OBEZITATEA

Corpul uman are în medie 30-40 miliarde de celule de grăsime. Majoritatea caloriilor
pe care le mâncăm și care nu sunt necesare pentru a obține energia imediată sunt stocate ca
grăsime. Dacă rămâneam „vânători-culegători” ca strămoșii noștri, grăsimea ar fi susținut
nevoile alimentare pentru perioadele când nu se găsea hrană. Astăzi, în loc să fie un
mecanism important de supraviețuire, capacitatea organismului de a stoca grăsimile are, mai
degrabă, un efect profund negativ asupra sănătății. Majoritatea persoanelor au în continuare
aceasta genă a depozitării grăsimii, ceea ce explică, în parte, epidemia de obezitate.
Persoanele slabe sunt, de fapt, cele care au mutații genetice și care nu ar fi supraviețuit în
urmă cu câteva zeci de milioane de ani. Când se acumulează, grăsimea se îngrămădește în
spațiul dintre organele interne. Obezitatea – chiar surplusul de grăsime moderat – supune
spatele, picioarele și organele interne unui efort suplimentar, ceea ce poate agrava multe
probleme fizice și poate compromite sănătatea.
Obezitatea crește rezistența organismului la insulină, sensibilitatea la infecții și riscul
de dezvoltare a bolilor arterelor coronariene, a diabetului, a bolilor de colecist, a tensiunii
arteriale crescute, a bolilor de rinichi, a infarctului și a altor probleme serioase de sănătate
care pot duce la moarte prematură. Persoanele obeze suferă atât psihic cât și fizic, pentru că
societatea noastră are tendința de a pune semnul egalității între frumusețe, inteligență și chiar
succes și siluetă.
Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli
cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn, dar și
ateroscleroză sau cancer. Ea este caracterizată printr-un exces de țesut adipos. În mod normal,
organismul bărbaților conține un procent de 15 - 20 % de țesut adipos, iar organismul
femeilor un procent de 25 - 30 % de țesut adipos.
Organizația Mondială a Sănătății a definit și clasificat grade de obezitate, pe baza
IMC - indicele de masa corporală, calculat prin raportul greutate/înălțime, astfel :
 gradul 1 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 30 - 34,9 kg/m2
 gradul 2 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 35 - 39,9 kg/m2
 gradul 3 de obezitate cu indicele de masă corporală egal sau peste 40 kg/m2

Datele statistice arată un procent de peste 50 % de persoane obeze și supraponderale

în Europa. În țările europene rata obezității variază invers proporțional cu nivelul socio-
economic, în special în rândul femeilor. În țara noastră incidența obezității este de
aproximativ 17 % în mediul rural și cca. 20 % în mediul urban, fiind mai frecventă la femei;
la copii variază între 5 - 10 %.
S-a identificat statistic o asociere între creșterea adipozității centrale și unii factori de
mediu ca sedentarismul, nivelul socio-economic scăzut și stresul psihic asociat, nivelul scăzut
de educație. Inițierea fumatului este urmată de dezvoltarea obezității centrale, proces
reversibil după renunțarea la fumat.
În societatea modernă, excesul ponderal are o prevalență îngrijorătoare. Cauzele
obezității includ stresul cotidian, lipsa educației, alimentația hipercalorică de tip fast-food,
consumul crescut de alcool. Alți factori care pot duce la obezitate sunt disfuncțiile glandulare,
diabetul, hipoglicemia sau hiperinsulinemia. Obezitatea a fost asociată și cu sensibilitatea față
de anumite alimente și/sau cu alergiile. Mai importantă decât toate acestea pare însă scăderea
gradului de activitate fizică.
 Unele tulburări psihologice primare ca: anxietatea, depresia, tulburările de
personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezității prin inducerea de tulburări de
comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburări sunt : gustări interprandiale cu
un bogat conținut caloric, ingestie crescută și frecventă de dulciuri, aport alimentar crescut
după ora 19, episoade de foame exagerată ce conduc la ingestie alimentară crescută într-o
perioadă scurtă de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul
caloric și stimularea apetitului, acționează ca factor favorizant al obezității.
În mod normal, apare o creștere în greutate la femeile aflate în perioada de sarcină,
lactație sau menopauză.
Unele boli pot accelera câștigul ponderal și conduc la dificultăți în tratamentul
obezității (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).
O serie de medicamente pot modifica balanța energetică favorizând câștigul ponderal,
fără să determine un surplus ponderal important (cu excepția corticoizilor) : blocanți β
adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene,
antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagoniști serotonergici, insulina și
sulfonilureicele administrate impropriu.
Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru între energia de aport (valoarea
calorică a alimentelor ingerate) și cheltuielile energetice (energia consumată în activitatea
fizică și metabolismul bazal, termogeneză, prelucrarea alimentelor ingerate).
Complicațiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate în diferite grade aproape
toate sistemele și aparatele organismului. Complicațiile cardiovasculare sunt: hipertensiunea
arterială, cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, moartea subită, accidentele vasculare
cerebrale, insuficiența venoasă cronică. Complicațiile osteo-articulare sunt: gonartroza,
coxartroza și sindromul trofostatic din post-menopauză.

