Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea: Asistență Socială

Sfintele Taine

Prof. Coord.:

Prof.Univ.Dr: Nicu Gavriluță

Studentă:

Ciupercă Andreea-Roxana

An II, Grupa 2

Iași

2018
Cuprins:

1. Introducere
2. Sfintele Taine
2.1. Taina Botezului
2.2.Taina Mirungerii
2.3.Sfânta Euharistie
2.4.Spovedania
2.5.Preoția
2.6.Taina Cununiei
2.7.Taina Sfântului Maslu
3. Concluzie
 1. Introducere

Ortodoxia este Biserica lui Hristos pe pământ. Biserica lui Hristos nu este o instituție; ea este
o viață nouă cu Hristos și în Hristos, condusă de Duhul Sfânt. Lumina învierii lui Hristos
strălucește peste Biserică și o umple cu bucuria învierii, a triumfului asupra morții.
Mântuitorul înviat trăiește cu noi și viața noastră în sânul Bisericii este o viață tainică în
Hristos. „Creștinii” poartă acest nume tocmai pentru că sunt ai lui Hristos; ei trăiesc în Hristos
și Hristos trăiește în ei.1

2. Sfintele Taine

„Taina este acea lucrare sfântă prin care –sub formă văzută- harul nevăzut al lui Dumnezeu
este împărtășit credincioșilor.”2

Tinele Bisericii Ortodoxe sunt următoarele:

a) Taina Botezului- este o naștere spirituală. În timpul Botezului, ca și în orice altă

Taină, se transmit, bineînțeles, darurile Sfântului Duh, de aceea Însuși Domnul îi
vorbește lui Nicodim de Botez, ca de o naștere „din apă și din Duh”. Acțiunea
harului Sfântului Duh în timpul Botezului constă în curățirea de păcatul originar al
lui Adam, iar în timpul Miruirii se dau darurile Sfântului Duh pentru întărirea nou-
botezatului în fericita viață duhovnicească și în virtuțile creștine, așa cum spune
despre aceasta Sfântul Apostol Pavel: „Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire
pentru toți oamenii, și ne învață... să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie”. 3
Botezul este singura taină, care, în absența unui preot, poate să fie administrată de
un laic (bărbat sau femeie). Dar el nu poate să fie administrat decât de un creștin și
prin puterea Bisericii, al cărui instrument este creștinul; un botez care ar fi
administrat de un necreștin nu ar fi valabil, căci botezul este un act de har al
Bisericii, și nu un act magic. Forma botezului este o întreită scufundare în numele
Sfintei Treimi.

1
Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Editura Paideia, Iași, 1997, p. 7
2
Nicu Gavriluță, Sociologia religiilor, Editura Polirom, Iași, 2013, p.67
3
Arhim. Alexiev, S., Arhim. Jazadjiev,S., Ortodoxia și ecumenismul, 2007, p.156
 Botezul, ca primă Taină a încorporării noastre în Hristos, ca mădular al Bisericii,
Trupul Său, sau prin care Hristos se extinde prin Duhul Sfânt în oameni, ca să-i
încorporeze în Sine și în Biserică a fost instituit de Mântuitorul după învierea Sa
din morți odată cu trimiterea Apostolilor la propovăduire, arătându-l ca absolut
necesar pentru mântuire.4
Materia- Botezul este apa naturală, curată, iar din tradiție s-a moștenit ca ea să fie
sfințită, Botezul făcându-se prin întreită cufundare, cel făcut prin stropire sau
turnare- așa cum îl practică Biserica Romano-Catolică- fiind respins de practica
Bisericii noastre.
Formula- Botezul este: „Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui și
al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Se face
prin întreită cufundare, deoarece se face în numele Sfintei Treimi, cele trei
cufundări însemnând cele trei zile în care Mântuitorul a stat în mormânt, căci noi
„întru moartea Lui ne-am botezat”.5

b) Taina Mirungerii- se află în unitate cu Taina Botezului. Botezul reîntipărește

