nostru,iara mai vartos isi inchid si
urechile lor despre acest Dumnezeiesc glas�veniti catre mine�pentru ca lumea
aceasta cu amagirea desertaciunii sale mai tare striga catre noi impotriva acelui
Dumnezeiesc glas,dupa cum cu cuvintele care urmeaza inainte o arata da fata
intelepciunea lui Solomon.�Veniti sa ne desfatam si sa ne indulcim de bunatatile
cele ce sunt acum si sa uneltim faptura ca sa ne umplem intru tinerete cu sarguinta
de vin de mult pret si de miruri si sa ne treaca pe noi floarea vazduhului.�Acest
glas mai vartos deschide si indulceste auzul nostru,iara glasul Domnului ni-l
inchide si ni-l amaraste.Ci care pofteste si doreste sa auda atunci acest prea
dulce glas ce se va zice catre cei drepti,adica pe acesta�veniti blagoslovitii
Parintelui meu�,i-a sa-l auda acum celalalt glas al lui Hristos,care striga:�veniti
catre mine toti cei osteniti si insarcinati.�Si glasul adica acesta,veniti
blagoslovitilor,este glas al dreptatii,iara glasul acesta,acel de-al doilea,adica
acesta:�veniti catre mine toti�este glas al milostivirii.Ah si cati din
inchinatorii la idoli auzind glasul acela,adica pe acesta:�veniti blogoslovitii
Parintelui meu�il intemeia si il inradacina bine in inima lor si crezand indata se
boteaza si in urma se da pe sine in feluri de feluri de munci pentru numele lui
Hristos si asa taindu-li-se capetele isi da in mana lui sufletele lor.O,macar de am
deschide si noi mai bine urechile nostre la acel fericit glas pe care adeseori
Sfanta evanghelie ni-l propovaduieste pe dansul:�veniti blagoslovitii Parintelui
meu� si o de l-am inradacina si tare l-am intari in adancurile inimilor noastre�
pentru ca sa lasam mai pe urma de toate calea cea lata si dasfatata si sa umblam pe
cea stramta si amarata si necajita si intru acest chip urmand acum pe acest drum al
insusi Domnului nostru cu rabdare si multumire intru saracie si in scarbe sa ne
invrednicim ca sa auzim si atunci de la insusi singur Hristos,zicand:�veniti
blagoslovitii Parintelui meu de mosteniti imparatia cea gatita voua de la
intemeierea lumii.�
�
�
�
CAPITOLUL 8
Infricosata si groaznica osanda a dreptului Judecator arde ca un fulger si trasnet
pe ticalosii pacatosi
�
Mai pe urma dupa ce marele Judecator si Dumnezeul tuturor va grai acea prea vesela
si prea dorita hotarare,insusi dreptii vor dobandi slava cea vesnica si bucuria,iar
pacatosii vor crapa de zavistia lor,de manie,de vrajmasie,de rea patimire,de
intristare si in scurt sa zic,de deznadajduirea lor,atunci indata acel Judecator ca
sa faca in valea lui Iosafat prea jalnic si pe ticaloasa pierzare si prea jalnicul
sfarsit al Dumnezeiestii lui dreptati asupra pacatosilor pe care vrand sa o
povestesc pe larg imi tremura cu adevarat si in nevoie se lupta sufletul meu si
toate madularele mele impreuna se tulbura si se cutremura ca una ce va sa se faca
cu nemarginita groaza si spaima a toata lumea,fiindca dupa cum am zis,mai pe urma
dupa acea vesela hotarare,indata infricosatul acela Judecator si Imparatul tuturor
va aduna toate puterile maniei,ale urgiei si ale infricosatei manieri si ale
dreptatii sale ca sa le verse toate deodata asupra pacatosilor vrajmasilor lui.Si
de aceia va intoarce Hristos fata sa cea prea infricosata,manioasa si in chip de
vapaie spre acesti pacatosi care atunci vor zacea cazuti la pamant tremurand de
cumplita si peste masura frica de care va fi cuprinsa si stapanita inima lor cea cu
totul uscata si mai morti se vor afla si prea aspru va mustra faptele lor cele
pangarite si nemultumirile.Dupa cum insusi o zice aceasta prin gura Proorocului
David:�mustrate-voi si voi pune inaintea fetii tale toate pacatele tale.�Dar si
Isaia cel cu prea mare glas povesteste ca i s-au aratat Domnul cum ca venea de
departe cu ochii scanteind si tot vapai varsand din gura,mai infricosat decat ar fi
putut cineva sa-l sufere ca sa-l priveasca sau cu totul ca sa-l intampine cu
rasunarea glasului celui ca de tunet infricosand,ca unul ce vine cu manie sa faca
izbandire si avea limba lui ca o vapaie mare de foc ce arde,pentru ca sa aprinda si
de tot sa arda toate cele de prin prejur.Si va infrunta si va ocara pe acesti
ticalosi pacatosi intru acest chip:�o,neam necredincios si razvratit si
amarator,pui de naparci,capete indaratnice si cu totul pierzatoare cum ati uitat
atatea faceri de bine si daruri pe care le-ati castigat din bunatatea mea si v-ati
aratat catre mine atata de nemultumitori,necredinciosi,necuviosi si fara de lege,ce
se cuvenea sa fac pentru voi si n-am facut,pentru dragostea voastra si pentru a
voastra mantuire m-am intrupat pe pamant,m-am imbracat cu firea voastra ca cu ea sa
va caut pe voi care erati pierduti.Si se va slobozi,pe voi care erati robiti,foame
si sete am rabdat ca sa va hranesc cu mancare cereasca si sa va adap cu bautura
Duzovniceasca.M-am ostenit si am asudat ca sa ridic de pe umerii vostri sarcina cea
grea si de durere a pacatelor voastre.M-am vandut ca sa va pazesc,m-am prins ca sa
va slobozesc,m-am legat ca sa va dezleg,m-am dat sa ma bata ca sa gonesc departe de
la voi aspra bataie a urgiei si a rasplatirii Tatalui Meu.Iarasi zic,ce trebuie sa
fac voua si n-am facut,cu cununa de spini m-am incununat ca sa va incununez pe voi
cu slava cereasca.M-am ranit pentru ca sa vindec ranele pacatelor voastre,sangele
meu l-am varsat pentru ca sa va spal pe voi,bratele mele pe Cruce le-am deschis
pentru ca sa va imbratisez,mainile mele le-am intins pentru ca sa va
blagoslovesc.Mai pe urma de toate din morti m-am sculat pentru ca sa incredintez
invierea voastra cea din morti.Ce se mai cuvine sa fac voua si n-am facut,voi la
patima mea v-ati aratat nemultumitori,la facerile mele de bine,necunoscatori si la
prietesugul meu,vrajmasi.Tainele mele le-ati defaimat,sangele meu,l-ati calcat si
moartea mea o ati batjocorit.Atunci va aduce asupra lor si infricosatele acelea
cuvinte ale lui Iezekiel:�acum sfarsitul catre tine va veni si voi trimite eu
asupra ta si iti voi rasplati in caile tale si voi a asupra ta toate uraciunile
tale,acum de aproape voi varsa urgia mea asupra ta si voi sfarsi mania mea intru
tine sit e voi judeca pe tine in caile tale si vei cunoaste ca eu sunt Domnul care
bat.�De unde pentru ca sa mai ramana nici cea mai mica nadejde de pocainta acestor
pacatosi si rau norociti pacatosi,va propovadui cu mare glas buna norocire si
fericirea dreptilor.Si reaua norocire si ticalosia pacatosilor prin urmatoarele
cuvinte ale Isaiei:�iata cei ce slujesc mie vor manca,iara voi veti flamanzi,iata
cei ce slujesc mie vor bea,iara voi veti inseta,iata cei ce slujesc mie se vor
veseli,iara voi veti rusina,iata cei ce slujesc mie se vor bucura intru desfatare
si in veselie,iara voi veti striga pentru durerea inimii voastre si din sfaramarea
duhului vostru va veti vaita.�Acestea zicandu-le se va ridica din scaunul sau dupa
cum zice David:�scula-se-va ca cela ce doarme Domnul ca un tare si ametit de vin si
va varsa toata urgia sa si va varsa afara toate visteriile maniei sale pe care le-
au adunat intru atatea veacuri de la intemeierea lumii pana atunci si dupa cum ceea
ce naste intru durere pentru durerea ei au strigat,asa va striga si va rasuna
glasul cel prea mare si prea infricosat al hotararii intru care glas pentru taria
sunetului le va rasuna si amandoua urechile ale acelor osanditi.De acest glas si
mult patimitorul Iov s-au temut si cu groaza zicea:�de aceasta s-au tulburat inima
mea si s-au miscat din locul sau,asculta auzire intru urgia maniei Domnului si
cercetare din gura lui va iesi,inapoia lui se va striga glas,tuna-va in glasul
ocarii lui,tuna-va cel tare in glasul sau minunat.�Pentru acest glas si David
zice;�glasul tunetului tau in roata.�glasul acesta ca o roata va invarti imprejur
pe pacatosi din munci in munci.Si dupa cum roata aceia adeseori mutandu-se si
impreuna tulburandu-se de vantul cel prea iute,zdrobeste si pierde toate cate va
intampina intr-acest chip si glasul acesta va sa fie catre cei pacatosi intru tot
veacul.Glasul acesta va sa fie decat toata iuteala si vartejul vantului mai repede
si mai rasunator decat toata trambita si cornul,decat toata tanguirea si plangerea
mai intristacios,decat tot tunetul mai tare si decat tot fulgerul mai
infricosat.Ascultati dara si va ingroziti!Dar cum va fi cu putinta acea infricosata
hotarare sau sa se glasuiasca sau sa se arate de un om muritor ca nu numai a-si
aduce aminte cineva de ea,ii ingheata sangele lui in vine si toate madularele
trupului ii amortesc,ingrozeste-te,o,soare!Cutremura-te,pamantule!Fugi mare!Atunci
va tuna vazduhul,stelele vor cadea din cer,muntii,dealurile si in scurt pietrele se
vor despica in mici bucati.Atunci ierburile,copacii si toate sadurile se vor
usca,dobitoacele vor geme si vor mugi si de obste toate zidirile impreuna vor da un
glas jalnic,amar si tanguitor si impreuna vor patimi durere intru prea ticaloasa si
prea jalnica nenorocire a pacatosilor.O glasul meu cel prea infricosat si
tremurator,pentru ce intarzii si nu iesi sa strigi in palaturile imparatilor,in
palatele domnilor,in adunarile megistranilor,in casele de sfat ale boierilor,in
academiile dascalilor,in scolile iubitorilor de invatatura,in divanurile
judecatorilor,in casele negutatorilor si in pravaliile mesterilor ca sa auda si sa
li se ridice parul capului lor de infricosatul sunet a glasului acestuia.Deci dar
vremea este acum ca Infricosatul Judecator,Domnul Puterilor,cela ce vine manios pe
norii Cerurilor,cei prea in chip de vapaie sa deschida gura sa si ca un tunet va
tuna acest glas,adica acesta:�duceti-va de la mine blestematilor in focul cel
vesnic,cel gatit diavolului si slugilor lui.�S-au hotarat toate,au luat sfarsit
toate si s-au deznadajduit toate.O hotarare nestramutata!O cuvant plin de
amaraciune!O hotarare neclintita!�Duceti-va�.O grai amar!�De la mine.�O primejdie!
�Blestematilor.�O rea norocire!�In focul.�O munca!�Cel vesnic�.O ramanerea
indelungata si nemarginita prelungire!�Cel gatit diavolului si slugilor lui.�O
groaza!O durere!O rusinare!O mahniciune!�Duceti-va�,departati-va.O nenorocita
durere si departare!�Blestematilor�.O prea aspra lepadare si parasire!�In focul.�O
durere infricosata!�Cel vesnic.�O pedeapsa prea usturatoare!�Cel gatit.�O jalnica
gatire!�Diavolului.�O neasemanata mahniciune si scarba!Fiecare cuvantare al
hotararii acesteia de fata este cuprinzatoare de nemasurata amaraciune si de munci
nesuferite.Ci ia sa talcuim dupa oranduiala pe fiecare parte pe rand pentru ca sa�
nu le auzim vreodata si nevrand.�Duceti-va�,cuprinde pedeapasa
pagubirii,�blestematilor�,pedeapsa ocarii,�in focul�,pedeapsa simtirii,�cel
vesnic�,pedeapsa deznadajduirii,�cel gatit diavolului�,pedeapsa vederii,�si
slugilor lui�,pedeapsa acei prea rele si prea salbaticii tovarasimi.Si eu mai pe
larg inca le voi talcui pe fiecare dintru acestea,iara tu cela ce citesti cu luare
aminte,tipareste-le pe ele in mintea ta.�Duceti-va de la mine�,care sunt Dumnezeul
vostru,inceputul cel dintai si fara de inceput si sfarsitul vostru cel mai de pe
urma.Duceti-va de la dragostea mea,de la cercetarea si ajutorul meu,de la imparatia
mea,din Cerul meu,din privirea stralucirii mele si de la raul cel dea pururea
curgator al neincetatei mele desfatari.Duceti-va de la vesela impreuna vorbire a
Preasfintei Mele Maici,de la impreuna petrecerea alesilor si a dreptilor,de la
Ierarhiile tuturor� ingerilor mei,de la Apostoli,de la Marturisitori si Mucenici si
de la cei ce au pazit fecioria.Vai cata durere este la un om bogat care stralucind
in dragostea si slava patriotilor sai,s-ar izgoni fara de veste din patria lui,fara
de a avea nadejde a se mai intoarce la dansa de al doilea s-ar scoate din bratele
parintilor si ale rudelor lui,s-ar lipsi de petrecerea impreuna a prietenilor
sai,s-ar desparti de dulcea unire si legatura a prea iubitei si doritei sale muieri
si s-ar smulge de la mangaierea prea iubitilor lui fii.Ascultati ce scrie ritorul
acela Ehin pentru surghiunirea sa:�cand imi vine in minte,zice,aducerea aminte nu
numai a prietenilor ce-i aveam in patria mea ci si a rudeniilor si a petrecerii
impreuna si impreuna vorbirii care o aveam odinioara cu dansii si cu filinul,tot
sangele meu se varsa intr-alt loc osebit de maruntaele mele.�O,nemuritorule
Doamne,�daca pentru surghiunirea din patria sa si pentru despartirea obisnuitilor
prieteni se amaraste si se otraveste atata de mult de mahniciune si de scarba
Ehin,incat si sangele lui se varsa intr-alt loc osebit de maruntaiele lui,ce fel de
durere oare le va fi si ce fel de mahniciune si usturime va cuprinde pe ticalosii
pacatosi cand se vor izgoni din cereasca lor patrie intru care imparatea dupa
legile Dumnezeiescului Botez,mai vartos surghiunirea lor sa nu fie in putina
vreme,ci in tot veacul.Vai cati dintru aceia care stau dea stanga parte vor vedea
pe parintii lor,pe fii lor,pe frati,pe surori,pe prieteni,pe casnici si pe iubitii
lor ca stau in partea cea dea dreapta Judecatorului incununati si slaviti si ei sa
se dezlipeasca din bratele acelora in vecii nesfarsiti.Cata durere vor avea cand
multi din cei ce au fost tot dintr-o cetate,dintr-o casa,dintr-o rudenie.Si ce zic
aceasta,aceia care au fost intr-o vreme in cugetare de multi ani tot la una si
aceiasi masa sa se desparta unul de altul si unul sa ramana in partile cele dea
dreapta impreuna cu cei drepti,iara altul in partile cele dea stanga cu facatorii
de rele.Dar peste toate acestea,aceasta a se instraina si a se departa cineva dupa
cum am zis si mai sus,de la fata lui Dumnezeu este lucrul cel mai ingrozitor si mai
infricosator decat toate cele rele norociri.Pentru ca ,daca si dupa cum socotesc si
zic filozofii,este adevarat,dupa cum si este,ca acestia sunt stiutori de lucrurile
care sunt impotrivnice unele altora.Prea adevarata este si aceia care o zic
cuvantatorii de Dumnezeu ai bisericii noastre ai Rasaritului,ca adica dupa cum
plata si dobandirea Imparatiei Cerurilor si fericirea dreptilor,nu este alta fara
decat instrainarea si lipsirea privirii lui Dumnezeu.Aceasta este varful si
sfarsitul a toata ticalosia lor.Deci,nemasurata pedepseasca pe cei
osanditi,zicand:�duceti-va de la mine.�Ci ia sa venim si la celelalte parti ale
hotararii:�blestematilor.�Din minutul acela in care se va grai aceasta cuvantare
cuprinzatoare peste tot,pana intru toata vesnicia,vor sa fie intru toate
blestemati,blestemati de suflet,blestemati de trup,blestemati de minte,blestemati
de aducere aminte,blestemati de voire,blestemati de ochi,la urechi,la picioare,la
maini,la mirosire,la gust si la pipaire,blestemati� si deasupra
pamantului,blestemati si acum si totdeauna si in veci.Citim in Dumnezeiasca
Scriptura,cum ca Isav cu amar a suspinat si tare au strigat cand Iacov,fratele sau
i-au rapit parinteasca blagoslovenie.�Si au fost cand au auzit Isav graiurile lui
Isaac,tatalui sau,au strigat cu glas mare si amar foarte si au zis,blagosloveste-ma
dar si pe mine,Tata.�Ah,ce fel de suspinare si plangere si ce fel de strigare vor
sa faca pacatosii cand vor vedea ca nu numai ca se lipsesc de blagoslovenia Tatalui
si Dummnezeului lor,ci sa se blesteama pe dansul in veci si aceasta o patimesc
pentru o mica indulcire si desfatare a unei pofte trupesti.Pentru dulceata a unui
minut,pentru o slava de o putina vreme a lumii acesteia,pentru un prea mic
castig,pentru un abur al desertaciunii lumii acesteia si ca sa zic asa,pentru
putine radacini ale porcilor.Dar sa vedem si cele urmatoare ale hotararii.�In focul
cel vesnic.�Intr-acesta este gatita si stransa pedeapsa simturilor.Asadar ii va
trimite de la fata sa intr-acel loc al ghenei,nu spre ardere vremelnica ci spre
infocare si munca cu totul neincetata.Ca focul acel care dar nu-i mistuie de tot,ii
invapaiaza,dar nu-i preface in cenusa,ii munceste,dar nu-i pierde,le pricinuieste
dureri si usturimi prea iuti,dar nu-i omoara.Nu le scoate afara din sine raze de
lumina si de stralucire ci intuneric si ceata,nu revarsa nici cat de putina vapaie
luminata ci fum negru si puturos.Pe langa aceasta,inca mai vartos le creste
pedeapsa aceia a focului intru nemarginire,cuvantarea cea urmatoare a
hotararii,adica:�cel vesnic.�Graiul acesta cu adevarat se va arata ca un tunet
foarte iute care va inspaimanta auzul lor,le va strange mintea,le va tulbura trupul
lor si toate madularele lor si cele din launtru si cele din afara.Ne povesteste un
doctor oarecare,ca vazuse doi oameni,pe fecior si pe tata,care fiindca au trecut
prin� prin vazduhul cel de pe langa dansii un fulger atata au ramas de nemiscati si
mai morti de frica,incat in sapte zile n-au putut nici sa manance,nici sa bea,dar
nici catus de cat macar sa se clateasca din locul lor.Si daca acest de obste si
obisnuit fulger care nu are alta putere fara numai a vatama,sau a omora
trupul,atata i-au inspaimantat,oare ce va patimi cineva cand va auzi acel
infricosat trasnet si fulger,care putere a pogora in focul ghenei,nu numai trupul
ci si sufletul,iara mai pe urma de toate pecetea si marginea tuturor muncilor,va sa
fie amara si infricosata si de spaima si prea cumplita tovarasie cu rai draci,�cel
gatit diavolului si slugilor lui.�Vai mie,Hristoase Imparate,ce frica,ce
groaza,care temere si infricosare va sa fie.Aceasta a se afla cineva impreuna si a
petrece dea pururea cu prea infricosatele duhuri ale prea railor draci,care cu
multe feluri de chipuri grozave si salbatice si cu feluri de grozave vederi,ciudate
si urate chipuri vor inconjura imprejur pe acei ticalosi pacatosi.Si daca numai o
singura umbra a vreunui mort si ingropat nalucindu-se ne pricinuieste o mare frica
si groaza si pentru aceasta ne temem ca sa trecem noaptea pe la gropnite si
mormanturi,sau fara lumina sa intram in vreo pestera in care se afla vreun trup
nemiscat al vreunui om mort si ingropat,prepuind,nu cumva sa ne ingrozim de umbra
lui.Si daca s-ar intampla si acel trup din intamplare s-ar clati putin ceva,indata
ne ingheata sangele nostru� de frica,ni se opreste glasul,ni se ridica perii
capului nostru in sus si carnea a tot trupul nostru se infioreaza.Ce fel de frica
si ce fel de groaza va sa fie aceia a pacatosilor cand se vor vedea� pe sine
inconjurati de toate partile de urati la chip si salbatici si infricosati diavoli
in locul acela prea intunecos al iadului.Deci dupa ce se va propovadui tuturor
pacatosilor aceasta� despartitoare si gonitoare hotarare a Judecatorului si vor
vedea ticalosii ca s-au deznadajduit de tot de mantuirea lor si numai asteapta a
dobandi vreo alta slobozire intot veacul.Atunci dara atunci cu salbatice
strigari,cu plangere si tanguire,cu strigare infricosata si inspaimantatoare si
care va rasuna in toate marginile pamantului,toti impreuna ca un glas vor jeli si
vor plange ticalosilor si fiind deznadajduiti,vor deschide pangarita lor gura,dupa
cum zice graiul acela al Scripturii.�Atunci vor pune asupra Cerului gura lor si vor
varsa hule prea nedumnezeiesti impotriva Dumnezeului celui viu.�Atunci isi vor
blestema ziua si ceasul in care s-au nascut,pe parintii care i-au nascut,tatele
care i-au hranit cu lapte,vazduhul pe care l-au rasuflat si pamantul care l-au
calcat si cu glas puternic si mare racnind ca lei vor racni cu salbatica strigare
si ca niste caini inebuniti si turbati vor latra si vor scanci si inecandu-se in
curgerile lacrimilor si plangand fara mangaiere vor striga cu glas mare zicand:�o
Cerurilor,plangeti si voi cu noi cei deznadajduiti!O stihii,jeliti impreuna cu noi
pe a noastra ticalosie!O focule,indura-te si ne arde de tot ca sa nu ne mai aratam!
O ape,inecati-ne pe noi ca sa nu ne mai aflam!O pamantule,crapa-te si ne inghite de
tot ca sa nu ne mai vedem!O munti si dealuri si pietre cadeti peste
noi,impresurati-ne si omorati-ne pana ce sa ne zdrobim cu totul si sa venim intru
nimic.Toate acestea si altele mai multe si mai grele decat aceasta cu nemarginire
ne vor veni asupra-ne,o pacatosilor,daca in viata aceasta de acum nu ne vom
indrepta pe insine cu pocainta si cu marturisirea si daca nu ne vom pocai acum mai
inainte.
ITICON-Invatatura
Ah si cand ar fi cu putinta in toata vremea in care hotaraste� omul sa calce vreo
porunca a lui Dumnezeu,facand pacatul sa-i sune in urechile lui infricosatele si
groaznicele acele cuvinte ale Judecatorului:�duceti-va de la mine,�pentru ca cu
adevarat mai intai ar pofti� sa aleaga moartea decat sa calce porunca si sa
ocarasca marimea prea infricosatului Judecator care are sa faca judecata si
hotararea a vesnicei osande.�Duceti-va de la Mine!�O cum ma innegresc si ma
galbenesc cand imi aduc aminte de niste cuvinte ca acestea!�De la mine�,ma
slabesc.�Blestematilor.�Mi se ridica perii capului mei.�In focul cel vesnic.�Ramai
cu totul fara de glas.�Cel gatit�,incheieturile mele mi se tulbura.�Diavolului�,mi
se cutremura inima.�Si slugilor lui�,de covarsirea ingrozirii ramai ca un mort.Cu
adevarat,infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu.
CAPITOLUL 9
Savarsirea a amandoua hotararile si sfarsitul a toata lumea
Deci dupa ce se vor sfarsi toate cate mai de sus pana aici pe larg le-am
talcuit,urmaeza sa ia sfarsitul si cealalta hotarare a judecatorului.Caci nu se
cuvine ca sa socoteasca cineva cum ca la acea Dumnezeiasca adunare a nemarginitului
Imparat sa face dupa cum si aici la multe divanuri omenesti,la care sau pricina cea
adevarata nu se cearca,sau dupa ce s-ar cerca sa tace si se acopera sau nu se face
hotararea,sau mai pe urma de toate,luand mita si daruri judecatori prelungesc
hotararea in curgere de multa vreme intarziindu-se si urnindu-se din zi in zi.Dar
aici,indata hotararea,indata si savarsirea ei cea cu lucru.Ca fiindca si
Judecatorul este Atotputernic pentru aceasta si cuvantul lui are putere,care indata
se preface si in fapta.La acest Dumnezeiesc Divan nu este nimenea care sa
mijloceasca,sau macar sa raspunda impotriva.De unde si Evanghelistul Matei scriind
imprejur si talcuind amandoua hotararile lui Hristos si pentru cei drepti si pentru
cei pacatosi,indata adauga impreuna si zice:�si se vor duce unii in munca
vesnica,iara dreptii in viata vesnica.�Si hotararile vor lua sfarsit dupa chipul si
oranduiala aceia care ne invata Evanghelistii,adica,intai va zice Judecatorul catre
cei alesi graiul acesta�duceti-va�si asa mai intai,adica vor intra dreptii intru
bucuria Domnului,iar pe urma pacatosii se vor arunca in tartarul iadului si atunci
se va implini Scriptura aceea a psalmului care zice:�vede-va pacatosul si se va
mania,cu dintii sai va scrasni si se va topi,pofta pacatosului va
pieri.�Vai,o,Preainalte Doamne,ce fel de aratare va sa fie atunci?Ce fel de
privire,cand atatia voievozi ceresti,atatia fii a lui Dumnezeu cu insusi Dumnezeu
Imparatul lor purtand semne de biruinta se vor sui prin vazduh in cer sezand in car
de aur cu haine imparatesti,cu daruri de trup proslavit,cu preaminunata
stralucire,cu bucurie neincetata si netalcuita care intru bine incuviintatele lor
maini sa poarte stalpari de finic,semnele biruintei,stalpari de dafin dea pururea
infrunzite si nevestejite,iar stralucitul si vrednicul de vedere,capul lor sa fie
impodobit cu cununa de nenumarate pietre de mult pret,luminate si stralucitoare,dar
si la urechile lor ce alt lucru mai facator de bucurie si mai veselitor va sa
fie,decat cantarea aceea preaintocmita care se va canta de acei dulci cantatori de
lauda,adica de cele noua cete ale ingerilor care canta cu glasuri de o negraita
veselie si dulceata,graiul acela al apocalipsului�blagoslovenia si
slava,intelepciunea si multumirea si cinstea si puterea Dumnezeului nostru in vecii
vecilor.Amin.�Si acestea cantand ingerii cu imprumutare vor raspunde si oamenii cei
sfinti.Rascumparatu-ne-ai pe noi cu scump sangele tau din toata semintia si limba
sinodul si neamul si ne-ai facut pe noi imparati si preoti si vom imparati pe
pamant.O,minune,ce fel va sa fie suirea atunci,ce fel de calatorie,care glasuri,ce
fel va sa fie vorbele,ce fel va sa fie cuvintele cele multumitoare,ce fel va sa fie
savosloviile ingerilor si ale oamenilor,ce fel de privire prea veselitoare si prea
frumoasa a feciorelnicilor,ce fel va sa fie intrarea,ce fel va sa fie largimea si
marimea cetatii acei de sus,ce fel va sa fie scaunele ale fericitilor acelora,ce
fel va sa fie impartasirea de cuvinte de taina,ce fel va sa fie darul care nu se
imputineaza niciodata,ce fel va sa fie desfatarea,ce fel va sa fie slava care
totdeauna cu dea pururea vecuire si in vecii vecilor se intinde si intru cele
dinainte cu nemarginire creste.Aceea va sa fie cuvantul cel mai de pe urma al toate
prea veselii acei comedii pe care o va arata Facatorul si Judecatorul tuturor care
si va striga catre ingerii sai:�dezlegati cortul,ridicati scaunul,stricati
privelistea,iata divanul s-a savarsit si aratarea a luat sfarsit.�Si dupa aceasta
va intoarce fata Lui cu chip ca de vapaie si cu vedere prea infricosata catre prea
ticalosii pacatosi,catre care va si grai si va savarsi atatea blestemuri,atatea
primejdii si rele norociri spre vesnica lor surpare si pierzare cate am numarat mai
sus si asa luand impreuna cu sine pe cei drepti,se va sui in cer si cu incuviintata
randuiala pe care am zis-o mai sus.Cand vor vedea ticalosii pacatosi cu insusi
ochii lor slava acelora cu care prin vazduh se suie in cer si vor socoto ca si usa
cerului s-a inchis atunci vai mie ce fel de tanguire se va inalta de la acesti
deznadajduiti,ce fel de strigare,ce fel de plangere si suspinare,de plangere se va
auzi intre dansii,ce fel de izvoare de lacrimi se vor porni si vor curge din ochii
lor udand pamantul,ce fel de privire prea jalnica va fi aceea.Pentru ca vor umbla
imprejur aici si acolo batandu-si piepturile lor cu pumnii lor,zgariindu-si
fetele,cu unghiile smulgandu-si parul lor,cu degetele batandu-si genunchii lor si
cu toate madularele trupului lor tremurand.Altii vor cadea cu fata la pamant
batandu-si capul si fata,altii cu pietre se vor bate si altii ca niste lipsiti de
minte si nebuni vor alerga in sus si in jos fara de randuiala,bataie si lovire va
sa fie inima lor,durere in sufletele lor si nepricepere si intunecare in
minte,groaza si slabanogire in madulari,tipete si suspinuri nemarginite si iarasi
vazand luminata aceea si prea slavita oaste a dreptilor vor zice cu spaima graiul
acela lui Solomon:�acestia sunt pe cei noi pe care i-am avut odinioara de ras si
spre pilda de ocara,noi cei fara de minte,viata lor am socotit nebunie si sfarsitul
lor fara de cinste si cum s-au socotit intru fii lui Dumnezeu si este intre Sfinti
soarta lor,dar noi unde am cazut ticalosii,unde ne-au prapastuit poftele cele
stricatoare de suflet,desfatarile cele delicate si dulci,ospetele cele luminate si
de mult pret,darurile cele desfranate,prea nesatioasa iubire de argint,somnul cel
mult si trandavirea,glumele si rasurile,curvele si imbuibarile pantecelui si in
scurt sa zic,petrecerea cea iubitoare de pofte si de dulceturi si razvratita,care
toate acestea foarte degraba au incetat si niciuna din acestea de aceea inainte nu
se mai vede,iar numai nou ne-au pricinuit atatea primejdii,rele norociri si vesnice
pedepse.Ah si pentru ce ne-am zamislit in pantecele maicii noastre sau dupa ce ne-
am zamislit de ce nu ne-am lepadat morti din pantecele ei,sau dupa ce am venit in
viata pentru ce indata nu ne-a secerat moartea,sau pentru ce nu ne-au smerit in
tineretile noastre vreo slabiciune sau vreo boala mare prin care am fi putut mai cu
lesnire sa castigam fericirea cea atat de mare,iar acum pentru o indulcire de o
putina vreme intru atatea nenumarate,foarte iuti si vesnice pedepse si munci am
cazut.Acestea zicandu-le aceia si cu amar tanguindu-se si vaietandu-se ii va ajunge
indata si focul acela muncitor care cu multa graba de tot au ars si au prapadit cu
putin mai inainte toata lumea si inconjurandu-i despre toate partile ii va arde
neincetat dupa cum zice cuvantul cel proorocesc�foc inaintea lui va merge si va
arde imprejur pe vrajmasii sai�si de prisos este sa va povestesc strigarile lor
cele de plangere si de tanguire si glasurile lor cele fara de randuiala care au sa
se auda de la cei deznadajduiti atunci si pana cand nu au ajuns in mijlocul si in
fundul pamantului unde este ghena si tartarul.Fiindca ori de cate mari si de multe
lucruri va zice cineva pentru acestia,mai nimic nu zice,iara numai aceasta care
urmeaza o zic,cum ca dupa potopul pacatosilor se va uni pamantul dupa cum si mai
inainte si se va inchide si se va incuia pretutindeni usile acei vesnice temnite si
cu tari zavoare si incuietori si cu lacate de diamant,adica nedescuiate pentru ca
sa nu poata cati se afla in iad sa vada vreodata cerul sau macar lumina lui sau si
pentru ca sa nu vada candva vreo ferestra deschisa si sa socoteasca ca are sa li se
dea cand va vrea mica oarecare nadejde de slobozire sau de milostivire sau si
pentru ca sa nu socoteasca cum ca plangerile si suspinele lor,glasurile si
strigarile lor vor ajunge vreodata in urechile fericitilor drepti in rai si-i va
indemna sa mijloceasca catre Dumnezeu sa li se trimita putina mangaiere si slabire.
�
ITICON-Invatatura
�
Aici va fi sfarsitul a toate-i acestei vieti vremelnice si inceputul vesniciei
veacului ca va sa fie.Deci pentru ca sa fac si� eu sfarsitul povestirii acestei
amara si intristacioasei apucari,tot odata cu sfarsitul vietii acesteia va aduc
aminte aceia care un dascal prea intelept si cinstitor de Dumnezeu,invatand in
biserica pe amvon zicea intru acest chip:si daca cineva nu vine la umilinta si
impreuna la frica dintru acestea care le invatam pentru infricosata judecata a lui
Dumnezeu,ci dupa ce le-au auzit se afla intr-o asezare ca aceasta,ca cum nu le-ar
fi zagravit in cugetul sau si mai vartos� de ar fi fost si in pacate adunat aceasta
este o prea incredintata dovada a orbirii si impietririi lui,pentru ca,daca dreptii
auzind de acest fel de invatatura se infricoseza si se cutremura si cu totul raman
uimiti,oare cum socotesc pacatosii,asupra carora capete se spanzura,o primejdie de
atatea de mari rautati nu numai cu urechile astupate sa auda acestea ce invatam noi
si cu inima impietrita si cu ochii fara de lacrimi si cu totul fara de grija sa se
afle.Acestea le zicea acela si cu cuviinta,fiindca ce alt lucru poate fi omului mai
infricosator care sa-l faca a se teme,decat sa auda cu urechile lui prea
inspaimantatorul acela si nenorocitul tunet,adica acesta:�duceti-va de la mine
blestematilor.�
�
CUVANT INAINTE
1.
�����������������������������������������������������������������������������������
�������������� III.�����Pentru iad
Omul cel vechi se pogoara cu cugetul lui in cele mai dedesubt ca sa se suie de
acolo nou cu savarsire la cele ceresti.
�
Aceia care odata Proorocul si Imparatul David,sau rugandu-se o au poftit,sau pentru
folos o au sfatuit cum ca cati hranesc in piepturile lor Dumnezeiescul dor pentru
ca sa se suie intru cele ceresti,unii ca acestia mai inainte a muri �pogoara-se in
IAD traind.�Adica sa se pogoare pana sunt vii cu mintea ca sa se infricoseze de
muncile cele cumplite si sa fuga de pacate si sa faca fapte bune daca nu va fi asa
si nu va face asa,apoi se va pogora dupa ce va muri in iad.Tot aceasta si eu acum o
sfatuiesc aici�toti oamenii care locuiesc in toate partile lumii cei locuite�sa se
podoare in locul iadului traind,ca sa nu se pogoare murind.Ia sa se pogoare intr-
acel loc pana cand sunt pacatosi si fara de boala,nu cumva sa se pogoare cand sunt
fara de viata.Sau poate imi vei raspunde cum ca aceasta a se pogora cineva este cu
totul prea greu de ispravit si mai ales neobisnuita,dar poate ca s-au sters din
lespedea aducerii aminte a tale evangheliceasca acea �pilda:�un om oarecare s-a
pogorat din Ierusalim in Ierihon.�Pilda aceasta a lui Luca este istorie pentru
mantuirea ta.Tu esti omul acela care n-ai inceput mai intai sa iesi la lumina
vietii acestia,mai inainte de a te pogora in mitra aceia a zamislirii tale cei de
maica de unde intru pacate�������������������������� te-ai nascut si cu urmare te-
ai pogorat din Ierusalim in Ierihon.�Ca intru pacate te-au nascut pe tine maica
ta.�Ce alt lucru este pacatul fara decat pogorare de la binele cel nemarginit catre
raul cel nemasurat.De cate ori cazi in pacate,de atatea ori te si pogori.Deci nu
este lucru mai usor si mai obisnuit decat aceasta a se pogora cineva si nici nu
poti sa afli cele ceresti daca nu prin deasa cugetare si privire cu mintea te vei
pogora intru cele dedesubt.�Cela ce s-au pogorat tot acesta este si cela ce s-au
suit mai presus de toate Cerurile.�Deci socoteste bine oranduiala pentru ca sa nu
te pogori fara de voie acolo unde nu este o randuiala.Si Hristos mai intai s-au
pogorat in IAD si apoi s-au suit in Cer.Daca nu voiesti a te rataci din calea
Cerului,urmeaza in urma aceluia care este calea spre Cer.Daca doresti din toata
inima ta sa te sui in Ceruri,pogoara-te mai inainte in IAD,priveste acolo
nemarginitele rele ale raului celui nemarginit si nu vei socoti alt lucru mai usor
si mai lesnicios,decat acesta,�a te feri de rau si a face bine.�Pentru ca privind
acele infricosate lucruri vei fugi de pacat si asa vei scapa impreuna si de
pedepsele pacatelor.Cand le vei socoti si bine le vei privi pe dansele cele ce
asteapta pe cei ce pacatuiesc,atunci te vei lenevi a pacatui si te vei pocai pentru
ca ai pacatuit,fiindca si dupa pilda:�De acelea de care cineva se va teme,de
acestea si fuge si aceia care ne vatama,aceasta ne si invata.�Deci tu,citeste
acestea care am insemnat aici,nu o data ci de mai multe ori cu multa luare aminte
ca sa le scrii mai adanc pe lespedele inimii tale si facand asa nu se cuvine a se
mai indoi cineva cum ca nu se va sui cu lesnire in Ceruri.
LOC ESTE SI TOVARASIE
�
IADUL,este tara�mortii�,imparatia dracilor,a caruia poarta este
deznadajduirea,curte sunt legaturile,ferestre,intunericul,masa,reaua imputiciune si
putoare,mancarea,foamea,bautura,setea,ceasornic,plansul,asternut
vapaia,oranduiala,tulburarea cea fara de oranduiala a prapastiei aceia
groaznice.Este o pravalie gatita de muncire prea intunecoasa,incuiata de toate
partile cu lacate,cu zavoare si cu incuietori si legata cu lanturi si legaturi
nedezlegate,deasupra carora se afla pecete,urgia Domnului cea fara
milostivire.Pentru care loc si un dascal prea dulce graitor si imbunatatit ca cum
s-ar fi pogorat intru dansul si ar fi vazut cate se fac acolo si ar fi auzit cate
se vorbesc acolo,au strigat cu niste cuvinte ca acestea cu amara durere:�o,tara
amara si plina de tanguire si de chinuire,tara infricosata,lature de care trebuie
sa fugi,pamant al uitarii,pamant al mahniciunii si al scarbei,pamant al
primejdiilor intru care nu se afla nici o bucurie ci dimpotriva,scarba cu totul
neincetata,loc purtator de moarte intru�� care� focul este nestins,frigul este prea
rece si patrunzator,viermele este neadormit,intunericul este pipait,reaua
putoare,nesuferita cu adevarat,ciocanele nu inceteaza niciodata de a lovi,fetele
dracilor sunt salbatice.Cu totul ma infricosez si tremur aducandu-mi aminte de acel
loc si toate madularele mele se tulbura impreuna.Inca vorbeste si alt dascal mai in
scurt zicand:�intru acel loc nu este nici o nadejde de bine,iara mai vartos de tot
raul si nenorocirea,fiindca este stransa acolo si adunata toata nevoia si
ticalosia.Acolo vrajmasii lui Dumnezeu se lipsesc de toate bunatatile care putea
cineva sa le pofteasca.Se muncesc cu toate relele de cate poate cineva sa se
cutremure si sa se ingrozeasca.�Cine va sa fie boier al ticalosilor pacatosi in
locul acele,cine stapan,cine domn,nimeni altul cu adevarat fara decat acela care
pentru grozava lui fata si pentru ucigatoarea salbaticie se zice balaur,pentru
viclesugul sau si pentru otravitoarea viclenie,se numeste sarpe,pentru osardnica
pornire pe care o are spre a vatama,se numeste leu racnind,pentru marimea puterii i
s-a dat numele Veemot si pentru neimblanzita manie se porecleste diavol.Dar pe care
si prieteni vor avea osanditii acestia pe nimenea cu totul intru toti vecii,iar mai
ales toti de obste si ingerii si sfintii si dracii ii vor vrajmasui cu o uraciune
nespusa si neimpacata,vor sa fie urati de toate zidirile,urati,necurati si
pangariti,scarbiciosi,vrednici de lepadat si de aceasta ingretosare,pentru ca sa
zic asa,urati peste toata ura si mai gretosi decat toata ingretosarea.Dar pe cine
si ce fel de tovarasi vor avea,asculta,pe cei prea mozaviriciosi la viclesug,pe cei
prea infricosati la vedere,pe cei prea ticalosi la stare si pe cei prea pizmatareti
la facere de rau.Dar tu daca voiesti sa fii intelept,mai ales daca voiesti folosul
tau,acum pana cand esti in viata,pogoara-te adeseori cu mintea ta la acel loc intru
care nici un lucru facator de veselie nu se afla,stai acolo mult ceas,privind si
socotindu-te si nici una din cate se afla aici pe pamant,acolo nu-ti va placea
niciodata.Ravneste postnicului aceluia care zice:�cum ca eu pentru pacatele
mele,mai inainte de hotararea dreptului Judecator,singur in fiecare zi ma osandesc
pe sinemi in IAD si cu totul cu privirea mintii mele stau acolo si zic adesea intru
sinemi:acolo te afli,ticaloase calugare,cu acei osanditi,ca impreuna cu aceia esti
vrednic a te numara.�O cat de aproape esti de acel loc al iadului,o pacatosule!
