Venezuela-Date economice-seminar 5

Venezuela, candva cea mai bogata tara din America Latina gratie rezervelor semnificative de petrol, se
confrunta de cativa ani cu o criza economica foarte grava. Populatia e nevoita sa indure hiperinflatie,
penurie de alimente si saracie lucie pentru majoritatea locuitorilor. In plus, infractiunile sunt la ordinea
zilei.
Pentru o persoana care locuieste acolo, "a avea noroc" se traduce printr-un firicel de H2O ce vine pe
teava.
Iar "noroc chior" inseamna un jet constant, timp de o jumatate de ora, suficient pentru un dus fierbinte
si pentru a face rezerve pentru zilele cu adevarat negre.
In astfel de momente, locuitorii pun apa in tot ce gasesc, de la butoaie si galeti pana la sticle si cani. Doar
unele cladiri au un sistem propriu de stocare a apei. Dar chiar si asa, vecinii spala rufele si fac baie cu
randul. "Da, suntem transpirati si mirosim, mai ales cand umiditatea din atmosfera ajnge la 80%. Si nici
depozitarea in recipiente nu prea e folositoare, caci apa statuta atrage tantari purtatori de malarie",
marturiseste un locuitor pentru sursa citata.
Cei foarte saraci sufera cel mai mult; chiar si scolile si spitalele raman fara lichidul esential, uneori pana
la o saptamana intreaga.
In cartierele mai selecte ale capitalei, apa e data cu portia, patru zile din sapte. In alte zone din tara,
insa, situatia e atat de grava incat la robinet nu a mai curs nimic de sase luni!
Prin urmare, fiecare se descurca cum poate: "Nu ne e rusine sa rugam o cunostinta sa ne lase sa facem
dus si ne anuntam unii pe altii atunci cand curge ceva la robinet. Protestatari de toate culorile politice ies
in strada pentru a striga Apa e un drept!".
Totusi, pentru superbogatii din Venezuela s-a ajuns la un compromis, in sensul ca acestia si-au sapat
propriile puturi si dau bani companiilor care colecteaza apa din raurile din munti ca sa le umple, potrivit
Bloomberg.

Inflaţia în Venezuela a ajuns aproape de 18.000%, ceea ce înseamnă că produse alimentare de bază pot
ajunge să coste mai mult decât un salariu mediu lunar. Banii s-au devalorizat atât de mult încât oamenii
preferă să îşi facă genţi din bancnote, decât să îşi cumpere genţi, iar preşedintele Nicolas Maduro a fost
reales pentru un nou mandat, potrivit Quartz.
Cu rafturi goale în majoritatea supermarketurilor, cu cutii cu alimente – subvenţii guvernamentale –
în valoare de 0,12 dolari (n.red: 45 bani) per cutie, care conţin orez, ulei, grâne şi lapte praf, cu costurile
de trai la niveluri fără precedent, cetăţenii Venezuelei l-au ales încă o dată pe Nicolas Maduro
preşedinte, pentru un mandat de şase ani, cu 67,% din voturi, potrivit CNN.
Statele Unite au anunţat deja că nu vor recunoaşte rezultatul alegerilor prezidenţiale de duminică şi că
vor impune noi sancţiuni împotriva regiumului condus de Maduro. Anterior, Argentina, Brazilia, Chile,
Columbia, Mexic şi Peru au condamnat decizia de organizare a alegerilor anticipate şi au avertizat că
este posibil să nu recunoască rezultatele scrutinului prezidenţial.
În luna martie, Maduro a anunţat încă o creştere cu 58% a salariului minim din Venezuela şi o creştere
cu 67% a alimentelor servite populaţiei drept ajutoare guvernamentale.
Salariul minim ajungea la 164.885 de bolivari, care reprezentau doar 6,13 dolari la cursul de schimb din
luna martie.