chipul dumnezeiesc întunecat de păcatul protopărinților, iar ungerea îi redă
asemănarea cu Dumnezeu. Mirungerea oferă după renașterea prin botez- forță,
mișcare, energie. Cel care dă forță, putere și energie este Sfântul Mir. El este
compus din ulei de măsline și din 57 de mirodenii de mare preț. Sfințirea lui se
face în Joia Mare de însuși Patriarhul Bisericii. Mirul nu este de fapt ulei, ci
purtătorul Duhului divin care ni-l dezvăluie pe Iisus.
Taina Mirungerii, săvârșită după Botez, se arată evident din cuvintele Sfântului
Apostol Ioan Teologul către creștinii botezați: „Ungerea pe care ați primit-o de la
El, rămâne în voi, și n-aveți trebuință să vă învețe cineva, ci, după cum ungerea
Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată, și nu este o minciună,
rămâneți în El, după cum v-a învîțat ea”.

4
Pr.Prof. Dumitru Radu,„Sfintele Taine în viața Bisericii”, în: Studii Teologice , Seria a II-a,
XXXIII(1981), p.175

5
Todoran, I., Zîgrean, I, Teologia dogmatică, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009,p. 267
 Se știe că la început, Taina Sfintei Mirungeri se săvârșea prin punerea mâinilor
apostolilor, ca mai apoi, pe măsura răspândirii creștinismului, să se facă prin
ungere cu mir, fapt pentru care Apostolii, după cum mărturisește Sf. Dionisie
Areopagitul (ucenic al Sf Ap. Pavel), numeau această Taină –Taina Mirului.
Singur, Botezul nu era suficient pentru mântuire. Așadar nu avem nici un temei să
considerăm că Botezul ar cuprinde și Mirungerea. Ea este o Taină de sine
stătătoare, următoare Botezului, lucru pe care îl confirmă practica străveche a
Bisericii, mărturisită de Sfinții Părinți. Astfel, Sf. Dionisie Areopagitul scrie:
„Această Ungere desăvârșitoare cu mir dăruiește pogorârea Duhului lui Dumnezeu
celui sfințit prin sfânta slujbă religioasă a renașterii întru Dumnezeu.” (adică
Botezul).
Sfântul Ciprian din Cartagina spune: „Ei se vor putea sfinți pe deplin și vor putea
deveni fii ai lui Dumnezeu numai atunci când vor renaște prin ambele Taine. Cel
botezat trebuie să mai fie și uns, pentru ca, primind Mirul, adică Ungerea, să se
facă uns al Domnului și să aibă în el harul lui Hristos”.
Pornind de la premise pur protestante, contrare Sfintelor Scripturi și inacceptabile
pentru Ortodoxie, în Documentul B.E.M. se ignoră Taina Mirungerii, fiind
substituită cu Taina Botezului. Tocmai din această pricină Patriarhul Ieremia al II-
lea al Constantinopolului, scria drept răspuns la întrebările luteranilor:
„Mirungerea pune pe suflet prima pecete și îi redă ceea ce el avea după chipul (lui
Dumnezeu)- puterea pe care noi am pierdut-o prin neascultare, iar în afară de
aceasta și harul pe care l-am primit cândva în suflet prin suflarea lui Dumnezeu.
De aceea, Mirungerea aduce cu sine puterea Duhului și îmbogățește sufletul cu
mireasma dumnezeiască, fiind semnul și pecetea lui Hristos”.6

c) Sfânta Euharistie- sau Cina Domnului, este primirea pâinii cerești prin
împârtâșirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, după instituirea Mîntuitorului însuși.
Această taină nu poate fi administrată decât de un preot sau de un episcop. Biserica
învață că pîinea și vinul sunt schimbate în Trupul și Sângele lui Hristos, ce s-au dat
în Sfânta Cină. Hristos, care se oferă în taina Cinei, este acolo prezent cu adevărat.
Uzul „ sfintelor daruri” este limitat în Ortodoxie, la împărtășire. Sfințirea sfintelor
daruri se săvârșește în timpul întregii liturghii a cărei parte esențială constă în