Auzit-ai aceia care o au zis-o un filozof�cum ca cati calatoresc prin mare,numai de
trei degete sunt departe de moarte.�Adica pe cat este grosimea scandurii
corabiei.Dar nu sunt atata de aproape de locul mortii,adica de acet iad,cei ce
traiesc.Voiesti inca o pacatosule sa afli mai cu diadinsul pe cat te departezi.Iti
zic,cum ca atata de putin,incat daca intr-acest minut de vreme vei inceta de a mai
trai,in celalalt minut ce urmeaza,nu vei astepta alta nimic fara decat vapaile
iadului.Drept aceea,tot iadul cu toate muncile sale nu este mai departe de tine
decat este departe si un singur minut de vreme.Deci daca te temi,nu cumva si murind
sa te pogori intr-acest iad,ia aminte bine in viata aceasta de acum sa nu te sui
inalt cu mandrie si cu fudulie.Intai s-au pogorat in tartarul iadului acela care
intr-o vreme au fost intaiul ingerilor celor ceresti si aceasta au patimit-o
fiindca au zis mandrindu-se�suima-voi deasupra norilor si voi fi asemenea celui
prea inalt.�De aceasta cadere a luceafarului,aducandu-si aminte si proorocil David
au strigat zicand:�sa nu-mi vie piciorul mandriei si mana pacatosului sa nu ma
clateasca.Acolo au cazut toti cei ce lucreaza fara de lege.Scos-au afara si nu vor
putea sa stea.�Pe care cuvinte asa le talcuieste Dumnezeiescul Ambrozie:�sa nu ma
fac mandru ca sa nu pacatuiesc,sa nu ma clatesc ca sa nu cad,sa nu cad ca sa nu ma
zdrobesc in iad.�Si iarasi putin mai pe urma dupa aceste cuvinte,zice:�mandria,nu
stie asta si de va cadea,nu stie a se scula.�Voiesti,o,ascultatorule sa stii pe
urmasii si asemanatorii acestui luceafar,asculta tot pe acelasi sfant care tot cu
aceste semne si cunostinte ale acelui luceafar ii zugraveste zicand:�acest fel sunt
cei mandri cu sprancenele ridicate,cu inima ingamfata,cu pieptul intins,cu grumazul
in sus si neplecat,deabia ating de fata pamantului cu urmele picioarelor lor.Isi
cumpanesc tot trupul cu o cumpanire si leganare foarte ciudata si straina,fiindca
picioarele lor le intind inainte,iara grumazul il intorc catre partile cele
dinapoi..Totdeauna la cele in alte privesc,iar cele de jos cauta cu
mandrie,niciodata nu pleaca grumazul lor,ci il tin intins ca cum ar fi pironit de
vreo durere prea iute,sau umflatura,fiindca si cuvantul acela pe care l-au varsat
blestematul acela,adica acesta,suima-voi in cer,au fost plin de trufie si de
mandrie,care cuvant au iesit si s-au varsat mai la toti oamenii.Ca nu este nimenea
care sa nu se sileasca a se sui si a se mantui.Daca este cineva din norodul cel
prost si de va vedea pe altul oarecare,care se afla in dregatorie si boierie si
sade pe scaun,indata zice intru sine si el singur pentru sine:ah si cand m-as sui
si eu acolo.Daca vreo unul neinvatat si necarturar ar vedea pe altul ca filozofeste
si vorbeste in norod,indata dinlauntrul sau isi zice singur pentru sine:ah si cand
m-as sui si eu la aceasta invatatura.Daca vreun preot sau diacon ar vedea pe vreun
arhiereu ca se slaveste si se cinsteste,indata din launtrul sau isi zice singur
pentru sine:ah,de m-as sui si eu in slava aceasta.Si pentru ca sa vorbesc in
scurt,mai toti oamenii de obste poftesc aceasta:sui-ma-voi,a luceafarului.Pentru
care si multi se pogoara in iad si de aceea se departeaza de Cer,cati doresc de
aceasta suire.Insa voiesti si cauti a sti si chipul prin care sa se suie cineva in
Cer,iti raspund,cum ca cu pogorarea poti a te sui,dupa cum si dimpotriva,cu suirea
si cu inaltarea urmeaza a te pogora intru prea adancatul iad.La aceasta pricina nu
face trebuinta de multe pilde,ajunge aceia care am zis-o mai inainte a
luceafarului,care fiindca au voit a se sui in Ceruri,s-au aruncat jos intru cele
mai dedesubt.Deci drumul Cerului se face prin�pogorare�dupa cum si drumul iadului
prin �suire�.Si macar desi Cerul este deasupra crestetului nostru,iar iadul este
sub picioarele noastre,cu toate acestea ca sa ajungi acolo in Ceruri,trebuinta este
sa te smeresti si sa te pogori pentru ca scris este in Sfanta Scriptura:�tot cela
ce se va inalta pe sine,smerise-va,iara cela ce se va smeri pe sine,inaltase-va.
INTUNERIC
Intuneric si pipaire,scrie proopocul Isaia:�ca au fost deasupra pesterilor pana in
veci.�Intru acea pestera cea de dedesubt,tartarul,intru acel loc de subt pamant si
prea adanc se zice cum ca il numeste pe acesta Evanghelistul Matei si se numeste
asa,mai din afara,pentru ca este de alt neam si nu este cum este intunericul cel
obisnuit al lumii acesteia,adica intunericul acela,nu este vazduh negru,ci este
intuneric infricosat,puturos ca de picioasa si de pacura,cu totul negru si prea
gros si cu atata desime,incat mai poate cineva sa-l apuce si sa-l prinda cu mainile
lui si atata este de groaznic si de cumplit incat face pe prea ticalosii pacatosi a
se cutremura toti cu totul,fiindca si intru minutul acel dintai in care se va
desparti sufletul de lumina acestei lumi ca cum s-ar lua ziua buna de la soare,de
la luna si de la toate stelele,nu va mai vedea mai mult cea mai mica raza de lumina
si atunci isi va zice lui si cuvantul acela a lui Iov:�duce-ma-voi si nu ma voi mai
intoarce,in pamant intunecos si inegrit,in pamantul intunericului celui vesnic,unde
nu este lumina,nici este cu putinta a vedea viata oamenilor.�Iara se zice pamantul
intunericului,fiindca acolo ca la o pardoseala nascatoare se naste intuneric prea
negrit ca dintru izvor impaclat si neguros,dupa cum se zice si pamantul aurului si
al argintului intru care se nasc aceste metale.Dintru aceasta pestera prea
intunecoasa a iadului ca dintr-un cuptor,s-au data afara si s-au varsat peste toti
egiptenii,il numeste asa:�noapte cu adevarat neputincioasa,care din fundurile
neputinciosului iad au venit asupra a tot Egiptul.�Dupa cum sunt si oarecare guri
in sus,lacuri si cascaturi ai crapaturi ale pamantului care varsa vapaie de
pucioasa,vulcani si fac pe locul acesta un intuneric purtator de moarte si
nevindecat.Pe care lacuri ne obisnuim a le numi ale infestului,adica ale focului si
porti si ferestre ale iadului.Intru acel intuneric are oarba moarte scaunul si
imparatia sa,intru acel intuneric adeseori trec inaintea ochilor celor ce se
muncesc aratari ingrozitoare.Idoli infricosati,asemanari ingrozitoare,chipuri
salbatice cu fetele ca de fiara si altele ca acestea chipuri infricosate si
purtatoare de moarte aratari.Intru acel intuneric,nu se afla vreo randuiala la nici
un lucru,cu tulburare netalcuita care obisnuieste a se intampla mai ales mintilor
acelora care fara de oranduiala se pornesc si se tulbura,pentru ca la un intuneric
ca acesta prea des urmeaza nevoie ca cate se apropie de el sa fie
amestecate,tulburate si pline de amestecare.Iara intru intunericul acela cel mai
din launtru si intru cel din afara,pacatosii cei osanditi nu vor putea sa gandeasca
pentru alta oarecare pricina,fara decat numai pentru amarele si nesuferitele lor
munci,pentru ca unde simt covarsirea durerii lor,acolo pironesc si pornirea mintii
lor.Pentru aceasta scrie si un istoric cum ca murind un ucenic,i s-au aratat
noaptea din iad dascalul sau de la care instiintandu-se dascalul acela cum ca este
in munca,l-au intrebat pe dansul daca in iad se fac vreo oarecare intrebari si
pilde intre cei ce se muncesc.Si au raspuns ucenicul,cum ca intre aceia care se
muncesc nu se face alta intrebare fara decat numai aceasta ce nu este munca,adica
de este chip sa se afle vreun lucru de care,sau sa se opreasca,sau insusi lucrul
acela sa nu fie munca.Deci pentru ca sa fugiti,o ticalosilor oameni de acest fel de
intuneric,umblati pana cand aveti lumina ,ca sa nu va cuprinda pe voi
intunericul,adica pana cand traiti pocainta,ca daca veti muri nu veti putea a va
pocai si va va cuprinde intunericul cel infricosat al iadului.�Pentru acest
intuneric,asa au scris si Sfintitul Augustin:�vai tie,care esti pacatos si
curvar,care te obisnuiesti cu desfranarile si rautatile tale,nu numai te temi de
noapte si de intuneric ci si cu dragoste si dor te obisnuiesti a cauta.Care te
obisnuiesti a te bucura mai mult cand se stinge lumanarea,decat cand se aprinde.Sa
stii ca nu vei afla acolo de acest fel de intuneric intru care sa te bucuri si sa
te desfatezi in poftele si dulcetile trupului tau.Dar si ce fel de intuneric va sa
fie acolo.�Acolo va fi plangerea si scarsnirea dintilor.�Acolo muncitorul niciodata
nu se osteneste,munca niciodata nu inceteaza.Deci pentru ca sa scapam de aceste
ticalosii si rele cu totul cumplite,dupa cum sfatuieste Apostolul Pavel.�Sa lepadam
lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu lucrurile luminii ca sa umblam cu buna
randuiala ca unii ce suntem in zi.�Se afla multi in ziua de astazi care de vor vrea
sa marturiseasca adevarul,vor zice fara sminteala aceia care Proorocul Isaia o
scrie pentru jidovi.�Pipai-vor ca orbii peretele si ca unii ce sunt fara de ochi
vor pipai,cadea-vor,intru amiazazi,ca intr-o amiaza noapte si ca cei ce mor vor
suspina.�La multi se adevereste cuvantul acesta,adica graiul acesta,pipai-vor ca
orbii peretele.Si cu toate ca,macar de si credinta lui Hristos,dar si dreptatea s-
au intins si s-au latit in toata lumea si au stralucit in toate partile a toate-i
lumi cei locuite,cu toate acestea,noi ca niste soareci orbi,ce se numesc cartite,nu
le-am vazut si ca niste fara de ochi pipaind le-am trecut,pentru ca si orbul in
locul ochilor are mana care il povatuieste.Pentru aceasta si mai inainte pipaie cu
mana si apoi asa isi incredinteaza mergerea sa.Si Proorocul de multe ori vesteste
cuvantul acesta:�intru intuneric ca mortii veacului.�Pe care grai si un talcuitor
asa il talcuieste,in in mormanturi ne pravalim ca trupurile cele moarte.Ca cum ar
fi zis:dupa cum mortii se afla in pamant imputit si putrezit si in mormanturi prea
intunecate,asa si noi in mandriile si in rautatile noastre toti cu totul
dati,ramanem impreuna lipiti,zacem rastunrnandu-ne si pravalindu-ne,cadem
alunecandu-ne si ne afundam inecandu-ne,niciodata nu ne lumineaza lumina
darului,stralucirea veseliei si raza bunatatii cei adevarate,ci suntem ca niste
nesimtitori cu totul,ca niste morti si fara suflare.Cati oameni fara Dumnezeu si
nebuni se afla in multe feluri de locuri si Eparhii si din cei ce sunt cu vrednicia
in curtile imparatesti si din boierii cei ce sunt in curtile domnesti,oranduiti la
pricinile cele din afara si din cele ce sunt in scoli cu parere de intelepciune
fara a fi intelepti,care n-au invatat,nu numai a fi dascali dogmelor credintei
tainelor lui Hristos,pricinilor ceresti si stralucirilor celor evanghelicesti.Dar
nici macar asa prost sa ocarmuiasca norodul sau sa indrepte orase si politii,sau sa
pazeasca canoane si legi si ei sunt ca niste prunci fara de bucne si ca niste orbi
pipaiesc peretele intru amiazazi,se poticnesc ca cum ar fi intru amiaza
noapte.Pricina mantuirii la aceia le este o pacla prea intunecoasa,lucrurile cele
Dumnezeiesti,o noapte prea adanca,intelegerea fericirii cei vesnice,le este un
intuneric cuprinzator,orbi si intunecati la minte,razvratiti la intelepciune si
pricepere si la insusi cuvantarea.Pe cel rau il numesc bun si pe cel bun il numesc
rau,necinstesc cele cinstite si dau cinste celor defaimate,aleg mai mult cele
pamantesti,decat cele ceresti,cele vremelnice decat cele vesnice.Cele
trupesti,decat cele duhovnicesti,cele vatamatoare,decat pe cele mantuitoare.Si atat
sunt de orbi,nebuni,neintelepti,incat nimica nu-i foloseste nici adica deasa
invatatura,nici darul lui Dumnezeu,nici citirea Dumnezeiestilor carti,nici
sfaturile si mustrarile parintilor,nici sfatul prietenilor,nici viermele cugetului
si al stiintei,nici frica mortii,nici groaza gheenei,nici lingusirile si
magulirile,nici dojenirea si ingrozirile,nici certarea,nici blandetile,ci ca niste
orbi si ca niste nepriceputi,alearga la mormant pe drum lat si desfatat si de acolo
se pogoara intru prea adancul lac al iadului.Dar eu,pentru ca sa nu ma pogor
impreuna cu dansii intru intunericul acela cel mai dinafara,dintru adancul inimii
mele strig catre tine Parintele luminilor cu Proorocul David:�Doamne Dumnezeul
meu,lumina-vei intunericul meu si arata fata ta peste sluga ta.�O,Dumnezeule,lumina
inimii mele cei intunecate cum voi putea macar cat de putin a trai inconjurat fiind
imprejur de atata noapte oarba a pacatului,de nu ma va lumina lumina fetii tale,in
tot locul ma poticnesc eu dupa cum cei ce umbla intru intuneric si nu pot alege
fapta buna din rautate,ci ma prapaduiesc uneori intr-un lac al pacatului,iar
alteori intr-altul cu prea mare primejdie a rau norocitului meu suflet.Ah,Dumnezeul
meu,Soarele dreptatii,rasari si deasupra ratunzimii inimii mele,goneste tot
intunericul din sufletul meu,viata,dragostea si lumina mea,straluceste-mi si mie
celui ce sez intru intunericul si in umbra mortii,da-mi darul tau a ma aprinde si a
ma straluci,a ma aprinde,adica intru Dumnezeiescul tau dor si ma straluci cu lumina
faptelor celor bune,pana cand te voi vedea intru stralucirile sfintilor tai,unde
dreptii vor straluci ca frumoasa buna cuviinta si stralucirea tariei cei de sus si
ca stelele cele prea stralucitoare ale Cerului intru nesfarsitii veci.
REA�� PUTOARE
Marele Prooroc Isaia,zicea odata pentru asiriani:�suise-va rea putoare din mortii
lor�,dar insa mai potrivit ar fi zis cineva tot acest grai pentru cei ce se muncesc
in cumplitele munci,pentru ca,cate trupuri sunt in iad,atatea si starvuri imputite
se afla acolo.Ale caror stomacuri cunt insarcinate cu multe zamuri facatoare de
stricaciune si necontenit se fierb cu focul acela al gheenei cel prea arzator de
care sunt inconjurati imprejur si scot in sus neincetat aburi prea pline de putoare
si fumuri imputite si intinzatoare.Si pe langa aceasta,fiindca acele trupuri
imputite si putrezite si pline de puroi si imputite cu putori scarbicioase,vor sa
fie lipite unul de altul ca un pleastar ce este pus deasupra altuia fara dea putea
vreodata sa se dezlipeasca si vor da afara dintru dansele o putoare atata de
nesuferita incat daca numai un trup imputit al unuia singur care se munceste s-ar
aduce afara in lumea aceasta din iad,voind Dumnezeu,negresit cu totul ar intina si
ar pangari cu adevarat si indata de tot ar strica cu otravitoarea putoare aceia a
lui purtatoare de moarte,toate casele,satele,orasele si
cetatile,tarile,eparhiile,vazduhul pe care-l rasuflam si asa de obste sa
zic,putoarea aceea a lui ar omora toata suflarea.Oare ce s-ar face mai nenumarate
trupuri care sunt cu totul osandite si se prajesc in vapaia gheenei,ce fel de rea
putoare va sa fie putoarea aceea care are sa afume in sus ca un fum din vapaile
cele cu pucioasa ale focului gheenei.Din fumurile cele intinatoare si spurcate,din
putrejunile cele urate si ingretosatoare,din prea pangarita mlastina,din lacul cel
noroios si cu scarnavii,de acolo de unde se varcolesc impreuna acele infricosatoare
aratari mancate de viermi ca intr-un gunoi prea imputit si impreuna cu totul se
putrezesc intru acea prapastie cumplita si pierzatoare.Si mai ales ca acea rea
putoare va creste fara de asemanare si dea pururea se va adauga in focul cel cu
pacura si cu pucioasa al gheenei,care prapastie are sa se umple cu totul si de un
fum prea gros si cu totul inegrit.Indestulata era singura putoare aceia a
iadului,sa omoare desavarsit pe cei ce se muncesc in iad,cand Dumnezeu n-ar fi
oprit-o aceasta,pentru vesnica lor munca si pedeapsa.Se scarbea oarecand Marta de
trupul fratelui ei,Lazar ca era de patru zile in mormant,atata incat deabia putea
sa sufere putoarea lui,dupa cum se arata din putinele cuvinte care le-au zis catre
Stapanul:�Doamne,pute,ca a patra zi este.�Dar ce fel de putoare si scarba va sa
fie,sa vada cineva si sa se apropie si sa le miroase acele trupuri prea pline de
imputiciune si de rea putoare care de atatia mii de ani va sa fiarba impreuna toate
intr-acea prapastie a iadului de sub tartar.Pentru care cu o istorie ce am citit
intr-un pateric imi incredintez cuvantul meu.Intr-un oras oarecare se aflau doi
barbati straluciti si de bun neam in mare prietesug,care ducandu-se odata la
biserica ca sa asculte Sfanta Liturghie,s-au intamplat si un sfintit propovaduitor
al Evangheliei pe amvon de povestea si arata prea infricosatele si nesuferitele ale
iadului,in care se muncesc de trei ori ticalosii pacatosi.Insa cu atata si acest
fel de iscusinta si putere de o frumoasa graire si de o frumoasa talcuire
vorbea,incat si pe insasi pietrele mai le-au pornit spre frica impreuna si spre
spaima.Deschidea ascultatorilor lui pe prea adancatul si nescapatul adanc al
muncilor,intru care pacatosii si defaimatorii Dumnezeiestii mariri a lui
Dumnezeu,cu nestiinta si vesnica osanda si pedeapsa cu totul se vor ineca.Punea
inainte chipurile cele de multe deosebiri si de multe feluri ale muncilor cu care
se muncesc ticalosii intr-acea prapastie prea intunecoasa a otravitorului iad.Arata
cum ca locul acela este o teminta plina de toata usturimea,un iazar prea puturos
plin de pacura,de smoala si de picioasa,un cuptor fumegator prea imputit,un gunoi
al tuturor celor de acolo si in scurt o prapastie prea adanca,plina de tina si de
noroi si de imputiciuni si de gunoiul a toata lumea.Aceasta si alte multe asemenea
acestora ce au multa putere sa bage in mare frica pe ascultatori,invata dascalul
acela.Dar ce au urmat dintru acestea.Unul dintre acei doi prieteni socotind
cuvintele acelea ale dascalului cum ca se vorbesc cu covarsire si cum ca mai cu
prisos s-au mestesugit de dansul,pentru ca sa-si arate puterea mestesugului
sau,celui ritoricesc si al frumoasei grairi,decat a spune adevarul,isi batea joc de
cuvintele acelea ale dascalului si isi radea de insusi singur el.Iara
celalalt,dimpotriva,cu multa umilinta a inimii lui au primit invatatura aceea si ca
cum ar fi fost hotarate si oranduite pentru dansul acele munci infricosate ale
iadului,de nu se va pocai cu totul inspaimantandu-se si infricosandu-se,indata dupa
savarsirea cuvantului aceluia,lepadand toata odihna si desfatarea vietii
acesteia,au intrat intr-o manastire,supunandu-se intru toate celui mai mare.Ci
vedeti ce s-au intamplat intre acesti doi prieteni ce nu avea viata deopotriva.Cela
ce au defaimat invatatura,aceia Dumnezeiasca,bolnavindu-se cu rau au murit,de care
instiintandu-se prietenul sau,au rugat cu fierbinteala pe Dumnezeu sa-i arate in ce
fel de stare se afla sufletul lui.Deci intr-una din noptile acelea,s-au rugat cel
mort calugarului prietenului sau,cu ticalos si infricosat chip si intrebandu-se de
la acela sa-i spuna cum se afla si acela i-au raspuns cum ca se munceste rau in
vesnica munca.Catre care iarasi au zis calugarul,cum ti s-au purtat muncile
iadului,sunt oare intocmai dupa cuvintele care le invata dascalul acela,sau vorbea
din amvon cu prisos,raspuns-a lui cel osandit,ah,frate,nu pot nici toate limbile
oamenilor sa spuna si sa innumere multimea deosebitelor acelora si a prea amarelor
munci ale iadului si sa arate usturimea si durerea cea mare a lor.Intrebat-au
iarasi calugarul:oare nu este cu putinta a ma face prin cercare sa pricep putin
oarece din muncile acelea.Raspuns-au lui acela:asa se poate,insa spune-mi cum
voiesti sa le cerci,vazand,pipaind si prinzandu-le cu mana,sau gustandu-le pe
dansele.Raspuns-a lui calugarul:nu voiesc sa le vad,ca sunt fireste fricos cu inima
si vazandu-le poate ca de frica voi muri,ci nici voiesc sa le pipai si sa le prind
cu mana,ca sunt foarte subtire si gingas la pipairea cea trupeasca,nici sa le gust
nu voiesc,ca sunt foarte slab cu stomacul si neputincios,dar fa chip,ca cu
mirosirea mea numai sa le inteleg putin.Atunci acela care se muncea in� muncile
iadului,deschizand putin haina ce o avea asupra lui,au aratat indata venele sale
cele imputite si cu totul putrezite si indata au iesit dintr-insele o putoare
nesuferita si o intinaciune atat de netalcuita,o scarba atat mancata de viermi,o
rea putoare atata de purtatoare de moarte incat toti oamenii manastirii au ametit
si desteptandu-se alerga incoace si incolo ca niste iesiti din minte si nebuni
strigand cu glasuri fara randuiala grozave,atata incat au fost siliti asi lasa
manastirea lor si sa-si zideasca departe intr-alt loc,locasul,pentru ca socotea cum
ca nu se vor departa,vor fi in primejdie de moarte.Deci daca numai un trup imputit
al unuia singur ce se munceste au izvorat atata imputiciune si rea putoare,cata
putoare oare vor da afara dintru dansele acele trupuri mai nenumarate ale celor ce
se muncesc in iad.Ce vei face tu acolo o pacatosule si tu gingasule si
dezmierdatule si desfatatorule.Unde vor fi atunci moscurile si miresmele tale cele
de mult pret,unde sunt florile si garoafele cele bine mirositoare,unde sunt
tamaierile aromate si balsamurile Indiei cele de multe feluri,care cu acestea cu
totul iti desfatai si indulceai mirosirea ta si a celorlalti,ci raspunza-ti la
acestea proorocul Isaia:�si va fi in locul mirosului celui frumos,praf.�Ce vei face
o ticaloase pacatosule,daca ti se va intampla sa te arunce in acel cuptor ce cu
totul se arde cu foc neincetat,intru acel prea infricosat si intru acel prea
groaznic pentru multul si covarsire intuneric care este intru dansul ,pentru fumul
cel cu covarsire,pentru covarsirea smoalei,a pacurii,a pucioasei,a putorii si a
relei imputiciuni.Deci pentru ca sa nu cazi intr-acea nesuferita si noroioasa si
neincetata rea putoare ce este sub tartar,sileste-te dar intr-aceasta viata de
acum,vremelnica si de putina vreme sa te faci cum zice Apostolul:�buna mireasma a
lui Hristos.�
PLANGERE
�Vai voua care radeti acuma ca veti plage si veti tangui.�Asa ne infricoseaza
dreptul Judecator intru Dumnezeiasca Sa Evanghelie cea de la Luca,zic oarecare cum
ca plagerea acelora ce se muncesc,va sa fie atat de multa incat daca s-ar aduna
intr-un loc,s-ar strange lacrimile tuturor pacatosilor celor osanditi si s-ar pazi
cu adevarat,s-ar face o alta mare mai larga si mai adanca decat oceanul,dar insa
nici acestia nu au putut sa arate adevarata lor masura si multime,insa tu adauga la
aceasta mare si altele atatea picaturi de ape care se varsa in mari,nu numai Nilul
si Dunarea ci si toate apele si raurile lumii care se pogoara si se desarta intr-
insa si acestea nu numai intr-o zi sau intr-un an ci de la inceputul lumii pana in
ziua de astazi care s-au desertat in noian.Inca pe langa acestea si cate picaturi
s-au pogorat din cer de la Adam pana acum si cate au sa se pogoare pana la
sfrasitul lumii.Inca si cata apa se afla in nemasurata acea adancime la inceputul
zidirii lumii mai inainte de a desparti Dumnezeu apele.Toate apele acestea zic,de
le vei aduna si intr-un loc le vei strange cu cuvantul,nu numai ca nu vei putea cu
adevarat indestulare sa arati masura si multimea lacrimilor celor ce sunt in muca
care se varsa de la pacatosi,dar nici macar a unuia singur ce se munceste,pentru ca
toate acestea alaturandu-se cu plansul cel nemangaiat al acelora si cu prea
nenumaratele lor lacrimi,nu numai ca nu este cea mai putina si prea mica parte,dar
nici mai nimica nu este,fiindca si toate acelea sunt marginite care va sa zica mai
aratat au sfarsit iar tanguirea si plangerea a celor ce muncesc nu are sfarsit este
fara de sfarsit,totdeauna neincetata si vesnica.Sfantul Macarie zicea cum ca
lacrimile celor ce se muncesc in iad vor sa fie de foc care cu totul sa arda
trupurile acelea peste care vor pica.Deosebit de acestea vor striga afara de vaite
si plangeri,suspinuri,strigari si racnete fara de oranduiala,care vor rasuna ca
niste tunete infricosate intru acea prapastie prea intunecata si cu adevarat atunci
se va auzi cuvantul acela al inteleptului Solomon;�ratacit-am dar din calea
adevarului si lumina dreptatii nu ne-au rasarit noua.�Ascultati inca pe langa
acestea si jalnicele cuvinte ale acelora care se muncasc pe care le-au insemnat in
cuvintele sale si Sfantul Efrem Sirul zicand:�atunci cu amar plangand,lacrimi
varsand si vaitandu-se,vor zice,o cum am trecut vremea noastra cu lenea si cu
trandavia,o cum ne-am inselat,o cum auzind Dumnezeiestile Scripturi si razand de
noi insine,vai,ne-am ras si ne-am batut joc.�Acolo atunci vorbea cu noi Dumnezeu
prin Scripturi si nu luam aminte,acum noi aici strigam catre Dansul si cu dreptul
El isi intoarce fata de la noi.Ce ne-au folosit dulceturile veselitoare ale
lumii,desfatarile,unde este acum tatal care ne-a nascut,unde este maica care ne-a
purtat in pantece si cu dureri si chinuri ne-au crescut,unde sunt fii nostri cei
prea iubiti,unde prietenii,unde bogatia,unde mosiile,averile si agoniselile,unde
adunarea si tovarasia si oaspetele,unde calatoriile cele de multe feluri si
desarte,unde imparatii si puternice.O cum acum niciunul dintre aceia nu se afla si
nici nu poate sa ne izbaveasca sau macar sa ne ajute,ci cu totul desavarsit de
catre Dumnezeu si de catre ne-am parasit.Acestea vor fi cuvintele care cu jalnice
cuvinte se vor tangui si se vor plage rau norocitii pacatosi care se muncesc.Deci
de cata necunostiinta suntem cuprinsi.De nu apucam mai inainte sa plangem pacatele
noastre cu o plangere de putina vreme ca sa scapam de plangerile cele vesnice,ci
aflandu-ne in valea lacrimilor orice fel este acest loc,noi radem fara de
rusine,fara de infranare si nebuneste si mai vartos ca pentru pacatele noastre am
pierdut Dumnezeiescul Dar.Si de nu ne vom pocai,ne vom lipsi si de cereasca
slava.Zicea si un cuvios:ma mir,fratilor,cum unul ce se cunoaste pe sine supus la
vreun pacat de moarte,indrazneste vreodata a fi vesel si cu bucurie,fiindca
cunoaste bine cum ca este vinovat de atatea tanguiri si plageri si amare
lacrimi.Dar acum,mai mult decat acel cuvios barbat se cuvine sa se minuneze fiecare
om cinstitor de Dumnezeu,vazand aratat cum ca atata de multi crestini isi petrec
viata lor ca cum ar fi incredintati cum ca muncile iadului ar fi basme si visuri si
de obste istorie cu care Dumnezeiestile Scripturi ne infricoseaza si doresc ca sa
vie cineva din iad sa-i incredinteze pe dansii cu adevarat.Dar si aceasta au
slobozit Dumnezeu sa se faca cu iconomie pentru mantuirea noastra.De unde si era om
cu viata necuvioasa si la cugete foarte razvratit pe care foarte mult il indemna
muierea sa,sa se departeze de la acest fel de viata ca sa scape de focul cel
nestins al muncii,dar acela nu numai ca nu o asculta la aceasta ci si nebuna o
numea,zicand cum ca cate invata dascalii din anvon,acestia de la sine le izvorasc
si gramadesc multe munci in iad ca sa infricoseze pe oamenii cei prosti si fara de
minte ca si tine.Domnul stie de este iad sau nu.Acestea zicand,o minune,au cazut cu
fata la pamant indata mort si au inceput a iesi afara dinntr-insul fum negru cu
totul imputit ca de pucioasa si de pacura si sarind muierea lui din asternut,au
adus lumanarea si vede pe barbatul ei o vedere jalnica ca un lemn uscat si parlit
sau ca un taciune inegrit,tinand in mainile lui o hartie scrisa cu carbunii muncii
iadului,zicand unele ca acestea:acum m-am incredintat cu lucrul,cum ca este iad si
munca.Atata incat aceia care nu cred sa se invete macar cu aceasta pilda a mea,cand
adica se va pogora foc din Cer intru dansii.Dupa cum zice Proorocul Ieremia:�din
inaltimea Sa au trimis foc si l-au pogorat pe dansul in oasele mele.�Nu este alt
dascal mai iscusit,care sa ne deprinda si sa ne invete pe noi frica de Dumnezeu,mai
cu lesnire decat aceasta,a pune adeseori inaintea ochilor mintii noastre focul
gheenii.Aceasta este cea mai de pe urma vindecare pe care Cerescul acela Doctor,ne-
o aduce asupra-ne pentru ca sa pazim Darul cel Dumnezeiesc cand il avem cu noi.Si
iarasi de a doua oara sa il luam cand ne-am lipsit de el prin pacate.Nu ma indoiesc
cum ca de multe ori vedeti pe doctorii cei iscusiti cu lucrul care cand vreo rana
pe care nu o folosesc unsorile cele dulci si domoale,temandu-se nu cumva sa se
obrinteasca si sa se intoarca in cangrena nevindecata si sa manance tot trupul,ard
partea aceia a trupului cea putrezita cu fier infocat si ars.Asa face si prea bunul
si iubitorul de oameni Dumnezeu,dupa ce ar vedea si ar socoti cum ca cuvintele
milostivirii lui,ale dragostei si ale indelungii rabdarii lui,care ni se zic noua
prin Dumnezeiestile lui Scripturi,asemenea si preacuratele lui Taine,nu sunt in
destul spre a ne folosi pe noi pentru multa si nemarginita rautate la care am
ajuns,porunceste dar atunci ca sa lucreze intru noi focul si fierul.Care lucru
pentru ca sa nu ni se intample noua in viata aceasta de acum,ia sa deschidem in
viata ochii credintei pe care pana acum pacatul ni-i are inchisi si sa privim cu
luare aminte acele vesnice munci cu care dreptul Judecator ne infricoseaza si dupa
urmare sa ne sarguim a scapa de ele si ca nu cumva sa deschidem atunci in iad ochii
nostri si sa plangem cu lacrimi nefolositoare.Pe langa aceasta se poate inca sa ne
pedepseasca din parte si intru aceasta viata,Domnul,vazand nepocainta sufletului
nostru ca pe pacatosul acela pentru care am povestit mai sus.
FOAMETE
Scrie fericirul Prooroc David in psalmii sai:�si vor flamanzi ca un caine.�Dupa cum
cainele,pentru marea si nesuferita lui foame inconjoara pe la gunoiuri si pe la
imputiciuni si scarbele macelarilor si pe la� starvuri si pe la cele putrezite si
puturoase,care pentru netrebuinta se leapada afara din oras si din cetate,intr-
acest chip si pacatosii atunci ca niste caini lesinati de foame,fara de omenie si
fara de milostivire se vor musca si se vor manca unul pe altul.Dupa cum si
Proorocul au insemnat-o aceasta zicand:�si va fi norodul ca cela ce este cu totul
ars de foc si omul de fratele sau nu-i va fi mila si nu se va satura omul mancand
carnurile bratului sau.�Cine nu stie cum ca oamenii silindu-se de multa si cu
covarsire foame,mananca si cele mai necurate lucruri,mate,soareci si viermi
putreziti si ce sa zic si pe insusi singure madularele lor si pe insusi fii lor
dupa cum se povesteste la robia Ierusalimului.Nu vor lipsi in tott veacul de la
pacatosii cei lesinati de foame,bucatele cele puturoase,cele amare si
necurate.Fiindca limba celor ce se muncasc si toate cele dimprejurul gatlejului,vor
fi cu totul adancate inlauntru intru adanc si cu totul cuprinse si stapanite de
oarecare zeama,atata de amara incat sa covarseasca funinginea,fierea si insusi
pelinul si nici va fi cu adevarat alta foamete si sete mai cumplita,decat aceia pe
care fiecare pacatos ce se munceste cu nespusa ardere si invapaierea inimii
sale,doreste sa dobandeasca,adica pe Dumnezeu si cereasca lui masa.Deci si fiind ca
acel dor arzator al sufletului,niciodata nu se satura pentru aceasta,nu se poate
talcui altfel,fara decat cu pornirea unui caine care sa aiba foame peste masura,da
sa fie strans legat,care cand se impunfe de covarsitoarea si cumplita aceia foame
si-i va mirosi aburul si mirosul bucatelor,sau daca va si vedea in preajma lui
unele ca acestea,atunci vei vedea pe acel dobitoc necuvantator cu toate ca este
legat,cum se repede cu salbaticie si iarasi se intoarce inapoi,musca lantul,alerga
intr-o parte si intr-alta,sapa pamantul cu labele lui,latra cu mari si infricosate
glasuri si ca cum ar fi dezlegat,alearga catre miros si sate cu iuti sarituri fara
a se putea tine,atunci nici glasul stapanului sau,nici infricosarile,nici toiagul
nu poate sa-l opreasca de la acea pornire a poftei neoprita si neinfranata,atata
incat de multe ori din multa si covarsitoarea pornire,rupe si zdrobeste insusi
lantul.Iti aduci aminte de acel,de trei ori ticalos,care nu avea imbracaminte de
nunta,pentru care povesteste Sfanta Evanghelie,cum s-au scos si s-au gonit afara
din casa cea de nunta a Dumnezeiescului aceluia ospat si s-au aruncat,vai,intru
intunericul cel mai din afara,legat de maini si de picioare.Socoteste dar acum
dintru aceasta,o suflete al fiecaruia crestin.Care este cainele acel legat cu
lant,nu este altul cu adevarat fara decat acela care mai inainte de a se
pocai,ajunge la moarte si legat se va arunca intru prea intunecatul lac al
iadului.In care stare daca se va intampla sa ajungi si tu ai fi mirosit in curtea
aceia Dumnezeiasca a ospatului celui fara de sfarsit acea mireasma cu prea bun
miros a acei nemuritoare mese,daca ai fi vazut pe cei ce sed acolo la masa
adapandu-se din izvorul desfatarii si daca ai fi privit pe Dumnezeu cel prea
inalt,incingandu-se singur ca sa slujeasca,ce ai face atunci,cu ce fel de pornire
ai fi alergat atunci catre desfatarea si impartasirea aceia,cu cata pofta a inimii
ai fi dorit sa vezi impreuna la acea masa,aratat este ca cu nemarginita si
nesuferita si in scurt sa zic,cu neinfranata si neobosita pornire.Dar,stai,in zadar
te pornesti fara de folos te ostenesti.Nu vei vedea pe Dumnezeu in pamantul celor
vii,ci vei zice si cine este acela care ma tine aici legat,iti raspunzi cum ca
pacatul.Cine n-au osandit asa dreptul Judecator,Dumnezeu.Si dar nu este el care m-
au zidit,asa cu adevarat el este.Pentru ce dar,atata de amar munceste zidirea Sa.Si
cum mai mult nu vrea a ma cunoaste si amagi pe Dumnezeu,pe mine,nici se grijeste
mai mult pentru mine,nici catusi decat.Asa dar si la mirosul acei Ceresti mese ai
dreptilor,acei osanditi,pangariti sunt navalitori si poftitori ca niste caini
legati strans,vazandu-se pe sine cum ca fara de voie se opresc si se tin de la
acest fel de pornire si pofta a lor,vor latra cu salbaticita manie si cu foame
turbata si cu totul netinuta vor grai hule ca niste nebuni impotriva lui Dumnezeu
spre mai mult rau si spre vesnica osanda a capului lor.Pentru aceasta,ia aminte
bine si tu,o,cititorule pentru ca multi in ceasul care este paharul in mainile
lor,vinul in buze si mancarea in gatlejul lor,cand inca nemistuita ,varsa
betia,indata de naprazna li se opreste suflarea si se ineaca si mor.Si acolo unde
sunt satui bine si tare invatati,se afla pe sine intru amaraciunea iadului,acolo
unde vor flamanzi ca niste caini.Dar poate ca ar intreba cineva pentru ce cu
dreptate se cuvine sa se munceasca unii ca acestia cu acest fel de nesuferita
pedeapsa si munca a foamei si a setei caruia ii raspund cum ca cu lesnire va putea
sa o priceapa si sa o inteleaga aceasta daca va asemana si viata cea curveasca a
celor pacatosi,desfranate si desfatari mai mult cu viata dobitoacelor celor
necuvantatoare si neintelegatoare,decat cu petrecerea oamenilor.Ne arata acest fel
de viata ca intr-o icoana zugravita.Ioan cel cu limba de aur,care vopsele atata de
curate ne-au istorisit pe acei lacomi,mult mancatori si pe cei insetati,mult
bautori,incat nu este cu putinta nici a mai adauga langa acestea ceva,cineva,nici a
mai imputina dintru dansele pentru ca sa-i arate mai adevarat si mai
aratat.Caruia,zice Sfantul,nu este suparator omul acela care isi ingroasa trupul
sau,tarandu-se ca o hiara de mare,nu vorbesc pentru aceia care din fire sunt acest
fel,ci pentru aceia care cu acest chip si-au ingrasat trupurile lor cu multa
mancare si cu imbuibarea pantecelui.Rasare soarele si pretutindenea isi varsa
stralucitele sale raze,desteapta si-l ridica pe fiecare la lucrarea sa.Lucratorul
de pamant,apuca sapa lui si alearga,faurul isi ia ciocanul lui si fiecare
mester,aceia care ii este potrivita lucrarii si mestesugului sau,muierea isi ia
fusul sau panza sa si altul,alta oarecare unealta trebuincioasa.Iara desfranatul
acela,ca un porc,indata din ceasul dintai iese pentru asi umple pantecele lui si se
sarguieste cum sa-si gateasca masa de mult pret si stralucita.Cu toate ca aceasta
este numai a insusi a dobitoacelor celor necuvantatoare,sa manance adica de
dimineata,fiindca si nu sunt pentru alta treaba acelora care le au,fara decat
pentru junghiere,iara dobitoacele acelea care primesc sa poarte povara si sa ridice
sarcini si sunt indemnatice la slujba ca niste muncitoare� ies la lucrare de cu
noapte inca mai inainte de a rasari soarele.Dar insa patimasul si desfatatul acesta
se scoala din patul si asternutul sau,cand soarele mai umple cu a sa lumina tot
targul si cand toti oamenii sunt satui de ostenelile slujbei lor.Si de scoala
zic,intinzandu-se mai intai pe sine ca un porc ce se hraneste spre
junghiere,cheltuind cea mai buna parte din zi intru intunericul dormirii.Apoi,pe
urma,sade mai mult de un ceas deasupra asternutului,cascand si intinzandu-se si
neputand de betia zilei trecute macar de a se imbraca cu hainele sale.Pentru care
si pierde mult ceas la aceasta.Pe urma de toate,se piaptana si se impodobeste si
iese afara in acest fel incat se ingretoseaza cine il va privi,fiindca nici un semn
de om nu are asupre,ci toate semnele cate sunt ale fiarei,ochii lui unduiosi,gura
lui imputita de betie,iara ticalosul sau suflet,fiindca au si turnat intr-insul
fara de masura multe feluri de mancaruri,zace intr-insul acela ca intr-un pat si
misca si impreuna se misca ca un alt elefant,impovarat cu carnuri
nefolositoate.Iara mai pe urma de toate iesind din casa sade prin feluri de
locuri,unele ca acestea zicand si facand cum ca ar fi fost mai bine lui sa mai
doarma inca decat sa umble destept.Daca ii povesteste cineva lui povestiri
mahnicioase se face mai fricos decat fiecare pruncusoara.Daca sunt de veselie,se
stapaneste de bucurie mai mult decat copilul cel mai fraged.Numai cu aceea se aduna
si petrec impreuna cu cati il indeamna a trai o viata razvratita.Vreunul ca acesta
cum sa nu-l osandeasca si casnicii si prietenii si rudele,cine nu va sa zica cu
dreptul pentru aceasta cum ca este aceasta o greutate zadarnica a pamantului si cum
ca in zadar s-au aratat in lume acest fel fiind,iar mai ales numai in zadar ci si
spre raul capului sau,spre prabusirea sa,spre vatamarea a multora altora.Judecati
rogu-va,o crestini cu judecata voastra o pricina ca aceasta.Dumnezeiescul Ioan Gura
de Aur cu cuviinta asemaneaza,cu porcul pe acest om,cu fiara de mare,cu
elefantul,cu fiecare alt dobitoc necuvantator si fara de
intelegere.Deci,invrednicise-va unul ca acesta a intra la Dumnezeisca nunta a
Cerescului Miel la cea mare si tainica cina si mai pe urma de toate in palatal
acelui Dumnezeiesc ospat si a desfatarii aceia.Tot Dumnezeiescul acesta Ioan Gura
de Aur ocaraste si infrunteza si defaima minunat pe acesti bucalati si grasi pe
lingatorii de talgere si de strachini,pe lingusitorii ciocoi si pe iubitorii de
mancare la ospete zicandu-le acestea,o desfatatorule om,acum este vremea razboiului
si� a nevointei si a luptei si tu iti petreci vremea in noapte si in multe mancari
si in desfatari si cu cuviinta fiind sa te nevoiesti,tu te ingrasi pe sine,sta
vrajmasul cel potrivnic� asupra ta si scrasneste cu dintii sai asupra ta si tu te
placi si te lipesti deasupra meselor si cu totul te ineci cu bucatele cele dintru
acestea.Hristos se usuca cu totul de foame si tu crapi de multa mancare,au doara se
junghie pentru jertfa si pentru aceasta asa ne ingrasam trupurile nostre.De ce
gatesti viermilor masa cu atata stralucire si grasime pentru ca mai mult iti aduci
tie fara decat putrejune si puroi.De ce te insarcinezi pe sine cu rauri de sudori
si cu gunoiul
necuratiei,de ce te silesti sa-l faci mai gras pe peretele cel gras al trupului
tau pentru ca fumul cel mare al aburilor care ies din tine te sarguiesti sa-l faci
nori.Deci i-a sa nadajduiasca cineva ca cu astfel de viata patimasa,ospatatoare si
desfatatoare se va invrednici sa castige masa cea cereasca si desfatatoarea si
ospatarea dreptilor,ci mai vartos sa se cutremure pentru nesfarsita si vesnica
postire si foamea acelora ce se muncesc.
