A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, o tara indepartata

aflata peste 7 mari si 7 tari. Era o tara a apelor , a lacurilor, o tara pe nume
Laconia. Era tara broscutelor. Toate familiile de broscute duceau o viata normala,
parintii broscuta mergeau la servici, iar broscutele mici mergeau la gradinita si la
scoala. Casutele in care locuiau erau construite din Frunze de nufar , frumos
colorate, iar acoperisul era confectionat din alge care protejau casutele de caldura
dogoritoare a soarelui. Zilele treceau cam la fel, dupa acelasi ritual, nimic nu se
intampla in mod deosebit ca sa atraga atentia. De aceea, nu exista in Laconia
decat un singur ziar, de anunturi, in care broscutele vindeau, cumparau, faceau
schimb.

Intr-o astfel de casuta, locuia o familie compusa din bunica broscuta, parintii
broscuta si cei 5 copilasi, pe numele lor, in ordinea de la cel mai mare la cel mai
mic: Broscanel, Broscaela, Brotacel, Brostica si cea mica, broscuta Olguta. Cei
patru frati mai mari terminasera déjà scoala, erau acum angajati in diverse
domenii: Broscanel era avocat, Broscaela era doctorita, Brotacel era profesor de
matematica, Brostica avea o firma de distributie de nuferi. Olguta, mezina familiei
era singura care era inca la scoala. Ei, dragii mei, de abia acum incepe adevarata
poveste.

Dupa cum ati citit si in titlul acestei povesti, broscuta cea mai mica, adica Olguta
este personajul principal. Va ganditi poate ca este personaj pozitiv. Cum poate fi
altfel decat draguta si simpatica o broscuta mica , nu? Ei bine, nu va dezvalui toata
povestea pentru ca nu ar mai avea niciun farmec, pot doar sa va spun ca la
inceput , broscuta Olguta nu este atat de simpatica pe cat credeti voi. Dar, de ce
spun asta? In primul rand , Olguta era un copil foarte rasfatat si foarte increzut. Se
credea superioara tuturor, nu tinea cont de sfatul nimanui si considera ca le stie
pe toate. Mai cunoasteti si voi cazuri din acestea, corect? Poate chiar voi sau
poate aveti rude sau prieteni care sunt astfel, asa ca stiti despre ce vorbesc.
Intradevar era o broscuta foarte frumoasa, dar asta nu ii dadea dreptul sa fie
increzuta. Frumusetea, dragii mei, nu este meritul nostru, este un dar de la
Dumnezeu, asa ca nu ne putem mandri cu ea ca fiind ceva realizat de noi, ceva
care ne apartine.

Desi avea note mici la scoala, la multe dintre materii chiar corigenta, broscutei
Olguta nu ii pasa. Continua in acelasi ritm, nu invata aproape deloc si isi petrecea
toata ziua la broscutator. Zicea mereu:

- Eu nu trebuie sa invat, pentru ca sunt foarte frumoasa si voi deveni

broscomodel de success si o sa castig atat de multi bani cat vor castiga toti
ceilalti colegi de clasa la un loc

Nici nu va puteti imagina dragii mei cat de suparati si tristi erau parintii si
bunica Olgutei. Mereu ii spuneau ca fara scoala, fara sa invete, nu poate
face nimic, in niciun domeniu. Ea nu si nu! :

Parintii munceau de dimineata pana seara , la fel si fratii, asa ca broscuta Olguta
era in grija bunicii cele mai multe ore pe zi. Stiti cum sunt bunicii, calmi, rabdatori,
iubitori, iar Olguta profita de bunatatea bunicii si facea totul de capul ei. Dupa
cum va spuneam, toata ziua statea la broscutator. A, era sa uit , mai statea cu
orele si in fata oglinzii si se admira cat este de frumoasa, imaginandu-si mereu ce
viata va avea cand va deveni broscomodel de succes si cum le va arata tuturor ca
s-au inselat. Pana si profesorii incercau sa o ajute, sa vorbeasca cu ea, sa ii explice
ca are nevoie de scoala. Nimeni nu reusea sa faca nimic!