6
Arhim. Alexiev, S., Arhim. Jazadjiev,S., op.cit., pp.157-159
 cuvintele de instituire ale Mântuitorului, urmate de invocarea Sfântului Duh, și de
binecuvântarea elementelor.
Această Taină este cea mai însemnată dintre toate Tainele, deoarece în timp ce
prin celelalte Taine creștinul primește numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el
se împărtășește cu însăși izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos întreg. Unirea cu
Hristos în Euharistie este și actul de înfăptuire și creștere continuă a relațiilor din
lăuntrul unității Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârșindu-se astfel lucrarea
începută prin Botez și Mirungere. De aceea, Sfânta Euharistie este prin excelență
Taina unității Bisericii.7
În Documentul B.E.M. , despre Euharistie citim: „Cina euharistică reprezintă
Taina Trupului și Sângelui lui Hristos, Taina prezenței Sale reale”. Această
definiție justă își pierde însă semnificația pozitivă în contextul altor fraze prea
generale și difuze, de genul: „Euharistia reprezintă Cina de Taină, ce ne inițiază,
prin intermediul unor simboluri văzute, în dragostea pentru Domnul Iisus Hristos”;
sau „Euharistia reprezintă o mare jertfă de laudă, prin care Biserica vorbește în
numele tuturor făpturilor”. Însă B.E.M. nu vorbește nimic despre momentul central
și cel mai important al Tainei Euharistiei- transformarea Sfintelor Daruri în Trupul
și Sângele lui Hristos. După cum se știe, luteranii, reformații, alături de
numeroasele secte protestante, neagă învățătura Bisericii despre transformarea în
Euharistie a pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru
Cel Înviat. Iar semnatarii Documentului B.E.M. reduc la zero acest moment central
al Tainei Euharistiei, prin afirmarea că „anamneza (reamintirea) despre Hristos
constituie principala esență a cinei euharistice”.
Mitropolitul Macarie tâlcuiește: „Faptul că toate vechile liturghii aveau aceeași
înțelegere deplină a unui subiect atât de important al învățăturii despre Taina
Euharistiei, demonstrează incontestabil că anume aceasta a fost tradiția apostolică
cu privire la acest subiect, și astfel a crezut de-a pururi Sfânta Biserică
Sobornicească. Sfinții Părinți și învățători ai Bisericii ne învață, de asemenea, că în
Taina Euharistiei pâinea și vinul se preschimbă, se transformă în Trupul și Sângele
lui Hristos. Sfântul Iustin Filosoful (secolul II) ne spune că „acea hrană
(Euharistia), asupra căreia s-au rostit cuvinte de mulțumire cu rugăciune... și care,

7
Todoran, I., Zîgrean, I, op.cit.,p.271
 după preschimbarea ei, hrănește sângele și trupul nostru, este Trupul și Sângele
Aceluiași Iisus Hristos întrupat”.8

d) Spovedania- sau pocăința, numită câteodată al doilea botez, este aplicarea puterii
de „a lega și a dezlega” păcatele, dată de Hristos apostolilor și urmașilor lor. Deși,
la botez, dominarea păcatului originar este suprimată în om, puterea păcatului
rămâne totuși ancorată în ființa lui naturală, sub forma de înclinare la păcat. Pentru
a se elibera de păcatele făcute după botez, se mărturisesc greșelile, unui săvârșitor
autorizat, episcop sau preot; acesta dă atunci dezlegarea care conferă harul, șterge
păcatele și reîmpacă pe om cu Dumnezeu.9
Taina Spovedaniei servește drept o pregătire preliminară prin mărturisirea la preot
înainte de împărtășire. Pocăința personală a sufletului în fața lui Dumnezeu
reprezintă temelia și începutul dreptei credințe în Hristos Mântuitorul, care și-a
început propovăduirea publică prin chemarea „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!”
și a încheiat-o prin cuvintele: „cine va crede și se va boteza, se va mântui”.
În Taina Spovedaniei, sufletul omului se scufundă ca și în cristelnița milosteniei
lui Dumnezeu, pentru a muri din nou pentru păcat și a se ridica la chemarea
împărăției lui Dumnezeu și a neprihănirii Lui și a regăsi calea spre mântuire.
Sfântul Anisie cel Mare face următoarea comparație între Botez și Spovedanie:
„Așa cum omul, botezat de preot, este sfințit prin harul Sfântului Duh, la fel și cel
care își mărturisește în pocăință păcatele primește iertarea lor prin preot, după
harul lui Hristos”.
Taina Spovedaniei, prin care dobândim harul iertării păcatelor mărturisite cu căință
adâncă în fața episcopului sau preotului, a fost instituită odată cu suflarea Duhului
asupra Apostolilor, în prima zi a învierii, seara: „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta
păcatele le vor fi iertate, și cărora le veți ține vor fi ținute”.10