VIERMELE STIINTEI
�
Rasplatirea celui necredincios,zice Solomon este foc si viermele?Toti Parintii cu
un glas si Cuvantatotii de Dumnezeu ai Sfintei noastre biserici ai rasaritului
zic,cum ca cei osanditi in iad se muncesc de adevaratii viermi si fara milostivire
cu totul se mananca de ei si se afla acolo mai nenumarata multime de acesti viermi
care sunt infricosati la chip,urati si pangariti,nestricaciosi,nesaturaciosi,care
cu deosebita munca pe langa foc vor munci trupurile ticalosilor pacatosi care se
muncesc si le pricinuiesc prea iuti si usturatoare dureri si munci.Pentru acest fel
de viermi,scrie si marele Vasile,cum va sa fie in iad,un fel de viermi otravitori
si mancatori de trupuri care fara saturare mananca si niciodata nu-si umple
pantecele lor si mai ales cand mananca pricinuiesc omului dureri nesuferite.Si alt
dascal iarasi au zis cum ca a treia munca a iadului sunt viermii cei nestricaciosi
si la privire si la suieratul lor care traiesc in vapaile iadului dupa cum si
pestii in ape.Si pentru aceasta dar,vor izvora din nas,din urechi si din ochi,din
gura,din maruntaie si de obste din toate partile ale acelor ticalosi,va iesi
multime nenumarata de viermi care neincetat si prea cu usturime vor musca trupurile
si toate maruntaiele ticalosilor pacatosi.Si munca aceasta a viermilor celor
neadormiti,fiindca de o parte este purtatoare de moarte si de alta neridicatoare de
viata,acelora ce se muncesc cu toate ca de o si poftesc aceia in tot minutul pe
dansa.Pentru aceasta va sa fie cea mai mare si mai usturatoare munca decat toate
muncile celelalte.Deosebit de acesti simtatori viermi va fi si alt vierme care nu
roade trupurile ci pe insusi sufletul acesta cu totul il roade si il munceste si il
cheltuieste,adica acel al stiintei de catre care se vor porni cei ce se muncesc sa
se vaite si sa se ticaloseasca pe sine pentru ca cand traia au lepadat vremea cea
indemanatica a mantuirii lor si au trecut-o cu totul cu vederea cunoscand cu
adevarat ca nu mai le este mai mult cu putinta sa li se mai intoarca inapoi acea
vreme.Povesteste un cucernic oarecare barbat cum ca un calugar imbunatatit aflandu-
se intr-una din zile,intru umilinta cugeta,intru sine cu mintea,care oare munca va
fi mai amara celor ce se muncesc in iad si stand la rugaciune cu multa osardie si
evlavie avand si acest cuget,vede de departe o umbra de la care iesea si un glas de
plangere,de jale si de intristare cu mari suspinuri si tanguiri si plangeri si
zicea,eu sunt unul dintre aceia care cu dreptate se muncesc in iad,gheena,ii
raspundea lui cuviosul si pentru ca plangi asa cu amar si suspin cu atata
mahniciune si intristare au raspuns acela,plang si suspin preacuvioase parinte
pentru ca am piedut vremea mea in zadar dar nu numai eu ci inca si toti cei ce se
muncesc,nu plangem pentru altceva.Atata de cu amar decat caci am pierdut vremea cea
trebuincioasa a mantuirii noastre la desertaciunile acestei amagitoare si
vremelnice lumi si la desfatarile ei cele pierzatoare de suflet si acum de ani se
mai da acest fel de vreme,nu este cu putinta si dupa acestea s-au facut nevazuta
umbra aceia lasand pe prea cuviosul cu totul ingrozit si inspaimantat.Deci cand
socotesc ticalosii aceia cum ca le-au trecut zilele mantuiri lor in zadar si fara
de folos si cum au fugit de la dansii vremea cea cu bun prilej si buna indemanare
intru care putea sa semene ca sa secere mai apoi,sa cheltuiasca pentru ca sa
dobandeasca mai pe urma si de obste sa zic sa negutatoreasca mantuirea lor ca sa
imblanzesca pe Dumnezeu si sa castige cele ceresti.Cand adica socotesc acestea cu
dreptul se desfac si se risipesc cu totul lacrimi,plang si se tanguiesc nemangaiat
isi bat pieptul,isi zgarie fata,isi lovesc genunchii,suspend,vaitand si cu jale
odihnindu-se si tanguindu-se.Ajunge dar o,oameni,stricacioasi si deserti,ajunge
vremea care pana acum ati pierdut.Ajunge cat ati cheltuit la desertaciunile
lumii,ajunge vremea care pana acum ati daruit-o pacatului.Macar cealalta vreme a
vietii care va ramas cu toate ca este foarte putina,sarguiti-va la fapta buna si
pentru Dumnezeu,ca veti auzi in scurt din Dumnezeiasca descoperire a lui Ioan
cuvantatorul de Dumnezeu ca vremea nu va mai fi mai mult.Nu va mai fi vreme mai
mult sa semeni pentru ca sa seceri.Nu va mai fi vreme ca sa cheltuiesti bani pentru
ca sa cumperi undelemn in vase si de obste sa zic,nu va mai fi vreme de mult sa te
pocaiesti,sa negutatoresti mantuirea ta,sa castigi Dumnezeiescul dar,sa aduni
comoara cereasca,slava si sa imblanzesti Dumnezeiasca dreptate a dreptului
Judecator.Deci,dar pentru ca sa zic si dupa cum zice Dumnezeiescul Pavel,pana cand
avem vreme sa lucram lucrul cel bun ca sa nu lasam� mai sa zboare din mainile
noastre vremea aceasta care acum este lesne de prins ca pe urma nu se va mai
intoarce ca sa lucram fapta cea buna intr-insa si apoi paguba ei va fi fara de
indreptare vremea acestora este mai scumpa si mai de mult pret decat tot lucrul de
cinste si scump,dar insa noi o socotim foarte lepadata si lesne defaimata.Si
asculta pe Sfantul Inochentie cum scrie pentru negrija si lenevirea care o aratam
si avem pentru vremea aceasta vrednica de mantuirea noastra,trec si alearga in sus
si in jos stricaciosi si deserti,oameni prin orase si prin ulite si prin stramtori
si prin drumuri.Se suie sus pe munti,sar peste stanci,trec peste prapastii,suie
dealurile,trec peste santuri,intra prin stramtori,sar peste ingradituri,cearca
maruntisurile pamantului,adancimile marii,locurile cele nearatate de raurile si
cele acoperite si umbrite ale vailor si ale padurilor,se duc in pustietati,bat
razboi cu vanturile,defaima prapasiile si surpaturile,nu baga in seama
florile,fulgerile,tunetele si trasnetele nu le socotesc intru nimica.Iar valurile
si vartejurile vanturilor le socotesc de batjocura ,taie muntii si sapa madeimurile
si le topesc pe dansele si le tiparesc, scobesc netezesc si luciaza pietre,despica
si subtiaza lemne tes paze croiesc si cos haine ridica case zisesc palaturi fac
gradini ara tarine sapa vii aprind cuptoare fac mori prind peste ies la vanatoare
se indeletnicesc se ingrijesc se sfatuiesc oranduiesc se parasc se prihanesc se
cearta inseala si amagesc rapesc fura se lupta negutatoresc talharesc si alte
nenumarate se sarguiesc si lucreaza nenumarate numai ca sa-si adune bani sa
inmulteasca averile lor sa afle castiguri �sa dobandeasca slava sa suie la
vrednicii si sa faca rasplatiri .Si aceasta este osteneala cea din toate zilele a
trupului lor indeletnicirea cea deasa si cea cu multa osteneala ale sufletului
lor.Asa trec ticalosilor oameni zilele mantuirii lor pana cand ajung fara de veste
la ziua cea mai de pe urma a mortii si nu socotesc ticalosii cum ca pe cat trec
zilele fara de rod pe atata au sa se munceasca ei in iad fara sfarsit.
FOC
�
Focul acela atata vas a fie de prea cumplit si� de prea arzator incat toate
lacrimile oamenilor, toate raurile pamantului toate baltile si izvoarele toate
marile si insusi adancimea apelor de s-ar aduna intruna nu vor putea sa stinga nici
cea mai mica scanteie a focului aceluia vesnic.Iar de te si miri o,omule pentru ca
este atata de neostenita si nebiruita puterea celuia,vei inceta� de a te minuna
Daca� vei auzi pricina de la prorocul Isaia ,mania Domnului este ca o vale de
pucioasa ce se arde.Sau dupa cum alt talcuitor talcuieste un grai ca
acesta,suflarea Domnului o varsa pe dansa ca pe niste rauri de pucioasa.Ca cum ar
zice cum ca cu totul neostenita si� nebiruita suflare� a Dumnezeiestii manii va
varsa ca niste potopuri rauri de pucioasa si va face incat focul acela niciodata sa
nu se potoleasca sau macar catusi de cat sa slabeasca ci sa arda trupurile celor ce
se muncesc.
Insa sa nu le cheltuiasca cu totul nici sa nu le arda cu totul desavarsit si sa le
aduca la nefiinta ci mai vartos ca intru atatea mii de ani si intru tot veacul
acela nesfarsitul nu le va pierde nici macar un par intru acel foc . Focul acela va
sa fie o temnita pe care sa nu o poata cineva sa o rupa si sa scape de ea .Acolo
intru aceea infricosata gheena se vor framanta si se vor stramtora trupurile celor
ce se muncesc.Acolo mintea se va� sili sa cugete la iutimea si usturimea
muncilor.Acolo vointa se va sili sa doreasca� de acelea care niciodata nu vor putea
lua savarsire din care acestea se va naste mahniciune si scaraba purtatoare de
moarte racnete cu mari strigari neincetata plangere tanguire nemangaiata necurmate
vaiete lacrimi fierbinti si manie� nebuneasca.Si tu o, omule care daca ai fi primit
pe deasupra trupului tau intru minut devreme o mica oarecare scanteie de foc care
este o ardere de vapaie prea slaba si neputiincioasa ti se pare a fi o munca
nesuferita cum vei suferi sa zaci intins intro tigaie �ziua si noaptea si aruncat
intr-un cuptor ce se arde imprejur cu foc de-a pururea.Tu,iara zic,o omule care
daca cineva ar atinge si numai de un madular al trupului tau o bucata de fier
foarte infocata nu la mult ceas ci numai intr-un minut iti pierzi mintea ta si
tremuri cu totul de durerea cea prea usturatoare,cum vei suferi daca te vei arde in
vapaie necontenit intru nesfarsitii veci,in focul acela nestins al iadului si
aceasta nu numai la madular ci la toate partile si madularele trupului,zic,la tine
la incheieturi,la armuri,la maruntaie,la mate si la oase.Si cu un cuvant sa zic,sa
zaci intr-acel iezer al vapaii cei nestinse ca un burete in mijlocul noianului
oceanului.Deci pentru ce nu mirosi alta fara decat numai micsunele,moscuri,miresme
si mirosuri,trandafiri si balsamuri.De ce nu te sarguiesti la alta,adica la citirea
sfintelor carti si la fapte bune fara decat la desfatari si la mese.De ce nu-ti
petreci la alta viata ta fara decat zilele la odihna,iar noptile la desfatari si
curvii,o si voi mult desfatatoarelor muieri care va desfatati intru sulemeniri si
intru impodobiri pentru multa mandria voastra si pentru multa si neinfranata patima
a curviei pe care o hraniti in sufletele voastre facandu-va undita satanei spre
inselarea privitorilor,ia mai bine sa zic spre vesnica pierzare a sufletelor
voastre si apoi mandrindu-va ca ati fi frumoasa boliti si cu boala dracilor,de ce
nu va indeletniciti mai bine la rugaciune si la metanii si la alta fapta buna decat
la sulemeniri si la spoieli ale obrazului si la impodobiri.Orbirea voastra si mai
bine sa zic pierzarea voastra ca pentru ce alta va sulemeniti decat ca sa placeti
celor ce va vor vedea pe voi si placandu-le sa-i trageti pre patima curviei voastre
cei multe pe care o aveti intru voi de buna voia voastra va faceti unealta ale
satanei iar nu vase ale lui Dumnezeu inselate sunteti de satana si veti sa va
munciti dimpreuna cum dansul caruia i-ati ajutat spre inselarea privitorilor vostri
si a tinerilor.Vai voua ce orbire va cuprins inca socotiti inca cum ca n-ar fi a va
sulemeni si a va impodobi si marimea pacatului acestuia si Domnul nostru Iisus
Hristos o au aratat zicand,mai bine sa-si lege o piatra de moara de grumaz si se
arunca in mare decat sa dea sminteala altuia,dar voi pe cati smintiti cu
impodobirea si cu spoirea obrazului mii si sute oare,ce alta asteptati fara decat
vapaile iadului,sa va prajiti ziua si noaptea in focul gheenei.Parasiti-va si va
pocaiti prin marturisire de aceste mari pacate inseland si inselandu-va spre
vesnica voastra munca ca va veni vremea sa cautati vremea aceasta care o cheltuiti
la aceste urate fapte ca sa o cheltuiti la fapte bune si nu o veti gasi si va veti
cai cu amar pentru aceasta si cainta va fi fara de folos si veti fi aruncate in
vapaile iadului.Luati aminte rogu-va la cuvintele Sfantului Augustin si socotiti-le
bine,cati voiti sa scapati de vapaile focului aceluia nestins.Nu va fi zice focul
acela al muncii ca focul acesta cu care ne slujim,cu toate acestea daca te-ar sili
cineva zicand,marturiseste-te asupra capului tatalui tau,marturiseste-te asupra
vietii preiubitilor tai fii ca de nu vei face acestea voi baga mana ta in cuptorul
acela ce se arde de foc cu adevarat,ai fi facut cuvantul lui ca sa scapi sa nu-ti
arzi mana ta si apoi dar pentru ca te arati cu atata nesocoteala si pentru o munca
vremelnica si usoara cu care infricoseaza oamenii primesti sa faci raul si aici
unde te infricoseaza Dumnezeu cu o munca nesfarsita nu primesti sa faci binele.
�
�
DEZNADAJDUIREA
�
Sfanta Evanghlie vorbind pentru fecioarele cele nebune zice cum ca s-a inchis
usa.Imparatul Baltazar cand se afla la acea masa si ospat mare au vazut acele trei
cuvinte care s-au scris pe perete ca de o mana de om,Mani,Tekel,Fares,dupa cum zice
Dumnezeiasca Scriptura,fata imparatului s-au schimbat si cugetele lui impreuna il
tulbura pe dansul si legaturile impreuna ale soldurilor lui se dezlega si
genunchile lui impreuna se batea.Atata groaza si frica au luat imparatul dintru
acele trei cuvinte cu toate inca nu apucate Daniel sa le talcuiasca.Trei sunt
cuvintele care tulbula si mahnesc cu amar pe cei care se muncesc in iad,s-a inchis
usa,indata ce sufletul cel rau norocit si ticalos al celui ce se munceste se va
inchide intru acea temnita de sub pamant in vasul al toate dureri si al chinuirii
ce-i rau norocite intr-un singur minut de ceas i se inchide si i se incuie si usa
nadejdii,a milostivirii,a odihnei,a veseliei,a darului,a miluirii si de obste sa
zic a tot binele.Toate usile mangaierii si ale rugaciunii se inchid cu chei si cu
lacat de diamante si cu zavoare de fier nerupte si se deschid toate portile
plangerii si tanguirii si ale intristarii.Pentru aceasta cei deznadajduiti
nemaiavand de aceea inainte nici o nadejde de nicaieri incep a varsa hule inpotriva
cerului,impotriva ingerilor si a sfintilor,a Nascatoarei de Dumnezeu si impotriva a
insusi dreptului Judecator si vin intr-o pofta acest fel de mare incat doresc ca
toti sa se munceasca impreuna cu dansii in gheena caci de vreme ce mintea celor ce
se muncesc nu poate sa priveasca pe Dumnezeu ci se afla in munci si intru
infricosate scarbe nici au nimica altor cu care sa-si mangaie voia lor se vor porni
asupra lui Dumnezeu cu o uraciune impotrivitoare lui,cu o urgie nestapanita si
netinuta,cu o manie nescrisa imprejur si cu turbata salbaticire si nebunie pentru
pedepsele si muncile pe care pe dreptate le patimesc,si cu urmare se va aprinde
intru dansii o fiebinteala nepovestita incat daca le-ar fi cu putinta lor sa faca
rasplatire lui Dumnezeu si sa treaca cu vederea marimea lor cu pierzare desavarsita
si cu dea pururea prapadenie,nu va privi dar atunci mintea nici un lucru care sa le
poata pricinui lor macar o mica mangaiere,care lucru se arata si din pilda unui
filozof pagan,pentru care scriu oarecare cum ca dupa moartea lui s-au aratat in
somn unui ucenic al lui si au zis,cum ca toate cate le-am invatat si le stiam le-am
uitat,iar atata numai mi-au ramas aici sa stiu cum ca m-am pierdut in veci.Deci
pentru ca sa nu cugeti si tu aceasta vesnic se cuvine sa socotesti acum bine ca sa
afli chipul si mestesugul numai ca sa nu te pierzi in veci.Pentru ca atunci vei
incerca cu multa si mare osardie si sarguinta acelea care aici era vrednice de mare
sarguinta si osardie si prea cu adevarat nu le vei afla,fiindca si dupa cum scrie
prea cu intelepciune preasfintilul Epifanie,dupa moartea omului camarile s-au
pecetluit,vremea s-a implinit,lupta s-a sfarsit,locul cel de lupta si de alergare
s-au facut desert,cununile s-au impartit,si cati s-au nevoit se odihnesc,iar cati
iarasi pentru lenevire nu s-au nevoit nu se vad nici de acum in mijloc si cati s-au
biruit in locul cel de lupta s-au izgonit afara din camara de nunta si toate cu
totul au luat savarsire.Aici o dara pacatosule mai inainte de ce te va ajunge
sfarsitul,pocaieste-te ca nu cumva pe urma ca un nebun sa auzi si tu graiul acelora
pe care l-au auzit fecioarele cele nebune,s-a inchis usa,care usa a toata
mangaierea.O tanguiri si plageri a tot dorul,o pagubire a toata rasplatirea,o prea
norocire a toata mila,o ticalosia a toata nadejdea.O,deznadajduire a tot
binele.O,rau!Socoteste-te tu singur pentru tine cum ca daca intru acel minut in
care se cuprinde si se inchid toate se va afla sufletul tau lipsit de Dumnezeiescul
dar negresit va auzi totdeauna acestea,s-a inchis usa!Povestesc oarecare pentru un
oarecare calugar cum ca biruindu-se de lenevirea lui cauta sa fuga si sa se
departeze de manastirea lui si fiindca au si hotarat aceasta in cugetul sau i s-a
aratat din Dumnezeiesca oranduiala maica sa in somn care cu putin mai inainte
murise.Care si cu toate il silise si cu multe cuvinte ca sa-l plece pe fiul ei sa
ramana in manastire pana la sfarsitul vietii lui dar n-au putut sa-l plece.Pentru
ca acelea ii punea inainte cum ca ostenelile si asprele petreceri ale manastirii
sunt nesuferite,atunci maica sa a zis catre dansul,daca ti-ar pune cineva inainte
fiul meu infricosatoarele munci ale iadului,adica vapaile cele ca raurile,relele
putori acele nesuferite,foamea si setea cea peste masura,ranile si bataile cele
prea iuti si prea usturatoare pe care le patimesc de trei ori acolo ticalosii
pacatosi care se muncesc in tot veacul,ce-ai face atunci.Pentru aceasta de-ti ca
placea,cearca acum o mai mica munca decat toate muncile acelea pentru ca sa te
incredintezi.Raspuns-a ei tanarul si este cu putinta sa se faca acestea,este,au
raspuns maica sa si ia aminte,atunci au auzit un glas si o strigare si o grohaitura
de porci atat de infricosata incat i se parea dupa cum spunea mai pe urma,cum ca s-
a desfacut tot cerul deasupra capului sau si s-au sfarmat in mici bucati de a carui
covarsire sunet o au ajuns la o atat temere si frica incat era sa primejduiasca de
moarte,de unde chemand pe maica sa au luat de la dansa mana de ajutor.Deci atat l-
au tulburat lovitura si bataia aceia si glasurile ca si cum ar fi fost porci si se
muncesc in iad,incat indata dupa aceasta s-au silit sa rabde pana in sfarsit cu
desavarsita si deplina rabdare in manastire si cu acest chip murind si-au data
sufletul in mainile lui Dumnezeu.
VESNICIA
�
Intre nenumaratele chipiri ale muncilor pe care au sa le patimeasca cu totul
ticalosii pacatosi una este cea mai amara decat toate si mai cumplit chinuitoare,pe
care proorocul Ieremia cu tanguire in putine cuvinte cu mare glas au strigat,intru
pierzare in veci veti fi zice Domnul.Mare si infricosata munca si pedeapsa le
pricinuieste lor adancul acela si prea infricosatul intuneric al muncii iadului
fiindca nu le lumineaza din nici o parte nici cea mai mica raza de lumina,mai mult
si mai mare munca le aduce asupra nesuferita putoare aceea si imputiciunea care
iese de acolo din mijloc ca un fum din pucioasa si pacura si din gunoiul celor de
desubt al tartarului.Nepovestita ticalosie si primejdie le pricinuieste plangerea
si tanguirea care ca un foc cu totul le arde trupurile lor.Neasemanata ticalosie le
face focul acela prea cumplitul si prea usturatorul al gheenei care cu cumplita
iutime in muncire,dar cu toate acestea nu patimesc mai grea alta munca si mai amara
si mai usturatoare si mai dureroasa pe cat patimesc din prea greaua sarcina si
povara vesniciei care covarseste pe toate celelalte munci cu nemarginita greutatea
ei.Aceasta nemarginita greutate cumpanindu-o bine cu mintea ca un tanar oarecare
desfranat si venindu-si la mare umilinta au inceput sa zica intru sine unele ca
acestea,cu neputinta este sa se afle in lumea aceasta vreun tanar si avand putina
minte sa primeasca cu acest fel de voire incat sa zaca desfatandu-se in curgere de
treizeci de ani sau de patruzeci pe un asternut prea moale si prea desfatat intins
si asternut cu crini si cu trandafiri fara a se scula de pe dansul vreodata si dupa
acesti ani sa primeasca stapanirea si imparatia a toata lumea ca lucru daca ar fi
asa cata doar nebunie si neinteleptie,ce fel de orbire si lipsire de minte este sa
voiasca cineva pentru un mic pacat si pentru o dulceata de o putina vreme sa aleaga
mai mult un asternut ce se arde in iad intru care sa se arda si sa se prajeasca
intru tot veacul decat vesnica odihna.Acest cuget atat de mult au ranit pe acel
tanar incat l-au facut sa zica cu frica si plangand cu mult ceas.O,vesnicie!
O,vesnicie!Si dupa putin impartind averile sale saracilor s-a dus si s-a facut
calugar intr-o manastire unde era viata de obste,unde bine si cu cuviosie petrecand
si cu un cuget ca acesta bun a mostenit bunatatile cele vesnice.Acum dar si eu zic
ca acelea,o vesnicie,o vesnicie,ai caruia undeletnicire si cugetare pe care nu-l va
putea sa-l destepte spre fapta buna unul ca acela cu adevarat nu are nici o
cunostinta nici credinta si daca nu are credinta apoi dar nu crede nici
evangheliilor,nici proorocilor,nici bisericii,nici insasi lui Dumnezeu,iar daca
iarasi nu are cunostinta este dar vrednic de rana si de batai sau in viata aceasta
de acum,sau in ceea ca sa vie.Deci ori asa ori aminterea vrednic este de munca,dar
o vai ticalosia aceasta a noastra si amara primejdie vreo norocire.In vremea cand o
primejdie atat de mare si infricosata sa se spanzure asupra cugetelor noastre si
noi sa dormim,sau putin lucru vi se pare voua a fi aceasta sa se afle cineva cu
totul afundat in iezerul acela de smoala,de pacura si de pucioasa ce fierbe si sa
se fiarba intr-insul neincetat ca o jertfa si ardere de tot si sa fie hotarat ca
sa-si rasplateasca muncile pacatelor sale in mijlocul acelui foc nestins al gheenei
care mai mult se aprinde si mai mult se invapaiaza din suflarea urgiei cei
Dumnezeiesti.Si in tot ceasul si minutul vremii sa socoteasca cum ca tot raul
acesta care il patimeste acum in munci am sa-l sufar muncindu-se neincetat in veci
fara de sfarsit fara de a vedea candva vreun sfarsit si acesta este vai,lucrul cel
mai cumplit si mai infricosat decat toate cele prea infricosate.Acestea cugetand un
oarecare barbat cinstitor de Dumnezeu zice,cum ca daca un om singur din toti
oamenii care au fost de la zidirea lumii are sa se munceasca si ceilalti toti sa se
mantuiasca,eu as fi pus toate puterile mele ca sa nu pacatuiesc niciodata temandu-
ma ca nu cumva sa fiu eu acela unul,dar ce inima se cuvine sa avem noi de trei ori
pacatosii la acestea ca sa alegem dintru acestea doua pe una,sau sa ne muncim
impreuna cu paganii si cu dracii sau sa ne veselim in veci cu sfintii si cu
ingerii,fiindca unul si raul,viata si moartea zace inaintea ochilor nostri ca sa
intindem mainile noastre la ceea care ne va placea.Prea multa si prea mare luare
aminte si socoteala sa faca si la amandoua crestinul fiindca si intru amandoua este
vesnicia.Ci o vesncie adica a cerului este fericirea,iara cealalta vesnicie a
iadului este de trei ori mai ticaloasa� fiindca este plina de chin si de durere si
la vointa omului sta pe care va vrea sa o aleaga si sa o imbratizeze ci care va voi
sa aleaga cu dreptate si cu buna socoteala trebuinta este sa urmeze pe proorocul
David care zice,gandit-am la zilele cele de demult si de anii cei vesnici mi-am
adus aminte si noaptea cu inima mea am cugetat.Minunata deprindere si iscusinta
este nu numai celor prosti si taranilor ci si insusi imparatior si inteleptilor,o
coasta sa se indeletniceasca cu gandul sau si sa cugete ziua si noaptea la vesnicia
ce va sa fie.Un pacatos nepocait si foarte desfranat si foarte curvar hranea in
casa lui un corb bland si intr-una din zilele acelea luandu-i seama l-au vazut pe
dansul ca cum ar fi fost foarte scarbit si ingrijorat si dupa ce l-au vazut indata
au si inceput asi scoate penele una cate una cu ciocul lui facandu-se ca cum ar fi
inmanat pe dansele.Apoi a inceput a se tavali preste ele.Atuncea au devenit in
mintea stapanului sau,din Dumnezeiasca purtare de grija ca sa-l intrebe pe cel corb
,pentru ce se afla asa de mahnit si foarte intristat si s-au smuls si insusi penele
lui,raspunzand corbul,O minune cu vorba omeneasca.Gandit-am la zilele cele de
demult,din inceput si de anii cei vesnici mi-am adus aminte si am cugetat cu inima
mea ,.Si acestea zicand ,indata s-au facut nevazut din ochii lui.Iar minunea
aceasta de mare, in mare pocainta sta zdrobire de inima , au pornit pe omul acela
fiinca ca si fara prelungire si intarziere de de vreme,au alergat la duhovnicul sau
si si-au marturisit pacatele sale cu mare umilinta,si si-au primit canonul cu mare
osardie a inimii ,fagaduindu-se sa petreaca de aici intru pocainta .Si asa
petrecand adeseori zicea cuvintele Corbului cu multe suspine ale inimii sale.De
unde si cu acest foc de buna asezare ,cugetand adica vremelnic cuvintele acelea ale
lui David ,au dobandit vesnica imparatie.Pre Corbul acesta mult la socotit o fi,
sau Duh sub chipul� Corbului ascuns, sau om adevarat intr-acest chip de fel.Insa eu
nu am socoteala ca sa cercetez lucrul si sa aflu cu incredintare ce oare au fost�
Corbul acela ,dar insa impreuna cu acel pacatos ce sa pocait doream ca si noi in
fiecaresti minut al vietii noastre sa zicem in sinele nostru cuvintele acelea ale
Corbului si dupa urmare sa cugetam pentru aniii veacului ce va sa vina care nu vor
lua niciodata sfarsit.Si acestea ne vor fi noua sau pentru acea nepovestita bucurie
ce este� in cer,sau pentru grelele de suferit pedepse si munci ce sunt in Iad.Mai
pe urma de toate cugeta o crestine in sufletul tau in fiecare zi a vietii tale
acestea pe care scriu aicea,cum ca adica dupa cea mai pe urma rasuflare va urma de
nevoie ca sa fii, cu adevarat sau de-a pururea in Rai sau totdeauna in munca ,care
lucru sa nu-l dea Dumnezeu .Deci de vei alege bine vei fi totdeauna in vesnicul
bine,iar de vei face alegerea rau ,vei intotdeauna in vesnicul rau,dar ca pentru ca
sa scapi de toate acelea cate pana aicea ai citit ,socoteste cu Dumnezeiasca
intelepciune aceste putine cuvinte.
PEDEAPSA
Ce alt lucru este mai greu fara de cat a voi cineva intotdeauna,aceia care
niciodata nu se poate a se face ,si a nu voii totdeauna ,aceia care intotdeauna de
buna voie se face.Pacatosul nu poate sa dobandeasca in veac lucrul acela care il
voieste nici sa scape de acela ,care nu-l voieste.Pentru aceasta si este� silit a
suferi si a patimi in veac prea cu usturime si cu neasemanata durere a inimii.
ALTA IARASI PEDEAPSA
Ce� alt� lucru este mai scarbicios� si mai amar ,fara de cat intru acelea , care tu
totdeauna cei de la cineva ,si acela sa-ti raspunda totdeauna aceasta� ,Nu .Si la
acelea pe care tu le urasti intotdeauna sa-ti zica totdeauna graiul acesta
,asa.Intru dreptate infricosatului si nemitarnicului judecator osebit este ,catusi
de cat ,intr-aceasta Viata Vremelnica de acum n-au incetat de a pacatui si iarasi
osebit este a lui Dumnezeu, ca sa nu dea niciodata sfarsit si hotar munciii celui
pacatos,fiinca nici el n-au voit intr-aceasta viata sad ea sfarsit si hotar
pacatului.Cand pacatosul va vedea in Iad ca� se� munceste pentru pacatele sale
ascunse.Atunci va pricepe cum ca Dumnezeu vede toate ,si atuncea va deschide acest
pacatos ochii lui in munci pe care intr-aceasta viata ii� avea inchisi intru
pacatele ce facea.Se� munceste si nu se pierde moare si totdeauna traieste se
strica ,dar ramane se sfarseste si este vesnic.
PILDA
Un parinte intelept si inbunatatit Duhovnic s-au apucat odata cu invatatura sa de
suflet cea folositoare ,sa aduca la pocainta pre un tanar de un neam,care se afla
multi ani in calea pierzarii.S-au nevoit foarte multe ceasuri acest Dumnezeiesc
Parinte sfatuindu-l pe dansul si invatandu-l dar insa la urechile surdului canta si
orbului ii graia pentru vapsele si deasupra pietrelor semana pentru ca acel tanar
fiiind invechit in pacate nu numai ca se umilea din invataturile acelui Parinte si
Dascal ci si pentru ras si batjocora le uneltea.Mai pe urma de toate,vazandul
duhovnicul era vessel la chip,frumos la fata,luminat la obraz si cu buna cuviinta
la vedere au inceput ai vorbi aceste feluri de cuvinte.O,prea luminatule si prea
frumosule tanarule un dar iti cer sa-mi faci,de cate ori vei privi in oglinda
frumusetea ta de vei lua seama la buna si potrivita alcatuirea madularelor tale,sa
socotesti pentru dragostea ta ,cu mare socoteala si luare aminte nu cumva fiindca
are sa ti se intample si tie sa te amagesti odata si acestea prea frumoase madulari
ale tale sa� se tarasca intru prea adancatul acela loc al Iadului intru care se
afla focul nestins,viermii cei neadormiti si putoarea cea nesuferita ,nu cumva zici
si acesti ochi albastri parul cel stralucitor ca aurul fruntea cea alba ca de
elefant,obrazul cel ce este in vopseala trandafirului ,buzele cele rosite,grumazul
cel ca zapada,gatul cel ca laptele, si tot trupul tau acest cu bune masuri si
preafrumos sa se arunce de buna voie in smoala si pacura ceea ce clocoteste si sa
se fiarba cu pucioasa si sa se prajeasca cu viermii cei de acolo si acestea toate
sa se faca in veci fiindca Dumnezeu ca sa pedepseasca� pe aceia care in viata
aceasta de acum n-au pus vreun hotar pacatului lor are in IAD hotarate infricosate
munci fara de sfarsit.Acestea zicand duhovnicul acela si luandusi ziua buna de� la
tanar s-au dus,iara tanarul viindu-si intru sine si invartind de multe ori in
gandul sau cuvintele Duhovnicescului Parinte au aprins in sufetul sau,stralucitoare
raza a pocaintei cei mantuitoare de suflet� si de aceeia defaimand cele mandre si
frumoase ale acestei vremelnice si desarte lumi,si lepadandu-se de rudenii de
bogatie de slava si de odihna s-au dus intr-o manastire si vietuind intru acolo cu
cuviosie impreuna cu ceilalti parinti pentru ca au ales sa-si stramtoreze putinii
ani aicea trupul sau cu aspre petreceri decat sa se munceasca in IAD vesnic cu
nemarginite si amare pedepse si atat de mult au sporit in viata calugareasca incat
s-au facut pilda faptei cei bune tuturor celor ce petreceau acolo intru viata cea
calugareasca fiindca nu au lipsit de a aduce adeseori in mintea sa acea porunca mai
de pe urma a Duhovnicescului Parinte pe care i-au dat-o ca sa fie lucrator cu
mintea cand se va cauta in oglinda.Deci si tu o nepocaite� cititorului sileste-te
cum mai in graba sa-ti indreptezi sufletul tau, incat ai vreme oranduita� striga�
catre iubitorul de oameni Dumnezeu .In cata vreme ai mintea ta intreaga��
sanatoasa� plangi catre Stapanul Hristos . Incat ai sufletul tau� inca in trup
mahneste-te,arata durere, intristeaza-te,arata zdrobire de inima , pocaieste-te,si
in scurt sa zic �incat esti in viata inca,cearca Duhovniceasca vindecare,mai
inainte de a te inghiti adancul� si fundul� noianului mai inainte de ce te va sorbi
adancimea� Iadului.Pentru� ca�� acolo pocainta nu este ,lasare� nu se face si
iertare nu se afla .De ai avea slabiciunea lui Solomon , indelungata si de multi
ani viata a lui Matusal ,bogatiile lui Cris ,Imparatia lui� Alexandru si de obste
sa zic toate bunele� norociri si fericiri� si slavele� tuturor oamenilor de cand s-
a zidit lumea , ce ti-ar fi folositoare acestea daca dupa moarte cu� totul te vei
praji si cu totul te vei arde si te vei munci cu amar in veci� intr-acel� groaznic
put al Iadului cu atatea si aceste feluri de infricosate munci si pedepse .Fiindca
atunci se va� deschide acel prea infocat put al Iadului ,intru carele pogorare
adica va fi , iar suire,niciodata nu se va arata.Acolo inlauntru goli se vor ineca
si cu totul se va afunda toti cei rau credinciosi� pagani si pacatosi cu Dracii�
impreuna ca pentru sa zaca afundati intru toti vecii vecilor si niciodata a nu se
scula ci totdeauna sa fie astupati si lipiti unul de altul fierband si clocotind
acolo inauntru.Pentru acest prea adanc put zicea si Prorocul David rugandu-se catre
Domnul:�sa nu ma inghita pre mine adancul nici sa inchiza peste mine putul gura
sa.�Au zis sa nu inchida putul fiindca putul acolo dupa ce va primi pe acei de trei
ori ticalosi pacatosi inlauntrul lui se astupa bine� deasupra si� sa adanceste
dedesuptul lui,unde niciodata si nici cat de putina rasuflare se afla nici o
rasuflare si slabire nu se vede si nici o� slobozenie nu se nadajduieste nici
una.Pentru ca s-au astupat si pecetluit foarte tare acel mare si nerupt gatlej si
s-au ingradit imprejur de toate partile prea cu tarie ,deci se vor arunca intru
acea infricosata si infocata si invapaiata groapa de trei ori ticalosii
pacatosii,luandu-si ziua buna pentru toate ,de ziua buna cea de pe urma de la firea
acelor ce sunt si de la toate zidirile� cele ce se vad ale lui Dumnezeu.Nu se vor
cunoaste mai mult de la Dumnezeu aceia care aicea in lumea acesta n-au voit sa-l
cunoasca pe Dumnezeu dupa cum se cade.Acolo vor sa fie ingropati in viata si vor sa
fie vii intotdeauna in moarte� si pentru ca n-au dat sfarsit pacatelor lor
aicea,nici acolo nu vor vedea candva sfarsit in munci in veci.
INAINTE CUVANTARE
PENTRU IMPARATIA CERURILOR
�
Am privit, pana aicea infricosatele acelea cuiburi ,cele dedesubt tartar al
balaurilor,am facut o destula plimbare intru cele mai dedesupt si intru
intunecatele prapastii si locuri ale iadului ,am trecut prin acele pesteri de sub
pamant ,acoperite cu intunericul cel prea inegrit si cu negura mortii am mirosit
acea putoare scarbelnica,si purtatoare de moarte care cu fierberea iese afara ca un
abur din locurile iadului cele cu smoala cu pucioasa si cu pacura,am auzit
jalnicele suspinuri tanguirile si plangerile cele ca un glas de tunet infricosatele
oftari,tipete si scrasnirile dintilor care se fac de aceia prea ticalosi cu totul
osanditi,am inotat prin mijlocul iezerului aceluia prea amaruie si prea
otravitorul,care groaznic va arde atuncea cu pacura si cu pucioasa si cu toate
imputiciunile,deci vremea� este de acum dupa pilda Domnului nostru care mai intai
cu necinste s-a coborat intru cele de dedesubt si pe urma cu slava s-au suit la
cele ceresti.Vreme este zic sa ne suim si noi cu mintea noastra intru cel prea
luminat si mult stralucit cerul.Si sa ridicam la inaltime ochii nostri sa privim
ganditor la acel palat al Imparatului Imparatilor Dumnezeu care este zugravit cu
stele varsatoare de lumina si stralucitoare ca cu niste pietre de mult pret,adica
safiruri ,smaralduri si diamante,acolo unde au dreptii sa se desfateze si sa salte
si sa dantuiasca� bucurandu-se si incununati intru nesfarsitii vecii vecilor.