Pe langa faptul ca nu asculta de parerea nimanui, broscuta Olguta incepuse sa se

izoleze de toti, sa vorbeasca din ce in ce mai putin cu familia, chiar si cu prietenii.
Petrecea toata ziua pe internet, pe broscutator, citind multe lucruri nefolositoare,
mai comunicand pe chat sau uitandu-se la site-uri de moda. Nu raspundea nici
apelurilor parintilor, fratilor sau bunicii cand o chemau la masa, ea preferand sa
manance numai junk-food in fata monitorului . Toate celelalte broscute mici se
jucau pe lac , se balaceau, se jucau cu mingea, inotau, faceau intrecere, pe scurt ,
isi traiau copilaria.
Intr-o seara, parintii Olgutei au venit obositi de la servici si foarte suparati. Ambii
parintii lucrau in acelasi loc, se ocupau de curatenia si incrijirea unor lacuri din
Laconia. In fiecare zi, avand in vedere munca lor, vedeau familii care se distrau
impreuna, vedeau copii care se relaxau si se jucau in aer liber si se intristau
aducandu-si aminte de broscuta lor cea mica, Olguta. Asa cum spuneam, parintii
au venit de la servici, foarte suparati. De ce? Pentru ca in cursul zilei i-a sunat
diriginta Olgutei, profesoara de desen . Aceasta le-a spus parintilor ca nu stie cum
sa se mai comporte cu Olguta, nu vrea sa isi faca temele, nu este atenta la ora si,
colac peste pupaza , mai si intarzie sau chiar lipseste de la unele ore. Dezamagiti,
au intrat in camera Olgutei pentru a avea o discutie mai aprinsa. Bineinteles,
Olguta era la broscutator. Daca nu ar fi fost la broscutator, sigur ar fi fost in fata
oglinzii.

- Olguta, trebuie sa discutam neaparat, zise tatal Olgutei

- Mai tarziu, acum am putina treaba, raspunse Olguta

- Acum am zis, ridica tonul tatal

Broscuta Olguta ,socata, si-a intors privirea de la broscutator catre parintii sai care
stateau in pragul usii si priveau fix catre aceasta.

- Ne-am saturat, a intervenit mama Olgutei . Ne-am saturat de nepasarea si

obraznicia ta. Noi muncim de dimineata pana seara , fratii tai la fel, iti
cumparam tot ce ai nevoie, investim in tine si in viitorul tau si tu ne tratezi
cu spatele. Singurul lucru pe care tu trebuie sa il faci la varsta ta este sa
inveti, sa acumulezi cunostinte de care mai tarziu vei avea nevoie, iar tu ce
faci? Stai toata ziua in fata broscutatorului , pe care tot noi ti l-am cumparat
prin truda noastra , pentru ce? Ca sa pierzi timpul , pentru ca ceva
constructive nu faci. Cred ca o sa iti luam broscutatorul pana iti vei reveni.

- Eu nu am nevoie de scoala, de cate ori sa va spun? Eu sunt cea mai

frumoasa broscuta din Laconia, voi deveni broscomodel si voi castiga intr-o
luna cat castigati voi intr-un an, m-ati inteles? Iar daca imi luati
broscutatorul, nu imi pasa, oricum nu voi invata nimic, asa vreau eu!
 - Nu fii obraznica! Completa tatal . De cunostinte, de scoala ai nevoie
indifferent de domeniul in care vei active, asta trebuie sa intelegi tu

- Pentru ce? Da-mi un exemplu!

- Tu zici ca vei castiga foarte multi bani, Doamne ajuta asa sa fie! Cine se va
ocupa de gestionarea lor daca nu ai cunostinte de matematica ?