Venezuela a crescut în mod repetat salariile minime dar nu a reuşit să ţină pasul cu inflaţia. În
ianuarie 2017, Maduro a crescut salariul minim lunar cu 50%, ajungând la 104.358 bolivari. La acel
moment, această sumă era echivalentul a 31,17 dolari, potrivit cursului neoficial de schimb pe care
milioane de venezueleni îl urmăresc.
În alte cuvinte, în ciuda creşterilor, noul salariu minim va valora mai puţin de o cincime din ce ar fi
valorat cu un an în urmă.
Corupţia, managementul precar şi preţurile îngheţate au dus la colapsul economiei din Venezuela. În
încercarea de a îmbuna alegătorii, Maduro a crescut salariul minim de mai multe ori în ultimii ani. Criticii
susţin că aceste creşteri sunt susţinute doar de tipărirea constantă a banilor şi au ca unic efect
alimentarea hiperinflaţiei din Venezuela.
Fondul Monetar Internaţional a estimat în ianuarie că inflaţia în Venezuela ar putea atinge nivelul de
13.000%. Anul trecut, un dolar valora 4.200 de bolivari. Astăzi, un dolar valorează 213.200 de bolivari.
Creşterile masive de preţuri au rezultat în deficienţe extreme de alimente, medicamente şi alte produse
esenţiale.
Potrivit CNN Money, un studiu publicat recent a descoperit că 64% dintre locuitorii ţării au pierdut în
greutate anul trecut din cauza lipsei de alimente.
Pierderea medie per individ a fost de 11,3 kg, în creştere faţă de 8,1 kg în 2016, potrivit profesorilor de
la Universitatea Centrală din Venezuela.
Un salariu mediu de 110.000 bolivari pe săptămână reprezintă doar 50 de cenţi în Venezuela, din cauza
nivelului la care a ajuns inflaţia ţării, potrivit Bloomberg.
Publicaţia americană descrie cazul unui angajat din industria petrolului, locuitor al ţării din America de
Sud, care lucrează timp de opt ore pe zi pentru a se menţine la limita subzistenţei. Pablo Ruiz, 55 ani,
câştigă 110.000 de bolivari pe săptămână – care valorează doar 50 de cenţi la rata de schimb de pe piaţa
neagră – cu care îşi poate permite mai puţin de un kilogram de făină sau de orez pe zi. Singurele
proteine pe care le consumă provin dintr-o conservă de ton de 170 de grame primită drept ajutor
guvernamental de la stat. Aceste ajutoare sunt primite de familiile din Venezuela o dată la 45 de zile.
„Nu am mai mâncat carne de două luni”, spune el. „Ultima dată când am făcut-o mi-am cheltuit
salariul pe o lună pentru o masă cu pui”.
Foametea grăbeşte prăbuşirea industriei petroliere din Venezuela, încât muncitorii suferă de
malnutruţie şi sunt prea slăbiţi pentru muncă grea. În condiţiile actuale mâncarea a devenit mai
importantă decât locul de muncă, iar mii de oameni îşi dau demisia pentru că nu mai pot face faţă din
punct de vedere fizic. Absenteismul şi demisiile în masă se transpun în din ce în ce mai puţini produc
petrolul care mai ţine economia în viaţă.
Venezuela, o autocraţie socialistă care a fost la un moment dat cea mai prosperă economie din
America de Sud, suferă un colaps fără precedent, PIB-ul prăbuşindu-se cu 40% în ultimii 5 ani. Petroleos
de Venezuela, compania petrolieră de stat, grindă de susţinere pentru economie, a picat într-un haos
administrativ încât conducătorii statului au înlocuit experiţii manageri cu oameni loiali, în cadrul unui val
de corupţie care macină economia ţării şi calitatea vieţii din ţară. Producţia de petrol a scăzut la
jumătate în ultimii 16 ani. Distribuţia zilnică a scăzut la 1,77 de milioane de barili în ianuarie, de la un
maxim de 3,34 milioane de barili în 2001.
Principalii factori care au dus la acest declin al industriei sunt lipsa investiţiilor în mentenanţă şi
exporare. Recent si foametea a devenit un factor important. Un sondaj realizat de trei universităţi locale
au descoperit că peste 64% dintre rezidenţii ţării au pierdut din greutate în 2017, în medie 11 kilograme.