Si aceasta este cea mai adevarata si mai cuviincioasa si mai potrivita osebire a
omului ,care se afla instrainat de la Dumnezeu aceia pre pamant, ca intr-o izgonire
indelungata si de intristare,sa se intoarca� iarasi in cer in Patria lui cea dintai
si prea dulce.Ca pentru aceasta si Dumnezeu au inchipuit pe omul� acesta cu chipul
drept si i-au pus ochii si gura deasupra in cap ca cum deasupra� intr-un crestet�
si varf,iar pe celelalte vietuitoare le-au zidit cu gura in jos,plecata la
pamant.Si aceasta au facut-o omul acesta pentru ca totdeauna sa ridice ochii si
mintea sa catre cele Ceresti.Si sa naluceasca si sa priveasca acea prea frumoasa si
cu adevarat� prea bine norocita Patrie a lui si sa se aprinza in fiecare zi� si
ceas de un fara de asemanare si fierbinte dor� si o negraita dragoste� pentru
castigarea si dobandirea� acei prea luminate si Dumnezeiesti� tari .De la care pe
cat este lunga departarea pana la acest pamant pe atata covarsire� si deosebirea
acei tari� de catre acest pamant.Se afla la acest pamant oarecare bune inchipuiri�
si infrumusetari,insa sunt unite si impreunate� de nevoie cu neinchipuiri si cu
grozavii. De ascunde aurul in tina zac pietrele cele de demult pret in pulbere
,infloreste trandafirul� in spini.Insa tu ,cereasca tara,toata esti frumoasa mea
Patrie .Toata esti frumoasa si nicidecum nu este� intru tine defaimare si
prihana,dar si fara� acele minunate� si alese bunatati pre care le ascunzi
inlauntrul tau� esti si din toate cele de afara ale tale� prea frumoasa si
infrumusetata.Nu s-au numit fara pricina Cerul inalt, ci pentru ca nu stim ce are
ascuns intru sine, pentru aceasta s-au numit asa.Vedem Patria noastra cea prea
dorita,dar de departe� si numai cat� o� herestisim.Laudam acele Dumnezeiesti��
desfatari ale ei,dar nu le castigam .Deci eu acum va indemn sa ne suim intr-insa cu
aceste scurte cuvinte ale sfintei noastre biserici ai rasaritului.�Sus sa avem
inimile�.Pana acum inima voastra era jos in locul mortii� intru prea� adancatul�
lac al tarturului in mijlocul pamantului,adica in IAD.Insa iara acuma� lasand locul
cel de jos�sus sa avem inimile�mai sus decat tot lucrul� care s-au zidit de la
pamant,mai sus de toate� cate sunt sub luna,mai sus de toate cate sunt� subt
stihia� cea de foc,mai sus de cate sunt �sub casele sferii� adica ratungilii
stelelor celor ratacitoare,mai sus de toate� cate sunt� sub toate stelele,adica mai
sus de toate cate sunt soare si sub toate inconjurarile imprejur cele ceresti� si
sub Tarie. Intrati intru bucuria Domnului,intrati intru bucuria� aceia� dintru
�care nimenea� nu poate sa va lipseasca� si sa va instraineze de ea.Stati ca niste
barbati Galilieni� cautand la Cer si socotiti cu luare aminte toate cetele
ingerilor,Incepatoriilor, Patriarhilor,Danturile Prorocilor,Adunarile Apostolilor,
si toata adunarea dreptilor.Priviti sus acolo,preaslavitele Cununi ale Mucenicilor
cu care Dreptul Judecator au incununat capetele lor.Socotiti florile si crinii� pe
care ii tin in mainile lor,cati au biruit pacatul.Fiti� cu luare aminte, pentru ca
sa auziti laudele cantarile cele rasunatoare de savoslavie si de multumire cele mai
dulci� decat mierea si fagurul� pe care toti ingerii si ceilalti Sfinti �neincetat
le fac catre Dumnezeu. Si dupa cum este� multa departare ,intre aceste trei
locuri,zic al Cerului,al pamantului si al iadului, asa cu adevarat� ,neinumarata
este si deosebirea� vredniciei� si starii si asezarii lor.Ca� fiindca lumea�
aceasta care se vede� este intemeiata intre Cer si intre Iad ,pentru �aceasta cu
adevarat se afla intru aceasta lume cat se cuprind si se tin sus in Cer si cate se
inchid jos in Iad.Intru slava aceluia Cerul se afla viata fara de moarte ,in Iad,
dimpotriva ,moarte fara de viata.Iara lumea care zace intre acestea doua si pe
amandoua le are adica viata si moartea.In Cer este sanatate fara de boala iar in
Iad este boala fara sanatate.Iara pe pamant este impreuna sanatatea cu boala. In
Cer imparateste slava fara ticalosie ,in Iad ticalosia fara nici o slava.Iar pe
pamant ,se afla si amandoua.In Cer este bucuria� fara scarab,in Iad scarba ,fara
bucurie . Iar aicea pe pamant,se afla� si bucuria si scarba impreuna.Mai in scurt,
In Cer se afla toate cele bune,fara vreun rau,in Iad , toate cele rele fara nici un
bine,iar in lumea aceasta� cele bune sunt amestecate cu cele rele .Deci dar pana
cand traim in aceasta lume ,ca vointa noastra este pentru stapanirea de sine� care
o avem data noua de la Dumnezeu,sa alegem acelea care ne plac noua sau bunatatile
cele vesnice� care n-au impartasire� cu nici un rau ,sau relele cele vesnice si
fara de sfarsit ,care sunt instrainate de tot binele.Ci pentru ca sa nu gresim
ratacindu-ne la alegerea acelora si sa alegem cele rele din cele bune si cu acest
fel de urmare sa pagubim sufletul nostru cu o paguba acest fel de mare ,incat nu
pot sa o indrepteze nici averile,nici bogatiile ,nici stapanirile ,dar nici toata
vesnicia aceia ce va sa fie. Pentru aceasta ,dupa� ce v-am pus inainte
infricosatele� acelea lacasuri ale Iadului si prea amarele pedepse si munci ma voi
sili� acum sa aprind toata dragostea voastra, deschizand acele visterii ale bunei
norociri si ale slavei cei Ceresti pentru ca sa iubiti numai pe acestea si sa se
inradacineze prea cu tarie inima voastra intru castigarea si dobandirea acestora
�si dimpotriva sa defaimati lucrurile cele desarte si stricacioase si vremelnice
ale lumii acesteia si sa nu ne asemanam si noi cu hiarele care pleaca jos la
pamant.Cu cele taratoare care se tarasc pe jos,pe fata pamantului,cu porcii care
zac in tina si amesteca noroiul cel prea imputit si tina cea prea puturoasa,cu
cartitele care sapa pamantul si se hranesc cu el, cu soarecii care miroase tarana
pamantului si cu gandacii care rotunjesc baliga si o imbratiseaza, dupa cum
totdeauna fara de socoteala fac pacatosii cei vrednici de lacrimi ereticii si
necredinciosii,care nu voiesc a-si ridica si a-si inalta mintea si ochii la ceruri
ci toti cu totul se pleaca si privesc spre cele imputite de jos si pamantesti,sunt
ca niste lilieci scarbiciosi si puturosi,iara catre cele intunecate,si pamantesti
sunt vulturi cu ascutite vederi.Iara cati cu darul lui Dumnezeu sunt� fii ai lui
Dumnezeu si il cauta cu adevarat pe Dumnezeu,nu la aceste prea mici lucruri ale
lumii ci la cele prea mari si inalte ale cerului,nu la aceste proaste si pe jos
taratoare,ci la cele inalte si de sus,caci au in cugetul lor nadejdea inradacinata
si credinta intemeiata a vesniciei veacului ce va sa fie,unii ca acestia cu
adevarat ridica ochii lor catre stele, suie sufletul lor catre sferele cele
ceresti,inalta mintea lor catre Dumnezeu si dupa urmare,nalucesc ziua si noaptea
Patria lor cea dorita.
CARTEA 4
CAPITOLUL 1
Omul cel nou trece cu vederea cele mari ale pamantului,
fiindca priveste marimea Cerurilor
Sa incepem� dar a vorbi pentru Ceruri pentru ca sa va aprinda cu covarsire
dragostea si dorul vostru pentru ca mai intai sa alegeti pe bunatatile cele Ceresti
prea veselitoare� si nesfarsite si mai mult pe acelea sa le iubiti si sa le doriti�
decat pe acestea pamantesti si intru acelea sa fie inradacinata dupa cum� am zis
mai inainte� inima voastra. Si va voi arata voua� in scurt marimea acestui Cer
,intr-acest chip, ca dupa cum din multa felurime si pestriciune a stelelor lui,sa-i
poftiti salasluirea lui, asa si din marimea lui sa va aprindeti cu indoit dar pe al
dobandi pe acela.Deci marimea Cerului dupa cunostinta� mai a tuturor inteleptilor
cunoscatorilor de stele� ai veacului acestuia de acum se arata din inaltimea
lui.Iara inaltimea aceasta a lui se arata iarasi din marimea soarelui.Deci� acest
soare care nu se vede mai mare� decat o rotunjime� de un mic si lesne de uneltit
,Glob cata marime socotiti sa aiba.De o suta saizeci de ori este mai mare decat
toata masura imprejur si rotunjimea pamantului.Atata este de mare acest soare ai
caruia marime nu se arata noua mai mare decat o palma sau un cot. Deci dintru
aceasta puteti sa samaluiti si sa spuneti cat este de departe de pamant. De unde si
urmeaza de nevoie sa fie� o departare prea inalta, si peste masura lungime si
departare de la noi.Fiindca si o marime acest fel de prea mare, ni se arata noua un
disc prea mic .Ci auziti si va minunati de departarea care o are de la noi. Soarele
este departe de la pamant de doua zeci de milioane� de miluri italienesti,iar
milionul cuprinde zece sute de mii.De unde urmeaza tot atata� sa fie si purtarea
imprejur si marimea cea dimprejur acei rotunjeli Ceresti,intru care este intarit
,Soarele,incat acest Soare in curgere de douazeci si patru de ceasuri trecand
imprejur si inconjurand tot Cerul alearga si trece intr-un ceas cinci milioane si
sapte sute de mii de mile.Care lucru este ca si cum ar inconjura imprejur toata
cuprinderea� imprejur toata cuprinderea imprejur si rotunjimea� si inconjurarea
pamantului de cincizeci de mii de ori intr-un ceas numai. Fiindca si toata
inconjurarea� imprejur si rotunjimea inuibaturii cei de sus a Soarescului Cer
cuprinde o suta treizeci si sase de milioane, si opt sute de mii de mile.Iarasi
valea si adancimea cea de dedesubt a tariei,adica a optului si a celui cu multe
stele,cerul,este departe de la pamant,patru sute si doua milioane si cinci sute de
mii de mile.Iara toti acesti cunoscatori de stele zic ca nu se afla� nici una din
stelele cele neratacite, care sunt pe taria Cerului, care sa nu fie mai mare� de
optesprezece ori decat toata sfera,adica rotunjimea pamantului. Si cu toate ca� si
stelele sunt mai nenumarate� si iarasi fiecare stea,care se misca in fiecare
zi,imprejurul Isimerionosului,crugul acela asupra caruia venind Soarele la luna
lui� septembrie cu firescul sau drum� face ziua ,intocmai ca noaptea.Trece intr-un
ceas mai mult� decat doua sute si zece milioane� de mile ,mila cuprinde sapte
stadii,stadia este de mare� cat o alergatura de cal, ia sa venim acum� si la
iscodirea si cercarea Cerului celui de foc� care este prea bine norocita si
salasluirea a dreptilor.Valea si partea cea dedesupt adica adancimea acestui Cer
�de foc ,dupa cum zic toti cunoscatoriii de stele,este departe de punctul cel prea
din mijlocul rotunjimii pamantului, sase milioane de mii si patru sute saptezeci de
milioane si trei sute si nouazeci si sapte de mii si cinci sute de miluri.Deci daca
si dupa zicerea si hotararilor pe care le hotarasc acei cunoscatori de stele� vei
incepe a zice, cum ca si grosimea lui� sa fie tot atata, urmeaza si partea cea
incujbata a fetei lui de sus al infocatului Cer ,sa aiba departarea de boldul� si
punctual cel prea din mijlocul a toate-i rotunjimea pamantului,indoita care este�
jumatate de masura cea trecatoare prin mijlocul a toate-i� rotunjelii
pamantului,fiindca pamantul este rotund ca un glob,iara intreaga toata masura cea
trecatoare prin mijlocul care trece prin mijlocul� punctului si boldului celui prea
din mijlocul rotunjelii pamantului si prin cele doua parti incuibate ale fetei cei
din afara a acelui Cer va cuprinde,doua zeci si sase de milioane de mii si noua
sute� si cinci sute nouazeci mii de miluri.Iata toata inconjurarea imprejur cea
incujbata� a acestui Cer� care cuprinde masura cea trecatoare� prin mijloc de trei
ori� si putin ceva mai mult,este fara de acest ceva mai mult , de saptezeci si
sapte �de milioane� de mii si sapte sute si patru de milioane si sapte sute optzeci
de mii de mile. O ce marime! Cu cuviinta este dupa adevar� sa glasuiasca cineva
aicea cu minunea zisa aceia a Dumnezeiestii Scripturi .O Israile ,cat este de mare
casa lui Dumnezeu si cat este de lung locul zidirii lui.Mare este si nu are sfarsit
,inalt si nemasurat. Cine dar,acestea socotindu-le si cugetandu-le ,ar fi atata de
nebun� si fara de minte ,incat sa apuce si sa rapeasca cu nedreptate de la vecinul�
si aproapele sau� o prea mica parte de pamant dintru� aceasta �impuntura de
pamant,orice fel ar fi, adica tarina sau casa, sau vie,sau altceva asemenea si sa
se inchida si sa se incuie afara de acele latimi masurate si marimi ale Cerurilor
si cu toate acestea , multi ritori cu cate, brigeniri asuda si se ostenesc vorbind
pentru� tot pamantul acesta care este o palma� de loc pe langa Cer.Iar pentru cer
tacere mare fac. Dupa cum si prea vestitul acela� Voitea� zicea cum ca:�tot
pamantul este numai o� inpuntura , ci si o inpuntura a inpunturii, atata de prea
mic este ,daca s-ar asemana cu Cerul.�Cu privire la Cerul acesta , indeamna la
marturisirea cea pentru Hristos pre tanarul Simforiam maica lui zicand:�ridica fiul
meu ochii tai in Cer si priveste acolo pe Dumnezeu, care deasupra imparateste.�Si-
au ridicat ochii si au vazut Cerul� si de aceia au defaimat� toate muncile cu mare
barbatie, mai pe urma de toate, si-au intins si gatul lui� la junghere� bucurandu-
se.Socoteste,o crestinule, de vei pierde dreptul tau la Divanuri.De-ti vor rapi
mosiile.De-ti vor defaima numele tau.De vei pierde bogatia ta. De vei cadea din
cinstea ta� si boierea.De-ti vor arde� ariile tale.De-ti vor� calca casa ta si in
scurt sa zic daca� de tot te vor goli,ia vindecare la aceste neputinte, scapare la
primejdii,ajutor intru ispite,aceasta sa cauti,la cer ,aceasta sa privesti marimea
lui si prin mijlocirea acestora sa nalucesti desfatarea raiului care se
nadajduieste. Ah si cati se afla in ziua de astazi care pentru o mica coliba,pentru
o tarina prea mica, se lupta cu vrajmasii� prea cu amar cu neimpacate vrajbi.Rup
dragostea cea crestineasca, si raman pana la moarte invrajbiti si neimprieteniti.Se
silesc dupa lege si fara de lege,cu mii de chipuri si mestesuguri, sa apuca si sa
rapeasca cele straine si sa saraceasca pe vecinul lor, se manie stiga, sar in
sus,si mai unul pe altul sa rupa ,daca nu unghiile dar insa cu ocarile si cu
injuraturile nu inceteaza. Asculta ce zice Sfantul Augustin:�ai intrat in lumea
aceasta,sa stii ca vei iesi degraba ,ca esti calator si trecator printr-insa
vremelnic.�Ca o casa primitoare de straini vremelnica este viata aceasta,de acum a
lumii acesteia,pentru ce dar ca un nemuritor te grijesti ,nu va trece multa vreme
si te vei muta din aceasta casa primitoare de straini la adevarata si de obste
salasluire.Din surghiunire la Patria ta din temnita la imparatie si cu toate ca
dupa cum am zis mai inainte nemasurata este departarea cu care se departeaza cerul
de la pamant.Insa de se va afla sufletul tau vrednic slavei cei ceresti intr-un
minut de devreme,va ajunge la acea lume prea vesela si prea bine norocita.Si precum
mintea noastra intr-un minut alearga unde voieste si la rasarit si la apus,si dupa
cum ochii nostri cand noaptea este senin,indata ce vor pivi asupra cerului, vad
totodata luna si stelele, asa sufletul nostru ,cand s-ar dezlega de trup indata se
afla,intr-acel loc infocat intru locuinta si salasluirea dreptilor.Cu aceasta
grabnica suire in ceruri,se mangaia pe sine acea cinstitoare de Dumnezeu,muiere,
cand o pedepsea cu infricosate munci pentru ca sa se lepede de buna credinta.Zacea
sfanta intinsa deasupra unei pietre prea ascutite si taioase.Se impovara si cu
greutati nesuferite si tot intru aceeasi vreme,canta cu bucurie zicand:�scurta este
suirea mea la Cer,dupa sase ceasuri, am sa ma sui mai sus decat luna si decat
Soarele, am sa calc Stelele si sa intru in Cerul cel de foc.�O ce camp de bucurie
si de veselie se deschide noua� ca de vom cugeta, ca dupa putine zile,s-au dupa
putine saptamani, sau dupa putine luni , sau dupa trei zeci de ani,sau negresit
dupa saptezeci! Toate acestea care aicea acum le-am citit le vom vedea cu ochii
curat,cand ne vom sui in vazduh, in sfera focului, la luna,cand vom sta deasupra
Luceferilor� celor� ratacitori,deasupra Soarelui si deasupra insasi Tariei.Care,
acestea toate se vor intampla cu adevarat� fiecarui crestin dupa cum am zis,daca va
primi Cerul ,nu atata cu acesti ochi grosi ai trupului pe cat cu preacuratele
vederi ale credintei.Cu acest chip va trece cu vederea toate muncile trupului si va
defaima toate cele� veselitoare si bucuratoare ale acestei vieti de acum.
CAPITOLUL 2
Omul cel nou se suie spre sine cu gandul
�in Ceruri privind frumusetea si buna cuviinta �aceluia
�
Veniti, sa ne suim in Muntele Domnului pentru ca sa strig si eu cu Proorocul Miheea
si casa lui Dumnezeu.Veniti cati sunteti bine credinciosi si tematori de Dumnezeu
si sa ne apropiem ca sa vedem pe insusi singur Palatul al Cerescului Imparat,care
nu este facut din pietre scumpe,sau din aur si din argint,ci din lucruri mai
stralucitoare si mult mai scumpe decat acestea. Ia sa bagam urmele picioarelor
noastre in cetatea aceia , pentru care zicea Prorocul David:�preaslavite s-au grait
pentru tine cetatea lui Dumnezeu.�Aceasta este cetatea cetatenilor celor
nemuritori, a boierilor si de obste sa zic, a fiilor lui Dumnezeu.Care, dimpreuna
cu sfintii Ingeri,cu un suflet� si cu o� voie de obste, cu un dor arzator �si
nebiruit, lauda neincetat pe Atotiitorul Dumnezeu si se veselesc de insusi
bunatatile lui.Aceasta cetate este Patria noastra,cea dintai si veche,ale caruia
temelie,sunt adanci,zidurile inalte,ulitile ei late si desfatate, pardoseala ei
asternuta� prea cu mare mestesug din feluri de feluri de pietre scumpe.Caile ei
stalucesc, din varsarea razelor luminii cei pre inalte . Dar in zadar ne silim sa
talcuim marimea cea netalcuita� si marea cuviinta a� acelui loc si sa talcuim cu
mult mai vartos nesfarsita si nedesertata bogatie,care este intr-insa, se revarsa
imprejur.Nu pot dupa vrednicie sa laude� si sa arate curat� acele bunatati nici
aritmeticii(matematicienii) cu numerele lor si socotelile lor si masuratorii
pamantului� sa le masoare cu totul lor,nici cuvantaretii si ritorii sa se laude �cu
buna si frumoasa lor graire,nici gramaticii sa le impodobeasca cu indulcirea si
frumusetea cuvintelor lor.Dar fiindca si aici mai ales intelegem si aratam numai
pentru singura frumusete si stralucirea acelui loc ce fel oare va� sa fie acea
adevarata podoaba si frumusetea care este intr-insa. Pentru aceasta nu este lucru
de mirare� daca ne vom zabovii putin povestind si pentru aceasta. Dar� mai intai sa
spunem sfarsitul si socoteala pentru care�� Atotputernicul Dumnezeu au facut Cerul
si acest Rai pentru care pricina� si la ce sfarsit �privind.Nu pentru altceva ,cu
adevarat fara decat numai pentru ca sa arate ingerilor si oamenilor si de obste ca
sa zica� la toti oamenii lumii acesteia si la toti Ingerii cei din Ceruri cata si
ce fel de mare este intelepciunea,puterea,bunatatea marimea si marea cuviinta lui.
Deci si daca aceasta� au fost socoteala lui, ca sa arate pe insusi osebirile
acestea ale lui la insasi zidirile sale ca intr-o priveliste prea aratata, socotiti
voi acum o, oamenilor si intelegeti cata este oare puterea acelui ziditor si tiitor
a toate Dumnezeu. Care,dupa cum cu o singura� amenintare� a voii lui cei prea
puternice au zidit lumea aceasta,asa si altele nenumarate lumi ca aceasta cu insusi
singura amenintare poate sa zideasca cu un cuvant� si foarte prea lesne� intr-un
minut� numai si iarasi intru unul si acelasi minut poate sa le piarda cu totul
desavarsit si intru nimic sa le aduca.Inca pe langa acestea ,orice lucru face
Dumnezeu,il face fara nici o nevointa si osteneala tot cu aceiasi inlesnire cu care
au facut un graunte de nisip poate sa faca si un Cer foarte� mare.Nu osteneste
Dumnezeu mai mult la facerea unui Serafim decat la o furnica,sau la facerea unui
inger, decat la facerea unei muste.Nu s-au ostenit mai mult, cand au zidit pe
Luceafarul intaiul ingerilor decat pe viermele cel de jos� tarator si prea mic si
prea prost al pamantului,nici cand ar face zidiri mari nu se osteneste,sau
asuda,nici cand au facut lumea,s-au ostenit,nici dupa ce au savarsit-o s-au
odihnit. Toate, cate le voieste le poate, si toate cate voieste le savarseste,numai
cu singura atotputernica si insusi stapanitoarea de sine voia lui.Deci, acum dupa
acest chip ia sa socotim noi cum ca atata este puterea lui Dumnezeu,pe cat acum o
ati auzit si atata este slava lui pe cata este si marimea zidirii sale cu care au
voit sa arate o slava si o putere ca aceasta a lui.Pentru ca ce ajutor ii va trebui
de la altcineva ca sa savarseasca dupa cum voieste lucrul sau dupa toate deplin si
desavarsit,maini si mestesugirea mesterului,dar el la putere este
neasemanat.Invatatura,dar el intru intelepciune este nemarginit.Bogatie,dar el
imbogateste pe toti.Ce fel de lucru socotiti sa iasa de la acea dugheana al caruia
mai marele mester este cea atotputernica tarie a Tatalui,intelepciunea Fiului si
bunatatea Duhului,ori unde bunatatea si voieste si porunceste acolo intelepciunea
si oranduieste si aseaza,iar taria cea intru tot puternica si prea covarseste si
zideste.Orice voieste nemasurata bunatate pe aceasta o intelege si o oranduieste
insusi intelepciunea cea nemarginita,pe aceasta o savarseste acea neinteleasa intru
tot puternica tarie.Deci bine canta proorocul pentru acea cetate prea frumoasa si
prea mare.�Prea slavite s-au grait pentru tine cetatea lui Dumnezeu.�Acea cetate
care pentru Sfanta adunare a Sfintilor ingeri si a tuturor alesilor lui Dumnezeu
este cu adevarat fericita.Acea cetate zic cu daruri prea stralucite si cu bunatati
luminata.Intru aceea prea cu indestulare se daruieste vesnica mantuire.Adevarul
imparateste,ca acolo nu este nimenea care sa insele sau sa se insele si sa se
amageasca.Nici un fericit dintru dansa nu se izgoneste si nici un viclean si
inselator intru dansa nu intra.Acolo este intemeiere prea incredintata si prea
intemeiata.Linistea fara tulburare,buna norocire vesnica si fericirea
nemarginita.Acolo este dragostea desavarsita.Frica nicaieri nu este,zi neinserata
rasare,unire la un gand prea vesela,petrecerea impreuna cu totul desfatata si
vesela.Pentru aceasta netalcuita fericire si buna norocire a scris un� prea mult
invatat intr-acest chip,acolo cel fericit vede pe Dumnezeu cu vointa,il are cu
dobandirea,il castiga cu bucuria,ramane tanar intru toti vecii,straluceste intru
adevar,se bucura intru bunatate si dupa cum are� vesnica ramanerea si
statornicia,asa are si inlesnirea.Intru a intelege buna norocire intru adihna.Dar
aceia care o fac ca pe aceasta cetate a lui Dumnezeu prea bine norocita este pacea
cea vesnica si nedezlegata si nerisipita,pentru care zicea proorocul
David,intelegand pe Ierusalimul cel ceresc.Cela ce pui hotarele tale pace,cine
poate dupa vrednicie sa arate cu cuvintele ce fel si cata va fi veselia si bucuria
acelui fericit suflet cand se va salaslui intru acea cetate ale careia hotare le-au
facut Dumnezeu pace.Atunci negresit un suflet ca acela unindu-se tot cu Dumnezeu si
pentru ca asa sa zic intru insusi inima lui salasluindu-se va striga cu David,cu
pace impreuna ma voi culca si voi adormi!Unelteste fericitul prooroc David la pace
acest grai impreuna,adica cu nemiscarea si cu nestramutarea.Dupa cum si Casiodor il
talcuieste zicand,pace,care intru tot aceiasi stare se afla totdeauna,pace,care
niciodata sa nu se curme,sau sa se taie,ci intru tot veacul sa se intinda si sa se
lateasca.Atunci vom afla vesnica pace si necurmata odihna,cand vom ajunge la cel
mai de pe urma si sfarsit a tot binele.Cand ne vom dezbraca de imbracamintele
stricaciunii si ale muririi si ne vom uni fara despartire cu pricina noastra cea
incepatoare si intai care este Ziditorul nostru Dumnezeu.Acest fel de pacate prea
desavarsite in zadar va nadajdui cineva a o dobandi in lumea aceasta si intru
alergarea vietii acesteia de acum.Sufletul care aici nu este supus nici la o
prefacere si schimbare,unul ca acesta va afla salasluire intemeiata intru sine mai
presus de ceruri.Toata lumea aceasta pamanteasca dupa cum este alcatuita di feluri
de lucruri potrivnice unul altuia asa si in fiecare zi ne da pricini de tulburare
si de mahnire,dintru care viata ticalosilor oameni mai cu totul se ingroapa si
impreuna se ineaca.O,cati oameni se afla care mai bine aleg sa locuiasca intru
acest cuib de lut al lumii decat in curtea cea cereasca,alerg zic,mai bine sa se
afle in lumea acesta vremelnica si plina de necaz si de scarba decat sa se afle in
cerul cel vesnic si plin ce bucurie.Cine poate candva sa� socoteasca de intelept si
cunoscator pe acela care dupa ce ar fi vazut toata casa lui care era facuta si
impodobita cu tot felul de buna frumusete si cu minunat mestesug,hambarele lui cele
pline de toate felurile de roduri,lazile lui cele pline de argint si de
aur,camarile lui cele pline de haine cele de multe feluri si de mult pret cum ca
fara de veste s-au ars de foc si sa nu lacrimeze sau cu totul desavarsit macar sa
ofteze si sa suspine apoi aducandu-si aminte pentru o mica privighetoare ce o avea
el in colivie inchisa care se obisnuia de multe ori al veseli cu dulceata ei
cantare si ciripire si instiintandu-se de la slugile lui cum si aceia s-au ars in
vapaia focului atunci dar atunci sa inceapa a plange si a se tangui nemangaiat,a se
jeli nebuneste si a suspina fara socoteala pentru ca a pierdut un puisor,acest fel
de iubit cu adevarat cu numai ca l-ar fi sosotit oameni intelept si cu minte pe
unul ca acesta dupa cum am zis mai inainte,ci si nebun si fara socoteala,fiindca
daca si cantare aceia a privighetorii acei cu dulce glas bucura isi veseleste auzul
apoi pentru pierzarea si lipsirea atator lucruri de multe si de mult pret.Cine sa
nu planga mai mult si sa se tanguiasca,dar acum mai toti oamenii avem tot aceiasi
nebunie si nesimtire si nesocotinta.Toti de asemenea nu aratam in ziua de azi ca
acel imparat al Romei,Onorie care dupa cum povestesc se afla inconjurat de
vrajmasii in Roma multa vreme si fiindca au intrat in camara sa cea imparateasca
unul din prietenii lui vestindu-i cum ca s-a pierdut Roma,au cazut la pmant de
mahnire si de intristare si nu putea sa se mangaie,iar tot acest imparat avea in
palatal sau o mica catelusa pe care foarte mult o iubea si pentru aceasta ii pusese
numele Roma de unde auzind de la vestitor de pierzarea Romei.Cu totul ingrozit l-au
intrebat si cum asa de nepazita s-au prapadit Roma care aceasta putin mai inainte
impreuna cu mine se juca,raspuns-a lui si vestitorul cum ca nu s-au
prapadit,o,imparate
catelusa Roma,ci cetatea.Atunci imparatul au inceput sa rada si sa-i multumeasca
prietenului sau ca nu l-au intristat cu vestirea cea de pierzarea catelusei.Cati ca
Onohie se afla in ziua de azi care suspina,se mahnesc,varsa lacrimi cand le fura
aurul sau argintul sau cand le iau hainele lor si le ard casele lor si pentru ca sa
zica cu un cuvant cand se lipsesc de tina si noroiul acestei lumi care prea mult il
iubesc,insa de se vor lipsi si de imparatia Cerurilor se bucura,se veselesc,se
desfateaza si joaca socotindu-o desavarsit,drept nimica.Nu putini sunt aceia care
cu multa si nemarginita pofta a lor imbratiseaza curvia si desfranarea ca pe o buna
norocire,iar pe celelalte le iau intru a doua randuiala.Sunt,zic multi numai ca
Onahie fara minte si nebun si ca Galin si acesta imparat al Romei dupa cum
povesteste Trevelie,fiindca i s-au vestit cum ca Egiptul s-au sculat impotriva,au
raspuns si ce,sau nu putem sa traim fara de unul Egiptului si cand iarasi s-au
adeverit cum ca mai toata Asia s-au pustiit din pornirile si impreuna napadirile
stiintelor si din napadirile si navalirile scitilor au zis,si ce au nu putem sa
spalam camarile noastre si fara de sapunul ei,pentru ca s-au pierdut din mainile
lui mai toata Franta.Se povesteste cum ca au ras si au zis,avem ce sa purtam si
fara de hlamidele si porfirele Frantei.O si cati ca Galin se afla in veacul acesta
si in ziua de astazi poate inca si mai rai si mai scarnavi decat acela.Pentru ca
unul nu cugeta nici pofteste cu totul desavarsit vreun alt oarecare bine,fara decat
bogatie,iar altul slava,altul dulceturi si altul altceva din lucrurile cele
desarte.Si daca unora ca acestora le aduce cineva aminte cu putine cuvinte pentru
Imparatia Cerului sau pentru calea si chipul cu care pot sa mosteneasca aceasta
imparatie se tulbura si se manie si fug si se departeaza cu multa invartosare a
inimii lui si umbland imprejur bombanesc zicand,Cerul Cerului,Domnului.Iara
pamantul l-au dat fiilor oamenilor,aleg oamenii mai mult aici pe pamant sa aiba o
mica coliba decat in cer un palat cu totul de aur.Drept aceea numai pentru aceasta
singura nebuna si fara de socoteala alegem,se cuvine sa se lipseasca de Imparatia
Cerurilor.Fiindca singuri si-au inchis ochii lor ca sa nu vada la inaltime,singuri
si-au astupat urechile lor ca sa nu auda vreo sfatuire pentru aceasta
Imparatie.Singuri se fac pe sine nevrednici de dansa,fiindca niciodata n-au voit sa
faca vreo indeletnicire si vreo purtare de grija pentru dansa spre a o dobandi,ci
mai inainte de a ajunge sufletul nostru in ceruri,ia sa mearga inainte dorinta cea
pentru acela.Mai inainte de ce vom intra prea bine norociti si fericiti intru
imparatia cea cereasca ca sa alergam in sus de acum cu gandul cu sarguinta
osardnica si cu purtare de grija intru dansa pentru ca sa dobandim acolo intru
toata vesnicia acelea care de aici cu atata fierbinte dor le-am dorit.
CAPITOLUL 3
Cand omul cel nou ar privi darurile trupului celui preaslavit,trece cu vederea
trupul sau
�
Pana aici am vorbit indestul pentru cereasca salasluire a dreptilor,ramane acum sa
intoarcem cuvantul nostru catre acesti drepti care au acolo in veci sa se
odihneasca,ci dar mai intai sa vorbim pentru fericitele acelea trupuri ale
fericitilor drepti.Apoi vom veni si la sufletele acelora.Tot omul se alcatuieste
din doua parti,din trup,lucrul cel mai smerit si mai prost decat toate si din
suflet,lucrul cel mai inalt decat toate si mai ales in lumea aceasta si pentru
aceasta fiecare parte va castiga deosebita slava sa si darul si veselia in
ceruri.Macar desi trupul cu toate ca este din tina si din noroiul pamantului si mai
pe urma s-au alunecat la multe feluri de patimi ale necinstei,si alaturandu-se cu
dobitoacele cele fara de minte,intelegere si s-au asemanat lor si pentru aceasta i
s-au cazut ca sa fie infasat in ieslea dobitoacelor celor necuvantatoare si nu a se
sui in ceruri si a se odihni cu atata slava in palatul vesnicului imparat si a
dantui impreuna cu ingerii.Cu toate acestea Iubitorul de oameni Dumnezeu asa bine
au voit.Si dupa cum atunci pentru Izmail fiul Agarei,desi era fiu de roaba cu toate
acestea au vrut sa-l creasca si sa-l inmulteasca cu iubire de bunatate zicand,il
voi creste si il voi inmulti pe dansul foarte.Asa si pentru trupurile fericitilor
drepti au judecat cu pricina binecuvantata sa le cinsteasca cu cereasca lui slava
fiindca si-au petrecut impreuna cu sufletele lor impreuna deopotriva au ridicat
jugul lui Hristos si s-au ostenit si cu ticalosie au petrecut pe acest pamant si
aceasta este aceia care Dumnezeu au zis-o prin proorocul,indoit vor castiga in
pamantul lor,adica slava sufletului si a trupului,pentru ca acolo va sa ia cu
adevarat naimitul dinariul.Ostasul leafa,biruitorul cununa,vitezul plata,prietenul
darurile si fiul mostenirea,iar intre acestea toate cu patru daruri se vor impodobi
trupurile acelor fericiti cu stralucire ,cu nepatimire,cu usurime si cu subtiratate
si ia sa vedem si sa incepem de la darul cel dintai care este stralucirea.Dar
pentru ca sa intelegem bine pe acest dar al stralucirii se cuvine sa stim cum ca in
doua feluri se zice stralucirea,sau ca cele prevazatoare dupa cum este cristalul si
apa,sau ca cele ce au de la sine lumina dupa cum este soarele si stelele,deci
trupurile sfintilor si dupa amandoua chipurile acestea vor sa fie stralucitoare si
ca niste prevaatoare si ca unele ce au de la sine insusi lumina si mai intai adica
cum ca vor sa fie prevazatoare au marturie sfantului Grigorie care zice,trupurile
fericitilor cetateni vor lumina intru sine cu stralucirea si se vor lumina cu
curatenia atata ca sa fie deschisa si cu totul vazuta ochilor tuturor si aceasta
alcatuire si intocmire a trupului si va sa fie fiecare cu totul aratat si
prevazator la altul dupa care chip aici pe pamant nu poate sa fie aratat si
prevazator nici lui.Si apoi deosebit de aceia ca frumusetea cea dinafara trupului
va sa fie prea minunata si prea aleasa incat sa covarseasca fara de asemanare toate
frumusetile lumii acesteia,dar si aceasta frumusete dinlauntru si frumoasa
inchipuire fara asemanare a va covarsi pe aceia dinafara.Si trupul vazandu-se atata
va sa fie prea vazator incat sa nu ramana intru dansul nici o vana a sangelui sau
vana uscata,sau incheietura,sau grosime,sau zgarciuri,sau oase a caror frumusete
alcatuirea,oranduiala,unirea,punerea si buna intocmire si alcatuire ca sa nu fie cu
totul aratata in ochii tuturor si foarte cunoscuta.Iata al doilea ca vor sa fie nu
numai prevazatoare si prea limpezi dupa cum am zis si foarte stralucite si prea
laminate si aceasta sa faca aratat din cuvintele Domnului nostru care au zis,atunci
drepti vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui meu,iar acea stralucire are
sa izvorasca afara din frumusetea si din buna podoaba a sufletului si sa se reverse
cu indestulare in trup,atat incat sa fie prea stralucit si prea varsator de raze si
cu totul prea luminat si cu chip prea plin de lumina si slobozitor de raze.O cata
bucurie si veselie va sa fie aceia sa vada cineva atata multime si acest fel de
mari sori adunati impreuna intr-un loc,ca daca si numai un soare singur cu toate ca
este atata de departe si inalt de la pamant si niciodata nu sta si totdeauna alerga
cu toate acestea demult bucura ochii oamenilor si cu totul indulceste si veseleste
sufletele cand isi intinde si isi latest in toate partile varsatoarele de lumina si
inviitorele lui raze,cata oare desfatare si veselie si bucurie va sa fie aceia sa
vada cineva imprejurul sau mii si intunerice de nenumati sori.Atata va sa fie de
mare si prea luminata varsare de lumina si de stralucire a fericirilor acelora si
prea slavitelor trupuri ale dreptilor incat unii din cuvantatorii de Dumnezeu au
indraznit sa zica cum ca daca numai un singur trup al unui drept s-ar pogora din
cele ceresti pe pamant cu acest fel de stralucire negresit s-ar tampi si s-ar
prapadi luminal lor,toate stelele si soarele.Aceasta varsare de lumina va sa fie ca
o haina si imbracaminte prea veselitoare si mai minunata decat toata tesatura si
impletitura cea cu aur si cu argint.Cand ar fi cu putinta ca cea mai mica raza
acelui trup proslavit sa se arate in ochii vostri credeti-ma ca acea frumusete
atata para de dar ar aprinde in sufletul vostru incat de multa si cu covarsire
bucurie si mare minune nu va mai veni nici o pofta a va intoarce vreodata ochii
vostri la vreo alt lucru dulce si veselitor al lumii acesteia,ci raniti fiind in
oarecare chip de sageata acei priviri minunate si inspaimantatoare de catre toti
voi s-ar auzi numai un singur glas dupa cum intr-o vreme de la apostolul Petru pe
muntele Taborului,bine este sa fim noi aici.Al doilea dar este nepatimirea cea fara
de moarte sau mai bine zis nemurirea cea prea fara patima.Deci daca trupul cel
proslavit nu va fi primitor de nici o patima,atata dupa lucrare pe cat si dupa
putere si dupa lucrare fiindca nici o stricaciune,nici o grozavie,nici o boala sau
neputinta,nici vreo ciuntire sau vreo lipsire sau vreo pata nu va ramanea pe acele
trupuri,iar dupa putere fiindca nu vor fi primitoare de nici o patima care va fi
suparatoare intru dansele sau va putea candva macar cat de putin sa le vatame si
fiidca niciodata cel mai tare nu patimeste de la cel mai slab,pentru aceasta intru
acea fericita stare aflandu-se acele trupuri al sfintilor mai tari decat fie ce
pentru aceasta nu se vor supara si nici cat de putin de catre nici vreun altceva
intru nimic,iara pentru puterea si barbatia acestor feluri de trupuri avem mantuire
de la apostolul Pavel,semanase-va intru stricaciune,sculase-va intru
nestricaciune.Se unesc la aceasta si altii mai noi cuvantatori de Dumnezeu care
zic,cum ca sfintii vor covarsi cu puterea si pe acei vestiti barbati pentru
barbatia dupa cum se povesteste dupa Dumnezeiasca noastra Scriptura,cum ca au fost
Samsom si Galiat,iar in cartile elinilor,Iroclie si Atlantie si cum ca atata va sa
fie puterea acelor sfinti incat si cel mai mic dintru aceia va putea sa
calatoreasca toata lumea aceasta si ca un glob prea lesne de uneltit si de miscat
si din locul ei sa o mute.� Dupre cum si Arhimidis acela maestrul ce dinafara se
lauda falindu-se intr-o vreme zicand cum ca� de-ar putea sa-si puie un picior al
lui afara de tot� pamantul acesta l-ar scutura si l-ar arunca cu celalat picior pre
tot pamantul acesta ca pe un mar.Pentru aceasta si madrindu-se zicea:�da-mi loc
unde sa stau si tot pamantul voi misca si din loc il voi porni si cat la acel
Arhimid era numai o seaca mandrie iar la dreptii cei proslaviti este prea potrivita
cea zisa de acela.Langa care dreptii,aceasta mestesugire prea larga si prea
defatata a lui Dumnezeu,adica lumea aceasta ce se vede este ca un mar prea mic.Deci
fiindca trupurile Sfintilor au o putere si barbatie acest fel si atat de mare,ce
lucru putea vreodata sa le vatame, sau sa le schimbe si este asa cu
adevarat,urmeaza numai decat a fi si prea fara nici o patimire.Si apoi dupa cum
zice si Dumnezeiasca Descoperire:�nu vor flamanzi mai mult inca,nici vor inseta mai
mult,nici nu va cadea peste ei Soarele,nici toata arsita.�Si iarasi mai jos
zice:�si va sterge Dumnezeu toata lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi mai
mult, nici plangere,nici strigare,nici durere nu va fi mai mult inca,ca cele dintai
au trecut si s-au dus de la dansii�.Drept aceea si in mijlocul vapaii,cu toata
dreptatea nu se vor arde,in ape nu se vor ineca,dar nici vreo sabie de ucigator nu
va putea sa-i� raneasca,nici vreo mana a vreunui tiran,nu va putea sa scoata macar
un par din capul lor.Acolo nu are stapanire Podagria la picioarele lor,nici la
maini durerea de maini nu are putere ,nici la piept naduful, si la pantece
colica.Acolo virtutea si barbatia corpului,niciodata nu se vestejeste de boala,nici
tanjeste,sau se slabeste de indelungarea vremii.Sanatatea va fi totdeauna intreaga
si desavarsita,frumusetea va sa fie totdeauna inverzita,inflorita si intinerind
necercandu-se si neispitindu-se� nici in vreun chip de vreo stricaciune.Afara de
aceasta nepatimire si neschimbata stare vor avea acele trupuri inca o subtietate
netalcuita si necrezuta,cu a carei putere si ajutor vor intra in fiecare loc si vor
iesi din fiecare loc cu prea multa lesnire mai vartos ca vor trece si prin usile
incuiate,fara nici o greutate si vor trece si prin ziduri fara nici o oprire dupa
cum Duhul si razele soarelui trec prin ferestrele� cele de sticla ,de clestar si de
obste sa zic,prin trupurile cele priveditoare.Si pentru ca vorbesc in scurt,acele
trupuri ale sfintilor,vor trece fara suparare si fara oprire� prin toate� trupurile
si aceasta se arata din cuvintele Apostolului:�seamana-se trup sufletesc,sulase-va
trup duhovnicesc.Care� la subtietate nu vor avea nici o deosebire de duhuri si de
ingeri .Cel mai de pe urma dar este usurimea,adica usuratatea si lesnea miscare
care va darui atata stapanire si putere sufletului, incat sa miste si sa porneasca
trupul si sa-l mute dintr-un
loc intr-alt loc cu negraita lesnire.Mai ales intr-un minut sa-l suie de pe pamant
in cer si sa-l pogoare din cer pe pamant,si sa poata trupul acesta� ca intr-o
clipita de ochi sa alerge dintr-o margine� a pamantului pana la cealalta margine a
pamantului,fara vreo osteneala sau intarziere de vreme.Inca avem incredintarea si
la aceasta iarasi de la Apostolul Pavel:�seamana-se intru slabiciune,sculase-va
intru putere. Ci si socoteala noastra ne� incredinteaza cum ca unele ca acestea vor
fi trupurile dreptilor fiindca zabavnica miscare si intarziere sunt nepotrivite si
cu totul impotrivnice Duhului.Iara trupurile Sfintilor fiind Duhovnicesti si
proslavite,de nevoie se cuvine sa fie si prea usoare si lesne miscatoare. Aceasta
grabnica miscare si pornire,se intelege si se aseamana si din alte graiuri ale
Dumnezeiestii Scripturi care� scriptura se aseamana pe aceasta grabnica miscare si
pornire a sufletelor cu lucrurile lumii cele prea usoare si prea lesne miscatoare
si pornitoare.Inteleptul Solomon o asemaneaza� pe aceasta� cu scateile focului.�Ca
scanteile prin paie vor fugi.� Si Proorocul Iezechil cu fulgerarea razelor si
aceasta cu asemanarea de roata care se impinge� de vant iute si puternic.�Alearga
si se intoarce �in chipul razei fulgerului.�Si Isaia cel cu prea mare glas� le
asemaneaza cu pasarimea cea prea iute in vazduh�� zboara:�in aripi se vor ca
vulturii alerga-vor si nu vor osteni,merge-vor si nu vor flamanzi.�O dulceata
negraita!O veselie netalcuita! Sa intreaca cineva focul si pasarile si fulgerul cu
grabnica si prea iute pornire a prea usoarei lesne miscari si porniri.Dar ca sa nu
vi se para aceasta necrezuta,ia sa o incredintam cu o asemanare .Daca mintele
acelea ale sferilor celor ceresti cele pe cer iuti� alergatoare si grabnice
miscatoare,Ingerii zic,cei oraduiti de la Dumnezeu ca sa miste Stelele cele Ceresti
si sa le indrepteze intr-atata incat sa inconjoare imprejur tot Pamantul in curgere
de douazeci si patru de ceasuri si sa alerga� cu atata graba� incat in fiecare ceas
sa treaca douazeci si sase de mii pasi� geometricesti si cu toate ca trupurile
acelor stele sunt straine� si de acei ingeri� ce le misca,cu toate acestea� fac
atata de iute miscare si pornire acum,cum sa nu credem si noi,cum ca acele suflete
ale Dreptilor ca niste firesti si de un neam cu trupurile sale si ca niste pricini
miscatoare. Si pornitoare vor arunca intru insusi trupurile lor mai� grabnica
miscare si pornire decat aceea a stelelor. Deci prea adevarat este ca tot intr-unul
si acelasi minut al vremii le vor muta si le vor duce de la o margine a rotunjimii
cerului la alta.Dupa cum si ingerul care au rapit de parul capului pe Proorocul
Avacum si l-au mutat intr-un minut de ceas din Iudeea� in Babilon la groapa
leilor,care loc este departe unul de altul,de cinci sute de mii de pasi.Si daca
acela in trup strain si gras si greu si patimicios si muritor au putut sa lucreze
cu o graba atat de minunata si preaslavita,pentru ce sufletul care are sa fie
asemenea la slava cu ingerii,sa nu poata lucra tot aceiasi in trupul sau si mai
vartos si proslavit fiind,fericit, duhovnicesc,uscat,usor,subtire,nepatimicios si
nemuritor si pentru ca sa zic in scurt,in chipul lui Dumnezeu.Sfintitul Augustin si
mai mult creste si mareste lucrul.Fiindca si zice cum ca atata de iute va sa fie
miscarea a celor trupuri proslavite,incat sa intreaca cu miscarea si pornirea mai
si pe insusi sufletul si pe insusi mintea aceasta .Pentru care se scrie asa:�unde
voieste Duhul,acolo este de fata si trupul.�Si cu toate acestea,miscarea si
pornirea Duhului si acestui suflet este atata de prea grabnica incat intr-o
clipeala se afla cu vointa indata in Cer si de acolo intru cele de deasupra
pamantului.Deci fiindca si trupul are sa umble cu aceeasi iuteala si grabnicie cu
care Duhul se porneste dupa cum zice Dumnezeiescul Augustin:�trebuie negresit sa
credem cum ca trupurile acelor fericiti drepti,vor avea o prea mare grabnicie si
iute miscare si pornire.Acestea sunt darurile� cele mai alese� si mai scumpe� si
podoabele cu care se impodobesc cu indestulare trupurile dreptilor.Deci cine unele
ca acestea� cugetand ar indrazni sa calce vreodata cea mai mica porunca a lui
Dumnezeu, sau care nu s-ar ingretosa� de toata desfatarea� si indulcirea poftei�
trupului� si socotind� cum ca� trupul are sa� se suie odata la slava� si cinste
atata de mare si aleasa,au n-ar defaima multime neinumarata de lumi cu toate
bogatiile si slavele lor,incredintandu-se fiecare cum ca aceste feluri de trupuri�
in locul putreziciunii au sa� se imbrace� cu curatia,in locul prafului,cu pietre
luminate si de mult pret,in locul vremii cei curgatoare,in vesnicie,in locul
intunericului,intru stralucire,in locul intamplariilor si a primejdiilor,in buna
norocire,in slava si intru adevarata fericire.O,dar prea cu totul� fericit! Pe
care,este cu putinta,putin oarece cineva si umbros al insemna,dure cum si noi l-am
insemnat .Dar insa al talcui si al arata dupa vrednicie si dupa cum se cade si
tuturor ritorilor lumii le este cu neputinta.Dar o prea mare orbire a fiilor lui
Adam si ai fiilor Evei! Care se sarguiesc si se indeletnicesc cu mare osardie la
dobanzi desarte,la castigarea lucrurilor celor vremelnice,la dobandirea slavei,la
dobandirea de sotie frumoasa,la marimea caselor,la indestularea poftelor,la
imbogatirea rudeniilor� si la multe feluri de bucate.Iara la cele duhovnicesti� si
nemuritoare si la frumusetile acelea Cerestile cu atata trandavie� se
lenevesc,bicisnicesc� incat se fac� cu totul reci� si greu de miscat.Si nici macar
cat de putin nu pun in mintea lor �cum sa� castige acele prea minunate daruri ale
trupului� pentru�� care am zis mai sus.Povestesc oarecare cum ca randunelele� nu-si
zidesc� cuibul lor niciodata in perete putred,nici in casa� care� se primejduieste�
sa cada,iara oameni si decat acelea sunt mai neintelegatori,caci intemeiaza casa si
salasluirea lor acolo unde vad ca sunt toate putrede� si vor vrea odata sa se surpe
de naprazna, si sa-i striveasca� si pe aceia care le-au ales.Insa mult mai bine vor
face daca pe acea zidire a trupului,care are sa se slaveasca cu atatea daruri, s-ar
nevoi si s-ar sargui cum sa o intareasca si sa o imputerniceze cu tari temelii ale
faptelor cele bune si ale lucrurilor celor une.Nici un om cuminte nu da de la sine
vreo data aurul ca sa castige plumb,nici se multumeste a se razima mai bine in
trestie, decat in toiag de elefant.Nimenea nu alege carbunii si lasa pietrele cele
de mult pret, nici se afla cineva sa vaneze,vanturi in loc de cerbi,sau sa lase
palaturile cele imparatesti� zidite cu marmuri si sa aleaga �casuta aceia care
copii cei mici o zidesc din nisip.Mai pe urma de toate nici un cunoscator intelept
nu pretuieste mai scump stropitura decat izvorul si picatura decat curgerea
raului,grauntul graului,decat un stog,minutul inconjurarii decat insasi inconjurare
aceasta.Dar cu toate acestea,noi alegem plumboasele acestea si mincinoasele
desfatarii si dulceturile in locul auriteler acelora si adevaratelor dulceturi si
veselii.Alegem mai mult umbrele desartelor cinstiri ale lumii acesteia,decat acelea
Ceresti si cinstiri si Daruri, alegem mai mult vanturile acestea,casutele
copiilor,nisipul,stropitura,picatura, grauntul si minutul in locul acelor bunatati
si veselii adevarate� si dea pururea vecuitoare pe care� avem sa le culegem si sa
dobandim fericirea cu mare imbogatire din singur trupul acela.O si de am socoti
bine pe aceste vremelnice si desarte ,cat si pe cele adevarate.Si o de le-am pune
alaturea ca sa le asemanam pe acestea stricacioase si vremelnice,cu cele
nestricacioase si vesnice!Cu adevarat,de am face acestea mai curat,am privi si am
pricepe cum ca toate acelea,cate aicea pe pamant cu privegheri si cu mare sarguinta
si osardie le poftim si le vanam, nici de cea mai mica cinste nu sunt vrednice in
ceruri.Mai ales, de le vom si pune alaturea si �le vom asemana cu cerul si cu
bunatatile cele dea pururea si nestricacioase,care sunt pazite in jicnitile acelea
si cu totul desavarsit si in tot chipul le-am defaima atunci,fiindca fiecare lucru
stricacios are sa treaca .Iar acela care are sa treaca ,tot deasemenea este ca si
cum n-ar fi fost nicicum la inceput.Pentru ca,dupa sfarsitul sau,ramane tot aceeasi
care au fost si mai inainte de la inceputul sau.Mai inainte de inceputul sau n-au
fost niciodata si mai pe urma iarasi de savarsitul sau nu raman nimic.Apoi
dar,nimic au fost si dupa urmare nimic va fi.Ia sa ne vie noua acum aicea cineva,sa
ne zica cu Solomon:�zis-am eu intru inima mea,vino acum dara sa te ispitesc intru
veselie si sa vezi intru bine.�Si indata il va intampina si graiul cel urmator al
Eclesiastului:�si iata si aceasta este desertaciune.�Caci daca cineva si cu toate
dulcetile si defatarile lumii,s-ar prea dezmierda si cu totul intr-insele s-ar
afunda.Daca ca si cu Sardanapul ar inota in mijlocul noianului desfatarii si al
imbuibarii sau cu Cleopatra ar cina asupra trandafirilor si pietrelor celor
scumpe,daca cu toate cele mai mari numiri si daruri firesti s-ar herestisi si s-ar
lauda si cu toate slavele si cinstele s-ar slavi si s-ar preainalta,daca cu toate
cantarile si laudele s-ar inchina ,daca si toti imparatii lumii s-ar pune sa sada
mai sus si s-ar cinsti mai intai ,si pe toate acestea cate am zis le-ar dobandi si
s-ar indulci de dansele cu toata buna norocire in curgere de mii de ani si mai
mult.Cu toate acestea daca s-ar stramtora de moarte,dupa cum si negresit va urma a
se stramtora� si a le lasa toate acestea si nevrand el,unuia ca
acestuia,negresit,nu-i va ramanea nimica,nimica care sa-l bucure si sa-l veseleasca
sau catusi decat sa-i pricinuiasca vreo mangaierea.Va incredintez,o fratilor,ca un
cuget asemenea cu acesta,pe multi i-au indreptat si mari la fapta buna i-au
aratat.Mai ales nu de multi ani pe unul luminat la neam si vestit si slavit pentru
multa invatatura.Acesta,fiindca au auzit intr-o zi pe
un dascal sfintit propovaduitor care talcuia din amvon cuvintele acelea ale
intaiului mucenic si Arhidiacon Stefan:�iata vad Cerurile deschise�,si zicea intru
aceiasi talcuire si acestea:acum cu adevarat sunt deschise portile Cerestii
Imparatii si oricine va voi poate sa intre cu lesnire insa cati sunt lenevosi si
iubesc vremelnica desfatare si indulcire,decat pe cea vesnica inchid inima lor
pentru ca sa nu doreasca o intrare ca aceasta,unora ca acestora de asemenea si
Cerului sa inchida ,ca sa nu poata intra intr-insul. N-au avut trebuinta de mai
multa invatatura acel tanar de neam bun spre� a se indrepta,ci indestulandu-se cu
insasi aceste putine cuvinte,au inceput a-si deschide inima sa catre Dumnezeu si
dorul sau catre cereasca imparatie si asa indata defaimand toate cele dulci si
frumoase ale lumii fara intarziere de vreme s-a facut calugar si s-a inchis intr-o
manastire cu viata de obste unde au savarsit o viata placuta lui Dumnezeu .Deci
socoteste si tu carele citesti acestea ce sunt de fata,ca sa zici cu intaiul
Mucenic Stefan:�iata vad������� Cerurile deschise�,le vad nu cu acesti ochi prea
grosi ai trupului,ci cu prea ascutitele vederi ale mintii mele,pe care mi le-a�
daruit Sfantul Botez intru Sfanta�� scaldatorea,adica cu Credinta.�Vad Cerurile
deschise�.Fiecaruia� este Cerul deschis.Despre nimeni nu se inchide care traieste�
cu nadejde sa intre intr-insul.Sarguiti-va toti a intra mai inainte a se inchide.