Situațiile care contraindică scăderea ponderală sunt :

 sarcina și perioada de lactație
 tuberculoza activă, hepatita cronică activă, ulcerul gastroduodenal în puseu dureros,
nefropatiile cronice, colestaza, sindromul de malabsorbție, guta
 anorexia nervoasă, depresia
 greutatea ciclică, întâlnită la indivizii cu oscilații mari ale greutății corporale la care
ținta terapeutică este menținerea unei greutăți stabile

Obținerea greutății dorite presupune o dietă hipocalorică, corecția tulburărilor de

comportament alimentar, exerciții fizice, farmacoterapie, intervenții chirurgicale, etc.

Denaturarea surselor de hrană

Nu putem da vina pe fast-food-uri pentru toate necazurile noastre. Mâncarea făcută în
întregime din amestecuri fabricate industrial sunt regula standard pe piața de astăzi.
Ingredientele produse în laborator, cum ar fi de exemplu uleiurile parțial hidrogenate și cele
hidrogenate, pe care multe studii le-au pus în legătură cu apariția a o mulțime de boli
degenerative cronice cum ar fi diabetul, cancerul și obezitatea, se găsesc în aproape toate
mâncărurile împachetate.
Conservanții, materialele de umplutură și îndulcitorii sunt adăugați în mâncarea
noastră. Este dificil de găsit într-un supermarket produse care nu conțin zahăr sau sirop cu un
conținut mare de fructoză obținut din porumb. Organismele modificate genetic sunt deja ceva
obișnuit, conform estimărilor aproximativ 70% din toate mâncărurile prelucrate conținând așa
ceva. Se pare că industria agricolă nu simte nici o remușcare în fața manipulărilor nesfârșite
la care se supun resursele noastre de hrană, din moment ce plănuiește ca în viitor aceste
proceduri să devină și mai răspândite. Atât timp cât rămânem în necunoștință de cauză și
indiferenți față de aceste acțiuni, ni se vor vinde în continuare același tip de produse care
conduc la obținerea celor mai mari profituri pentru industrie.
Se pare că bunăstării consumatorului i se acordă puțină considerație, pe primul loc
fiind strategiile de marketing care încearcă să promoveze aceste adevărate deșeuri ca fiind
sănătoase. Mulți indivizi care cumpără și consumă mâncare provenită din industria agricolă
par a nu cunoaște modul în care este de fapt aceasta produsă. Nu este o coincidență faptul că
mare parte din această informație este ascunsă publicului. Animalele produse în masă de către
industria agricolă sunt ținute în medii extrem de înghesuite. Ele sunt hrănite cu orice este mai
ieftin, inclusiv carcase de animale „reciclate”. Le sunt date medicamente, hormoni și
antibiotice doar pentru a nu muri înainte de a crește suficient de mult. Toate aceste procese
nefirești modifică profund structura cărnii, ducând la schimbarea balanței acizilor grași,
rezultând o lipsă de omega-3 concomitent cu o supra-abundență nesănătoasă de omega-6.
Acest lucru adaugă în carne multe toxine și substanțe chimice.
Produsele obținute din deșeuri animaliere, grăunțele și boabele de soia nu sunt
sănătoase. În mod normal vacile mănâncă iarba și fin, însă atunci când au un regim alimentar
anormal, acest lucru schimbă în mod drastic calitatea cărnii, astfel că proteinele și grăsimile
conținute nu mai sunt atât de sănătoase precum erau odinioară. Interesul în cultivarea unor
produse agricole pe plan local a crescut mult în ultimul timp, așa că s-ar putea să nu fie
necesar să căutați prea departe de casa voastră pentru a le găsi. Multe orașe au piețe de
desfacere pentru fermieri, unde producătorii locali vând mâncare direct publicului larg.
Cooperativele agricole care ajută economia locală au început din nou să câștige în
popularitate, ca o alternativă la rețelele obișnuite de supermarket-uri. În plus, există multe
ferme organice și biodinamice deschise pentru publicul larg.
Tratamentul pentru obezitate
Tratamentul obezității începe cu modificarea stilului de viață a pacientului (dietă,
activitate fizică, modificări comportamentale). Pentru rezultate bune și de durată, în scăderea
ponderală este importantă motivarea pacientului. Acesta trebuie să aibă așteptări realiste:
orice pacient care intră într-un program de scădere ponderală trebuie să aibă obiective care
pot fi atinse, măsurabile, specifice, realiste și convenabile.
Tratamentul medicamentos se recomandă numai la pacienții la care beneficiul
depășește riscul terapeutic pentru că toate medicamentele au efecte adverse și eficacitate
limitată.
Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezității si monitorizarea
scăderii în greutate pentru că dietele dezechilibrate, scăderile rapide în greutate sau scăderile
ponderale, urmate de creșteri în greutate pot determina aritmii cardiace, depresii, formarea de
calculi biliari.