- Imi voi angaja un contabil

- Si cum il vei putea controla pe acel contabil daca nu ai cunostinte? Te va

fura si tu vei ramane pe strazi

- Lasati-ma in pace! Nu stiti voi nimic

Iti mai dau un exemplu: daca vei deveni broscomodel, trebuie sa calatoresti
mult. Cum te vei intelege cu oamenii din alte tari daca nu cunosti limbi
straine? Pe care tot la scoala le inveti

- Imi angajez un translator

- Si translatorul va fi mereu cu tine? Mai gandeste-te Olguta, pentru ca noi

ne-am imbolnavit din cauza ta

- Lasa ca o sa va platesc eu tratamentul din banii mei, raspunse obraznic

Olguta.

Ultima fraza rostita de Olguta i-a intristat si mai tare pe parinti care au parasit
camera broscutei cu lacrimi in ochi. Simteau ca nu mai au nicio varianta de a o
convinge pe fetita lor sa devina responsabila , sa invete si sa isi asigure o baza de
cunostinte necesara in orice viitoare meserie .

Mai tarziu in acea seara, dupa ce s-au intors si fratii ei de la munca, mama
broscutei a pregatit cina. S-au strans toti la masa , iar Broscanel s-a dus in camera
Olgutei sa o cheme si pe aceasata sa manance. Olguta i-a raspuns obraznic si
acestuia, l-a poftit afara din camera ei , spunandu-i ca ea are ce sa manance, si-a
cumparat mai multe din banii stransi de-a lungul timpului de la parinti , de la frati
sau de la diverse rude. Dezamagit , Broscanel a parasit camera intorcandu-se
suparat la masa. Nimeni nu l-a mai intrebat nimic , toti dandu-si seama , daca mai
era cazul, ca broscuta Olguta este un caz pierdut.

Chiar daca si-a refuzat familia si nu a venit la masa, Olgutei i s-a facut foame. S-a
ridicat dupa multe ore de pe scaunul din fata broscutatorului si a mers la un dulap
unde avea stranse multe pungi de chips-uri, ciocolatele, pufuleti plus multe alte
diverse dulciuri. Aceasta era mancarea pe care broscuta o savura in fiecare zi,
indiferent ca era dimineata, pranz , seara , uneori chiar si noaptea.

Cei de la scoala au inceput sa trimita acasa diverse instiintari privind situatia

scolara dezastruoasa a Olgutei, precum si un ultimatum legat de faptul ca daca nu
se prezinta pana saptamana viitoare la scoala, va fi exmatriculata. Parintii fiind
plecati toata ziua, nu stiau de aceste instiintari, Olguta fiind toata ziua la
broscutator, acasa, le ascundea si isi vedea mai departe de treburi.

Zilele treceau, timpul se scurgea rapid , iar Olguta a fost exmatriculata din scoala.
Vestea a cazut ca un soc peste familia broscutei, in special peste parinti. Tatal
Olgutei s-a imbolnavit foarte tare de suparare si a fost internat in cel mai bun
spital din Laconia. A fost prima oara cand Olguta si-a dat seama ca actiunile ei au
efecte negative asupra celorlalti membri ai familiei. S-a hotarat sa iasa din casa
pentru a-si vizita tatal la spital, dupa multe zile petrecute numai in fata
broscutatorului . Chiar daca comportamentul ei era unul foarte nepotrivit, ea isi
iubea parintii, familia. In ciuda acestui fapt , chiar si in ciuda faptului ca tatal ei era
internat dupa socul suferit tot din cauza ei, ea era hotarata sa isi urmeze visul,
drumul sau , acela de a deveni broscomodel. Ceea nu intelegea Olguta era faptul
ca parintii sai nu vroiau sa ii franga visul , ci doreau doar sa invete la scoala, sa
acumuleze cunostinte, sa aiba note bune, lucruri care ar fi ajutat-o in viitoarea ei
cariera , indiferent de natura ei. Daca intre timp si-ar fi schimbat dorinta privind
ce o sa faca in viitor? Daca din diverse motive, nu ar mai putea ajunge
broscomodel? Ce va face? Ce varianta de rezerva ar avea? Intrebari la care Olguta
nu s-a gandit niciodata!