Nu intra nimeni intru Imparatia Cerurilor fara decat prin�Usa Pocaintei.�Nu
calatoreste bine cineva la aceasta imparatie prin calea cea lata a mandriei ,a
desfatarii curvesti,a zavistiei,a trandavirii,a iubirii de argint,a betiei si a
celorlalte pofte trupesti,ci� prin calea cea stramta si necajita a smereniei ,a
pazirii curatiei, a dragostei, a osardiei,a saraciei,a infranarii si a celorlalte
fapte bune.Sarguiti-va,iarasi zic,cum mai in graba sa intrati,pentru ca vremea
noastra� este putina� si sfarsitul vietii noastre este necunoscut.Va sa vie ceasul
intru care, Cerul acesta, care iti este acuma cu totul deschis �sa-l afli inchis
,daca poti grabi sa intri intr-insul� pana in cata vreme este deschis.Si vei auzi
si tu impreuna cu fecioarele acelea nebune,aceaste:�s-au inchis usa�si atunci nu
vei putea mai mult sa zici� cu Arhidiaconul Stefan ,cum ca:�iata vad Cerurile
deschise�,ci mai ales vei zice tanguindu-te:�vai mie!�Mi s-au inchis mie usa.Si
iata vad Cerurile cu totul inchise.Intr-acel minut,in care moartea te va stramtora
si te va impresura si-ti va inchide genele tale, de te vei afla vrajmas a lui
Dumnezeu� si nepocait, ti se va inchide indata cerul si atunci,in zadar si fara de
folos vei striga din prapastiile Iadului,plangand si tanguindu-te ca sa ti se
deschida portile Cerului.Pentru ca,totdeauna vei auzi a cea amara si plina� de
durere� raspundere,aceasta:�s-au inchis usa.�Nu va stiu pe
voi.Bate,striga,tanguieste-te si plangi mai in urma in curgere de mii de mii de
ani,mai pe urma in curgere de intunerice de intunerice de veacuri,iarasi vei auzi
acestea:�nu va stiu pe voi ,s-au inchis usa�.Inchid si eu acum si cu putine cuvinte
savarsesc cuvantul meu,zicand numai acelea care un barbat prea intelept au scris:�o
cat de rea este lenevirea aceasta a noastra care ne-au cuprins.O,ce fel de
trandavie si negrijire sau mai bine sa zic,nebunie si nesimtire ne-au impresurat!
�De ce nu ne silim neincetat cu toata� osardia si ravna prea fierbinte ,sa smulgem
mintea noastra de la acestea si� sa o pironim cum mai in graba la acele negraite si
vesnice desfatari� si veselii,cum poti,o,ascultatorul meu ,sa te socotesc om
cuvantatot,cand te vad ca voiesti� sa gusti mai bine o picatura de miere si mai pe
urma sa te adapi intru toti anii vietii tale cu bauturi prea amare �si otravitoare
si iarasi sa nu voiesti� sa gusti� o amara picatura si ca sa te adapi mai pe urma
intru tot veacul cu bauturi prea dulci si prea veselitoare.Deci de avem putina
minte in capul nostru cel omenesc,ia veniti sa alegem si sa iubim mai mult binele
nostru pentru ca sa ne bucuram totdeauna.
CAPITOLUL 4
Cand omul cel nou va intoarce ochii ca sa priveasca negraita desfatare si prea
dulcea veselie a dreptilor pe care o dobandesc prin vedere,atunci isi va intoarce�
ochii sai ca sa nu vada cele desarte
Am povestit pana aicea partea aceia a slavei si a fericirii care din sufletele
dreptilor ,are sa se reverse in trupurile acelora.Si fiindca am talcuit acele patru
daruri,cu care au acelea sa se proslaveasca si cu prea slavire sa se
impodobeasca.Vremea dar este sa vorbim acum si pentru acele daruri si daruiri,pe
care cele cinci simtiri� ale trupului le va dobandi.Si ia sa incepem� intai� de
la�vedere�,ca una ca aceasta este cea mai inalta simtire� decat toate celelalte
simtiri.Atata savarsire va sa ia simtirea aceasta incat nici un lucru� sa nu poata
sa o impiedice,sau sa o tulbure,sau macar catus de cat sa o spaimanteze.Deci
acestea vor fi�darurile�si savarsirile�vederii�,ci intai este aceasta:fiecare
fericit,cu vederea sa va strabate prin toate trupurile si prin insusi cele mai dese
si le va vedea prea curat,nu numai pe cele din afara ale sale,ci si pe sine prea
adanc pana si la insusi alcatuirea si incheietura a tot trupul
sau.A�doua�savarsireiarasi este, ca dupa cum va vedea cele foarte aproape de
sine,asa va vedea si cele foarte departe de sine� nimic increuindu-se.A treia�va fi
aceasta:ramand trupul intr-o aceiasi stare si asezare fara schimbare va vedea si
partile cele dinapoi ale trupului sau,dupa cum si cele dinainte,fara de a intoarce
ochii sai cat de putin sau ai misca.Pe langa acestea inca va vedea si cele deasupra
sa fara a ridica in sus ochii sai si iarasi cele de dedesubtul sau,fara de ai pleca
si a cauta la cele de jos .A�patra�savarsire�va fi aceasta:sa vada feluri de feluri
de vederi si mai nenumarate linii si raze ca pe o raza si linie ,dupa oarecare
chip,adica unite si lucrul cel mai minunat decat toate este ca va vedea de asemenea
cu ochii inchisi,ca si cu deschisi.Pentru ca ,daca ochii dreptilor au sa vada prea
departe si sa strabata cu vederea si pe insusi pirgurile cele prea groase si
zidurile cele de arama,muntii cei prea mari si dealurile cele inalte si de obste sa
zic,toate trupurile cele prea dese si cu deasa umbra, cum� apoi s-ar impiedica de
pleoapele cele prea mici ale ochilor ,fiind inchise ,care acestea sunt o haina ,a
lor subtire si o prea mica pelita,sau pojghita,mai vartos,ca acei ochi fiind
proslaviti de Dumnezeiescul Dar,nu se va impiedica nici cu un chip de a le vedea
toate.Si acestea adica� sunt destule,pentru lesnirea si chipul vederii,cu care
dreptii vor sa vada.Iara acum ia sa venim si la aceste vazute ,adica la acele ce
stau impotriva vederii,la aceste zic,care zac inainte ca sa se vada de drepti� care
au sa-si intinda� si sa-si lateasca vederea si darul lor pentru a le vedea si
vazandu-le sa se bucure cu negraita veselie si bucurie.Mai intai de toate,are sa
bucure si sa indulceasca� vederea netalcita acea buna
podoaba,frumusetea,impodobirea,stralucirea si marea cuviinta� a locului intru care
au sa se salasluiasca� dreptii,adica insusi Cerul cel de foc si prea
infrumusetat.Deci si pe langa acestea zicem cu putine cuvinte acelea� care vazandu-
le dreptii ,au sa se veseleasca� nepovestit.Dreptul,va vedea cu ochii sai cei
trupesti raul acela al vietii ,cel mai curat decat chihrbariul si mai luminat decat
clistariul,care va face porniri vrednice de vedere si intorsuri si sucituri si
invartituri prea desfatate,intru toata acea fata prea larga si desfatata si intru
acea campie prea lata a Cerului,va vedea izvoare care izbucnesc �in sus si curg
intr-o parte si intr-alta a pamantului celui locuit si toate cate se fac pe dansul
le va sti� afara numai de singure cugetele cele de sine stapanitoare ale
oamenilor.Inca va vedea,straband cu vederea lui� prin mijlocul pamantului,pana la
si celalalt imisferian ,adica la cealalta parte a si fata a lumii ajungand pana la
si cealalta rotunzime.Pentru ca macar� desi Cerul� cel de foc,care este
salasluirea� si locuinta dreptilor,va avea mai nemasurata� grosime si este intarit
mai tare si decat insusi diamantul.Cu toate acestea este foarte prea�� priveditor
si curat la chip ca un clestar.Iara cata bucurie vor dobandi din vederea Sfintilor
ingeri,celor mai nenumarati! Dar de la nici un alt lucru nu vor dobandi� atata
bucurie,atata indulcire� sufleteasca atata veselie si desfatare pe cat vor dobandi�
din trupul� acela prea proslavit,prea indumnezeitul� si prea stralucitul� al
Domnului nostru,la acela ochii tuturor� au sa caute,la acela dorirea si poftirea
tuturor� are sa se intinda.Dar ce ma silesc� cu putine cuvinte sa arat acelea, care
ochiul nu le-a vazut.Iara aceasta numai o zic,care Domnul nostru au zis-o catre
Apostoli:�cu adevarat sunt ochii vostri care vad acelea care vedeti.�Care acum noi�
nu ar primi sa faca� sau sa sufere� orice lucru truditor si ostenitor,suparacios si
greu numai ca sa vada intr-o vreme ,cate noi pana aicea am numarat si am aratat,cum
ca au sa vada dreptii.Pline aflam istoriile neamurilor,cum ca multi dintr-insii sau
pentru vestea,sau pentru lauda ,sau pentrul castigul,sau pentru daruri� desfranate
si curvesti au suferit cu barbatie mari trude si osteneli si pedepse pana si insusi
moartea,de care sa ne rusinam noi care ne speriem� si ne temem ca sa rabdam pentru
Imparatia Cereasca� si pentru vesnica fericire� pe acelea,care aceia cu osardie le-
au rabdat pentru desertaciunea si pierzarea lor.Ia sa ne rusinam si noi,care
cinstim si iubim mai mult tina si noroiul ,decat Cerul� si decat pre insusi
Dumnezeu� Ziditorul nostru.Pentru unii ca� ca aceia� au scris Sfantul Augustin cu
chipul cel urmator de aici inainte. Ostasul se deprinde la razboaie� si se
chinuieste cu multa patimire rea, cheltuind cea mai multa vreme a vietii sale in
trude si osteneli,este mult tulburat fara de voie si in pace netulburat
este.Negutatorii in cate furtuni de vanturi si primejdii si intru intreite valuri
indraznesc.In cate strasnice si infricosate si groaznice salbaticii si sculari
asupra ale vazduhului si ale marii se arunca pe sine,numai pentru ca sa castige
bogatii curgatoare si care se strica.Vanatorii,cata foame si sete rabda,cate
zadufuri si arderi de soare,ingheturi,caderi de pe cai,primejdiile prapastiilor,ale
santurilor,ale raurilor si ale fiarelor,sufera numai pentru care sa prinda o
fiara.Scolerii,cu cate privegheri de toata noaptea,cu aspre petreceri,cu infranari
si cu osteneli se indeletnicesc si se sarguiesc cu rabdare invatand la scoala
pentru castigarea intelepciunii!Si acestia cele mai de multe ori sau pentru castig
sau pentru o veste si lauda desarta .Si aceia,care iubesc unele ca acestea nu li se
pare cum ca patimesc oarecare greutati si aspre suparari.Pentru ca pe toate
lucrurile cele grele si pline de osteneli,dragostea si dorul le arata usoare si mai
de nimica .Cu cat dar imputerniceaza si mai cu lesne si mai cu intemere intaresti
darul cel catre adevarata fericire,decat lucreaza pofta cea rea spre ticalosie.Cat
mai cu lesnire este cu putinta sa sufere cineva orice rea
norocire,vremelnica,pentru ca sa scape de munca cea nesfarsita si sa castige
vesnica odihna in rai.Aceasta este prea adevarata,ca Dumnezeu nu cere de la noi
atatea osteneli pentru Cereasca Imparatie,cat cere diavolul pentru Iad. Fara
asemanare mai mult se ostenesc oamenii cei rai pentru ca sa ajunga la pierzanie si
ca sa cada din mantuirea lor,decat cei imbunatatiti pentru ca sa dobandeasca insusi
mantuirea lor si sa castige nesfarsita bucurie si veselie.Se afla multi care se
ostenesc,mai mult pentru care sa-si lucreze bine tarina lor sau gradina lor decat
pentru ca sa castige Cerul.Mai ales ca sant oarecare care atata inecati intru
aceste curgatoare si desarte frumuseti si desfatari,ale lumii incat sunt gata sa
treaca cu vederea si sa paraseasca cu toata multimea lor si locul ce l-au castigat
in Cer,daca numai Dumnezeu i-ar lasa sa se indulceasca in veci de aceste trecatoare
si proaste desfatari ale lumii.Unul ca acesta s-au aflat in vremurile noastre ,un
boier bogat si de bun neam� care avea o gradina afara de cetate,vrednica de privit
si foarte vestita si minunata,atata pentru multa rodire� a rodurilor,pe cat si
pentru prea multor frumuseti si hazul bunelor mirezme ale florilor si cu dreptate
putea a o numi cineva Rai pamantesc.Intru aceasta gradina se obisnuia de multe ori
acest de bun neam� boier a merge, ca sa se plimbe sis a se odihneasca� cand s-ar fi
suparat de multe griji� ale cetatii si de grele pricini,atata mergea de adeseori�
intru acea gradina incat linistindu-se intru dansa� i se parea ca cum ar scapa de
valuri si de furtuni,in vreun liman cu buna liniste� si afara de primejdii.Acesta
intru una din zile� luand impreuna� cu sine un duhovnicesc parinte� foarte cucernic
si pre umblandu-se cu dansul �prin acele verdeturi� ale gradinii se bucura si intru
acele flori prea bine mirositoare ,au inceput foarte a lauda� starea si oranduiala
locului si buna frumusete a gradinii.Atunci a inceput si acel duhovnicesc parinte�
din frumusetea acei gradini pamantesti sa-i aduca aminte de desfatarea si de
frumusetea si de podoaba raiului,cel ce de-a pururea infloreste in ceruri,si-l
incredinta cum ca,acel loc este cu neasemanare mai desfatat si mai frumos la vedere
si mai veselitor la suflet cat privirea a unui minut,intru acela,covarseste pe
zabovirea si pe umblarea in gradina aceasta a ta cea a mii de bucurii.Ii zice lui
boierul:cu adevarat parinte,primesti in sufletul tau unele ca acestea si crezi
pentru Raiul tau cel din Ceruri,gresite sunt socotelile tale. Crede-ma ca acest fel
faci,cand inveti pentru lucrurile cele necunoscute ce se afla in ceruri,dupa cum ar
face un orb ce filozofeste si vorbeste pentru vopsele.Ci pe cat dupa a mea
socoteala,o parinte,daca Dumnezeu pentru plata tuturor lucrurilor mele celor bune
pe care le-am facut vreodata sau le voi face,m-ar lasa in toate veacurile sa ma
bucur si sa ma indulcesc de aceasta gradina a mea,eu cu adevarat cu toata bucuria
mea as lasa cerul si toate dulceturile si desfatarile lui,sa se bucure si sa se
indulceasca de ele ingerii lui.Aceste glasuri hulitoare cand le-au auzit acest
sfintit barbat pe care le-au
varsat din pangarita sa gura,acel boier de bun neam s-au mai bine zis de rau
neam,au inceput foarte al dojeni si a-l ocara si a-l mustra cu iuti si aspre
cuvinte aratandu-i lui cum ca paganeste au hulit.Iara acela intru nimica socotind
cuvintele lui au incalecat si s-au dus.Ci Dumnezeiasca judecata n-au intarziat
fiindca, intorcandu-se la palatul sau si trecand� pe un pod au cazut cu calul� in
jos in rau si ticaloseste� si-au dat sufletul sau fara a avea vreme sa se pocaiasca
si intr-acest chip de trei ori ticalosul� acela si gradina si-au pierdut-o si de
Cer s-au lipsit .Unde sunteti acum voi� cati de pe pamant a-ti purces si v-ati
departat si din Cer pentru lenevirea voastra�� pe care o aveti dea pururea cu totul
v-ati izgonit,pentru unii ca acestia� prea cu cuviinta si prea potrivit scrie
Dumnezeiescul Grigorie:�toti zice,cati iubesc veacul acesta� de acum la lucrurile
pamantesti sunt viteji,iar la cele Ceresti� se afla foarte slabi si
neputinciosi.Pentru ca,pe cat pentru vremelnica slava sunt osardnici a asuda si a�
se osteni pana la moarte,iara pentru vesnica Imparatie,nici mcar cat de putina
osteneala nu pot vreodata sa sufere.Si pentru dobanzile si castigurile cele de jos
si pamantesti,sunt multumiti sa sufere orice ocara si necinste,iar pentru darurile
cele ceresti si incununarile nu primesc sa auda nici cel mai mic cuvant de
ocara.Inaintea judecatorului pamantesc pot sa stea mai si toata ziua,iar la
rugaciunea lor se obosesc si slabesc macar un ceas sa stea inaintea Cerescului
Judecator.Rabda de multe ori golatatea,strainatate, foame si sete numai sa castige
bogatie sau slava,iar de cele Dumnezeiesti si ceresti,atata se abat si fug de a le
cauta cu prea putina osteneala pe cat le� socotesc cum ca li se dau prea foarte cu
greu si dupa multi ani.Insa dimpotriva se poarta aceia care isi intaresc ochii lor
spre cer,fiindca se lenevesc a castiga in vreme cele vremelnice si pamantesti ca sa
poata sa se desfateze� fara de sfarsit intru cele Ceresti.Nu baga seama sa se
pedepseasca aicea cu multe feluri de munci numai ca sa poata acolo a se veseli
intru privirea lui Dumnezeu.Toate nevoile cele pamantesti cu mare rabdare le
sufera,fiindca doresc a dobandi fara rabdare Cerestile bunatati.Drept aceia �ia sa
se sileasca fiecare om sa castige acest fel de slava,ia sa sufere toata greutatea
pentru ca sa ajunga intru aceia acolo,sa rabde cu barbatie muncile ca sa ajunga la
veselie.Dupa cum zice si Sfantul Augustin:�sufera acum aceia care nu o voiesti ca
sa castigi atunci aceia care o voiesti.�Fiindca mai bine este cu putina rea
patimire� sa cumperi aicea vesnica fericire,decat cu putina buna norocire si
veselie vremelnica� sa cumperi acolo ticalosia cea nesfarsita� si vesnica.
CAPITOLUL 5
Omul cel nou cand ar privi si celelalte desfatari ale fericitilor pe care le
dobandesc si prin celelalte simtiri se socoteste pe sine cum ca pana atunci au fost
nesimtitor
�
Pentru desfatarea care prin vederea dobandesc fericitii in destul am scris �in
capitolul cel mai de sus,iara acum,vom talcui desfatarile si celorlalte simtiri� cu
care si acestea vor puhoisi.Si lasand buna mireasma ,aromatelor a acelui
Dumnezeiesc Rai pe care fara indoiala� cu nemasurata dulceata� au sa o slobozeasca�
afara dintru sine inlauntrul acelor gradini dea pururea
inflorite,narcisii,crinii ,trandafirii si cele mai minunate flori �ce se afla
acolo,povestesc acum pentru bunele miresme� cele mai imbietoare si mai
covarsitoare� dintru care se vor umplea acei drepti si vor slobozi afara dintru
sine� buna mireasma proslavitele lor trupuri.Mai ales trupul Doamnei� noastre
Nascatoarea de Dumnezeu si dea pururea Fecioarei Maria,care cu inaltarea sa la
Ceruri,au umplut tot Cerul de� buna mireasma si dulceata incat inspaimantandu-se
toti ingerii� si umplandu-se� de atata mirosire bine mirositoare si de indulcirea
bunei miresme,stiga unii catre altii,zicand graiul acela al cantarii
cantaretilor:�cine este aceasta� care se suie din pustie cu un bucium� tamaiata de
fum,de smirna� si de tamaie din toate prafurile facatorului de mir.�Si daca
moastele Sfintilor aflandu-se aicea inca in mormanturi de multe ori revarsa
mireasma nemasurata ,nefiind inca de plin proslavite sau imbracate cu
nemurirea.Cata buna mireasma se cuvine sa socotim ca vor da cand se vor incalzi de
fierbinteala neziditului Soare si se vor curati �de toata puturoasa putrejune si
daca atata buna mireasma trupurile lor vor revarsa� cu neasemanare si prea cu
covarsire mai multa va sa verse insusi sufletele acestea ale lor.Pentru aceasta cu
cuviinta zice Osie pentru acestia:�sfintii tai Doamne vor inflori ca crinul� si va
fi mireasma lor ca a tamaiei.�Deci daca cu atata buna mireasma prea desfatata si
prea veselitoare Imparateasa lumii Maria,ce fel si cata oare va fi mireasma aceia�
a insusi lui Hristos care zice pentru sine la Eclesiastul:�ca chinamamon si ca o
calcatura de aramatii� si ca smirna cea aleasa am revarsat buna mireasma.�Singuri
voi puteti� sa pricinuiti� si sa va cunoasteti� fiindca orice� va socoti cineva� ca
sa zica,putin va zice.Insa de asemenea si gustul va fi plin de o zeama� a unei
dulceti netalcuite si vas a veseleasca� cu oarecare saturare si buna mireasma
Duhovniceasca,atata de nemasurata incat de ar fi cu putinta sa socoteasca� si sa
inteleaga impreuna cineva,toate bucatele cele prea alese� si prea dulci ale lumii
acesteia,asemenea si insusi mana jidovilor,nimic nu va fi dulceata
acelora,asemanandu-se cu Cereasca aceia prea dulce gustare,care nu va fi gustare, a
vreo unei mancari sau bauturi simtite si trupesti,dupa cum barfesc paganii si va sa
fie o parte,din o cereasca oarecare umezeala sau jilaveala si din o roua cu buna
zeama ce se varsa de la Dumnezeu care va curge prin stomac� si prin celelalte parti
mai dinlauntrul,umpland organelle gustului,adica limba,cerul gurii si celelalte
parti alegatoare ale� felurimelor bucatelor.Pentru aceasta si proorocul si
imparatul David canta pentru cei drepti:�imbatase-va din grasimea casei tale si cu
raul desfatarii tale,ii vei adapa pe dansii.�O parte iarasi acestei� gustari prea
dulce� va izvora� in sus si prea aleasa si prea minunata turnare impreuna si
amestecarea trupului .Fiindca daca aicea in lume� omul care este intru toata
sanatatea si intregimea trupeasca� si are zamurile� cele tiitoare ale trupului�
foarte cu masura� si este cu totul sanatos� la toate madularele lui� si aceasta
simte oarecare buna si dulce zeama in gura sa� fiind inca postit,cu cat mai vartos�
mai multa dulceata va simti,cand va ajunge la cealalta viata,cand amestecarea si
virtutea sa� va veni la cea mai de pe urma buna asezare si savarsire.Simtirea
pipairii iarasi va dobandi� si aceasta dulceata ei cea potrivita si
desfatarea,atata din aburul cel ceresc� si din pipairea cerestilor trupuri pe cat
si din impreuna� simtirea cea mai din launtrul a prea minunatei acestei bune
asezari si sanatati,caci omul care este prea sanatos intru nemarginita intregime si
buna asezare,simte intru sine cu multa dulceata prea aleasa si minunata aceasta
buna alcatuire si buna intocmire a trupestilor sale zamuri si stihii.Dulceata
aceasta pe care o dobandesc fericitii prin dobandire va sa fie cu mult mai mare si
mai dulce decat dulcetile celorlalte simtiri.Pentru ca,fiindca este pipairea
aceasta semanata si risipita in tot trupul dulceata si desfatarea care este varsata
imprejur in tot trupul acesta va sa fie si cea mai curata si mai veselitoare si mai
ales dupa cum zice un intelept si mult invatat dascal:�ca pipairea intru
nemarginita desfatare si veselie va sa veseleasca prin saturarea cea imprumutatoare
si imbratisarea pacii atat a sfintilor cat mai ales prin sarutarea insusi a
intrupatului Dumnezeu.Ramane acum auzul,simtirea cea mai de pe urma .Si apoi
urechile neincetat vor auzi,aceste negraitele acelea cantari de psalmi ale acei
muzici� si cantari ceresti si intocmai de o dulce cantare,a careia si un singur
glas numai este indestulat sa umple, sufletele tuturor oamenilor de o negraita
dulceata si veselie. Pentru ca dupa cum zice Sfintitul Augustin:�rasuna acolo
intotdeauna� organele cantarilor cele mai dulci de cat mierea.�Atunci se va inplini
si aceia care au scris-o cuvantatorul de Dumnezeu Ioan in Apocalipsul sau:�dupa
aceasta am auzit ca un glas mare de multa gloate in ceruri zicand,aleluia�,laudati
pre Domnezeul nostru toti robii lui, si cei ce se tem de dansul si cei mici si cei
mari si am auzit ca un glas de norod mult si ca un glas de ape multe si ca un glas
de tunete mari, zicand Aliluia,cum ca� a imparatit Domnul Dumnezeu Atottiitorul,sa
ne bucuram si sa ne veselim si sa dam slava lui ca au venit nunta Mielului.Acolo
dupa cum invata cuvantatorii de Dumnezeu ,va canta fiecare drept,cu glas deosebit
si ales,care sa se auda la toti si sa se deosebeasca preacurat si din toate
celelalte.Pe care lucru vrand sa arate si fericitul Prooroc David zicea:�lauda-se-
vor cuviosii intru marire� si se vor bucura intru toate� asternuturile
sale.Inaltarile lui Dumnezeu� sunt in gatlejul lor.Iara inaltari ale lui
Dumnezeu,numeste laudele cu care vor sa inalte pe Dumnezeu,propovaduind covarsirea
lui cea prea inalta si toate lucrurile lui cele mai mari si prea minunate.Deci daca
zice cum ca niste laude ca acestea� si cantari vor sa fie in gatlejul lor.Apoi nu
numai cu mintea si cu privirea vor lauda� si vor slavi pe Dumnezeu ci si cu glasul
celui bun viers.Pentru care nu se cade a se indoi cineva,cum ca nu va fi acolo
cantare de psalmi glasuitoare si cantatoare,si dupa cum oarecare zic,fiindca omul
este alcatuit,din trup si din suflet,trebuie a sluji si lui Dumnezeu,nu numai cu
sufletul ci si cu trupul.Iara slujirea lui Dumnezeu sta numai intru aceasta a lauda
cineva si a slavi si a multumi lui Dumnezeu,mai ales intru vechea aceia a lui si
prea iubita Patrie, acolo unde inceteaza toate lucrurile pocaintei.Si aceasta
urmeaza fiindca din darul cel prea cu covarsire si din nemasurata bucurie fireste
se indeamna si se porneste omul spre slavoslavie si spre cantari de laude� dupa cum
cercarea cea din fiecare zi o arata,pentru ca bucuria cea dinlauntru� cand se
revarsa peste masura in inima omului atunci si prin organele cele glasuitoare ale
trupului cu indestulare se varsa si la cele dinafara.De unde fiindca si sfintii�
sunt plini cu adevarat de dar Dumnezeiesc de bucurie netalcuita si de covarsitoare
veselie si de pretutindenea din cele dinlauntrul se pornesc prea cu tarie spre
slavoslavie,spre cantare de psalmi si spre lauda Dumnezeiestii mariri.Pentru
aceasta si Dumnezeiescul Grigorie talcuind ,zicerea aceia a lui Iov:�iar gura
acelor adevarati se va umplea de ras si buzele de veselie,fiindca si la vesnica
aceia patrie, cand mintea dreptilor se rapeste intru veselie atunci limba lor se
inalta spre cantari spre laude si spre cantari de psalmi.�Pentru aceasta si
Fericitul Augustin zice:�tot lucrul lor ,adica al dreptilor� este cantarea si lauda
lui Dumnezeu,fara de a avea sfarsit si fara de a avea osteneala� si fara de
truda.�Fericit sunt eu si cu adevarat� in veci fericit,daca� si dupa dezlegarea
acestui trup al meu, m-as invrednici sa aud acele versuri si cantari �ceresti ,care
se canta spre� lauda� si slavoslavia� Imparatului� celui fara de moarte de
cetatenii aceia ai patriei cei de sus si de adunarile fericitelor duhuri,intru tot
fericiti sunt si de trei ori norocit,daca m-as judeca si eu atucea vrednic sa cant
tot acelasi versuri si cantari si� sa� cant tot aceleasi versuri si cantari si sa
stau inaintea Imparatului a toate Dumnezeu.Fiecare canta acolo Dumnezeiestile laude
si cuvinte de lauda dupa cuviinta si dupa asemanarea sa si dupa starea sa.Dupa cum
si ingerii numai cu glas Duhovnicesc iar oamenii si cu si trupesc.Dar cauta oare si
ce fel va fi dulceata si frumusetea acei� ceresti muzici si intocmiri de cantare
poate cineva sa o asemene si sa o priceapa,cand o vor alatura cu dulceata cea
pamanteasca si cu frumusetea omenestii cantari de psalmi cei de aici,ca de multe
ori cand s-ar afla glasuri dulci� cantatoare ale oamenilor si s-ar uni cu
viersurile� cele prea dulci� rasunatoare ale organelor celor muzicesti si cu
mestesug ,ca alautele si ca vioarelor si ca ale altora ca acestea de prea multa
desfatata si veselitoare indulcire pricinuiesc ascultatorilor incat mai dezlipesc
si smulg pe insusi mintea din trupul lor.Iara uneori si cu sila se tine spre sine
un ascultator ca acesta pentru ca sa nu lesine� de dulceata cea peste masura si
veselie,cu toate acestea� toti cei cu bun glas ai pamantului,toate organele cele
muzicesti si cu mestesug de cantare,toti stiutorii de cantare, toti cantaretii cei
prea alesi si cei desavarsiti iscusiti la cantare intr-una adunandu-se� s-ar pune
alaturea� si s-ar asemana� cu cantaretii in fluer cei ceresti ,cu teatigii,niste
pasari mici in tarile calde se afla, cei frumos cantatori si prea dulci intorcatori
cu privighetorile cele nemuritoare,cu adevarat s-ar parea cum ca bombanesc cu
oarecare glas amortit,salbatic fara dulceata si fara de rasturnare.Socotiti inca pe
langa acestea cum auziti glasurile� si cantarile cele cu buna oranduiala si prea
dulci ale tuturor celor zburatoare si ale pasarilor pamantului .Dar inca si acelea
s-ar arata o uraciune si o scarba inaintea acei muzici ceresti si acei prea dulci
si prea frumoase cantari.Insa sa stii ca aceia se vor invrednici sa auda acea
fericita cantare de psalmi ,ale carora stau urechile totdeauna deschise a primi cu
osardie cuvintele lui Dumnezeu,insuflarile si invataturile Sfantului
Duh,povatuirile pazitorului Inger,sfaturile cele cinstitoare de Dumnezeu �si
mustrarile cele de suflet� folositoare.Si dimpotriva iarasi cati isi inchid
urechile lor despre niste cuvinte ca acestea mantuitoare de suflet si le deschid la
glume ,la basme ,la barfiri la defaimari si la graire de rau si la vorbe desarte si
la altele asemenea unii ca acestia nu se vor invrednicii sa auda acele cantari
Dumnezeiesti si ceresti.Ne povestesc scriitorii de lume cum ca toti cati locuiesc
aproape langa jgheaburile raului Nilului ,sunt toti surzi cu totul� de lovirile
cele peste masura ale repejiunilor curgerilor acelui rau care se pornesc si se
arunca jos din muntii cei prea inalti.Dar au nu si lumea aceasta este un rau prea
mare si sunatoare ca un tunet,au nu are loviri mai mari infricosate si decat ale
acelui rau al Nilului cel prea huitor ca un tunet au nu este si acesta o mare ce se
invaluieste� cu multe valuri.O,cate sunt intreitele furtuni ale grijilor intru
acest noian !Cate sunt viforele� cele iuti si tari ale ingrijirilor!Cate sunt
tulburarile� si pesterile patimilor celor salbatice .Cate sunt glasurile� si
strigarile� cele ca de tunet� ale celor ce domnesc ,ale celor ce se negotitoresc
,ale taitorilor de pietre ,ale lucratorilor si batatorilor de arama , ale
mesterilor ale celor ce joaca ,ale celor ce dantuiesc,ale celor ce rad cu
desfranare� si cu gura cascata si ale celor ce plang!Iara pricina acestora este
dintru aceasta ,fiindca si fiecare pacatos si fara de lege s-au desavarsit nu
voieste sa auda pentru lumea cealalta si pentru viata �ceea ce va sa fie .Sau desi
ar auzi fara de pofta si osardie si ingretosare primeste cuvintele cele pentru
acelea .Pentru ca tot cugetul lui este afundat in grija cum sa aseze si sa
ocarmuiasca fara de greseala pricinile si lucrurile lumii acesteia si se
sileste,sau sa-si pazeasca sanatatea lui,sau sa-si inmulteasca bogatia lui se
indeletniceste ,sau sa-si mareasca cinstea lui se sarguieste.De unde si din niste
smulgeri ca aceastea ale grijilor acestora se afla mai ca unul fara de simtire
intunecat si surd la acele ceresti si nu doreste nici pofteste de aceia inainte mai
mult a auzi sfaturile cele mantuitoare si invataturile cele folositoare de suflet
ale dascalilor.Iara poate ca si din adunarile si petrecerile� impreuna ale
oamenilor celor razvratiti si desfranati si facatori de rele si cu rele naravuri�
asurzeste la propavaduirilr cele� cu mare glas ale bisericii , la curatirea de a
doua oara� a cugetului si a stiintei sale ,la infioratele infricosari si ingroziri�
ale muncii ce va sa fie� si la celelalte de toate zilele� dojeniri.Dar ce zice unul
ca acesta cand se va apropia cel mai de pe urma ceas al vietii mele atunci voi
deschide prea larg si amandoua urechile mele ,ca sa ascult cu osardie toate cele
mantuitore de suflet sfatuiri ce mi le-ar face parintii.Insa se inseala si foarte
mult greseste� unul ca acesta,pentru ca intr-o vreme ca aceia nu va putea nici
catus decat sa auda niste tunete ca acestea si Dumnezeiesti,la care nu s-au
obisnuit auzul lui intru toata vremea vetii lui.Pentru aceasta sa fie
incredintat ,cum ca nepocait are sa se duca� din viata aceasta.Si dupa urmare nu se
cuvine ca sa mai nadajduiasca,cum ca va auzi acele cantari Ceresti� si cantari de
psalmi ,ale sfintilor Ingeri si ale celorlalti alesi a lui Dumnezeu.Dar care
iubeste sa auda acele cantari de psalmi si sa se osarduiasca mai inainte aicea ca
sa auda cuvintele lui Dumnezeu� si sfatuirile cele mantuitoare de suflet si sa le
pazeasca pana la sfarsit .Fiindca fericiti sunt acei ce aud cuvantul lui Dumnezeu
si-l pazesc pe dansul.