Peste 61% din respondenţii au spus că s-au dus la culcare fără a mânca în fiecare seară din ultimele trei
luni.
 Ivan Freitas, lider de sindicat şi critic vocal al regimului condus de preşedintele Nicolas Maduro, a
transmis că în regiunea Zulia, 12 muncitori s-au prăbuşit la muncă în lunile noiembrie-decembrie din
cauza malnutriţiei şi au fost scoşi de pe platformele de foraj pentru a primi tratament. Din în ce în ce mai
mulţi cedează fizic în fiecare zi, a spus el.
Luis Diaz, angajat în regiunea Puerto La Cruz, situată la 320 de kilometri de Caracas, a spus că sindicatul
a ridicat în repetate rânduri în faţa conducerii problema malnutriţiei care afectează grav muncitorii.
Rafinăriile din regiunea Puerto La Cruz produce aproximativ 89% din petrolul care merge spre export,
potrivit datelor colectate de Bloomberg. Aproximativ 42.000 de oameni lucrează la facilităţile respective,
procesând petrolul extras din bazinul Orinoco. Chevron, Statoil, Total şi Rosneft PJSC sunt în parteneriat
cu statul pentru a-i ajuta să-şi trimită petrolul spre pieţele internaţionale.
Astăzi, producţia din Venezuela ar putea fi oprită cu totul, iar analiştii se tem că asta ar duce preţul
petrolului la 100 de dolari per baril şi ar destabiliza pieţele internaţionale.
!!! Incertitudinea rămâne: Preţul petrolului ar putea ajunge la 100 de dolari per baril, indiferent de
intervenţia OPEC-ului sau a Rusiei. Vântul instabilităţii bate dinspre America de Sud!!!
Arabia Saudită împreună cu OPEC-ul sunt determinaţi să păstreze preţul petrolului la nivelul actual, a
declarat un strateg pentru CNBC astăzi, însă dacă Venezuela întrerupe total producţia, preţurile ar creşte
imediat spre 100 de dolari per baril.
Preţurile pe piaţşa petrolului au crescut constant începând de anul trecut, preţul petrolului Brent
ajungând la recordul ultimilor ani luna aceasta – 80 de dolari per baril.
Creşterea a fost condusă de o reducere a producţiei din partea OPEC şi o creştere a cererii la nivel
global.
Cu toate acestea, recent, preţurile pentru petrol crud au scăzut iarăşi în contextul unor temeri din ce în
ce mai mari cu privire la o piaţă cu ofertă prea mare.
„Cred că Arabia Saudită, restul OPEC-ului şi Rusia au reuşit să calmeze industria”, spune Bob Parker,
membru al comisiei de investiţii în cadrul Quilvest Wealth Management. „Cred că ei sunt îngrijoraţi cu
privire la posibilitatea ca preţul petrolului să ajungă la 100 de dolari per baril, deoarece marii
producători de petrol sunt sensibili la ideea că o astfel de creştere ar duce la o recesiune globală”.
În lumina ultimilor temeri de pe piaţă cu privire la o ofertă prea scăzută, Arabia Saudită şi Rusia au
discutat vineri despre posibilitatea creşterii producţiei cu 1 milion de barili pe zi.
Acest anunţ a dus la scăderi la nivelul preţului. Petrolul Brent se tranzacţiona luni dimineaţă la 75,38
dolari per barili, în scădere cu 1,4% de la deschidere, în timp ce preţul petrolului future s-a situat la
66,72 dolari, în scădere cu 1,7%.
Parker a spus că în timp ce Arabia Saudită „are un interes puternic” în a păstra preţul future între 70 şi
80 de dolari per baril, creşterea către 100 de dolari ar putea interveni curând în cazul unui „colaps
complet” al producţiei din Venezuela.
Acesta a adăugat că scenariul cu privire la Venezuela este „în întregime posibil”.
