Tematică: Susținerea și respingerea unui punct de vedere • Temeiuri, dovezi, motive • Asumpții tacite •

Evaluarea temeiurilor

Mod v / Raționament > Deductiv Inductiv Abductiv

A susține A deriva o concluzie A susține o concluzie A identifica o explicație
afirmativă din premise afirmativă din premise pentru o anumită
cu grad mai mare de cu grad mai mic de situație: inferența la
generalitate decât a generalitate decât al cea mai bună
concluziei; premiselor (de ex. de explicație –
la cazuri la regulă raționament euristic;
generală);
A chestiona; Pe ce te bazezi?
A infirma (a respinge) contra-exemplu; contra-exemplu; Găsirea unei explicații
Susținerea găsirea unei explicații alternative;
contradictoriei (contra- alternative; Indicarea excepțiilor și
argument); Indicarea excepțiilor și evaluarea lor;
evaluarea lor;
Pentru diferența dintre a chestiona și a respinge, vezi ArgPub – diferența de opinie non-mixtă vs.
diferența de opinie mixtă;

Ex. (după Ch. S. Peirce)

Deducţie Inducţie Abducţie

Grăunţele din acest sac sunt albe; Grăunţele din mâna mea sunt din Grăunţele din mâna mea sunt albe;
Grăunţele din mâna mea sunt din acest sac; Grăunţele din acest sac sunt albe;
acest sac; Grăunţele din mâna mea sunt Deci, (probabil) grăunţele din mâna
Deci, grăunţele din mâna mea sunt albe; mea sunt din acest sac;
albe. Deci, (probabil) grăunţele din
acest sac sunt albe;
Aplicație: ce înseamnă a chestiona și a infirma aceste exemple de deducție, inducție, abducție;

Precizări conceptuale (stipulări):

Dovadă (eng. proof): probă (de obicei materială) care are potențialul de a fi transformată într-un argument
pentru a susține un punct de vedere;

Temei (eng. reason, ground): propoziție care este invocată pentru susținerea unui punct de vedere;
temeiul, printre altele, poate fi expresia propozițională a unei dovezi;

Motiv (eng. reason, motive): dimensiune psihologică (ține de motivație) ce explică adeziunea cuiva la o
teză în termeni subiectivi de dorință, afinitate, afiliere, mai degrabă decât în termini obiectivi (temeiuri);

Ex. Ion Iliescu despre posibila lui punere sub acuzare în cazul mineriadelor: „Nu pot fi inculpat. Ar fi o ruşine
naţională ca şeful statului, care a funcţionat din cei cincisprezece ani unsprezece, să devină obiect de culpă
penală. Ar fi o palmă pe obrazul Românei. Oricine abordează o asemenea chestiune trebuie să se
gândească la efectele pentru ţară, nu numai pentru un singur individ.” (Academia Caţavencu)
Problematizare

Ex 1. Creșterea cursului Euro este o dovadă că politica fiscală a guvernului nu este bună; (dovadă)

Ex.2. Susțin că politica fiscală a guvernului nu este bună, pe temeiul că a dus la creștea cursului Euro (iar
creșterea cursului nu este dezirabilă); (temei, argument)

Ex. 3. Dacă ai fi exportator, n-ai mai avea motive să te plângi de creștea cursului euro. (indicarea motivului).

Discuție: avem dovadă în ex. 1? Ce altceva ar putea fi temei, în afară de dovezi? (ex, definițiile legale sunt
temeiuri, dar nu sunt dovezi); puteți indica exemple în care granița dintre motive și temeiuri devine vagă?
(ex. alegeri individuale, bazate pe preferințe);

Elemente implicite în argumentare; asumpții, presupoziții, concluzii implicite;

Deseori argumentarea nu este formulată într-o manieră completă. Motivele pot fi cât se poate de diverse:
1. Adevărul unor propoziții este considerat ca fiind de la sine evident (taken for granted).

Ex. Proponent: Examenul va fi greu la această materie. Deci, trebuie să înveți foarte serios.

Oponent 1: Și cine-a zis că vreau să iau examenul?

Oponent 2: Oricât de mult aș învăța, tot îl pic! Mai bine mă uit la seriale!