CAPITOLUL 6
Indulcirea cea prea bogata a bucuriei si veseliei se pricinuieste din slava si din
privirea cea imprumutatoare a fericitilor drepti
Daca si cauta cineva burete in valea aceasta� ce este acum de fata� a
lacrimilor,pentru ca sa-si stearga cu el toata lacrima de la ochii sai,unul ca
acesta vie cu mine astazi si sa nu-si inalte ochii lui spre Ceruri,ci sa-i pogoare
in jos la acel gunoi prea de bun neam al mult rabdatorului Iov.De vei socoti si
bine le vei cumpani in mintea ta cuvintele acelea pe care vrei sa le auzi dintr-
acest gunoi,toate cele pamantesti le vei socoti ca Apostolul Pavel ca niste gunoi
si lepadatura.Iov acela prea adevarata pilda� a rabdarii,zacand pe puturosul acela
gunoi,ca o priveliste suparatoare si de jale a ticalosiei cei omenesti si vrand sa-
si indulceasca durerile lui si� nesuferitele munci ale ranelor sale,inca sa
imblanzeasca putin si durerile celorlalti oameni cati se afla in feluri de
primejdii si intru inconjurari si nevoi si rele norociri,au grait oarecare cuvinte
tainice pentru ca sa ramana spre vesnica aducere aminte a tuturor oamenilor celor
ce se vor face mai pe urma .Deci ascultati cuvintele acestea:�cine ar fi dat a se
scrie graiurile mele si a se pune acestea in carte in veac,cu condei de fier si de
plumb,sau a pietrii a se sapa,ca stiu ca de pururea vecuitor este cela ce va sa ma
risipeasca pe mine pe pamant,ca sa scoale pielea mea care sufera acestea.Cine ar
fi� dat,dar ce voiesti o Iove,ca sa ti se dea ce este cererea� ta,voiesc sa se
scrie graiurile mele si nu am materie potrivita,in care sa le scriu,fiindca la
atata saracie am ajuns incat nici macar o mica caramida nu am in care sa le
insemnez inlauntru.Ca degetele mele mi s-au sucit,vinele mele s-au zgarcit,mainile
mele mi s-au slabanogit si cu totul sunt nevolnice� si slabanoage de
ger,tremura,sunt ranite si in jos atarnate ,cu toate acestea ,ma voi sili insusi pe
sinemi pentru mangaierea mea,sa le insemnez pe a materiei tare in scris prin
slove,oarecare cuvinte scurte si cu putine slovenituri.Iata ca ti s-au adus�
hartie.Nu ,nu ma rog,pentru ca aceasta sau se rupe sau cu lesnire se putrezeste,voi
a sa pune acesteia ,in carte in veac.Deci� dar aduceti-mi� sau� plumb,sau arama
,sau piatra cioplita ,pentru ca sa se afle in veci� cuvintele mele.Iata piatra,care
poftesti si doresti,scrie-le� dar.�Stiu cum ca de pururea vecuitor este cela� ce va
sa ma dezlege si sa ma risipeasca pe mine pe pamant ca sa ridice pielea mea care
sufera acestea.�Nadejde tare hranesc� in sufletul meu,cum ca voi vedea vreodata pe
Izbavitorul si Mantuitorul meu Hristos,care nadejde,nu numai pe amaratul si
necajitul si plinul de durere� sufletul meu il copleseste� de pretutindenea cu
bucurie pe covarsitoare� ci� si pe trupul meu acesta il mangaie de multele lui
munci si aleg mai bine sa zac deasupra acestui gunoi puturos hranind nadejdea ,care
am zis mai sus decat sa sed in scaun Imparatesc.Aicea dar,ia sa socoteasca bine
fiecare din noi,daca acea mica,subtire si umbroasa nadejde a Dumnezeiestii slave pe
care de departe Iov au vazut-o mai inainte cu atatia ani si i-au facut usoare si
lesne de suferit,ca sa nu zic vesele� muncile lui,cele atata de grele si prea
nesuferite,adica golatatea,boala,ranele,puroiul,umflaturile cele infocate,
lepra,raia ,buba cea peste tot ,durerile cele la incheieturi,putrejunea
maruntaielor celor dinlauntru,boalele cele ce aduc greata,reaua putoare,muierea cea
nebuna si hulitoare,dracul,ocarile� si defaimarea prietenilor, foamea ,setea,arsita
zilei,inghetul noptii si pe toate acestea,au putut a le preface intru inchipuirea
Raiului.Daca zic,atata putere au avut ,numai singura nadejdea,care vrea sa vada pe
Hristos.Ce va sa fie� cand va castiga toata fericirea aceia si buna norocire,care
nu are sfarsit niciodata si dupa cum zice Dumnezeiescul Grigorie:�acolo va sa fie
lumina ,fara pierire si lipsire,dorul fara de pedeapsa,poftirea fara de intristare
si fara scarba,saturarea fara ingretosare,mantuirea de plin,viata,fara de
moarte,sanatate fara de boala.�Acolo dupa cum zice si Augustin:�imparat este
adevarul,lege este dragostea,vrednicie dreptatea,pace ,fericirea ,viata,dea pururea
vecuirea.Acolo dupa cum zice si alt oarecare dascal,plata pentru biruinta dreptilor
este aceasta,sa priveasca pe Dumnezeu aceasta sa traiasca impreuna cu
Dumnezeu,aceasta sa vietuiasca intru Dumnezeu,aceasta sa fie impreuna cu Dumnezeu
aceasta sa fie intru Dumnezeu,care va sa fie toate intru toate.Ci noi,fiindca avem
obicei,cand �vedem multi oameni aproape langa noi ,de la care putem sa luam� multe
feluri de pricini de mangaiere,ne bucuram si ne veselim,cata oare bucurie si
veselie ,ne va pricinui,cand ne vom aduna si vom petrece impreuna cu multimea cea
prea cu covarsire,a celor preafericiti Ingeri si a prea sfintilor drepti,care
privesc unul catre altul cu negraita bucurie si veselie,ci ia sa cercetam mai intai
multimea fericitilor ingeri si apoi pe urma a dreptilor.Zic unii, cum ca Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu s-au aratat odata unei cinstitoare de Dumnezeu cuvioase si
i-au zis cum ca numarul ingerilor atata este mult incat de s-ar numara toti oamenii
de la Adam si pana la sfarsitul lumii ,dupa urmare ar fi fost trebuinta sa se puna
zece ingeri la un om,adica ,inzecit mai multi sunt ingerii la numar decat
oamenii.Iara sfantul Dionisie Areopagitul,spaimantandu-se oarecum pentru multimea
lor zice:�cum ca numarul ingerilor numai lui Dumnezeu este cunoscut care i-a facut
pe acestia.�Sfantul Ambrozie iarasi zice:�cum ca oamenii sunt o parte si ingerii
sunt cu nouazeci si noua de parti mai multi decat oamenii.,,Dupa cum si Domnul
nostru Iisus Hristos au zis adeverindu-o aceasta,cum ca lasand cele nouazeci si
noua de oi adica pre Ingeri , au cautat pe oaia cea pierduta adica pe oamenire si
cum ca cele patru cete ce sunt mai sus decat
acestia,adica:domniile,scaunele,heruvimii si serafimii sunt mult mai multe la numar
decat cele mai de jos cinci cete.�Iar altul din cuvantatorii de Dumnzeu ,au zis
,cum ca numarul ingerilor,asemanandu-se cu numarul oamenilor,poate au dreptate sa
se zica nemarginit si neinumarat.Deci daca dupa descoperirea cea invatata de
Stapana noasta Nascatoarea de Dumnezeu ,Ingerii sunt cu zece parti mai multi decat
oamenii, adica oamenii sunt o parte si ingerii cu zece parti mai mult,ia sa
socoteasca fiecare,ce multime multa si cu greu de numarat sunt acei Ingeri.Si asa
dupa urmare sa socoteasca ce bucurie va avea fiecare sa vada atatea osti de Ingeri
cu nepovestite bune chipuri si frumuseti si sa vorbeasca impreuna si sa petreaca
impreuna cu dansii.Un cinstitor de Dumnezeu mai marele mesterilor,dupa cum se
povesteste,au vazut pentru faptele sale cele bune,un inger in chip de tanar
preafrumos,care zicea� cum ca se multumea sa piarda un ochi al lui numai sa-l mai
vada si altadata.Si eu acum zic:daca ar fi fost cu putinta sa vada� cineva numai un
Inger si� sa vorbeasca impreuna cu Dansul si sa-l asculte cand cu mare cuviinta ar
vorbi si ar povesti pentru lucrurile cele negraite si Dumnezeiesti si sa priveasca
frumusetea fetii lui cea prea cu bun chip si prea frumoasa sa socoteasca cu mintea
si sa cunoasca prea cu desavarsit darurile lui,sfintenia lui si cunostiinta� si
sfatul lui cel prea Dumnezeiesc,de cate oare bucurii si veselii umpandu-se s-ar
minuna si ar ramanea cu totul inspaimantat si uimit.Dupa adevar ,fiecare drept cand
ar ridica ochii sai la prea luminata aceia si prea stralucita dantuire si
petrecerea impreuna� a ingerilor si �sfintilor �intru care,pentru ca sa zic
cuvintele Marelui Vasile ,sunt milioanele ingerilor,soboarele stramosilor,scaunele
Apostolilor,Adunarile Prorocilor,schiptrurile Patriarhilor,cununile
Marturisitorilor Mucenici si laudele tuturor dreptilor care impreuna cu un glas se
veselesc deabia ar putea sa se tie pe sine ca sa nu strige cu mare bucurie si sa
dantuiasca veselindu-se.Dupa cum si minunatul acela filozof Socrate vrand dupa
putin sa moara ,se bucura prea mult zicand,cum ca se duce dintru aceasta lume si
merge catre minunatii si vitejii si catre barbatii cei Dumnezeiesti� si alesi ai
vechimii,cu care dimpreuna zicea cum ca are sa petreaca in tot veacul.Care lucru de
ar fi la puterea a fiecaruia,adica sa vorbeasca impreuna fiecare cu cine va vrea,cu
adevarat fiecare ar fi iubit� si intru dorire ar fi fost� ca sa vorbeasca cu acel
mai mare al mestesugului si al depriderii sale:adica filozofii,cu
Aristotel,matematicienii cu Arhimede,ritorii cu Demosten ,zugravii cu
Apelin,doctorii cu Ipokrat,dascalii legii cu Iustinian si ostasii cu Alexandru.Si
daca aceia ,pentru o singura asemanare oarecaruia mestesug lumesc s-au al altei
deprinderi,au atata dor si pofta sa vorbeasca si sa petreaca impreuna cu cel dintai
al lor .Cata bucurie oare va sa fie unui crestin drept sa vorbeasca impreuna si sa
se intrebe cu indrazneala� cu acei mari viteji ai Legii vechi,cu Adam,zic,cu Noe,cu
Isac,cu Iacov, cu Iosif,cu acei de purtatori de Duh Prooroci ,cu Isaia ,cu Ieremia�
,cu Iezekil,cu Daniil si cu ceilalti,cu prea slavitii Imparati cu David,cu
Iezechie,cu Iosafat si cu Manase cu intru tot cinstita adunare cea aleasa si
preaslavita� a Apostolilor ,cu Petru ,cu Ioan si cu ceilalti,cu purtatorii de
Dumnezeu Sfintii Parinti cu Vasile cel Mare,cu Ioan Gura de Aur,cu Grigorie,cu
Atanasie ,cu Nicolae,cu Spiridon ,cu Epifanie ,cu Ieronim si cu Damaschin,a carora
si sfintenie o cinstim si intelepciunea lor o laudam si de invatatura lor prea ne
minunam.Deci se vor bucura unii� ca acestia si pentru privirea cea imprumutatoare
dintru sine si pentru impartasirea cea prea dulce desfatatoare si impreuna
vorbire.Aicea se porneste o mare prigonire la talcuirile cuvantatorilor de Dumnezeu
cu care limba vor vorbi dreptii in Rai,cu eleneasca,adica cu latineasca,sau
sireneasca.Unii socotesc cum ca toti vor vorbi eleneste,fiindca insusi Domnul
nostru au zis.Eu sunt alfa si omega.Care sunt cea dintai si mai de urma slova din
slovele cele elenesti.Altii zic,iarasi,cum ca va sa vorbeasca fiecare in limba
patriei sale dupa cum si aicea pe pamant ,pentru ca mai mult sa se slaveasca
Dumnezeu cu limbile tuturor neamurilor.Scrie Dumnezeiescul Grigorie Dialogul un
lucru care covarseste tot gandul omenesc ca o minune preaslavita si isi
incredinteaza cuvantul sau cu chipul cel urmator,un copil zice care pastea
boii,dupa ce a murit,iarasi a inviat din iconomia lui Dumnezeu si chemand pe
stapanul sau au zis catre dansul:sa stii ca eu m-am suit in ceruri si m-am invatat
acolo care au sa moara din casa ta peste putine zile,adica cutarele si cutarele si
pentru ca sa te incredintez cum ca iti spun adevarul,cum ca am fost in ceruri, iata
ca am luat acest dar de acolo,ca sa vorbesc limbile tuturor oamenilor.Au nu-ti
aduci aminte cum ca eu nu stiam nimic eleneste,pentru ca sa credeti cum ca cu
adevarat m-am invatat toate limbile neamurilor,atunci stapanul lui a inceput al
intreba pe eleneste si acela la toate ii raspundea cu aceiasi limba si vorbire
eleneasca ,atata incat toti ce ce sta de fata inainte au ramas inspaimantati.Tot in
aceasi casa,se afla si un bulgar pe care aducandu-l inaintea copilului i-au
poruncit sa vorbeasca bulgareste cu acelasi copil,care desi era nascut si crescut
in Italia,cu toate acestea atata de frumos au vorbit limba bulgareasca incat si
bulgarul acela incredinta cu juramant,cum ca nu ar fi fost cu putinta sa vorbesca
cineva mai bine graiurile cele bulgaresti nici insusi cel firesc bulgar.Deci si din
cercarea acestor doua limbi ,s-au incredintat toti cum ca s-a suit copilul in
cer ,dupa cum zicea el.Si acestea Dumnezeiescul Grigorie le povesteste.Dar cu toate
ca nu este aratat in Sfanta Scriptura ,care limba si vorbire au sa vorbeasca intru
sine dreptii in ceruri cand unii cu altii vor vorbi cu toate acestea mai cu
cuviinta si mai adevarat se vede socoteala Dumnezeiescului Ieronim sa fie vorbirea
aceia pe care Dumnezeu a daruit-o lui Adam,celui dintai zidit in Rai adica cea
evreiasca .Pentru ca insusi si Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu care s-au intrupat pe
pamant pe aceiasi limba de multe ori o uneltea si cu dansa au invatat tainele
credintei si propavaduirea .Iar vorbirile impreuna ale fericitilor care vor fi
intre dansii,vor sa fie acest fel in ce fel au fost odata ale Apostolior:�cand s-au
umplut de Duhul Sfant la praznicul Cinzecimii si vorbea in multe feluri de limbi si
prorocea.�Si ce vorbea oare ,aratat este,cum ca maririle lui Dumnezeu tot intru
acest chip si cei drepti intru sine vor vorbi ,prea cu veselie,pentru nemarginita
savarsire a lui Dumnezeu pentru a lui nespusa intelepciune pentru puterea,pentru
bunatatea,pentru milostivirea,pentru dreptatea si mai ales pentru aceiasi prea
minunata inainte vazatoare purtare de grija �a lui,pentru mantuirea noastra pe care
au iconomisit-o prin intruparea iubitului sau Fiu si pe langa acestea cu cate
mestesuguri ascunse si chipuri tainice i-au povatuit la mantuire.De cate ori i-au
intampinat cu darul sau,cu Dumneziasca insuflare i-au indemnat si i-au pornit spre
faptele cele� bune si de fata s-au aflat ajutator la napadirile cele cumplite ale
salbaticilor draci si i-au� slobozit din primejdiile cele ce le zacea asupra si din
veac i-au ales ,pentru slava sa ,cu nemarginita lui milostivire si mila.O,minune
,cu cata bucurie a sufletului lor vor numara primejdiile,prin care fara vatamare au
trecut cu ajutorul lui Dumnezeu si i-au mantuit.De cate ori vor zice� si vor
poftari adesea unul catre� altul cuvantul� acela al Proorocului si Imparatului
David:�ca de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul ,indata s-ar fi salasluit in Iad�
sufletul meu.�Cata de mare desfatare si veselie va sa fie ,sa auza� cineva din gura
prea marelui Pavel ,cum ca atunci cand mergea pe campul Damascului,sufland cu totul
duh de urgie si de ucidere asupra ucenicilor lui Hristos,i-au venit lui fara de
veste� glas infricosat din cer si lumina srtalucitoare,l-au inconjurat imprejur si
indata de acolo de unde era gonoci al Bisericii lui Hristos,s-au facut mare Apostol
al lui Hristos.Iarasi sa auda din gura Dumnezeiescului Petru,cu ce chip in vremea
lepadarii sale dansul,cautand Iisus Hristos catre dansul cu ochii mangaiosi si
daruitori de dar Dumnezeiesc l-au facut indata a se pocai si a plange cu
amar.Iarasi sa auda,cu care cuvinte Maria Magdalena� au tras spre sine milostivirea
si dragostea lui Hristos si nu numai dracii i-au scos dintr-insa ci si ucenita
minunata au facut-o.De cate ori va povesti cu bucurie David caderea si primejdia
sufletului sau care au patimit-o,cand pangarita preacurvie impreuna si nedreapta
ucidere au facut-o.Atunci nu va canta mai mult acea cantare cu plangere
scarbicioasa ,adica acestea:�milueste-ma Dumnezeule, pentru mare mila ta�,ci va
canta psalmul,cel facator de bucurie si de veselie:�milele Tale Doamne in veac le
voi canta.�Apoi altii,iarasi au sa se intrebe unii cu altii pentru netalcuitele
taine ale credintei noastre ale iconomirii Domnului nostru� cei cu trupul, ale
nasterii ale cresterii,ale vietuirii sale.Pentru patimile si muncile aceluia pentru
invierea,pentru inaltarea la ceruri si pentru sederea sa cea dea dreapta Tatalui
sau,asemenea si pentru celelalte taine ale lui Dumnezeu,iara calugari au sa
povesteasca unii catre altii,din parte cu cate insuflari ale lui Dumnezeu s-au
mantuit din valurile noianului acestui de acum al lumii si au ajuns la limanul cel
neinvaluit al vietuirii si petrecerii calugaresti, lepadandu-se de patrie si de
parinti si de toata alta desfatare,care iarasi nefacand aceasta lepadare de toate
si intr-alt chip traind,mult s-ar fi primejduit.Intr-acest chip fiecare� va povesti
lucrurile a toatei vietii sale ,ispraviile petrecerii sale si primejdiile si pe
celelalte si mai pe urma de toate,cu netalcuita bucurie si veselie,a sufletului
sau,care atunci au biruit si au ispravit faptele bune,va vorbi pentru purtarea de
grija cea negraita� si pentru prea minunata cumpanire si randuiala a mantuitoarei
mai inainte purtare de grija pe care o unelteste atotiitorul Dumnezeu la toate
faptele sale.Dar intru acest prea mare Palat al lui Dumnezeu ,desavarsit nu se vor
auzi glasurile ale acelora care intr-aceasta lume,limba care este cea mai cinstita
si mai aleasa podoaba a omului au obisnuit-o sau sa huleasca pe Dumnezeu ,sau sa-l
defaime,sau sa-l graiasca de rau,sau sa-l ocarasca ,sau sa-l rada,si sa-si bata joc
de el ,sau sa-l cleveteasca ,asa prost sa zic� sa impunga si sa vatame pe fratii
lor.Pentru ca pe unii ca acestia nu-i baga la acea sfatuire a cerestilor ritori si
a Cvantatorilor de Dumnezeu.O marturiseste aceasta si Dumnezeiescul
Apostol:�defaimarii si ocaratorii ,imparatia lui Dumnezeu nu o vor mosteni.�Dar tu
oricine ai fi frate crestine ia aminte sa nu te numeri impreuna cu acesti feli de
hulitori si defaimitori,ocaratori ,graitori de rau si cu clevetitorii.Fiindca nu
este cu putinta ca sa se afle acolo vreun loc pentru acest fel de ocarnici,nu este
chip sau inlesnire sa incapi intre acei� drepti,care cu desavarsita dragoste, cu
prea dulce unire era impreuna legati si in lumea aceasta.Ia sa auzi si pe acel�
prea tainic graitor� al palatului� acelui de foc,adica pe Evanghelistul Ioan care
nu s-a aflat scris in cartea vietii s-au aruncat in iezerul cel de foc.�Dintru care
sunt si acestia ,pe care mai sus i-am numarat,care se gonesc din ceruri,ca niste
broaste grozave ca niste pesti kisnovati si ca niste balauri de mare solzasi, cu
gurile imputite si scarbosi ,vor innota pe afund intr-acel iezer de foc muncindu-se
fara� de milostivire in tot veacul.Acum ,cine nu stie� cum ca pestii marii si ai
celorlalte rauri si balti si iezere sa zic cu totul muti,dupa acelasi chip si
dreptul judecator� de la acei clevetitori si ocaratori,care s-au afundat intr-acel
iezer infricosat pentru otravitoarea lor limba,le va ridica si glasul si
cuvantul,pe care ca o sabie ascutita, l-au uneltit asupra aproapelui lor. Si nu se
vor invrednici niciodata a canta acel desfatat si prea dulce grai Aliluia,ci cel de
intristare si de plangere,vai amar,vai de mine si de ticalosia mea.Vai dar
otravitorilor cu� cuvinte,hulitorilor,graitorilor de rau,luatorilor in ras si
batjocaritorilor si asa de obste sa zic,injuratorilor si ocaratorilor,ca Imparatia
lui Dumnezeu nu o vor mosteni.
CAPITOLUL 7
Unirea tuturor dreptilor si dragostea cea intru sine unii catre altii,se face
pricinuitoare de necovarsita veselie
�
Domnul nostru Iisus Hristos ,pentru ca sa� mangaie� pe alesii sai,la ziua cea mai
de pe urma ,a sfarsitului lumii acesteia si sa ridice cugetele lor ,cele cu totul
inecate in tulburarile care vor sa se pricinuiasca din infricosatele semne �care
vor sa urmeze atunci,cu aceste feluri de cuvinte ii imputerniceste:�iara cand se
vor incepe acestea a se face trebuinta si ridicati capetele voastre.�Nu voieste ca
aceia sa le plece jos la pamant,ci sa le ridice in sus spre cer.Ridicati capetele
voastre, adica inaltati ochii mintii voastre departati-va de la acest pamant si cu
cuvantul si cu lucrul si treceti cu vederea aceasta lume slavita., langa care nu
trebuie a ramane si a ne lipsi si a nadajdui spre dansa pentru ca sa nu ne afunde
fiindca,urmeaza nevoie si ia a se afunda odata.�Ridicati capetele voastre din
valurile acestei lumi ,tulburatoare ,catre acel linistit liman,de la noroi,la
rai,de la acea jalnica si cutremuratoare inchisoare spre Cereasca voastra Patrie,de
la aspra izgonire ,spre adevarata tara ,din Valea Plangerii spre muntele cel
Dumnezeiesc si spre Ierusalimul cel Ceresc.La insusi aceasta si Proorocul si
Imparatul David,cu prea milostivitoare cuvinte ne imboldeste:�fii oamenilor pana
sunteti grei la inima pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna.�Fii
oamenilor,a carora sadirea va este cereasca� ,saditorul este Dumnezeu,inchipuirea
este Dumnezeiasca,sufletul fara de moarte si trupul drept.Fii oamenilor,a
carora,Cerul va este patrie,plata castigarea de Dumnezeu,imbracamintea
darul,nadejdea slava cea nemarginita.O ,fii oamenilor,pana cand grei la inima
,mintea voastra� fiindca este Duh nematerialnic,este si atata de prea subtire,incat
strabate Cerurile,se potriveste cu ingerii se asemaneaza cu Dumnezeu,pentru ce dar
o pironiti la cele pamantesti ,pentru ce o tarati jos la pamant,pentru ce o lipsiti
la lucrurile cele necinstite.Fii oamenilor ,de a-ti fi ai fiarelor,sau dobitoacelor
sau de obste sa zic ai� vietuitoarelor celor necuvantatoare ,nu ar fi lucru de
mirare aceasta a cauta voi jos la pamant.Voi v-ati zidit cuvantatori si mintea
voastra dar,se cuvine sa se intinda,la insusi adevarul care este Dumnezeu. V-ati
zidit de sine voitori ,voirea voastra se cuvine sa se miste si sa se porneasca spre
insusi bunatatea.Voi v-ati zidit boieri stapanitori a tot pamantul ,se cuvine voi
sa stapaniti cele pamantesti ,iara nu ele sa va stapaneasca pe voi.Ochii vostri,s-
au randuit sa aiba scaun partea cea inalta a capului.Asa dar si voi ai lucrurilor
celor inalte,se cuvine sa fiti privitori ,pentru aceasta pana cand sunteti grei la
inima,nu va ajunge vremea pe cata pana acuma o ati fi irosit la desertaciunea lumii
pana cand sunteti grei la inima ,varsta cea prunceasca au trecut nebunia cea
copilareasca s-a dus ,nesocotinta cea holteiasca� au zburat ,varsta cea barbateasca
au fugit si v-au lasat,varsta cea batraneasca alearga tot intr-una cu mare
graba,moartea v-au ajuns si vesnicia s-a apropiat.Deci voi care pana acum ati fost
grei la inima,ridicati capetele voastre acolo unde este plata voastra si intelegeti
cata va sa fie de prea bogata si de dulce acea plata,pentru cea peste masura
veselie,pe care cei alesi,vor sa o castige vesnic,pentru petrecerea impreuna cea
slavita si adunarea si tovarasia acelor ceresti pentru dragostea cea imprumutatoare
unii catre altii pentru unirea cea nemarginita si aleasa si pentru unirea la un
gand a lor cea intr-un suflet si cu totul desavarsita.In lumea aceasta oamenii sunt
calatori ca la o calatorie ,sunt straini ca la o gazduire, sunt nemernici si veniti
de aiurea ,ca la o izgonire ,dar cand vom ajunge la patria cea de sus,atunci vom
auzi din gura acelui stapan Ceresc a casei:�de acum nu veti mai mult straini si
nemernici ci impreuna cu cetatenii cu sfintii si casnicii ai lui Dumnezeu.�Sa
privim acum,care oare sa fie acei primiti impreuna cetateni si casnici.Pentru
aceasta intreaba si Proorocul si Imparatul David:�Doamne,cine va locui in locasul
tau,sau cine se va salaslui in muntele cel sfant al tau�si ii raspunde lui Duhul
cel Sfant:�cel ce umbla fara prihana si face dreptate.�Deci nimenea acolo nu se
afla cu cea mai mica intinaciune sau spurcaciune la suflet.Nu intra acolo nimenea
care este necurat si intinat.Toate acolo sunt curate,toate luminate si toate intru
toate desavarsit.In vremea cea veche,avea la partile cele de afara ale
Dumnezeiestii biserici izvoare de apa curate,pentru ca sa se spele cine va vrea sa
intre inlauntru.Dupa acelasi chip si noi,mai inainte de ce vom intra in cereasca
acea biserica trebuieste sa ne spalam de toate necuratiile noastre.Pentru aceasta
biserica scriind si bagoslavul Ioan �in Apocalipsul sau,zice cum ca zidurile ei sun
facute din aur atata de curat incat sunt ca o sticla si in curtile acestei biserici
nu se afla nici cat de putin praf,in caile ei nu se vede nici cat de putina
tina,acolo sunt crinii fara de ingalbenire ,trandafirii fara de ghimpi,aurul fara
de zgura,strugurii fara de agurida,grauntul fara pai,graul fara neghina.Pe aceasta
si Isaia mai inainte o au glasuit zicand:�si tu Ierusalime cetate Sfanta nu va
trece mai mult prin tine netaiat imprejur si necurat.�Pentru ca iarasi este scris
in Apocalips:�iara cainii afara vor fi.�Intru acea� adevarata patrie ,nu se afla
vreun Cain care sa omoare pe Abel,intru acea Imparatie nu este nici un Saul,care sa
goneasca pe David.Intru acea rudenie nu se arata cineva Isav ca sa vrajmasuiasca pa
Iacob.Intru acea casa mare nu va locui impreuna vreun Ismail,ca sa lupte pre
Isaac.Intru acea prea incuviintata scoala,nu va fi nimenea Iuda impreuna cu
ucenicii lui Hristos care sa vanda pe acest Hristos.Nimenea nu este acolo
olog,nimenea ciung,nimenea incrucisat,nimenea orb,nimenea ghebos.Toti sunt de plini
la trup,toti frumosi,toti deopotriva cu varsta ,toti intocmai de mari la statul
trupului toti fara de rautate,prea intelepti,cu dulci obiceiuri cu bune si cinstite
cuviinte si cu toate impartasitori.Apoi ,daca,dupa parimia cea de obste ,la
fiecare� lucru,multa felurime si de osebire veseleste si indulceste ochii omului
,negresit acolo vor sa fie multe pricini care vor pricinui dreptilor o veselie ca
aceasta si desfatare.Mai intai este felurimea neamurilor,adica oamenii partea
barbateasca si partea femeiasca� si ingerii nici de unii .Intre care ingerii ,va
vedea cineva� treisute de incepatori si la fiescare dintru dansele ,cate trei
dantuiri de cete.Al doilea ,va pricinui veselie,felurimea de feluri� de feluri de
neamuri, dupa cum zice iarasi Ioan cela ce s-a rezimat re piept:�din tot neamul si
semintiile si noroadele si limbile.�Dintru care,fiecare va vorbi in limba sa� si se
va intelege de catre altii. Al treilea va fi spre veselie felurimea starilor si a
danturilor.Unii adica patriarhii ,iar altii proorocii ,altii mucenicii
,episcopii,dascalii,calugarii,pustnicii,fecioarele,vaduvele si insuratii.Al
patrulea va sa fie spre veselia dreptilor ,deosebirea platilor si a darurilor la
fiecare ceata,ca dupa cum stea de stea se deosebeste in slava si alta este slava
soarelui si alta a lunei .Dupa acelasi chip si intre sfinti va sa fie deosebirea
slavei de slava.Deci daca deosebirea stelelor in cer ,felurimea florilor in
gradina,a ierburilor in livade ,a copacilor in padure ,a pasarilor in vazduh,a
bucatelor la masa a neamurilor pe pamant,a penelor la paun,a pestilor in ape ,a
zugravirii la icoane si a vorbii la carti,atata veselesc si indulcesc vederile
celor ce le privesc,cata oare mangaiere� sufleteasca are sa se pricinuiasca din a
vedea cineva atatea feluri tot intr-o multime ,cata bucurie a sufletului va fi
atunci� sa vada de fata cineva pe aceia fiind de fata vii in cer ,pe ale carora
moaste acum pe pamant le cinstim.Acum avem lucru drept de mult pret si vrednic de
lauda,ca sa purtam asupra noastra ,sau putina tarana de la mormintele lor ,s-au o
particica din haina lor,mai vartos ca ne ducem calatorie de multe zile pentru ca sa
vedem mormanturile lor,pentru ca sa iscodim locurile pe care le-au calcat si
lacasurile intru care se nevoia la fapta buna si cu fierbinte credinta dorim ca sa
sarutam mormanturile lor cu multa evlavie ca sa ne inchinam icoanelor lor si sa
sarutam locul unde au stat picioarele lor,de cata cinste vrednice socotim cuvintele
cuvantatorului de Dumnezeu Grigorie, vanoavele lui Ioan Gura De Aur ,alcatuirile
marelui Vasile,cartile lui Atanasie,invatatura lui Damaschin bagoslovia
Areopagitului,asemenea si ale celorlalti parinti ai nostri.Deci ce bucurie va
fi,cand vom auzi pre insusi aceia vorbind in ceruri cu noi de ale carora sfinte
scrisori ,atata de mult ne minunam de ele aicea pe pamant si ne laudam,cata oare
dulceata va sa fie,sa dobandim cu multa indrazneala si de fata impreuna vorbirea
acelora ,pe care macar desi nu i-am vazut niciodata,cu toate acestea le praznuim
pomenirea lor la praznuitoarele lor zile ,cu litii,cu rugaciuni si cu paraclise si
cu cantari de psalmi,dar cea mai aleasa veselie care vor dobandi-o acolo
dreptii,este voirea si unirea la un gand,cea cereasca si de un suflet al tuturor
unora catre altii fiindca si intru atata multa si nenumarata mare cuviinta a celor
ce locuiesc in ceruri nu se va afla nici cea mai mica tulburare.Pentru ca ,acest
loc de nedespartita legatura , a dragostei cea preacurate si a iubirii si a
prietesugului,vor sa fie legati impreuna� si uniti cu sufletul intru una acei
drepti unii cu altii,incat nici si insusi singure madularele si partile oamenilor
nu sunt atata intre sine unele catre altele lipite impreuna si fireste unite si�
potrivite si impreuna legate cu o intocmire cu incheieturi unele cu altele cu atata
chibzuire.Fiindca si la aceia desavarsit nu se afla nici o graire impotriva nici
vreo pricina, sminteala ,uraciune iubire de cinste,iubire de a fi intai,sau
zavistie. Ci toti tot una si aceia iubesc si toti tot una si aceasi urasc,fiindca
si toti unul si acelasi indreptar au si-l tin ,adica voia lui Dumnezeu careia nici
catusi�
decat nu se pot a se impotrivi,acolo cati sunt mai sus intru slava si intru
stralucire iubesc din inima pe cei mai de jos decat dansii.Si iarasi cati sunt mai
de jos, din tot sufletul ii cinstesc si cu cucerie se poarta catre cei ce sunt mai
sus intru slava decat dansii.Si toti impreuna se veselelesc si impreuna se bucura
intre sine unii cu altii pentru darurile si marile daruiri pe care neincetat de la
Dumnezeu le dobandesc.Binele unuia este de obse al tuturor si iarasi binele
tuturor,este al fiecaruia.Pentru ca ,fiecare binele altuia il socoteste ca pe al
sau,fiindca si il iubeste� pe acela ca pe sine.Iara mai vartos ca atata fiecare se
bucura pentru binele altuia pe cat si pentru al sau.Si aceasta curge din dragostea
cea nemasurata,ce este prea mult varsata intru dansii.Toti la una si aceiasi
Dumnezeiasca� masa sed..Toti tot dintru acelasi pahar beau ..Toti dintru acelasi
izvor� trag Dumnezeiescul� nectar.Fiindca si Dumnezeu� este intru toti acestia si
acestia toti iarasi sunt intru Dumnezeu si el este acelora toate.Si pentru aceasta
nu se unesc intru altul oarecare fara decat numai intru insusi Dumnezeu,atata,
incat insusi Dumnezeul tuturor ii uneste pe dansii intru sine si ii impreuna si
intre dansii unii cu altii cu o unire negraita a nedespartirii cei unite si
nedespartite dupa vrednicia cea de obste a filozofilor aceste sunt lui si unii
altora sunt tot acestea.O tovarasie prea fericita si impreuna vietuire !Ai carei
multimea este fara tulburare,marirea fara de iubire de cinste,deosebirea fara
impotrivire si nepotrivirea fara vrajba!Dragostea se afla intotdeauna� fierband si
nici cat de putin nu se raceste.Pentru aceasta si sfintitul Augustin,talcuind
cuvintele acelea� ale Proorocului David:�laudati pe Dumnezeu intru Sfintii
lui.�Zice ,cum ca insusi sfintii acestia sunt trambita ,Psaltire ,alauta
,tambura,strune,dans prea veselitor si chimvale bine rasunatoare cu care se zice
cum ca acolo,lauda sfintii pe Dumnezeu.Fiindca ei macar de si sunt organe deosebite
si dau de la sine deosebite glasuri si multe feluri �de intorsuri,dupa cum si
cantarea cea cu mestesug intocmitorul de cantare ,insa toti cu o intocmire se unesc
intru una si cu un glas duios de multe deosebite glasuri amestecate� deosebite
glasuri amestecate ,cu un cuget slavesc ,lauda si maresc pe Atottiitorul
Dumnezeu.Deci acolo,fiindca dragostea este cu totul desavarsita si pe toate acelea
le va face cu totul de obste.Acest dar,ca sa ni se dea noua de la Dumnezeu,l-au
cerut Domnul Iisus Hristos� prin rugaciunea de la Tatal sau, in vremea patimii
zicand:�da-le lor,Parintele meu ,ca sa fie una adica cu dragostea dupa cum si noi
una suntem ,adica cu firea.Deci dar ,toti si ingerii si oamenii acolo vor sa fie.Si
mai mult vor sa fie� acestia una ,decat sunt insusi,singure partile acestea si
madularile trupului celui viu unele catre altele� dupa unire una.Fiindca toti se
impartasesc se insusi Sfantul Duh,cel unitor si impreunator carele tuturor
daruieste pe aceasta a fi ,viata,unirea si fericirea.Partile si madularele ,ori
sunt asemenea parte cu parte ori nu sunt asemenea partile cu partile, ale unuia si
aceluia trup, aratat este ca unirea� cea nedespartita si alcatuirea cea de o fire�
pe care o au intru sine unele cu altele ,nu o au de aiurea fara decat de la
suflet,care este viata omului si chipul cel inchipuitor acestor parti si
madulari.Si daca sufletul,sau chipul si Duhul omului are atata putere sa
pricinuiasca minunat si viata trupului si acest fel de unire stransa si impartasire
de o fire madularelor lui cu toate ca �multa deosebire au intre sine si dupa fire
si dupa putere si dupa inchipuire si dupa lucrare ,dupa cum sunt
picioarele,capul,pantecele si celelalte.Cu cat mai mult va putea insusi Duhul cel
prea� Sfant,care este viata dreptilor,sa savarseasca o unire necuprinsa cu mintea
acestor Sfinti!Unire cu totul de obste unire impreunata de o fire,unire
nedespartita si nesmulsa,unire intr-un suflet si intru toate tot aceiasi unire!Deci
daca dupa cum am zis ,dragostea si dorirea cea impreunatoare� si unirea la un gand
cea de obste a unei dragoste si dor si aicea pe pamant face toate obste� atata cele
bune cat cele dimpotriva,cata oare veselie si bucurie� va dobandi un drept acolo in
Ceruri din slava tuturor celorlalti fiindca el iubeste desavarsit si pe fiecare ce
este deosebit de dansul si pe toti impreuna cei locuitori cu dansul.Dupa cum
iubeste si pe sine.Zice inca Dumnezeiescul Grigorie ,cum ca mostenirea Cereasca
,una si aceiasi este la toate cetele Sfintilor.Si toate iarasi aceasta mostenire
este cu totul prea deplin la fiecare dintru aceia.Fiindca ,fiecare atata desfatare
si veselie va primi si va simti din bucuria tuturor,cata ar simti si s-ar indulci
si cand el singur o ar dobandi bucuria tuturor.Ce alt lucru urmator va iesi dintru
acestea cate am zis ,fara decat ca, dupa cum numarul dreptilor este mai nemarginit
asa si bucuria tuturor,a fiecarora parti,va sa fie cu adevarat nemarginita.Insa
pentru ca sa castigam Cerul cu toate desfatarile� lui cele vesnice ,se cuvine sa
pazim,cu diadinsul indreptarul acesta al intelepciunii si al priceperii cei prea cu
cinstita cuviinta adica sa asternem prea des inaintea ochilor nostri socotelele a
toata vietuirea si petrecerea noastra si sa o indreptam pe insusi petrecerea
noastra prea cu dinadinsul� dupa acea indreptare si� cumpanire a adevaratei
intelepciuni si priceperii zicand:oare viata mea aceasta ,care o petrec dupa chipul
aceste vietuind,este vrednica de imparatia Cerurilor ,eu aceia care Domnul o
opreste, mai vartos o lucrez si ma deprind la dansa.Orice Domnul meu porunceste,sa
fac,eu pe aceia� o gonesc de la mine si mai vartos ma intorc despre
dansa.Sfatuirile lui le leapada,mustrarile lui nu le ascult,dojanele lui le
defaim ,poruncile lui le calc,oare asa suise-va cineva intr-acel� Cer de foc,apoi
dupa aceasta,imi este de folos foarte adeseori sa privesc si sa iau aminte socotind
una cate una faptele mele,intrebandu-ma pe sine insusi ,este oare aceasta fapta
potrivita cu numirea mea cea crestineasca ,oare acest fel de fapta ,poate sui pe om
la Cer ,oare acest fel de fapte poate sa-mi dea nadejde ,cum ca pentru dansa� mi se
va� darui plata si cununa de la Cerescul puitorul de nevointa Imparat ,de nu va
privi acolo, prea nebun si cu totul neintelegator voi fi de voi urma-o.Deci toate
cuvintele tale ,faptele si aducerile aminte ia sa priveasaca ca cum spre punctual
cel prea ales si scopul cel mai de pe urma ,care este Dumnezeu.Dar insa dragostea
si dorul cel pamantesc inseala si amaraste mintea oamenilor.Diavolul aduce catre
noi marul pentru ca sa ne apuce si sa ne rapeasca Raiul din mainile noastre ,aduce
inlauntru si arata mintii desfatarile,indulcirile cele stricacioase si vremelnice
pentru ca sa ne lipseasca� de cele nestricacioase si vesnice desfatari si
bunatati ,ne afuma cu mireasma slavei cei mincinoase,pentru ca sa ne apuce ,si sa
ne rapeasca slava cea adevarata si fara de moarte.Un dascal foarte invatat al
Bisericii noastre a Rasaritului imi savarseste cuvantul si pricina acesta care
zicea acestea:�omule,cu adevarat,plin de toata desertaciunea,pentru ca sa hranesti
trupul tau cel ticalos sa-l impodobesti cu multe si deosebite podoabe si pentru ca
sa dobandesti poftele� si dulcetile trupului care dupa putin timp,o sa se manance
de viermi ,cu multa silinta te ostenesti te sarguiesti si priveghezi,iara pentru
ticalosul tau suflet care peste putina vreme are sa stea de fata inaintea
infricosatului judecator,macar cat de putin nu gandesti sa te ostenesti pentru ca
sa-l hranesti si sa-l imbraci�� cu faptele cele placute lui Dumnezeu,ca sa nu se
arate la toti golatatea� lui vai si amar tie si este si-ti va fi , ca intr-o vreme
vei da cele ce sunt ale Kesarului,Kesarului si nu si cele ce sunt ale lui Dumnezeu
lui Dumnezeu.Cauta si vezi de trei ori ticalosulle ca toate ,ori cate vei face in
lumea aceasta ,toate sunt desertaciune ,toate sunt umbra si vis ,toate sunt nebunie
si toate neinteleptite ,afara numai de aceia ,care ai face-o intru Dumnezeu si
pentru Dumnezeu si spre slava lui Dumnezeu.