Producţia Venezuelei a scăzut dramatic în ultimii ani, economia ţării fiind erodată de hiperinflaţie.
Producţia în statul din America de Sud a scăzut la 1,4 milioane de barili pe zi în ultimele luni – un colaps
spectaculos de aproape 40% în ultimii trei ani.

//////
Fondul de stabilizare macroeconomică (FIEM) a scăzut de la 2,59 miliarde USD în ianuarie 2003 la 700
milioane USD în octombrie, însă rezervele internaționale deținute de banca centrală au crescut de la
11,31 miliarde USD în ianuarie la 19,67 miliarde USD în octombrie 2003. Pe piața neagră, bolívar a scăzut
cu 28% în 2007 la Bs. 4.750 de dolari SUA [135] și a scăzut în jurul valorii de VEF 5.5 (Bs 5500) pe USD la
începutul anului 2009. Economia s-a redresat și a crescut cu 16,8% în 2004. Această creștere a avut loc
într-o gamă largă de sectoare - industria petrolieră oferă direct doar un procent mic de locuri de muncă
în țară. Rezervele internaționale au crescut la 27 miliarde USD. Firma de sondaje Datanalysis a
menționat că venitul real din cele mai sărace sectoare ale societății a crescut cu 33% în 2004. La 7 martie
2007, guvernul a anunțat că bolivarul venezuelean ar fi redenominalizat la un raport de la 1 la 1000 la
începutul anului 2008 și va fi redenumit bolívar fuerte ("bolivar puternic") pentru a ușura contabilitatea
și tranzacțiile. Aceasta a fost efectuată la 1 ianuarie 2008, moment în care cursul de schimb a fost de
2,15 bolivar fuerte per USD. [137] Codul ISO 4217 pentru bolívar fuerte este VEF.

Cheltuielile guvernamentale ca procent din PIB în Venezuela în 2007 au fost de 30%, mai mici decât alte
economii mixte, cum ar fi Franța (49%) și Suedia (52%). [138] Conform surselor oficiale ale Națiunilor
Unite, procentul persoanelor aflate sub limita sărăciei naționale a scăzut în timpul președinției lui Hugo
Chávez, de la 48,1% în 2002 la 28% în 2008. [140]

Odată cu creșterea prețurilor la petrol și creșterea cheltuielilor guvernamentale din 2007, economia
Venezuelei a crescut cu 9% în 2007. Prețurile petrolului au scăzut începând cu iulie 2008, ceea ce a dus
la o pierdere majoră a veniturilor. După o recesiune globală, economia a contractat cu 2% în al doilea
trimestru al anului 2009, [141] contractând încă 4,5% în al treilea trimestru al anului 2009. Răspunsul lui
Chavez a fost acela că aceste standarde se referă la situația economică și că economia ar trebui
măsurate prin standarde socialiste. [142] La 17 noiembrie, Banca Centrală a raportat că activitatea
sectorului privat a scăzut cu 4,5%, iar inflația a fost în medie de 26,7%. Soluționarea unor astfel de
probleme este o secetă pe care guvernul spune că a fost cauzată de El Niño, rezultând în raționalizarea
apei și a electricității și o scurtă aprovizionare cu alimente [143].

În anul 2010, Venezuela se află încă în recesiune, pe măsură ce PIB-ul a scăzut cu 5,8% în primul
trimestru al anului 2010. [144] Banca Centrală a Venezuelei a declarat că recesiunea se datorează în
mare parte "accesului limitat la valută pentru importuri, scăderii cererii interne și raționării energiei
electrice". Performanța sectorului petrolier a fost, de asemenea, deosebit de îngrijorătoare, PIB-ul
petrolului scăzând cu 5%. Mai important, Banca Centrală atrage atenția asupra principalelor cauze ale
contracției petrolului, spunând că "banca a spus că aceasta se datorează scăderilor producției,
problemelor operative, întreruperilor de întreținere și canalizării motorinei pentru a rula generatoare
termice în timpul unei crize de putere “. [144] În timp ce sectorul public al economiei a scăzut cu 2,8%,
sectorul privat a scăzut cu 6%.
