Anxietatea CONCLUZII

Anxietatea constituie una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihice cu consecințe
sociale și economice profude. Anxietatea dispozițională este un factor de risc pentru dezvoltarea
tulburărilor de anxietate și emotionale.
Atigerea performanţei de către un individ implică atît întreaga sa structură de
personalitate, cu componente motivaţionale, volitive, cognitive, aptitudinale cât şi influenţele
mediului care au fost integrate în conduită şi care continuă să îl influenteze.
Simptomele anxietățiisunt ample: de la hiperexcitabilitate până la dificultăți de
concentrare. Acest ultim efect se încadrează în categoria mai largă de performanță cognitivă
modificată, ceea ce constituie punctul central al acestui studiu.
Starea de anxietate determinată de existența unui pericol este complet rațională și un
răspuns adaptativ la o amenințare iminentă.
Studiul urmărește identificarea nivelurilor și conținuturilor la care este afectată
funcționarea cognitivă.
Anxietatea ca trăsătură de personalitate este rezultatul interacțiunii complexe a unor
elemente:
-Baza constituțională genetică, biochimică, fiziologică;
-Intervenția factorilor environmentali/ educaționali.
La nivel de temperament anxietatea-trăsătură este asociată cu :
-inhibiția comportamentală;
-un nivel ridicat de evitare a suferinţei (evitarea sporită a deciziilor riscante, evaluarea
pesimistă a riscului implicat de consecințele deciziei).
Pentru aceste diferențe interindividuale există trasee de dezvoltare, ele nefiind extrem de
stabile iar acest fapt indică utilizarea psihoterapiei
Terapia vizează acțiunea asupra procesărilor informaționale, asupra atenției, asupra
învățării și asupra interpretării corecte a contextului situațional
Impactul identificat al anxietății, la nivel de:
-atenție- persoanele cu anxietate au o vigilentă sporită față de stimulii amenințători și
acest lucru este evident atât pentru procesările conștiente cât și în cele inconstiente de
informație, modalitatea terapeutică vizând redirecționarea atenției.
- memorie- eficiența și eficacitatea (corectitudinea); persoanele anxioase se angajează în
îngrijorări irelevante pentru sarcinile curente ceea ce epuizează resursele de procesare
disponibile pentru memoria de lucru (MSD).
Chiar dacă în anxietate se obține adesea un nivel similar de performanță,
aceasta se face prin alocarea unui volum mare de resurse (eficiență scăzută). Pentru
conținuturi emoționale, apare o biasare relativă spre negativ, mai ales în sarcini de reactualizare.
---interpretare--- persoanele cu anxietate prezintă distorsiuni specifice: biasarea
interpretării ( eroare de raționament), scenariile ambigue sunt interpretate ca periculoase,
frecvente interpretări negative, inferențe după puține dovezi, un prag scăzut al pericolului.
Raționamentul persoanelor cu anxietate este bazat pe emoție.
--luarea deciziilor—*la nivel preatențional=
--performanțele cognitive sunt mai afectate dacă și memoria de lucru este slabă.
- performanțe mai bune în sarcini care reclamă:
* detectarea informațiilor negative; percepția schimbărilor de mediu, indiferent de
valență;
 *sarcini de rezolvare a conflictelor;
* memoria de lungă durată;
* anumite aspecte ale procesului decizional și funcția executivă (planificarea).
Prin urmare, în anxietate, funcția cognitiv-afectivă poate deveni atât adaptativă cât și
dezadaptivă, în funcție de circumstanțe.
Se poate aprecia că, „din perspectivă evoluționistă valența adaptativă a anxietății rezidă
tocmai în eficiența mobilizării automate a răspunsului la situații ce anunță pericolul” , valoarea
funcțională a anxietății constând în facilitarea detecției amenințărilor din mediu.
Anxietatea afectează performanţa prin intermediul efectelor negative pe care le are
asupra controlului atenţional.
Deși există un consens care indică faptul că în anxietate se manifestă tendințe
atenționale pentru amenințare și că acest fenomen are un efect negativ asupra proceselor de
control, datele relevă o imagine mai complexă. Explicațiile anxietății sunt realizate de teorii
psihologice, cognitive și biologice (genetice, neuronale, neurochimice).
Clarificarea impactului anxietății asupra proceselor cognitive face posibilă o evaluare
mai precisă a eficacității tratamentelor, ne permit sa intelegem mai bine si sa se perfectionăm
tratamentele cognitive pentru anxietate.