�
�
�
�
CAPITOLUL 8
Dumnezeu curat privindu-se ,prea desavarsita
�mantuire este oamenilor
�
Isaia cel� cu prea mare glas din Prooroci umplandu-se de Dumnezeiasca� insuflare si
de multa roua Cereasca ,vrand cu multa rapire de Duhul sa propavaduiasca mai
inainte si sa faca aratata starea cea prea fericita a dreptului� care acum cu putin
mai inainte s-au savarsit multe intelegeri au cuprins� inlauntrul� intru� Periodul�
cel de aici inainte cu prea scurte� cuvinte:�spune-ti dreptului� cum ca este
bine.�Cu aceasta cuvantare�bine� pe toata fericirea� dreptului,au cuprins-o
imprejur.Ca cum ar fi zis:de este bine celui instrainat a se intoarce la patria
sa ,de este bine corabierului sa ajunga la lima,.de este bine ostasului� dupa ce va
birui,sa dobandeasca pacea cea dorita si mai pe urma de toate, de este orice �lucru
sa se aline si sa se odihneasca in locul sau,�spune-ti dreptului,cum ca bine
este,fiindca si el cand ar privi Dumnezeirea ,se linisteste si �se odihneste la
locul sau,�facutu-s-au locul lui in pace�,petrece in liman si locuieste in patria
sa .Vrand Dumnezeul tuturor sa intareasca cugetul lui Moisi si sa-l imputerniceasca
impotriva tuturor acelora� care gandea multe rele primejdii asupra lui ,iau zis
lui:�aratati-voi tie tot� binele.�Ca cum ar fi zis:�ia aminte ca sa nu surpi
barbatia si priceperea ta ,nici sa slabesti si sa cazi intru intamplarile si
greutatile care iti vin asupra,stai tare si nestramutat ,intru primejdii si nu te
indoi si cu toate ca iti vor fi patimile si ostenelele care le vei rabda,mult
patimitoare si relele intamplari care le vei patimi iuti usturatoare si primejdiile
cu care te impovarezi mari si supararile pe care le suferi aspre , cu toate acestea
,Cereasca ta plata va sa fie mai mare.�Aratati-voi tie tot binele.�Se afla trei
feluri de neamuri� ale bunatatilor:cinstit trebuincios si dulce.Toate bunatatile
acestea ti le voi arata.Si dintr-acestea,unele sunt bunatati ale sufletului,dupa
cum este stiinta si fapta buna.Iara celelalte ale trupului sunt:dupa cum este
frumusetea ,sanatatea si virtutea.Altele iarasi ,din cele de afara,dupa cum este
bogatia ,dulcea patimirea si slava.Toate acestea ti le voi arata si numai o
bunatate aratandu-ti.Si ce fel va sa fie aceasta oare,binele cel cu adevarat a tot
binele ,care covarseste tot binele ,la care nu este cu putinta cineva nici cat de
putin sa adauge de din afara ,nici sa scada de la dansul dinlauntru ceva.La aceste
bunatati ale lumii se adauga si oarecare bine din afara,caci,cand zicem,bun om este
buna tarina ,buna casa,putem sa mai adaugam din afara si altceva bine la
acestea.Insa binele asa fieste cum si binele intru care se cuprind� toate cele bune
,este numai singura privirea lui Dumnezeu.Pentru aceasta Dumnezeiasca privire care
este insusi aceasta a fi si fiinta fericirii cei vesnice ,fara de care de va avea
cineva si toate bunatatile,nu se zice fericit,vom vorbi putine oarecare dupa
puterea noastra.Toate cate pana aicea ,am vorbit pentru� Cer mari,multe si
minunate,nu numai se vor socoti mici putine� si proaste si de nimic,ci si
mai,nimica,cand adica vom cugeta si vom socoti acele nemarginite stalucitoare raze
care se trimit afara� de la acea nemarginita� intelepciune �si de la acea
netalcuita dragoste� a lui Dumnezeu ,care raze cu stralucirea lor� vor straluci� si
vor lumia mintea dreptilor ,dupa cum si raurile Dumnezeiestii desfatari care au sa
se verse prea cu multa puhoisire� de la inaltul acela scaun al Dumnezeiestii mariri
,vor puhoisi si vor prea umplea tot cugetul si dorul lor.Cand odata Traian
Imparatul Romei au venit la divan,si au aratat acea fata a lui la Divan pre care si
firea de o parte o impodobise cu tot felul de podoaba si de frumusete si de alta
parte il avea impodobit si vrednicia Imparateasca cu multa frumoasa cuviinta� si
cinstire,toti boierii si norodul cel� de obste cu un glas au strigat:o,fericiti
suntem ,noi care avem,acest fel de Imparat.Cu cat mai mult fericiti se vor numi pe
sine dreptii cand marele acela Imparat al Imparatilor Dumnezeu ,va arata la toti
Dumnezeiasca� lui fata cea prea dorita.Pre care mai inainte in viata aceasta ,o
priveam acoperita� si oarecum ca intr-o oglinda si inghicitura! Pentru ca vazand-
o ,iubind-o si dobandind-o pe dansa vom avea fericire si buna norocire nemarginita
si neasemanata.Intru aceasta viata si necajicioasa,strainatate mai totdeauna
inima ,era turburata si plina de intristare si amestecare ,dupa cum zice Sfintitul
Augustin si cu neincetata miscare si pornire se purta spre Dumnezeu.�Iara in
cealalta viata,sa va linisti si se va odihni prea cu veselie si desfatare.Zic si
filozofii cei din afara ,cum ca cate lucruri se misca si se pornesc, cand ajung la
locul lor ,inceteaza de aceia de a se porni.�Tot acesta chip urmeaza si la cei
drepti,fiindca Dumnezeu� este punctual si mijlocul a tot binele si adunarea cea
prea cuprinzatoare a toata fericirea. Pentru aceasta aceia� care desavarsit il vor
castiga ,nu afla alta nimica sa pofteasca� si sa iubeasca,afara de acest
Dumnezeu.Acolo dar ,va sta si se va linisti poftirea si pornirea mintii
noastre,nici va pofti a mai cugeta altceva mai mult,pentru ca va avea inaintea ei
toate acelea ,cate sunt cu putinta� si cu indulcire a le cugeta, a le gandi si a le
cunoaste.Acolo se va linisti plecarea si pornirea voirii,pentru� ca ii pasa sa
voiasca si sa iubeasca binele acela,intru care se afla toate bunatatile si afara de
care nu ramane afara vreun alt bine.Acolo si aceasta pofta a mancarilor si a
bauturilor ,se va satura prea desavarsit din multa multimea Cerestior
desfatari.Acolo,acele trei fapte bune bogoslovesti,Credinta,Nadejdea si
Dragostea,cu care mai mult �in viata aceasta de acum se cinsteste Dumnezeu,vor lua
daruri prea bogate.Credinta pe privire,Nadejdea pe dobandire si indulcire,Dragostea
cea nesfarsita ,pe cea cu totul desavarsita� nemarginire.Si nu este lucru
minunat,daca sufletul imbogatindu-se si imprejur varsandu-se cu atatea bunatati,va
dobandi acea cu adevarat fericita si bine norocita saturare,care mai inainte nu
putea sa se sature in toata lumea aceasta cu toate� ca la multe feluri de lucruri
intindea sanul nesatioasei sale pofte.Pentru aceasta saturare zice si
David:�satura-ma-voi, cand mi se arata marirea Ta�,sau dupa cum o talcuieste
Dumnezeiescul Ieronim,umple-ma-voi,in loc de,satura-ma-voi.Si cu adevarat aceia
este saturarea si umplerea cea slavita si cu Dumnezeiasca cuviinta,care nu lasa
nimic, nici catus de putin desert si gol,nici are lipsa de ceva dintru cata pofta
ar pofti dupa acestea sa le dobandeasca.Fericita este sarutarea aceasta ,care fara
de nici o ingretosare ,dulceata fara de greata,indulcire a desfatarii cei
nemuritoare,fara lesinare ,fericirea dea pururea vecuitoare fara osteneala si
durere .Deci,ce fel va fi acea frumusete a lui Dumnezeu, care si numai privindu-
se ,atata arata de prea bine norociti si fericiti pe cei drepti,incat sa nu poata a
fi mai bine norociti si fericiti altii decat dansii. Dar ce lucru minunat este daca
privirea Dumnezeiestii frumuseti cei atata de minunate si mai presus de toata
frumusetea Dumnezeilor ar face de trei ori bine norociti si fericiti pe toti
ingerii,deasemenea si pe drepti ,in vremea cand il arata prea ales bine norocit si
fericit si pe insusi pe acest desavarsit Dumnezeu.Pentru ca si el are� prea aleasa
buna norocire� si minunata fericire a privi insusi� frumusetea sa si a dobandi� si
a se indulci de ea neincetat prin cugetare.Dupa cum si acel vestit filozof
Aristotel� cu toate ca era si orbit de paganeasca intunecare ,au ajuns cu fireasca
lumina a intelege� unele ca acestea� pentru Dumnezeu zicand:�prea aleasa si
minunata� aceia si nemarginita bunatate,fiindca� traieste viata ,avand urmeaza
nevoie� si a lucra,indeletnicindu-se si sarguindu-se imprejur la vreun lucru si a
nu sta, nici catus decat fara treaba si fara de lucrare .Ci nici doarme� fiindca
este sloboda de toate lucrurile omenesti dupa cum este aceasta,a manca,a bea si
celelalte asemenea.Cu cuviinta este dar neincetat� a nu se indeletnici� la altceva
fara decat, numai la privire si cugetare.Dar care lucru va sa cugete ,oare afara de
sine ,vreun alt lucru oarecare singur cu adevarat.Pentru ca daca s-ar fi aflat
altul oareare de acest fel,lucrul acela ar fi fost mai ales,mai bun decat acesta
inca cu totul mai ales ca unul ce cugetarea si gandirea lui ,ar fi facut aceea
fericire� nemarginita si prea aleasa bunatate si cu urmarea aceia chiar vrea sa fie
Dumnezeu si nu aceasta.Deci cu dreptul se socoteste si se intelege cum ca daca
lucrarea binelui� celui nemarginit este� aceasta a cugeta� si aceasta a cugeta� da
pe fericire� intru acea nemarginita , bunatate� si la nici un lucru altul nu
gandeste singura de sine,afara de sine urmeaza ca in� veci� numai singura de sine
�chiar sa gandeasca� si pentru aceasta sa fie� si in veci fericita.�Deci ce fel va
sa fie� acea frumusete care singura ,privirea catre aceia face fericit si pe
insusi� acest Dumnezeu si umple� acel san neumplut� si pe incaperea cea
nemarginita� si a prea nemarginitei fericiri.Ce fel de frumusete si podoaba� va fi
aceia pe care Dumnezeu din veac o cugeta si o gandeste si� intru nemarginiti veci o
va cugeta si o va gandi fara vreo osteneala oarecare sau ingretosare,sau
incetare.De unde si primeste o desfatare atata de netalcuita si o viata cu totul
fericita si vesela,incat orice au zidit,sau poate va zidi sa se arate cum ca este
aceasta ca o nimica ,alaturandu-se cu acea dulceata si indulcire necuprinsa si
neinteleasa de minte.Cum este cu putinta un om muritor,sau un inger sa poata inota
intr-acest ocean si noian al unei mari atata de nemarginita ,intru care ocean
,singura numai si prea inalta marimea aceia a lui Dumnezeu poate dupa vrednicie sa
inoate. O , prea bune Dumnezeule ,incepatorule al frumusetii,cei prea minunate si
prea alese,fa-mi rogu-ma ,ca sa mi se deschida ochii mintii mele pentru ca sa poata
sa priveasca acest chip si frumusete si sa se inchida desavarsit despre toate
celelalte ce� sunt vazute si intelese,cate sunt
afara de acea frumusete.Ia sa se faca ,Doamne al meu toate zidirile tale o oglinda
ochilor mei intru care sa te privesc.Ia sa se faca o icoana , intru care sa te caut
si sa te vad,o� scara,prin care sa ma sui catre tine o carte intru care sa citesc
savarsirile tale cele peste toate savarsirile si cele ce sunt langa tine ,fiindca
si ,dupa cum zicea unul ,de ar fi fost tot cerul hartie toata marea cerneala toate
trestiile condeie ,toate stelele dascali,inca si altii de nemarginite ori mai mult
nu ar fi putut,nici scriind,sa lamureasca si sa arate nici invatand sa
talmaceasca,nici cugetand sa inteleaga dupa vrednicie ,marimea si desfatarea macar
a bucuriei cei prea mici,pe care au sa o dobandeasca fericitii,din privirea lui
Dumnezeu.Intru care,are sa se arate prea curat frumusetea si prea bine
incuviintata� podoaba a tuturor zidirilor.Atunci� acolo� multa si marea
intelepciune� aceia a lui Solomon se va arata ca o nebunie,buna frumusetea� lui
Abbesalom� ca o grozavie,barbatia lui Samson ,ca o slabiciune.Iara atata va sa fie
bucuria si veselia care au sa o dobandeasca cei alesi cei din insusi privirea lui
Dumnezeu,incat daca ar fi rabdat cineva pentru dansul toate muncile mucenicilor,de
la inceputul lumii pana la sfarsitul ei cu adevarat i s-ar fi gasit plata a i se da
si dar a i se darui ,nu numai de asemenea si dupa vrednicie ,ci si inmiit mai
mult ,pentru rabdarea sa ,daca numai s-ar fi invrednicit sa priveasca acea
Dumnezeiasca fata si aceasta a o dobandi, sa priveasca macar si numai un
minut,fiindca si covarseste toata mintea, neputand sa inteleaga atata bucurie si
veselie necovarsita care se pricinuieste dintru a privi cineva si a socoti cum
fiind Dumnezeu nevazut si cu totul neinteles si intelege si vede toate,fiind
neschimbat le schimba ramanand nemiscat le misca si le porneste, odihnindu-se dea
pururea lucreaza neincetat, de nimica neavand lipsa,aduna ,fara de ingreuire pe
toate le tine ,fara� a se margini imprejur pe toate le umple ,fara de a fi
neasemenea lui si fara de asemanare lucreaza pe cele fara de asemanare.Totdeauna
pretutindenea de fata este si deabia se intelege.Stand il vanam si al ajunge nu
putem ,deci in ce fel de veselie si bucurie nu se afunda cel drept ,de cata veselie
umplandu-se nu se poarta afara cu totul de sine ,deci privirea de Dumnezeu este
plata vietii cei vesnice ,slava cerestilor Duhuri,veselia cea nesfarsita ,cununa
Dumnezeiestii bunei cuviinte,coroana frumusetii cei nevestejite ,darul bunei
fericiri si frumusetea pacii.Numai el singur este daruirea si plata a toatei
asteptari si nadejdii noastre.Pentru aceasta zice si catre Moisi:�fi-voi plata a ta
,mare foarte.�Fiindca celui mare i se si cad.Mare esti cu adevarat Doamne si mare
este plata ta foarte.Nu ca tu esti mare , iar plata ta este mica ,ci dupa cum esti
mare ,asa si plata ta este mare.Fiindca si nu esti tu alta si alta cineva si� este
plata ta.Ci tu singur esti mare foarte.Tu singur� esti plata mare foarte .Tu esti
cununa ,tu esti si daruitorul de cununa .Tu esti calea ce te-ai fagaduit ,Tu esti
si fagaduinta .Tu esti daruitorul,Tu esti si dorul ,Tu esti plata ,pentru aceasta
privire scrie� si un sfant cu prea multa cinstire de Dumnezeu ,zicand:�cu
Dumnezeiasca varsare de lumina si cu stralucire� cu totul neinteleasa� va straluci
atunci� toata puterea cea cuvantatoare, care va fi prea� luminata pentru adevarul�
prea stralucita pentru linistirea ,prea vesela pentru privirea.Va straluci ,pentru
ca , fiindca va sa fie� plina de Fiul si cuvantul lui Dumnezeu si unita curat cu
dansul� prin privirea cea de gand ,va intelege cu ochii mintii ei� cel prea iute
vazator,judecatile lui Dumnezeu� cele neajunse si necercate� si tainele cele
netalcuite� ale intelepciunii lui cei mai presus de cuget.Va vedea pe Dumnezeu
intr-acest Dumnezeu si pre sine intru Dumnezeu si intru sine pe Dumnezeu.Va privi
pe facatorul intru fapturi si pe toate fapturile intre facatorul si ziditorul a
toate ,Dumnezeu.Si asa se va arata prea frumoasa si revarsata imprejur cu negraita
stralucire,ca una ce luminata fiind de pretutindenea cu lumina Dumnezeiestii slave
va vedea in veci pe vesnicul Fiu si cuvant a lui Dumnezeu care� s-au nascut mai
inainte de veci si stalucita cu raze revarsatoare de multa lumina fara� a se taia
si a se impiedica de vreo grija si smulgere imprejur sau catusi decat a se
spaimanta cu vreun mijloc,va intelege ,din parte Dumnezeiasca fiinta� a lui
Dumnezeu cea cu totul neinteleasa si iarasi mai jos zice:�atunci dreptii impreuna
rapindu-se cu totul de acea prea multa frumusete de acea necuprinsa si neinteleasa
de minte slaba si de acea desfatare a Dumnezeiestii subtiri suflari,din revarsarea
noianului darurilor ,din necontenita bucurie,din plecarea si poftirea cea
nedespartita si fara de saturare catre acel prea inalt varf,al doririlor si tiindu-
se imprejur necurmata si neincetata privire si imbogatindu-se� cu netulburata si
dulce pace.Se vor desfata si vor dobandi pe insusi fericitul Dumnezeu si asa toata
suflarea cuvantatoare luminata si stralucita cu totul cu Dumnezeiasca inchipuire se
va schimba intru insusi acest ziditor al ei si fara a se teme sau cat de putin a nu
se prepune cum ca se va intina de aceia cu vreo intinaciune sau sa se alunece�� ca
sa cada in vreo cadere. Se uneste cu aceste cuvinte si Sfintitul Augustin
zicand:�acela care Dumnezeu au� gatit celor ce-l iubesc pe el ,credinta nu le
incape,nadejdea nu le pipaie,dragostea nu le cuprinde si biruiesc toata dorirea
este cu putinta.�Iar�� pe langa� acestea si intr-o scrisoare� a sa� un mai minunat
lucru tot acelasi parinte� pentu acestea� povesteste.Tot intru aceiasi zi,zice si�
ceas� in care au murit Sfantul Ieronim ,eram la Ipponia si linistindu-ma in chilia
mea ,cugetam cu mult� dor ,ce fel de slava oare vor avea sufletele dreptilor si
cata bucurie si veselie au sa afle si care dulceti si desfatari au sa dobandeasca!
Avand pofta pentru aceasta pricina sa scriu o scurta alcatuire. Deci dar, am luat
in mainile mele condei si hartie si am apucat intai sa scriu o scrisoare catre cel
mai sus numit Ieronim ,socotind cum ca este viu ca sa-mi scrie si el de asemenea ce
au inteles pentru aceasta insa acolo,unde am inceput sa insemnez� inceputul
scrisorii fara de veste au umplut toata chilia mea de o negraita� varsare de lumina
,cu o nepovestita si neasemanata buna mireasma si cu miros prea desfatat si prea
veselitor ,in ce fel limba omeneasca nu poate sa le talcuiasca.Pe care simtindu-le
eu m-am umilit si m-am spaimantat cu totul pierzand indata si puterile si miscarile
sufletului meu si ale trupului.Pentru ca� nu stiam ca Domnul nostru intr-acel ceas
au inaltat la ceruri sufletul robului sau Ieronim.Fiindca ochii mei nu vazuse nici
odinioara acest fel de lumina nici mirosirea nu au primit altadata acest fel de
buna mireasma prea dulce si prea veselitoare atata pentru lucrul cel nou pe cat si
pentru neauzirea minunata am ramas iarasi zic ingrozit cu totul si
inspaimantat.Iara pe langa acestea� au iesit si un glas din� acea lumina zicandu-
mi:�Augustine ce cauti,indrazneste a cugeta sa bagi toata marea intr-un vas mic si
stramt� sa cuprinzi toata lumea in mica ta palma sau sa opresti cerul din obisnuita
lui miscare si pornire,cum poate sa vada ochiul tau acelea care alt ochi omenesc nu
le-a vazut nici catusi decat a le vedea ,cum pot urechile tale sa auda acelea care
urechile altui om nu le-au auzit cum indraznesti,cum ca numai tu singur vei putea
sa intelegi acelea care nu au venit la inima de om nici s-au inteles catusi decat
de catre altul cineva care sfarsit poate sa dea� la nemarginire� sau care masura la
cele nemasurate,mai cu lesnire este ca toata marea sa incapa intr-un vas prea
stramt.Mai cu lesnire se va strange imprejur toata marimea si grosimea a toatei
lumi celei locuite intr-o palma de om mai cu lesnire s-ar putea opri� Cerul din
inconjurarea lui ,cea neincetata ,decat sa poti tu sa intelegi macar cea mai mica
parte din darurile din slavele si din bucuriile care vor castiga in veci in ceruri
sufletele fericitilor drepti.Nu te apuca sa savarsesti lucruri cu neputinta si nu
cauta aicea acelea care nu sun cu putinta aiurea a se afla fara decat numai in
locul cel cuviincios si potrivit lor spre care cu atata inlesnire alergi cu
sarguinta in fiecare zi .La aceasta te sileste unele ca acestea lucreaza ca acelea
care in viata aceasta doresti cat de putin a le intelege,acolo in cealalta viata sa
te desfatezi si sa le dobandesti pe ele vesnic si acestea adica povesteste
Augustin:insa noi pentru ce nu inaltam mintea noastra spre cer,pentru ce nu luam
aminte la atatea bunatati,pe care cu mare incredintare nu le-au fagaduit Dumnezeu
intr-o vreme care ne si aflam inca sub atatea dureri cumplite si ticalosii,care ne
necajesc si ne stamtoreaza ,pentru ce nu urmam pe minunatul Daniil barbatul
doririlor,care nu lipsea de la deasa rugaciune si cerere catre Dumnezeu ,care dupa
ce s-au dus rob in babilon zice Sfanta Scriptura cum ca:�s-au dus in casa sa si
ferestrele deschizandu-se de dansul in foisorul lui despre Ierusalim si in trei
vremi ale zilei ingenunchea pe genunchile sale,marturisindu-se si rugand pe
Dumnezeu cel Preainalt ca sa-l slobozeasca si pe el si pe tot neamul lui de la
amara aceia robie si sa-i invredniceasca a dobandi Ierusalimul pe dulcea lor patrie
pe care il laudau oarecum de departe avand deschise ,dupa cum am zis ferestrele
casei lui care privea spre Ierusalim. Iar inchise le avea ferestrele� care cauta la
Babilon .Deci ia sa inchidem si noi ochii nostri ca sa nu vedem desertaciuni ia sa
ne� intoarcem despre toata privirea ,despre toata grija ,despre toata smulgerea si
ingrijirea lumii acesteia care cu amar ne are robiti si legati si sa-i deschidem ca
sa cautam numai sus la cer care este Ierusalimul adica adevarata noastra Patrie si
locuinta noastra cea prea dulce.Avem si noi casa ,pe insine noi singuri.Ai careia
partea cea mai de jos este trupul.Iara cea mai de
sus si mai inalta este acel suflet.Iar ferestre ale acestei case ,sunt gandirea
noastra si vointa.Se misca si se porneste intelegerea spre tot adevarul, se
porneste inca si vointa spre tot binele.Insa� nicaieri� undeva aiurea nu poate sa
afle nici gandirea pe adevar ,nici vointa bunatate.Cu atata de prea plina
incredintare,dupa cum putea sa le afle intru acea Patrie� a noastra de sus ,care
este Ierusalimul ,deci printr-aceste doua ferestre priveste� si lauda pe adevarata
a ta Patrie ,adica pe cele ceresti.O fiii lui Adam aceasta zic iarasi este Patria
voastra .Oile lui Hristos ,acesta este staulul vostru.Porumbite ratacite,acesta
este cuibul vostru si odihna voastra cea adevarata .La ce va sarguiti ,unde
alergati ce goniti ,pentru ce lenevindu-va lasati de se rapesc� din mainile voastre
asa de lesne atatea bunatati,pentru ce nu va nevoiti prea cu barbatie ,sa luati
plata cea prea bogata� care va este gatita de la intemeierea lumii ,pentru ce nu
alergati mai in graba la atatea daruri ,care vi se fagaduiesc de la Dumnezeu,aicea
este vremea nevointei ,acolo a slavei.Aicea a razboiului ,acolo a biruintei. Aicea
a semanaturii,acolo a secerisului si a jitnitei.Pentru ce culegeti struguri� mai
inainte de a se coace ,pentru ce va zaboviti mai inainte de vreme la dulcetile
mincinoase si la odihne.Indeletniciti-va la privirea Cerescului Ierusalim unde sunt
adevaratele �dulceturi si odihne ca sa intrati ,ca sa intrati vreodata intr-insul
si sa auziti cu indrazneala:�gustati si vedeti ca bun� este Domnul.�
CAPITOLUL 9
La sfarsitul cel mai de pe urma al Omului este ,vesnicia cea vesnica a tuturor
buntatilor
�
In acest capitol de acum ,vom� da sfarsit pricinii� si materiei acei Imparatii,care
nu va avea sfarsit� odinioara si vom arata cum ca are sa inverzeasca si sa creasca
tuturor celor fericiti tarina cea bine roditoare a bucuriei si veseliei a dreptilor
,din vesnicia tuturor bunatatilor si a cerestilor desfatari,intru care au dreptii
sa se desfateze si sa le dobandeasca in Ceruri.Cercarea cea din fiecare zi ,ne da
sa intelegem fara de indoire ,cum ca toate bunatatile cele vremelnice ale veacului
acestuia de acum ,sunt supuse la multe� si la feluri de feluri de schimbari si
prefaceri si cum ca in graba� fug de la aceia care le dobandesc si atata se
strica ,incat dupa putin nu vin nici macar in aducerea aminte a omului.Iara numai
acelea din Ceruri bunatati ,sunt temeinice si adevarate ,intarite,neschimbate si
dea pururea vecuitoare. Pentru aceasta bine� au glasuit si la aceasta pricina
Dumnezeiescul Augustin:�o imparatie� a nesfarsitei fericiri frumusetea chipului nu
ingalbeneste,dragostea nu se raceste ,sanatatea nu se vestejeste bucuria nu se
imputineaza si viata sfarsit nu cunoaste.�Pentru aceasta imparatie canta si
David:�imparatia Ta este Imparatia tuturor veacurilor.�Bine norocita si fericita
Imparatie iarasi zic ,careia ii sunt atatia mostenitori cati si locuitori,atatia
Imparati cat si cetateni!O prea bine norocita si de nemarginite ori prea bine
norocita si intru tot fericita cu adevarata Imparatie a� careia bogatie este
nemarginirea ,iara marea cuviinta este largimea si desfatarea� cea nemasurata si
vrednicie Dumnezeirea!Si acestea sunt ale lui Augustin,noi insa voind sa povestim
pentru dea pururea vecuire a acestei imparatii,ia sa aducem ajutatori pe purtatorii
de Dumnezeu Parinti ai bisericii noaste ai rasaritului care zic cum ca nmai
Dumnezeu singur este dea pururea vecuitor si Domn al veacurilor ai careia si
imparatia este imparatie� a tuturor veacurilor iara celelalte bunatati,care sunt
toate sunt alunecatoare curgatoare muritoare si in putina vreme.Si pentru greutatea
si povara care o au ajung cu lesnire la pierzare si intru nimic se fac.Ca macar
desi sufletele oamenilor si sfiintii ingeri se zic fara de moarte si dea pururea
vecuitor nu au insa fiinta lor,din dea pururea vecuire si din veac ,ci au
incepatura a zidirii ca niste zidiri,care nici putea ca sa fie din sine si de la
sine,fara numai din afara,adica din facerea de bine a lui Dumnezeu si din darul
lui.O propovaduiesc aceastea luminat si glas mare Dumnezeiestii vorbitori cei
tainici ai duhului,cum ca adica numai Dumnezeu este chiar si mai ales dea pururea
vecuitor.Pentru care pricina si de catre Apostolul Pavel se numeste Imparat
veacurilor iar de proorocul Daniil,vechi de zile si de Isaia,intru cele inalte
locuind in veci.Si de asirieni uriasul veacurilor si pentru marimea puterii si
pentru intinderea cea cu covarsire a dea pururea vecuiri.Deci numai Dumnezeu este
temeinic si tare intru insusi dea pururi vecuirea sa,tot si intru toate este
desavarsit si nu se afla odata asa si altadata altfel, nici se schimba cat de
putin. Care,toata curgerea si trecerea vremii� si schimbarea si prefacerea
veacurilor,o trece si tot acelasi totdeauna neschimbat ramane.Pentru ca ,dupa cum
fiinta lui Dumnezeu acea mai presus de nemarginire toata marimea lui , care fara a
primi sfarsit se intinde� pretutindenea intru nemarginire ,plinind si fiind tot
locul,il aduna intr-un punct nepartit,incat sa nu se afle mai putin in punctul
locului,decat in nemarginita departare asa si Dumnezeiasca dea pururea vesnicie
,impreuna cu vremea cea nemarginita si cu acestea nesfarsite veacuri� se intinde si
iarasi se strange si impreuna se aduna toata intr-o clipeala si intr-un minut
,atata incat sa o primeasca fara de vreme pe� ea toata intr-o clipa si asa prost
,intr-un minut neimpartit .Fiindca tot acest cuvant are nemarginirea catre punctual
locului in ce fel se afla si dea pururea vecuire catre clipeala si cirta
vremii.Acest fel de dea pururea vecuire noi nu o dam nici la suflete ,nici la
ingeri.Ca numai Dumnezeu este inalt si prea inalt si locuieste in vesnica dea
pururea vecuire.Insa pentru ca sa facem si noi,dupa cat ne este noua cu putinta�
asemenea cu dansul intru vesnicie,dupa cum este el traind in vecii vecilor si cu
dea pururea vecuire ,au binevoit asa ,ca si noi care nu suntem din veac macar dupa
acestea sa traim in vecii vecilor si cu dea pururea vecuire.Si macar de si aceasta
�dea pururea� vecuire,nu este ,chiar deplin fiindca are inceput,insa este data noua
de la Dumnezeu ca sa o castigam intru nemarginire de nemarginite ori intinzandu-se
si intru toate dupa adevar dea pururea vecuire.Care desi nu este asemenea cu dea
pururea vecuirea lui Dumnezeu ,dupa nemarginita ramanere cea intru cele din
apoi,adica dupa neinceperea a insusi lui Dumnezeu,este insa de asemenea dupa
intindere cea nemarginita� si netrecuta cea in veacul ce va sa fie.Deci ce fel
urmeaza a fi in indestulare �aceia cea intru toate prea bogata� a bucuriei si a
veseliei dreptilor ,acolo unde toate bunatatile sunt intru una adunate impreuna si
toate vesnice,acolo zic unde dobandirea si indulcirea nemarginitului si vesnicului
bine este nesfarsit lumina todeauna ,desfatarea neincetata ,bucuria nesfarsita
,lauda fara tacere ,biruinta necurmata,privirea lui Dumnezeu vesnica si alta
fiecare din cele dorite si poftite fara de sfarsit!Fericiti sunt cu adevarat aceia
si de trei ori fericiti,ca fericirea este� o stare cu totul desavarsita ,prin
adunarea si strangerea tuturor bunatatilor.Fericirea dar este o stare adica un bine
temeinic si care sta statornic,care nu este supus jocurilor norocului si ca unul ce
n-au cunoscut ,nici cat de putin roata ei cea lesne invartitoare.Acel bine
nemarginit ,nu stie candva incetare sau schimbare imprumutatoare.Pentru care si
Sfintitul Augustin ,nedumerindu-se cum se intelege oare,dupa infricosata zi a
judecatii se zice si se intelege mila Domnului cea vesnica ,fiindca si in cer cei
fericiti nu au trebuinta de mila.Zice:�cu dreptate marturisim cum ca mila lui
Dumnezeu va sa fie vesnica� nu ca doara dreptii vor fi in veci vrednici de mila si
pentru aceasta in veci� vor sa aiba trebuinta de mila ci cum ca fericirea� prin
care Domnul cu multa milosardia sa milueste� pe cei ce au trebuinta� de mila pentru
ca sa inceteze de a fi vrednici de mila� si sa inceapa de a fi miluiti si cu totul
fericiti,aceasta fericire nu va avea sfarsit niciodata nici cat de putin si pentru
aceasta in veac este mila lui.�Pentru a ne face drepti sanatosi din bolnavi,vii din
morti,fara de moarte din muritori si fericiti din ticalosi si vrednici de mila
,aceasta este un lucru� si o deosebita insusire� a milei acestui Dumnezeu.Iara
aceasta care vom sa ne facem unii ca acestia� va sa fie in veac .Fiindca mila si
facere� de bine cu care multul ,milostivul Dumnezeul nostru ne miluieste� va sa fie
vesnica .Deci apoi fericirea ,dupa cum am zis si mai sus� este o stare cu totul
desavarsita,mai ales pentru adunarea si strangerea� tuturor bunatatilor.Fiindca si
nu se va afla nici vreun bine undeva� care sa nu fie acolo,dupa cum si filozoful
Platon zicea aceia:�cum ca acela este fericit de la care nu lipseste �nici un
bine.�Si iarasi altul zicea cum ca acei este fericirea la care nu este nici un
lucru intru dansa dintr-acelea care nu voiesti si toate sunt cate voiesti.Nici un
lucru nu este acolo din cate nu voiesti,nu este foame ,nici sete ,nici golatate
nici lipsa ,nici osteneala nici truda ,nici frica nici durere,nici vrajmasie,nici
boala nici moarte.Nu se afla acolo nici un rau ,nici pedeapsa nici pacat.Nu este
acolo nici un lucru care sa nu-l doresti ci toate se afla cate le
poftesti.Desfatare,bogatie cinsti,prieteni sanatate si viata .Pentru aceasta
iarasi� mai pe larg ,invata Sfintitul Augustin:�o ce fel de fericire va sa fie
aceea ,intru care nu se afla vreun rau ,nu lipseste nici un bine !Acolo neincetat
va sa se laude Dumnezeu� care va fi toate intru toate.Pentru ca atunci nu va fi
nici o lipsa �si trebuinta de ceva ,ci prea plina intemeiata ,intarita si de a
pururea� vecuitoare� buna norocire. Insusi Dumnezeu va fi scopul si sfarsitul
tuturor dorintelor noastre care fara de sfarsit are sa se priveasca ,fara de satiu
sa se iubeasca si fara de osteneala sa se laude.Adevarat mare Sambata este aceia
,fiindca si nu va mai insera .Acolo va fi aceia sa ne indeletnicim si sa-l
cunoastem si dupa ce-l vom cunoaste sa-l iubim si dupa ce-l vom iubi ,sa-l
laudam.Socoteste ce bine va sa fie �la sfarsitul tau cel fara sfarsit.Caci care
alta este sfarsitul si socoteala noastra,fara decat sa ajungem la acea imparatie
,care nu are sfarsit .Aceasta este odihna cea dea pururea vecuitoare,aceasta este
slava cea nemarginita,aceasta este bucuria cea vesnica ,aceasta este nestricaciunea
cea fara de sfarsit.Pe care pentru ca sa o castigam oare de cate osteneli este
deasemenea vrednica.Ci noi sa punem sfarsit acestei imparatii ,care sfarsit nu are
aratand mai intai cum ca acea imparatie ,cu toate nemarginitele ei visterii care
le� cuprinde,cu toate bunatatile cele prea mari �pe care le cuprinde intru sine si
cu putin pret se numara.Pentru aceasta grabiti-va� si sarguiti cu osardie�
fierbinte si cu dor arzator� ca sa o cumparati.Si ascultati iarasi pe acelasi
Augustin ,incat o pretuieste:�un lucru care il am ,iti zice Dumnezeu este de
vanzare si de voiesti cumpara-l.Vesnica odihna am de vanzare� cumpara-o pe
dansa.Iara de intrebi si ce pret are iti raspund cum ca pretul ei se cade� sa fie
si aceasta o vesnica osteneala.Insa eu ma multumesc� sa o cumperi cu o vremelnica
osteneala .Sa te vinzi pe sine sa o cumperi.O miostivirea lui Dumnezeu!Nu te
voieste sa te ostenesti pentru dansa vesnic, nu-ti zice sa te ostenesti zece mii de
ani sau cinci sute ,ci putini oare cativa ani.Adica cati vei trai si asa sa
dobandesti acea odihna� vesnica si fara de sfarsit.Noi dam ,fratilor un ban si
cumparam visterii nedesertate si dea pururea vecuitoare.Dar
poate sunt care se leapada de o cumparatura� ca aceasta,zicand cum ca snt slabi la
virtute �si neputinciosi la trup ,subtiri� la fire, neobisnuiti� la osteneala� cu
neputinta� le este lor�� sa cumpere cu osteneala �acea prea dulce odihna ce este in
Ceruri,de unde si Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur,mangairea pacatosilor ridica toata
temerea si frica� si la aceasta pricina� cu urmatoarele cuvinte cele de aceia
inainte:�nu este trebuinta sa te ostenesti� si sa auzi mult pentru un castig de
acest fel de mare si de minunat ,eu te incredintez cum ca acesta atata ii este
pretul ,pe cat ai si tu.Si iarasi nu intreba aceasta ,atata pret are, pe cat esti
si� tu.Da-te pe sineti si-l vei lua ,adica odihna cea fara de sfarsit.�Ce asuzi ,ce
te necajesti pe tine si te stramtorezi� ca o ai sa te cumperi pe tine ,iata tu esti
insuti al tau,ori si cum esti.Da-te dar pe tine lui Dumnezeu care vinde aceasta�
odihna nesfarsita ca sa o iei pe dansa.Dar poate vei zice ,sunt rau si nu ma
primeste.Ci nu te teme insa ca daca te vei lua pe tine ,sinesi,aceluia negresit ,te
vei face bun. Si acestea sunt cuvintele Sfantului.Iarasi noi ca sa cumparam aceasta
Imparatie a tuturor vecilor,de nevoie este sa socotim� cu mare luare aminte
totdeauna,ce cere sfarsitul cel de apoi� al vietii noastre si cere bunatatea cea
nemarginita si prea aleasa ,care este Dumnezeu.Catre care trebuinta este sa se
adune toate faptele noastre� toate cuvintele si toate cugetele noastre. Ce ne
invata la aceasta credinta cea sfatuitoare ca si Sfanta Scriptura� si in scurt ce
si crestineasca invatatura, nu cu� adevarat orice place simtirilor noastre.Nu orice
pofteste pofta noastra� cea rea ci nici orice ni se pare acum placuta ,lesne si
dulce.Sa luam in maini cumpana a dea pururea vecuiri si cu dansa sa cumpanim cu
luare aminte� si silinta toate cuvintele� toate faptele si toate aducerile aminte�
ale noastre.Zicea un cuvios:�de multa vreme m-am vandut pe sinemi cu totul acestui
Dumnezeu ca sa cumpar viata cea vesnica.Tot acesta mai pe urma dupa putina vreme�
rau patimind intru pustnicie� cu prea grele ostenele� si rau ticalosindu-se� de
multe scarbe si muncile care patimea� de la draci au ajuns intr-o stare ,atat incat
deabea omeneasca putere ar fi putut sa le rabde candva au auzit, la sfarsit un glas
din Ceruri ,care-i zicea ,cum ca:�cu adevarat sa se bucure ,fiindca si pentru
atatea scarbe ce au suferit are sa castige o visterie� atata de mare incat nimenea
niciodata� nu se va afla pe pamant vrednic sa se asemene cu dansa macar desi tot
pamantul , s-ar preface in aur si pietrele inpietririi de mult pret si toate apele
in balsam.�Si glasul acesta ,atata de mult l-au� imputernicit si l-au mangaiat
incat n-au mai simtit deaceia durerile.Si indata de multa bucurie ,chemand pe toti
fratii ,au povestit catre dansii glasul acela Ceresc si barbatia si mangaierea �ce
i s-au pricinuit dintru acel glas.�Deci cu adevarat fericiti sunt cei ce locuiesc
in casa Ta Doamne,in vecii vecilor te vor lauda.Dea pururea bucurie este un veac
,un an ,o vreme, o zi,mai ales un minut si o cirta, pentru neimpartita si netaiata
unire a celui fara margine.Insa zilele sunt nemarginite� anii nesfarsiti si vecuire
fara de margini pentru intinderea lor cea nesfarsita si nemarginita.Ne este alta
insusime mai potrivita lui Dumnezeu� dupa cum este Vesnicia .Deci daca si noi vom
dobandi� aceasta fericita� vesnicie in Ceruri , avem sa ne facem si noi in
Dumnezeiti, plini de Dumnezeu si fii a lui Dumnezeu ,vom sa traim impreuna� cu
Dumnezeu si vom fi ca niste Dumnezei.Marimea lui Dumnezeu este nemasurata
,bunatatea lui fireasca ,puterea nemarginita,vointa intocmire,legea sfintenie,viata
buna norocire ,ramanerea lui vesnicie.O vesnicie a lui Dumnezeu prea minunata!