Anul 2013 - dovedit a fi dificil pentru Venezuela, deoarece lipsa de necesități și inflația extremă au atacat
economia națiunii. Elementele au devenit atât de limitate încât aproape un sfert din articole nu erau în
stoc. [145] Bolívarul a fost devalorizat la 6,3 dolari SUA la începutul lui 2013, cu o treime din valoarea sa.
[146] Cu toate acestea, inflația a continuat să crească drastic în țară până în momentul în care
președintele Maduro a forțat magazinele să-și vândă produsele cu doar câteva zile înainte de alegeri.
Maduro a spus că magazinele plăteau prețuri nerezonabile, chiar dacă proprietarii plăteau atât de mult
datorită devalorizării efective a bolivarului .
Începând cu anul 2014, a fost destul de dur. Banca Centrală a Venezuelei a încetat să lanseze statistici
pentru prima dată în istoria sa, ca o modalitate de a manipula imaginea economiei. [148] Venezuela a
desființat, de asemenea, CADIVI, un organism guvernamental responsabil cu schimbul valutar.

2018

Începând cu ianuarie 2018, cel mai puternic curs de schimb oficial a fost de 1 US $ la 10 VEF, în timp ce
rata de schimb a pieței libere a fost de peste 200.000 VEF la 1 US $. Deoarece comercianții pot primi
doar de la guvern doar atât de multă valută necesară, ei trebuie să recurgă la piața neagră, care la
rândul ei ridică prețurile comercianților la consumatori. [154] Ratele ridicate de pe piața neagră
îngreunează întreprinderile să cumpere bunuri necesare, deoarece guvernul le forțează adesea să facă
reduceri de prețuri. Acest lucru duce la afacerile care își vând bunurile și fac un profit redus, cum ar fi
francizele din Venezuela McDonald's care oferă o masă Big Mac numai pentru 1 USD. Din moment ce
întreprinderile realizează profituri mici, acest lucru duce la lipsuri, deoarece acestea nu pot să importe
bunurile pe care Venezuela le solicită. Cea mai mare companie producătoare de alimente din Venezuela,
Empresas Polar, a declarat că ar putea fi necesar să suspende o anumită producție pentru aproape
întreaga perioadă a anului 2014, deoarece acestea datorează furnizorilor străini 463 milioane de dolari.
[156] Ultimul raport al penuriei din Venezuela a arătat că 22,4% din bunurile necesare nu sunt în stoc
[157]. Acesta a fost ultimul raport al guvernului, deoarece banca centrală nu mai publică indicele de
deficit. Acest lucru a dus la speculații că guvernul își ascunde incapacitatea de a controla economia, ceea
ce ar putea crea dubii cu privire la eliberarea viitoare a datelor economice.
Ca majoritatea țărilor din America Latină, Venezuela are o distribuție inegală a bogăției. Deși distribuția
sa îmbunătățit atunci când excedentul muncii din mediul rural a început să se diminueze și sistemul
educațional sa îmbunătățit la mijlocul secolului XX, egalitatea este departe de a coincide cu standardele
occidentale. Bogații tind să fie foarte bogați, iar săracii foarte săraci. În 1970, cea mai săracă cincea parte
a populației avea 3% din venitul național, în timp ce cea mai bogată cincea avea 54%. [160] Pentru
comparație, cifrele din Regatul Unit din 1973 erau de 6,3% și 38,8%, iar Statele Unite în 1972, 4,5% și
42,8%. [160]
Cele mai recente date privind distribuția veniturilor disponibile sunt distribuite pe cap de locuitor, nu pe
gospodărie. Cele două nu sunt strict comparabile, deoarece gospodăriile sărace au tendința de a avea
mai mulți membri decât gospodăriile bogate, astfel datele per gospodărie tinde să arate mai puțin
inegalitate decât datele pe cap de locuitor. Tabelul de mai jos prezintă datele disponibile pe cap de
locuitor din ultimii ani de la Banca Mondială.