e) Preoția- sau hirotonia, este o taină prin care sunt conferite darurile ierarhice de
către episcop, care pune mâinile peste capul subiectului. Poporul Bisericii
consimte la această hirotonie; el participă la ea prin voință, cuvânt și rugăciune.
8
Arhim. Alexiev, S., Arhim. Jazadjiev,S., op.cit., p.168
9
Serghei Bulgakov, op.cit., p.128

10
Pr.Prof. Dumitru Radu, op.cit., p.176
 Harul transmis prin această taină este de neșters și hirotonia nu se repetă. Sunt trei
trepte ierarhice: episcopatul,presbiteratul și diaconatul.
Preoția sau Hirotonia este Taina prin care o persoană este consacrată în scopul de a
săvârși toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut al lui Hristos, adevăratul
săvârșitor al tuturor Tainelor. Așadar, Preoția sau Hirotonia este Taina în care, prin
punerea mâinilor episcopului și prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui
candidat anume pregătit, sfințindu-l și așezându-l într-o treaptă a ierarhiei
bisericești, împărtășindu-i acestuia puterea de a învăța cuvântul lui Dumnezeu, de
a săvârși lucrările sfinte și de a-i conduce pe credincioși pe calea mântuirii.
Precum se poate vedea, hirotonia e Taina prin care cel ce a primit-o este îndreptățit
să continue în Biserică întreita slujire a Mântuitorului Hristos.
Primitorul Tainei este o persoană de parte bărbătească, de religie ortodoxă, care
îndeplinește condițiile fizice, morale și intelectuale necesare, având o pregătire
specială în acest sens. În Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică, femeile nu
sunt admise la hirotonie, pe temeiuri biblice și patristice.11
Avându-și izvorul în Preoția sau Arhieria lui Hristos Însuși, Preoția sacramentală
ține de ființa Bisericii ca comunitate sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu prin
Hristos în Duhul Sfânt. „Precum Fiul lui Dumnezeu a venit în trup ca să ne
deschidă în sine intrarea la Tatăl și este astfel unicul om în care ne unim cu Tatăl și
între noi, la fel El se folosește de oameni în trup și de câte un om pentru fiecare
comunitate de credincioși pentru a ne ține uniți cu Sine. Iar acesta trebuie să se
împărtășească de sfințirea lui Hristos, ca să se poată întinde prin el Sfințirea Lui,
ca putere unificatoare. Credincioșii trebuie să aibă în acest om luat din ei, cum a
fost luată natura Sa omenească din noi, un organ ales de sus ca mijloc al unificării
lor cu Hristos pe care Îl reprezintă”. Preoții sunt organele văzute ale preoției unice
nevăzute a lui Hristos. Prin ei lucrează Hristos însuși, ca Preotul unic propriu-zis,
la unificarea văzută și nevăzută a oamenilor în El. 12

f) Taina Cununiei- Taina prin care un bărbat și o femeie, care s-au hotărât în mod
liber să trăiască împreună întreaga lor viață, în scopul de a se ajuta reciproc, a
naște și crește copii și a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului,
11
Todoran, I., Zîgrean, I, op.cit.,pp. 281-282

12
Pr.Prof. Dumitru Radu, op.cit., p.184
 harul divin care sfințește legătura lor și îi ajută la împlinirea scopului ei. Căsătoria,
care se împlinește „în Hristos și în Biserică”, pune baza unei mici biserici
domestice, care este familia.
Harul ce se împărtășește prin această Taină este necesar pentru transformarea
dragostei firești dintre cei doi soți într-o dragoste spirituală desăvârșită, pentru
menținerea bunei înțelegeri dintre ei, pentru îngăduință și ajutorare reciprocă, spre
a putea suporta împreună cu curaj și răbdare și a birui toate greutățile inerente
vieții de familie, dar și pentru a se împărtăși împreună de toate bucuriile acesteia.
Efectele acestei Taine sunt transformarea legăturii dintre cei doi soți în una
asemănătoare celei dintre Hristos și Biserică, așa cum ne arată Sfântul Apostol
Pavel în Epistola către Efeseni. Săvârșitorul Tainei este episcopul sau preotul, care
reprezintă în mod vizibil pe Hristos, Cel ce pecetluiește și sfințește legătura
realizată între cei doi prin consimțământul lor.
Formula rostită de preotul prin care se săvârșește Taina este: „Se cunună robul lui
Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh. Amin”.