Oponent 3: Și ce, nu se poate copia? Trăim în România!

Intervențiile fiecăruia dintre cei trei oponenți atacă un element implicit al argumentării:

Oponent 1. Vrei să iei examenul (altminteri, care ar fi relevanța invocării acestei premise?);

Oponent 2. Învățatul este un mijloc eficace pentru a promova un examen greu;

Oponent 3. Nu există alte modalități de a lua examenul decât învățatul.

Discuție: care din aceste elemente implicite pot fi considerate de la sine evidente? Care sunt chestionabile?

2. Din motive retorice (pentru a aduce în atenție, sau pentru a insista pe anumite elemente):
Ex. “Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuția noastră este prenatală. Neam de flecari, de
spermatozoizi guralivi, suntem în mod chimic legați de cuvânt.” (Emil Cioran, Silogismele amărăciunii).

Dacă singura cale de mântuire este imitarea tăcerii, dar limbuția noastră este prenatală, rezultă că nu
putem imita tăcerea, deci nu ne putem mântui. Dacă miza este însă descrierea unei situații, mai degrabă
decât evidențierea consecințelor, concluzia poate fi trecută sub tăcere;
3. Din motive strategice (pentru a masca precaritatea unui argument)

Ex. După noiembrie 1996 s-a vehiculat teza că am contribuit, prin articolele mele critice la adresa lui Ion
Iliescu şi a PDSR, la înlăturarea acestora din fruntea ţării. Nici un jurnalist din lume nu poate răsturna de la
putere, într-o democraţie, un om sau un partid politic. Triumful sau eşecul unui politician, al unui partid,
are drept autor principal realitatea. Putem să fim noi, jurnaliştii, de o mie de ori mai talentaţi, mai
inteligenţi, mai argumentaţi decât am fost eu în articolele împotriva lui Ion Iliescu şi a echipei PDSR; dar
dacă observaţiile noastre nu ar fi coincis cu mustrările pe care le aduce viaţa fostei puteri, Ion Iliescu şi
PDSR-ul ar fi rămas în continuare în fruntea ţării. (Ion Cristoiu)
Evaluați:
1. Dacă răspunsul este într-adevăr la obiect;
2. Dacă premisele tacite pe care se bazează argumentul țin (sunt acceptabile);

Distincție: asumpție vs. Presupoziție

O asumpție este o propoziție implicită în argumentare care face legătura între o premisă deja exprimată și
concluzia avansată;
O presupoziție este o propoziție implicită în argumentare de al cărei adevăr depinde acceptabilitatea unei
premise;
În cazul argumentului lui Ion Cristoiu, presupoziția este că jurnaliștii sunt altceva decât realitatea, că ei nu
fac parte din realitate. Ea poate fi inferată din enunțul “Triumful sau eşecul unui politician, al unui partid,
are drept autor principal realitatea ” (...nu pe jurnaliști) și este direct relevantă pentru a evidenția că munca
jurnaliștilor trebuie să ducă la observații care doar “coincid” cu realitatea. De fapt, jurnaliștii fac parte din
realitate, ba, mai mult au capacitatea de a modela, într-o oarecare măsură, modul în care înțelegem
realitatea.

Referitor la exemplul Examenul va fi greu la această materie. Deci, trebuie să înveți foarte serios.
Oponentul 1 evidențiază, prin intervenția lui critică, o presupoziție, oponenții 2 și 3 evidențiază asumpții
chestionabile.

Morala:
Când, într-un argument, există elemente implicite, trebuie ca ele să fie explicitate în măsura în care ele
se pot dovedi false, chestionabile, sau controversate. Dacă eșuăm în a le identifica, le omitem și din
evaluarea critică a argumentului. Pe de altă parte, în orice argument situat într-un context discursiv vor fi
destul de multe elemente implicite, din care bună parte triviale. A le evidenția pe toate ar fi echivalent
cu a despica firul în patru inutil. Interesul pentru evidențierea elementelor implicite în argumentare este
motivat de posibilitatea ca acestea să fie inacceptabile, deci ar trebui să fim selectivi cu efortul nostru.