INDUSTRIE
Venezuela este un producător major de produse petroliere, care rămân piatra de temelie a economiei
venezuele. Agenția Internațională pentru Energie arată cum producția de petrol a Venezuelei a scăzut în
ultimii ani, producând doar 2.300.000 de barili (370.000 m3) zilnic, în scădere de la 3.5 milioane în 1998.
Cu toate acestea, veniturile din petrol se vor dubla în moneda locală cu devalorizarea valutară recentă .
[106] Venezuela are subvenții mari de energie. În 2015, costul benzinei a fost de doar 0,06 USD pe galon,
costând 23% din veniturile guvernului [107]. În februarie 2016, guvernul a hotărât în cele din urmă să
ridice prețul, dar numai la 6 bolivari (aproximativ 60 de lei la cursul oficial de schimb) pe litru pentru
primă și doar 1 bolivar (10 ¢) pentru benzină de calitate inferioară. [109] O serie de alte resurse
naturale, inclusiv minereul de fier, cărbune, bauxită, aur, nichel și diamante, se află în diferite stadii de
dezvoltare și producție. În aprilie 2000, președintele Venezuelei a decretat o nouă lege minieră, iar
regulamentele au fost adoptate pentru a încuraja o mai mare participare a sectorului privat la extracția
mineralelor. În timpul crizei economice din Venezuela, rata de excavare aurită a scăzut cu 64,1% între
februarie 2013 și februarie 2014, iar producția de fier a scăzut cu 49,8%. [110] Venezuela utilizează în
cea mai mare parte resursele hidroenergetice pentru a furniza energie industriei națiunii, reprezentând
57% din consumul total la sfârșitul anului 2016. [111] Cu toate acestea, seceta persistentă a redus
drastic producția de energie din resursele hidroenergetice. [112] Legea națională privind energia
electrică este concepută pentru a oferi un cadru legal și pentru a încuraja concurența și investițiile noi în
acest sector. După o întârziere de doi ani, guvernul continuă planurile de privatizare a diferitelor schemă
diferită de cea preconizată anterior.
Producția a contribuit cu 15% din PIB în 2009. Sectorul de producție se confruntă cu dificultăți grave,
pe fondul lipsei de investiții și a acuzațiilor de gestionare defectuoasă. [113] [114] Venezuela produce și
exportă oțel, aluminiu, echipamente de transport, textile, îmbrăcăminte, băuturi și produse alimentare.
Produce ciment, anvelope, hârtie, îngrășământ și asamblează mașini atât pentru piața internă, cât și
pentru export.
În 2014, General Motors Venezolana a oprit producția de automobile după 65 de ani de funcționare
datorită lipsei de provizii [115] [116], în timp ce Banca Centrală a Venezuelei a anunțat că rata de
penurie a automobilelor noi era de 100%. [117] În prima jumătate a anului 2016, în Venezuela au fost
fabricate doar 10 vehicule pe zi, producția scăzând cu 86%. [118]
În 2015, estimările arată că producția industrială a Venezuelei a scăzut cu aproximativ 8% în acel an.
Agricultura din Venezuela reprezintă aproximativ 3% din PIB, 10% din forța de muncă și cel puțin un
sfert din suprafața terestră a Venezuelei. Venezuela exportă orez, porumb, pește, fructe tropicale, cafea,
carne de vită și carne de porc. Țara nu este autosuficientă în cele mai multe zone ale agriculturii.
Venezuela importă aproximativ două treimi din nevoile sale alimentare. În 2002, firmele americane au
exportat produse agricole, inclusiv grâu, porumb, soia, făină de soia, bumbac, grăsimi animale, uleiuri
vegetale și alte produse, pentru a transforma Venezuela în una dintre primele două piețe americane din
America de Sud. Statele Unite furnizează mai mult de o treime din importurile de alimente ale
Venezuelei. Politicile guvernamentale recente au condus la probleme legate de lipsa alimentelor