g) Taina Sfântului Maslu- este Taina în care, prin rugăciunile preoților și prin ungerea
cu untdelemn sfințit, se împărtășește creștinilor bolnavi harul vindecării de bolile
sufletești și trupești, precum și iertare de păcate.
Faptul că Apostolii au practicat de timpuriu această Taină, în vremea în care
Mântuitorul propovăduia Evanghelia Sa, dovedește pe de o parte probabil că ea a
fost instituită drept cea dintâi dintre toate Tainele, iar pe de alta, că ea a fost un
mijloc prin care Mântuitorul Și-a asociat din bună vreme pe Apostoli la o acțiune
de ajutorare și slujire a celor suferinzi și bolnavi, ceea ce, se pare, o confirmă și
textul: „Și a străbătut Iisus toată Galileea... propovăduind Evanghelia împărăției și
tămăduind toată boala și neputința ce era în popor”.
Săvîrșitorii Tainei sunt „preoții Bisericii”, așadar, nu un singur preot. În practică,
Biserica noastră a stabilit ca Maslul să fie săvîrșit de șapte preoți; în cazuri
speciale se admit doi sau trei preoți, iar unul numai în cazuri excepționale.13

13
Ibidem, pp. 286-288
 Taina Maslului apare ca o taină complementară a Pocăinței sau Mărturisirii. Ca
relație personală harică a celui bolnav cu Hristos, Taina Maslului este o Taină în
sensul deplin al cuvântului și anume una dintre cele șapte Taine.
Prin această Taină, Biserica ajută pe credincioși să se comporte ca mădulare ale
Trupului lui Hristos, și în situația de bolnavi. Din Hristos cel răstignit, primitorii
Tainei iau puterea de a-și purta și ei crucea suferințelor lor trupești cu răbdarea
ușurată de bucuria învierii lui Hristos, care îi va învia și pe ei. Răbdarea
bărbătească, susținută de nădejdea învierii, mobilizează forțele trupului care,
ajutate de harul dumnezeiesc, pot să aducă sănătatea sau, dacă voia lui Dumnezeu
este alta, îi dau bolnavului liniște și împăcare în fața obștescului său sfârșit.14

3. Concluzie

Fiecare Taină lucrează unirea credincioșilor cu Hristos, în măsuri și moduri diferite,

căci toate Îl cuprind pe Hristos sacramental, trecut prin toate stările prin care El și-a
trecut propria umanitate. De altfel, toate Tainele au nu numai caracter de Taină ci și de
Jertfă. Căci în toate, Hristos se dă pentru noi și împreună cu Sine ne oferă Tatălui, dar
El ni se dăruiște și nouă.
Tainele aparțin Bisericii ca acte ale ei sau mai exact ca acte ale Capului ei, Hristos.
Tainele sunt respirația continuă a Bisericii prin care ea inspiră și revarsă neîncetat pe
Duhul Sfânt asupra mădularelor ei.

14
Pr.Prof. Dumitru Radu, op.cit., p. 192
Bibliografie:

1. Gavriluță, N., Sociologia religiilor, Editura Polirom, Iași, 2013

2. Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Editura Paideia, București, 1997
3. Arhim. Alexiev, S., Arhim. Jazadjiev,S., Ortodoxia și ecumenismul, 2007
4. Todoran, I., Zîgrean, I, Teologia dogmatică, Editura Renașterea, Cluj-Napoca,
2009
5. Radu, Pr.Prof.Dumitru, „Sfintele Taine în viața Bisericii”, în: Studii Teologice ,
Seria a II-a, Anul XXXIII, Nr. 2-3, Martie-Aprilie, București,1981