Vesnicia care nu trece ,nu vine nu inconjura imprejur,ci mai ales se numara si se
asemaneaza impreuna� cu Dumnezeu se intocmeste si se potriveste impreuna cu
Dumnezeu� si se intinde impreuna cu Dumnezeu in vecii nemarginiti.Fiindca dupa cum
este acela dea pururea nemiscat si nepornit insa si toate le misca si le porneste�
dupa acelasi chip si vesnicia ramane nemiscata si nepornita in veci ca un punct ,
sau ca o osie ,cu toate acestea le misca� si le porneste si intotdeauna� le
intoarce si vremea si lumea ca o roata sau ca un glob.Si pentru aceasta si cuprinde
in sine vesnicia toata vremea� adica si cea trecuta ca una ce fost� si pe ceia ce
este de fata ,ca pe una ce este ,si pe ceia ce va sa fie ,ca pe una ce are sa
fie .Nu se va afla nici odinioara acest fel de vreme ,incat sa poata cineva sa zica
,cum ca vesnicia aceia au trecut,ca ziua cea de ieri nici iarasi sa zica ,cum ca
atunci au fost,iara insa acum nu� este. Ci nici este ,ca legatura� si necrampotirea
vremii de acum care sta de fata,care trece ca intr-o clipeala de ochi si mai mult
nu este.Nu va fi una ca aceasta,incat sa socoteasca� cineva cum ca,dupa cum mai
inainte n-au fost asa si acum nu este ,caci lucrul acela ce va sa fie fireste ,acum
nu este,de fata,fiindca inainte va sa se faca,ci nici mai inainte n-au fost insa va
sa fie dupa acestea si in vremea viitoare� ca ziua cea de maine si vesnicia aceasta
a lui Dumnezeu au fost fara de inceput ,este fara de mijloc� si va sa fie fara de
sfarsit ,fara de hotar imprejur,fara de sfarsenie si fara de marginire.O veacule
cel mai� dinainte si mai de pre urma !S-au sa zic mai bine nici dintai ,nici de pe
urma !Ca unul ce nici inceput nu a luat nici sfarsit si nu vei lua.O veacule
neimpartite si nesinguratice!Si care esti ca o zi numai.Mai buna este o zi decat
mii.Cine poate sa te laude dupa vrednicie.O prea fericita vesnicie.Tu esti si
batrana si tanara .Dar nu esti mai inainte batrana� si apoi tanara.Nici mai inainte
tanara si apoi batrana.Mai ales ca pentru aceasta� esti veche si batrana ,pentru ca
esti noua si intineresti� si pentru aceasta esti noua pentru ca esti veche.Batrana
si veche esti o vesnicie!Ca totdeauna din inceput� si dintai ai fost.Intinerind
esti ,fiindca totdeauna tot aceiasi esti.Nu te savarsesti niciodata ,o vesnicie,dar
nici incetezi. Nu te prefaci niciodata ,nici te schimbi.Infloresti in fiecare zi
.Cresti si intineresti in fiecare ceas .Inverzesti in fiecare minut,intineresti
intotdeauna .Iara mai ales si pe toate� de a doua oara le inoiesti.Catre aceasta
vesnicie dar chem si eu pe dragostea voastra� a iubitorilor de vesnicie�
pravoslavici.Catre aceasta va� indemn.Aceasta o poftesc voua tuturor de la
Dumnezeu.Prin care se cuvine celui cu adevarat vesnic si singur dea pururea�
vecuitor si nemarginitului Dumnezeu .Si inceputul si mijlocul si sfarsitul
,slava,cinste si stapanire ,in vecii vecilor AMIN.Dumnezeului impreuna
Savarsitorului a toate bunatatile celui in trei Ipostasuri si nedespartit slava
tie,slava tie,slava tie.
�SFARSIT
�
Cuvant pentru iesirea sufletului si pentru a doua venire al Sfantului Parintelui
nostru Chiril,Arhiepiscopul Alexandriei.
�
Ma infricosez de moarte ca amara este.Ma infricosez de gheena,ca fara de sfarsit
este.Ma spaimantez de tartarul cel mai dinafara ca nu are impartasire cu
fierbinteala.Ma ingrozesc de intuneric ca nu are impartasire cu lumina.Ma
infricosez de viermele cel veninat ca fara de sfarsit este.Ma infriocosez de
ingerii cei ce sunt randuiti la judecata,ca nemilostivi sunt.Ma infricosez gandind
de infricosatul si nemitarnicul Divan al zilei aceia,de Scaunul cel infiorator,de
Judecatorul cel nemitarnic.Ma infricosez de raul de foc care va sa curga pe
dinaintea Scaunului aceluia care va face sunet si fierbe cu vapaie prea iute.Ma
infricosez de sabiile cele ascutite,de pedepsele cele aspre si groaznice.Ma
infricosez de munca ceea ce nu are sfarsit.Ma inspaimantez de negura cea fara de
lumina.Ma infricosez de intunericul cel mai dinafara.Ma infricosez de legaturile
cele nedezlegate,de scrasnirea dintilor,de plangerea cea nemangaiata,de mustrarile
cele nescapate,ca Judecatorul acela nimic nu are trebuinta de parasi,nici de
marturii,nici de dovezi,nici de mustrari,nici de aratatori,ci cate am facut si am
vorbit si ne-am sfatuit,le aduce in mijloc,inaintea ochilor celor ce au
gresit.Atunci nimeni nu este care sa fie de fata si sa ne rapeasca,nici pedeapsa si
nici munca,nici tata,nici mama,nici fiu,nici fica,nici altcineva din rudenii,nici
din vecini,nici dare de bani,nici multimea bogatiei,nici marinea stapanirii.Ci
toate acestea ca un praf in cenusa s-au schimbat si am ramas goi si pustii de toate
acelea si numai singur acela care judeca de la cele facute de dansul sufera
hotararea,care slobozeste sau acela care-l osandeste.Vai mie,ca stiinta ma mustra
pe mine si Scriptura care striga si ma invata sa ma indepartez de pangariciuni si
de toate lucrurile cele ce sunt pangarite.Vai mie!Ca pe biserica trupului o am
stricat si pe Sfantul Duh l-am scarbit.O,Dumnezeule!Adevarate sunt lucrurile Tale
si dreapta este judecata ta si drepte sunt caile tale si neurmate judecatile
tale.Pentru indulcirea cea vremelnica a pacatului,fara de sfarsit ma muncesc.Pentru
dulceata trupului,focului celui vesnic ma dau.Dreapta este judecata lui Dumnezeu.Am
fost chemat si n-am ascultat.Ma invatam si nu luam aminte,Mi se marturisea mie,iar
eu o luam in ras.Citindu-mi dumnezeiestile cuvinte si talcuindu-le nu credeam.Ci in
lenevire si trandavire si in neigrijire si in griji lumesti si in raspandirile
mintii si in tulburari si in furtuni desfatandu-ma si ospatandu-ma si saltand si
bucurandu-ma si veselindu-ma,am cheltuit anii mei si zilele in lucrurile cele
vremelnice si stricacioase si pamantesti,ostenindu-ma si trudindu-ma si nevoindu-ma
la lucruri lumesti,nu luam in minte niciodata,nici socoteam ce fel de frica si
groaza si lupta si nevoie si silnicie are sufletul cand se desparte de trup.Ca vin
catre noi osti si Puterile Ceresti si boierii puterilor celor impotrivnice ai
intunericului,tiitorii rautatii,mai marii vamesilor,logofetii si luatorii de seama
ai vazduhului si impreuna cu dansii diavolul cel ucigator de om,cel puternic intru
rautate,a carui limba este ca un brici ascutit,pentru care zice Proorocul:�sagetile
puternicului sunt ascutite cu carbuni pustnicesti�si pandeste ca un leu in culcusul
sau.Balaurul cel mare cel departat de la Dumnezeu.Iadul care largeste gura
sa.Boierul stapanitorul intunericului cela ce are stapanirea mortii si cu oarecare
chip ca unul ce tine sufletul,aduce asupra-i si socoteste pe toate cele ce sunt
lucrate intru mine,cu lucrul si cu cuvantul,faradelegile si pacatele care sunt
facute intru cunostinta si intru necunostinta,din tinerete pana in ziua sfarsitului
care m-au ajuns.Deci cercandu-le,care frica si groaza socotesti ca va avea sufletul
in ziua aceia,vazand pe infricosatii si salbaticii si neimblanzitii si nemilostivii
si neindomesticitii demoni care stau inaintea sufletului ca niste arapi negri
intunecati.Al carora si insusi singur chipul este mai cumplit decat toata munca,pe
care vazandu-i sufletul,se tulbura,se ingrozeste,se umple de durere si de scarba,se
cutremura si se strange si alerga catre ingerii lui Dumnezeu.Deci sufletul se tine
de sfintii ingeri prin vazduh trecand si inaltandu-se,ajunge la vamile care pazesc
suirea lui si-l tine si le opreste pe sufletele care se suie.Ca fiecare vama dintru
acelea cearca pe ale sale pacate si le duce de fata la sufletele acelea care trec.
1. Vama grairii de rau pe altul,adica a osandirii si clevetirii,cearca pacatele
cate prin gura si prin limba se fac si din minciuna si din juramant,din juramant
stramb si din grairea de desartaciuni si din ras si din barfire si din glume si din
cuvinte desarte si din imbuibarea pantecelui si din reaua uneltire si din bautura
de vin cu desfranare si din rasurile cele fara de masura si fara de cuviinta si din
sarutarile cele necinstite si necuvioase si din cantarile cele curvesti,iara
sfintii ingeri care povatuiesc si-l duc� in sus pe suflet,aduc de fata si faptele
bune cate prin gura si prin limba le-am grait si le-am savarsit,rugaciuni,multumiri
catre Dumnezeu,Psalmi,cantari bisericesti,laude Dumnezeiesti,cantari
duhovnicesti,citiri ale scripturilor si cate bunatati prin gura si prin limba am
trimis lui Dumnezeu.
2. La a doua vama a duhurilor celor viclene,se cearca vederea ochilor de duhurile
viclene si cate pacate sunt si se fac din privirea si vederea cea fara de cuviinta
si din iscodirea si privirea cu patima si neinfranata a fatelor celor frumoase si
din spalarea spre a se arata frumos si sulemenirea fetelor pe care mai mult
obisnuiesc muierile.
3. A treia vama este a auzirii si primesc si cearca duhurile cele necurate cate
pacate se fac prin o simtire ca aceasta.
4. A patra vama este cea a mirosirii si bunei mirosiri si miresme,a unsorilor cu
miresme si a mirosirii cei dulci si frumoase si a spalarii cu patima spre a se
arata frumoase si a sulemenirii fetelor ca sulemenirea la doua vami se cearca
fiindca se naste din mandrie si este prea mare pacat pe care mai mult muierile cele
curve o obisnuiesc si care hranesc� multa si neinfranata patima a curviei in
sufletele lor.
La a cincea vama se cearca de duhurile cele necurate cate pacate rele si cumplite
prin pipairea mainilor am facut si celelalte vami:ale rautatii au vamesi cercatori
de pacatele zavistiei si ale darului celui curvesc si ale desartei slave si ale
mandriei si ale amaraciunii si ale urgiei si ale iutimii si ale maniei si ale
dusmaniei si ale pizmei.Ale pararii si ale curviei si ale preacurviei si ale
malahiei si ale uciderii si ale otravirii si a celorlalte fapte urate de Dumnezeu
si pangarite si fiecare pacat dintru acestea pe care le innumara-i,au pe a sa vama
si cumplitii cercatori si luatorii de seama pe cu deamanuntul dintru care pe
fiecare cate una si cu deamanuntul in ceasul de acumnu ne este cu putinta de a le
povesti intru alta vreme le vom lasa sa le numaram cu povestirea.Si asa de obste de
acea inainte fiecare patime a sufletului si tot pacatul pe ai sai vamesi ii are si
purtatori de cuvinte.Deci sufletul acesta si mai mari si mai multe decat acestea
vazand,care frica si groaza si cutremur socotesti cum ca are pana cand va veni
hotararea,macar desi s-ar face slobozenia lui,ceasul acela este ceas de durere,de
primejdie si de mult si nemangaiat suspin,pana ce ar vedea ce va fi ceea ce va sa i
se intample si unde se va randui a se duce,ca Dumnezeiestile Puteri stau asupra
fetii duhurilor celor necurate si acestea aduc inaintea faptele cele bune care s-au
facut de noi prin cuvinte si prin lucruri si prin ganduri si prin
intelegeri.Sufletul gandeste si asteapta stand in mijloc cu frica si cu groaza,pana
cand din faptele lui,din lucrurile lui si cuvintele lui,sau osandindu-se se va�
lega,sau indreptandu-se se va slobozi,ca fiecare dintru ale sale pacate se leaga
strans cu lanturile.Si daca s-ar afla vrednic,fiindca au trait in lume cu buna
cinstire de Dumnezeu si cu viata placuta lui Dumnezeu au fiind se duce avand
impreuna calatori pe sfintele puteri,dupa cum este scris.Ca salasluirea tuturor
celor ce se veselesc este intru tine..Atunci se umple graiul cel zis,au fugit si s-
au departat de la dansii durerea,scarba si suspinarea.Atunci dupa ce se izbaveste
de duhurile acelea cele viclene si putrede si infricosate,se duce intru bucuria
acea negraita.Iara daca se va afla sufletul ca ar fi trait in lume in lenevire si
negrijire de mantuirea sa si intru curvie si au murit nepocait,aude prea
infricosatul si prea groaznicul acela glas.Sa se lepede cel necredincios ca sa nu
vada slava Domnului.Atunci il apuca pe dansul zilele urgiei si ale maniei si ale
scarbei si ale necazului si ale nevoii si ale stramtorarii,zilele intunericului si
ale negurei.Atunci lasandu-l pe dansul sfintii ingeri ai lui Dumnezeu,il iau pe
dansul arapii,aceia demoni si batandu-l pe dansul fara de mila,il pogoara in pamant
si despartindu-l pe dansul in doua adica pamantul intunecat si inegrit,in partile
cele mai de jos intru cele mai dedesubt intru legaturi si in temnitele iadului.Unde
sunt sufletele cele incuiate ale pacatosilor care din veac sunt adormiti,dupa cum
zice fericitul Iov:�duce-ma-voi in pamant intunecat si inegurat,in pamantul
vesnicului intuneric unde nu este lumina,nici viata oamenilor muritori,ci chinuire
si scarba vesnica,intristare nesfarsita si plangere neincetata,scrasnirea dintilor
netacuta si suspinuri neadormite.Acolo totdeauna se aude vai.Acolo striga:vai mie!
Vai mie!si nu este cela ce le ajuta.Striga si nimeni nu este care sa izbaveasca.Nu
este cu putinta nimanui sa povesteasca nevoia si chinuirea aceia,nu este cu putinta
cuiva nici prin limba a le spune chinurile si durerile celor ce zac acolo si se
prajesc in vapaile acelea si pedepsile sufletelor celor ce sunt incuiate intru acea
prapastie adanca.Toata gura omului nu va putea sa arate frica si groaza aceia,nici
buze de om nu sunt care sa poata sa spuna primejdia si plagerea lor.Suspina
necurmat si neincetat,dar nimeni nu este care ii miluieste.Striga dintru adancul
inimii si nimeni nu este care ii aude.Se tanguiesc ci nimeni nu este acolo care ii
izbaveste.Se plang si se jelesc,dar nimeni nu este care se milostiveste spre
dansii.Atunci,unde este fala si lauda lumii acesteia,unde este desarta slava,unde
este desfatarea,unde indulcirea ei,unde este ospatarea,unde nalucirea,unde
odihna,unde podoaba,unde banii,unde bunul neam,unde este atunci frumusetea
muierilor cea mincinoasa si nefolositoare,unde este spoirea si sulemenirea
voastra,o,muierilor!Pe care o uneltiti acum spre vatamare sufletilor tinerilor si
spre vesnica voastra munca unde este si podoaba voastra cu care va impodobiti acum
spre vesnica munca a sufletului vostru.O vai de voi cum veti sa va ardeti in focul
nestins pentru sulemeneala voastra pe care o faceti acum,bolind cu boala
dracului,toata silinta faceti sulemenindu-va ca sa aratati frumoase pentru mandria
si pofta curviei cea multa pe care o hraniti intru voi,nelasandu-va dupa cum v-au
facut Dumnezeu.Unde este atunci indrazneala,nesfiala si nerusinarea.Unde este
impodobirea hainelor,unde este dulceata pacatului cea necurata si scarbanica,unde
sunt aceia care obisnuiesc dulceata cea gretoasa a celor ce se culca cu parte
barbateasca,unde sunt aceia care se ung cu miruri si cu unsori mirositoare si se
afuma cu mirosuri de aromate,unde sunt cei ce beau vinul cu tambure si cu alaute
spre pierzarea sufletelor lor.Unde este defaimarea celor ce traiesc intru
nefrica.Unde este iubirea de argint si iubirea de bani si nemilostivirea ceea ce se
pricinuieste dintru dansii.Unde este atunci mandria cea fara de omenie care este
decat toate pacatele mai gretoasa si care pe sine se socoteste a fi ceva,unde este
atunci zadarnica si desarta slava a oamenilor,unde este inversunarea si desfranarea
si curvia,unde este stapanirea si puterea si tirania,unde este atunci
imparatul,unde este boierul,unde este egumenul,unde sunt atunci cei ce se mandresc
pentru stapaniri,unde sunt cei ce se falesc pentru multimea bogatiei si pe saraci
nu-i miluiesc si defaima pe Dumnezeu care i-au facut pe dansii,unde sunt
privelistele si iesirile la vanaturi,unde sunt cei ce se mandresc si cugeta cu
cinste si vietuiesc fara de grija.Unde sunt hainele cele noi,asternuturile cele moi
si de puf,unde sunt zidirile cele inalte si largimea camarilor,unde sunt cei ce au
trait intru nefrica si netemere,atunci vazand se vor minuna si se vor infricosa si
spaimantandu-se se vor vaita si vor plange,tulburandu-se se vor clati,groaza ii va
cuprinde pe dansii ca ale aceea ce va naste.Cu duh silnic se vor zdrobi si se vor
pierde cu vesnicile munci,unde este atunci intelepciunea inteleptilor,unde este
frumoasa graire a ritorilor si mestesugirile lor cele desarte,vai,s-au tulburat,s-
au clatit ca unul ce este beat si toata intelepciunea lor cu totul s-au
inghitit.Unde este inteleptul,unde este gramaticul,unde este cercatorul veacului
acestuia.O fratilor,se cade sa socotim ce fel vom sa fim noi care vom sa dam cuvant
cu mare cercare pentru fiecare fapta si pacat,dintru acelea care am facut ori
mari,ori mici.Ca pana la cuvantul cel desert care il graieste cineva fara de
treaba,adica glume si rasuri si vorbe desarte si altele deasemenea,vom sa dam
raspuns dreptului Judecator.Apoi ce fel se cade sa fim noi in ceasul acela,iara
daca vom afla dar inaintea lui Dumnezeu ca sa primim bucurie hotarati fiind de
partile cele dea dreapta Imparatului.Ce fel se cade sa fim noi intru bucuria aceia
negraita cand va zice Imparatul Imparatilor dreptilor care stau dea dreapta lui cu
bucurie:�veniti blagoslovitii Tatalui meu de mosteniti imparatia cea gatita voua de
la intemeierea lumii.�Atunci vom mosteni acele bunatati pa care ochiul nu le-a
vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit,acela care au grait
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe dansul.Atunci dara fara de grija suntem,nu ne mai
spaimantam de nici o spaima si sa socotim acestea si munca cea nesfarsita a
pacatosilor cand se vor aduce inlauntru la divanul cel infricosat.Ce fel de rusine
ii va cuprinde pe dansii inaintea dreptului Judecator,neavand cuvant ce raspunde.Ce
fel de rusine ii va apuca pe dansii cand se vor hotara sa stea in partile cele dea
stanga ale Imparatului.Ce fel de intuneric va cadea peste dansii cand va grai catre
dansii intru urgia lui si intru mania lui ii va tulbura pe dansii.Cand va zice
catre dansii:�duceti-va de la mine blestematilor in focul cel vesnic cel gatit
diavolului si ingerilor lui.�Vai mie!Vai mie!Ce fel de scarba si chinuire si
stramtoare si frica si groaza va primi duhul lor,cand se va face strigarea tuturor
Puterilor celor Ceresti zicand:intoarca-se pacatosii in iad.Ah!Ah!Ce fel de glas
vor striga plangand si bocindu-se si tanguindu-se,vaietandu-se,jelindu-se cand se
vor duce sa se munceasca cu amar intru nesfarsitii veci.Vai mie!Vai mie!Ce fel este
locul acela unde este plangerea si scrasnirea dintilor care se cheama tartarul,pe
care si insusi diavolul se infricoseaza si se cutremura.Ah!Ah!Ce fel este gheena
focului nestins care arde si nu lumineaza,invapaiaza si nu preface intru cenusa.Vai
mie!Vai mie!Ce fel este viermele cel neadormit si otravitor.Ah!Ah!Cat de cumplit
este intunericul acela cel mai din afara si care dea pururea ramane.Vai mie!Vai
mie!Cat sunt de nemilostivi si neinduratori ingerii aceia care sunt randuiti asupra
muncilor.Ca ocarasc si ingrozesc cumplit.Atunci aceia care se muncesc striga
neincetat si cela ce ii mantuieste nu este.Ca striga-vor catre Dumnezeu si nu-i va
auzi pe dansii.Atunci vor cunoaste ca toate cele zadarnice si desarte ale vietii
acesteia s-au dus de la dansii si acelea care li se parea aici cum ca sunt bune si
pline de veselie,mai amara decat fierea si decat amaraciunea veninului li se vor
afla atunci.Vai celor pacatosi,cand dreptii vor sta dea dreapta si aceia se vor
amara.Cand pacatosii vor plange si dreptii se vor bucura.Cand dreptii praznuiesc si
pacatosii se tanguiesc.Cand dreptii vor fi in liniste si pacatosii in furtuna si-n
iarna si in primejdii.Ah celor pacatosi,cand dreptii se slavesc
si aceia se osandesc.Ah celor pacatosi,cand dreptii se vor satura de tot binele si
pacatosi lipsiti finnd vor suspina.Ah celor pacatosi,cand dreptii se fericesc si
aceia se ocarasc.Cei drepti vor fi in sfintenie,iara cei pacatosi intru aprindere
si in vapaie.Cei drepti se lauda,iara cei pacatosi se ticalosesc.Cei drepti in
lacasurile sfintilor,iara pacatosii in surghiunie vesnica.Cei drepti vor auzi
graiul acesta,veniti blaboslovitii Parintelui meu de mosteniti Imparatia cea gatita
voua de la intemeierea lumii,iara cei pacatosi vor auzi graiul acesta,duceti-va de
la mine blestematilor in focul cel vesnic,cel gatit diavolului si ingerilor lui.Cei
drepti se vor duce in rai,iar cei pacatosi in focul cel nestins vor merge.Cei
drepti sa se desfateze,cei pacatosi sa se chinuiasca.Cei drepti dantuiesc,iar cei
pacatosi se leaga.Cei drepti canta,cei pacatosi plang.Cei drepti graiul acesta de
trei ori sfant,sfant,sfant,cei pacatosi graiul cel de trei ori ticalos.Cei drepti
cantarea,cei pacatosi prapastia.Cei drepti in sanurile lui Avraam,cei pacatosi in
fierbintelile lui Veliar.Cei drepti intru odihna,cei pacatosi intru osanda.Cei
drepti se raureaza,cei pacatosi se invapaiaza in vapaile focului nestins.Cei drepti
se veselesc,cei pacatosi de scarba lor se usuca.cei drepti se maresc,iara cei
pacatosi se topesc.Cei drepti se inalta,iar cei pacatosi se smeresc.Cei drepti se
incalzesc,iar cei pacatosi inegresc.Cei drepti se satura de bunatatile cele
negraite,cei pacatosi se clatesc si se tulbura.Pe cei drepti ii va hrani privirea
lui Dumnezeu,pe cei pacatosi ii scarbi privirea focului nestins.Cei drepti sunt
vase ale alegerii,cei pacatosi sunt vase ale gheenei.Cei drepti sunt aur lamurit
prin foc si argint lamurit si pietre de mult pret,cei pacatosi sunt lemne,trestie
si fan,arderea focului.Cei drepti sunt graul Imparatiei,cei pacatosi sunt paie ale
pierzarii.Cei drepti sunt samanta aleasa,cei pacatosi sunt neghine ale focului.Cei
drepti sunt sare Dumnezeieasca,cei pacatosi sunt putoare� si rea imputiciune.Cei
drepti sunt biserici lui Dumnezeu neintinate,cei pacatosi sunt biserici ale
dracilor pangarite.Cei drepti in camara cea de nunta,cei pacatosi in prapastie
nemarginita.Cei drepti intru stralucirele cele luminate,cei pacatosi in negura
vartejului vantului.Cei drepti impreuna cu ingerii,cei pacatosi impreuna cu
dracii.Cei drepti dantuiesc impreuna cu ingerii,cei pacatosi plang impreuna cu
dracii.Cei drepti se desfateaza in mijlocul luminii,cei pacatosi se chinuiesc in
mujlocul intunericului.Cei drepti se mangaie de mangaietorul,duhul adevarului,cei
pacatosi se muncesc impreuna cu dracii.Cei drepti stau inaintea scaunului celui
Stapanesc,cei pacatosi stau inaintea negurii cei muncitoare.Cei drepti totdeauna
privesc fata lui Hristos,cei pacatosi totdeauna stau inaintea fetii diavolului.Cei
drepti se invata taine de ingeri,cei pacatosi se invata de draci.Cei drepti
rugaciune aduc lui Dumnezeu,cei pacatosi plang neincetat.Cei drepti sus,iara cei
pacatosi jos.Cei drepti in Cer,iar cei pacatosi intru adancul iadului.Cei drepti in
viata avesnica,cei pacatosi intru moartea pierzarii.Cei drepti in mana lui
Dumnezeu,cei pacatosi in locul diavolului.Cei drepti impreuna cu Dumnezeu,cei
pacatosi impreuna cu Satana.Vai celor pacatosi,cand se despart de cei drepti.Ah
celor pacatosi cand se golesc si se arata faptele lor si li se arata sfaturile
inimilor lor.Vai celor pacatosi,cand invoirile si unirile mintii cu pacatul li se
mustra si plecarile si invoirile gandurilor celor viclene li se cumpanesc si atarna
si se pleaca in jos mintea si gandurile cele rele.Ah celor pacatosi,ca se urasc de
sfintii ingeri si se ingretoseaza de dansii sfintii Mucenici.Vai celor pacatosi ca
se scot din camara cea de nunta.Ah de cainta cea de atunci,vai de scarba si necazul
cel de atunci.Ah de nevoia cea de atunci,vai de furtuna si viforul cel de
atunci.Cumplita este aceasta a se desparti de sfinti,mai greu si mai cumplit este
aceasta a se desparti de Dumnezeu,necinstit este aceasta a se lega mainile si
picioarele si a se arunca in focul nestins,mai suparacios si mai intristacios este
aceasta a se trimite intru intunericul cel mai din afara in cel ineguros si
purtator de noapte,a scrasni cu dintii,a se topi.Greu este aceasta a se munci
neincetat,rau este aceasta a fi in vapaie cu totul si a i se invapaia limba ziua si
noaptea fara de milostivire este aceasta ,a cere o picatura de apa si a nu
lua,amaraste aceasta a fi in foc ziua si noaptea si a striga neincetat si a nu se
ajuta de la nimica.Neumblata si necalcata este prapastia si nemasurata este
adancimea,nescapat este acela care s-au incuiat acolo,neiesit afara este acela care
se tine intr-insa,necovarsit este zidul temnitei,nemilostivi sunt
pazitorii,intunecata este temnita,nedezlegate sunt legatuirle,nerupte sunt
lanturile,salbatici si neimblanziti sunt slujitorii vapaii aceia.Grele sunt coasele
acelea,cele muncitoare,tari si nerupte sunt unghiile.Aspre si infricosate sunt
venele cele de bou,tulburatoare sunt pacurile si mare sunare si lovire fac din
tarea fierbere,puturoasa este privelistea,pline de carbuni aprinsi sunt paturile
acelea,nestinsa este vapaia,afumat si puturos este viermele,fara de iertare este
divanul,necautator la fata este Judecatorul,fara� de pricinuire este darea de
raspuns,petrite in multe chipuri sunt fetele puternicilor,lipsiti sunt
puternicii,saraci sunt imparatii,prosti sunt inteleptii,nebuni si neprimitori de
invatatura sunt ritorii,fara de minte sunt bogatii,neauzite sunt ciocoinicile
scriitorilor de snoave,aratate sunt plecarile spre facerea de rau a lesne
facatorilor de rele,luminate sunt mestesugurile lacomilor,puturoasa� este mirosirea
iubitorilor de argint,aratata este mestesugirea fatarnicilor,bautorii de vin cei
betivi si vietile lor stau inainte aratate,toate sunt goale si descoperite inaintea
lor.Vai celor pacatosi,ca intinati si scarnavi si necurati sunt inaintea lui
Dumnezeu.Cum s-au pangarit sufletele lor,cum s-au umplut de putoare trupurile
lor,din neinfranare si curvia lor,cum si-au intinat trupurile� si si-au pangarit�
sufletul si nu si-au pazit haina sfantului botez,cum fara de rusine si fara de
obraz si-au pangarit trupul si sufletul cu bautura de vin si cu betia desfranarii
si a curviei,pe camara cea imputita a pantecelui si foalele burtii cu putina
mancare si cu infranare nu l-au invata,ci pe bogatia lor pantecelui o au
incredintat cu desfatare intru dulceturi ca porcii in noroi tavalindu-se,zilele si
anii lor i-au cheltuit risipindu-se cu mintea in ganduri spurcate si curvesti si
intru intelegeri rele si cuvinte desarte si in cantece molesitoare si curvesti,cum
si-au schimbat inima lor cu orbirea,neluand in minte impreunarea care au facut-o cu
Hristos prin botez si departarea de diavol.Cum s-au abatut din calea cea dreapta si
au umblat intru intunericul necunostintei si in somnul trandavirii s-au dat si in�
focul gheenei pe sine s-au afundat,cum s-au instrainat de lumina faptelor bune si
au iubit intunericul pacatului si a caii cei largi si desfatate si al cararii cei
rele,cum si-au uitat de venirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru
Iisus Hristos si de multele si neurmatele lui faceri de bine.Curatati fiind prin
apa Dumnezeiescului botez si prin Duhul Sfant si impodobiti fiind cu mirul
veseliei,iar pentru o mica dulceata,pentru o pofta si pentru o uraciune si o scarba
desfatata am lepadat aceste feluri si atatea de mari daruri si am slujit duhului
curviei si� al preacurviei.Ah celor ce au lasat punerea de fii si au urmat
dulcetilor lumii.Vai celor ce urmeaza intalnirilor si vorbirilor impreuna a lor
lumii.Ah celor ce iubesc intunericul pacatului.Vai celor ce au lasat lumina
adevarului.Vai celor ce se ratacesc imprejur in noaptea pacatului.Vai celor ce au
lasat ziua cunostintei de Dumnezeu.Ah celor ce s-au umplut de obisnuita cea rea a
rasului.Vai muierilor celor ce se impodobesc cu feluri de feluri de podoabe si isi
spoiesc cu sulemeniri fetele lor spre a rani sufletele tinerilor si ale celor ce le
vor vede pe dansele spre impreunarea cu dansele si spre curvia necuratei desfatari
si a poftei curviei lor cei multe si neinfranate pe care o hranesc sufletele lor,ca
cu adevarat ele spre a placea celor ce le vor vedea pe dansele se sulemenesc si
placandu-le sa vie spre pofta lor,mare pacat fac ticaloasele,tare le-au orbit
diavolul.Vai lor,focul de veci vor sa mosteneasca ca cursa a diavolului se fac,ca
indita diavolului este sulemenirea si impodobirea hainelor,vai lor ca se fac pe
sine unealta a diavolului prea a insela sufletele tinerilor,amar lor ca vor sa se
prajeasca in focul gheenei impreuna cu dracii carora le-au slujit spre a insela
sufletele,mult gresesc ci aceasta si marimea acestui pacat singur Domnul o au
aratat zicand:�ca mai bine este sa-si lege o piatra de moara de grumaz si sa se
arunce in mare,decat sa dea sminteala altora,vai si amar lor ca vor sa se munceasca
in iad si sa arda ziua si noaptea in focul nestins in vecii vecilor.�Dar celor ce
doresc si cauta si vor sa se mantuiasca,urata este aceasta fapta si mare pacat pe
care il fac desfranatele acelea prea a vana sufletele privitorilor.Vai celor ce
prihanesc si defaima intru ceva pe vreunul.Vai celor ce nu asculta sfatuirile si se
invoiesc cu facatorii de lupte si cu facatosii de tulburari.Vai celor ce se jura
pentru iubirea de dulceata.Vai celor ce se jura stramb.Vai lacomilor cu pantecele
al caror Dumnezeu este pantecele.Vai celor ce se imbata,iara fericit este cela ce
se defaima pe sine si se smereste pentru Dumnezeu si se defaimeaza si se
osandeste.Unul ca acesta de la Dumnezeu cel inalt se inalta si de ingeri se lauda
si la judecata dea stanga Judecatorului nu va sta.Fericit este omul acela care
rabda intru rugaciuni si sufera in posturi si se bucura in privegheri si se lupta
impotriva somnului si-l goneste pe el de la dansul si isi pleaca genunchele intru
savoslovia lui Dumnezeu
si isi bate pieptul si isi bate fata si inalta mainile in sus si isi ridica ochiul
la Cer catre Domnul si gandeste la cela ce sade pe scaunul slavei si cearca inimile
si intra si ispiteste rarunchii,ca unul ca acesta va dobandi bunatatile cele
vesnice si fiu si frate si prieten si mostenitor al lui Dumnezeu se face.Fata
acestuia va straluci ca soarle in ziua Judecatii.Intru care este Imparatia
Cerurilor.Acela care iubeste adevarul,este prieten a lui Dumnezeu,iara acela care
iubeste minciunile si indeletniceste intru dansele se face prieten al dracilor si
cu dansii se va munci impreuna in focul cel vesnic.Acela care uraste viclesugul se
izbaveste de blestem.Acela care rabda ispitele ca un marturisitor si mucenic se va
incununa inaintea lui Divanului lui Hristos.Acela care carteste si bombaieste si se
ingreuiaza intru primejdiile care ii vin asupra si intru scarbele si necazurile
care i se intampla se supara si se scarbeste si huleste acesta s-au inselat si
minti usoare are.Cel bland si blajin si domol si cugeta smerit,de la Dumnezeu se
lauda,se fericeste de ingeri,iar cel amarator si artagos si degraba
maniitor,blestemat este de la Dumnezeu,mancarea acestuia este strufurul amaraciunii
dracilor,iara vinul este mania balaurilor si bautura este veninul al aspidei cei
nevindecate si neimpacate.Cei ce sunt curati cu inima,vad slava lui Dumnezeu,iara
aceia care sunt intinati si pangariti in pacate si in ganduri curvesti cu mintea
petrec,privesc in fata pe diavolului.Cei ce fac faptele cele rele si gandesc cu
mintea lucrurile cele necuvioase si socotesc cele rele catre aproapele,se impiedica
pe dansii de Dumnezeiasca Imparatie.Aceia care isi spoiesc cu sulemeniri,adica isi
sulemenesc fata cu sulemeniri,sau barbati,sau muieri si cu faioara si cu rumeneala
falcile si umarul obrazului si-l freaca si-l albesc,facandu-l alb si rumen si se
impodobesc prin privirea in oglinda si prin inchipuirea intru dansele spre a insela
si a vana sufletele spre desfranare si curvia lor si spre pofte necuvioase ale
curviei lor pe care o hranesc in sufletele lor si spre daruri satanicesti si
dracesti si aceasta mai mult muierile cele curve o uneltesc spre inselarea
tinerilor,spre pierzarea sufletelor lor si spre vesnica munca a lor,unii ca acestia
care fac acestea desi sulemenesc fetele lor si impodobesc,in ziua Judecatii nu se
vor afla ca niste cinstitori de Dumnezeu ci ca niste pagani si inchinatori de idoli
si defaimatori si poruncilor lui Dumnezeu si se vor munci in gheena focului nestins
dimpreuna cu dracii carora le-au slujit spre vanarea sufletelor lor.Aceia care
iscodesc frumusetea straina,adica aceia care cauta cu pofta spre fetele cele
frumoase spre a le pofti pe dansele,de frumusetea raiului se vor lipsi si in focul
de veci se vor munci.Aceia care se bucura pentru caderea si saracia altora,pe sine
se vor surpa si vor cadea ei in saracia acelora.Aceia care poftesc lucrurile cele
straina,pe ale sale le vand si le pierd din mana.Cei iubitori de slava desarta si
mandri si care se sarguiesc spre placerea oamenilor dimpreuna cu diavolul se
osandesc.Si cei fatarnici impreuna cu Satana se muncesc in focul cel nestins.Aceia
care isi hranesc trupul afara de ceia ce este de trebuinta,cu foame il omoara pe
suflet.Aceia care pacatuiesc intru cunostinta si fara de vreo nevoie si sila si nu
se pocaiesc,cu cei necredinciosi si pagani se muncesc.Aceia care zic,sa facem
pacate intru tinerete si intru batranete ne vom pocai,de draci se batjocoresc si se
inseala si ca unii ce pacatuiesc de buna voie,pocainta,nu se vor invrednici a o
dobandi,ci intru tinerete de secerea mortii se secera ca Ammon,imparatul lui
Israel,care au intartat pe Dumnezeu pentru gandurile lui cele rele si viclene si
pentru intelegerile lui cele pangarite si spurcate.Ca aceia care zic astazi sa
facem pacate si maine sa ne pocaim,unii ca acestia s-au facut deserti intru
gandurile lor si s-au intunecat inima lor cea nepriceputa si ziua de astazi au
pierdut-o si trupul si l-au stricat si l-au pangarit si sufletul l-au intinat si
mintea o au intunecat si gandirea s-au tulburat si stiinta o au inoroit,iar pe ziua
de maine n-au dobandit-o spre a se pocai ,ca s-au dus si au lipsit de la dansii,ca
aceia care zic cum ca se vor pocai maine si astazi sa pacatuiasca,s-au inselat cu
totul,fiindca ziua de maine nu o ajuns.Ca cei ce nu plang pentru caderea si pacatul
curviei pe care l-au facut si cei ce nu se jelesc pentru noroiul si tina
preacurviei intru care au cazut si aceia care nu se tanguiesc si nu plang pentru
pacatul cel vrednic de fundul gheenei,al culcarii si zacerii in pat cu parte
barbateasca intru care s-au afundat si aceia care� nu se tanguiesc pentru malachia
pe care au facut-o,nu pot sa se pocaiasca din tot sufletul pentru pacatele
celelalte care au trecut si s-au dus,adica le-au savarsit mai demult,nici a
indrepta pe cele ce vor sa-i vie de aici inainte,adica a pune inceput,a nu mai
pacatui mai mult.Ca aceia care nu cauta acelea care le-au pierdut si pe acelea care
se pazesc nu le-au castigat.Aceia care nu socotesc a fi� pacat framantarea tecii si
capetele le pagubesc,adica cad si in mai mari pacate.Aceia care nu se ostenesc
intru sfatuire si nu se trezesc intru rugaciuni,se robesc de gandurile cele de
rusine si curvesti,iar aceia care se robesc,slujesc obisnuintei cei rele fara de
voie si nevrand.Aceia care nu privegheaze cu trezvie intru cantarea de psalmi,sa
fuga de vrajmasi.Aceia care nu privegheaza intru ascultarea Dumnezeiestilor
Scripturi,ci se dau pe sinesi somnului trandaviei,impreuna cu cele cinci fecioare
nebune se vor incuia afara de usa camarii cei de nunta a mirelui.Aceia care leapada
armele postului,se impiedica de lacomia pantecelui si de pacatul preacurviei se
ucid.Ca acela face pe pantece Dumnezeu si-i slujeste ca unui Dumnezeu si cu
inchinatorii de idoli se va osandi.Aceia care nu pazesc poruncile lui Dumnezeu,de
draci se ranesc� si in gheena focului nestins se osandesc..Aceia care se departeaza
pe sinesi de biserica� si de Imparatie,vrajmasi a lui si prieteni ai
dracilor.Rusineaza-se eresurile ereticilor celor fara de Dumnezeu,acopera-se si sa
se ascunda neamul� necredinciosilor,piarza-se adunarea jidovilor,astupa-se gurile
cele necurate ale jidovilor care s-au lepadat de Dumnezeu.Cand cela ce cearca
inimile si ispiteste rarunchii si este mai taietor decat sabia cu doua ascutisuri
si strabate� pana la cea mai mica parte a tot trupul si a duhului si a armurelor si
a madularelor si este cunoscator si alegator al aducerilor aminte si al
gandurilor,va sedea sa judece.Atunci dar,atunci nu putine oarecare din multe,ci pe
toate descoperite si aratate le va vedea.Si nu va putea sa ascunda pe gandul cel
dinlauntru.Ca nu este judecata nearatata celui ce judeca,ci toate goale si
descoperite stau inaintea ochilor lui.Deci dar sa tabaram impotriva patimilor
trupului cu pazirea poruncilor lui Dumnezeu,sa ne smerim gandurile si cugetele
desartei slave,sa ne sculam asupra diavolului cu lupta,sa dam lumina ochilor la
trezirea cea de gand,sa adormin gandurile pacatului,sa castigam rugaciune
neraspandita,minte treaza si desteapta,pandire ridicata la Ceruri,stiinta
curata,infranare nesfarsita,post nefatarnic,dragoste� neprimitoare de
fatarie,pazire intru curatie curata,feciorie neintinata,smerenie
nefatarnica,cantare de psalmi neincetata,citire fara desarta slava,plecare de
genunchi fara de mandrie,rugaciune necurmata,viata curata,cuvant adevarat,primire
de straini,fara de cartire,rabdare bine placuta lui Dumnezeu,milostivire fara
cercare si ispitire.Mania si iuteala sa o sugrumam de la noi,urgia sa o
gonim,negrijirea sa o carcam,mania sa o ucidem,scarba sa o vestejim,iubirea de
argint sa o uscam.Sa nu ne temem de moartea cea de obste,de seceratoarea neamului
oamenilor,ci de pierzatorul oamenilor,ca moarte chiar nu este aceia care desparte
sufletul de trup,ci aceia este moarte chiar,care desparte sufletul de la
Dumnezeu.Dumnezeu este viata,iar acela care s-au despartit de viata a murit,ca unul
ce au lepadat viata cea traitoare intru Dumnezeu si fiindca moartea este
diavolul,tatal mortii,sta ca un impotriva luptator tare intrarmat ca si sa zica:am
biruit pe ostasii lui Hristos,aratandu-ne in somn frumusete de femei si de auzire
i-am spanzurat pe dansii,fiindca i-am ingropat in desarta slava si in lacomia
pantecelui,le-am rapit podoaba faptelor celor bune a lor si impiedicandu-i cu
poftele si pornindu-i la bautura de vin,i-am impins,i-am aruncat in prapastia
curviei.Deci,ia sa nu bucuram pe necuratii draci,pentru ca Dumnezeul nostru este
Mantuitorul al tuturor si pierzator al dracilor,dar fiindca si noi suntem
impleticiti cu trupul si suntem supusi mortii,sa ne luptam cu vitejie si sa biruim
pe necuratii draci ca daca vom avea in inima frica si aducerea aminte de moarte,vom
purta-o in suflet desi toti dracii se vor intrarma asupra noastra,ci noi luptandu-
ne cu barbatie ca niste viteji razboinici,ne vor afla pe noi ca un zid,pentru ca
este Domnul nostru cu noi.
Ca Lui� I se cuvine slava,cinstea si inchinaciunea si stapanire in vecii
vecilor.Amin.
SFARSIT si Dumnezeului nostru slava.