Cum va spuneam, dragi prieteni, Olguta s-a hotarat sa isi viziteze tatal la spital. S-a
ridicat de la broscuator, si-a deschis dulapul de haine, dulap in care isi tinea si
rezervele de mancare nesanatoasa despre care v-am povestit inainte si si-a ales
cateva haine cu care sa mearga sa isi viziteze parintele. Fiind o broscuta care
dorea sa devina broscomodel si o broscuta in pas cu moda (sa nu uitam ca mare
parte din timpul petrecut la broscutator il petrecea pe site-uri de moda), nu putea
sa iasa din casa cu orice haine. In mod normal, oricine care se grabea sa ajunga la
spital, care se afla intr-o situatie delicata, nu mai pierde timpul sa isi aleaga
hainele, sa si le potriveasca dupa culori sau dupa cataloagele de moda. Ia cateva
haine la intamplare si iese din casa. Dar , nu si Olguta!

Dupa ce si-a ales hainele, a facut un dus , apoi a dorit, in mod firesc sa se schimbe.
Cand sa imbrace camasa , surpriza! Aceasta nu o mai incapea. Broscutei Olguta nu
ii venea sa creada. Primul gand au fost ca a intrat la apa cand a spalat mama ei cu
2 zile in urma. Suparata si foarte nervoasa s-a intors la dulapul de haine si a cautat
alta camasa. A cautat ceva timp pentru ca musai trebuia sa se asorteze cu poseta
ei roz cu sclipici. A gasit in sfarsit o alta camasa si s-a pregatit sa o imbrace . Soc!
Nici aceasta nu o incapea. A inceput sa planga in hohote , dandu-si seama ca este
o problema mare: se ingrasase. Plansul ei s-a auzit pana in camera bunicii care
intr-un suflet a intrat in camera si a gasit-o pe Olguta pe jos plangand incontinuu.

- Ce s-a intamplat , scumpa mea? a intrebat-o duios bunica

- M-am ingrasat, nu ma mai incape nicio haina. Sunt distrusa. Tot visul meu
de a deveni broscomodel s-a spulberat.

- Ei, lasa, nu e chiar asa

- Ba da, asa este, lasa-ma, nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni, a raspuns

iritata Olguta

Bunica Olgutei a hotarat ca este mai bine sa o lase in pace si a plecat sa isi vada
de treburile ei. Olguta , nervoasa, s-a dus in camera mamei sale sa caute in
dulapul acesteia niste haine mai mari, mama broscutei purtand cu cateva
numere mai mari la haine. Sa mai fie in pas cu moda nici nu se mai punea
problema, tot ce isi dorea Olguta era sa gaseasca cateva haine cu care sa se
imbrace si sa iasa cat mai repede din casa. A gasit un pulover si o pereche de
pantaloni, i-a imbracat in graba si a plecat .

Drumul pana la spital a fost un chin continuu pentru Olguta, aceasta gandindu-
se tot timpul la faptul ca nu mai poate deveni broscomodel de succes, ca visul
sau s-a spulberat, ca nu mai poate castiga atat de multi bani pe cat credea. Si,
colac peste pupaza, tocmai fusese exmatriculata de la scoala. Era intr-o situatie
imposibila.

A ajuns la spital, a intrebat de salonul unde se afla tatal sau si s-a indrepat
agale spre acesta. Cum sa ii dea tatalui sau si aceasta veste rea? Nu era destul
vestea ca din cauza ca a fost exmatriculata tatal sau se afla in situatia aceasta?
Tot gandindu-se a intrat in salon, tatal sau se odihnea. S-a gandit ca cel mai
bine ar fi sa iasa afara sau chiar sa se intoarca acasa. In timp ce reflecta, tatal
sau s-a trezit si cu o voce stinsa i-a spus Olgutei:

- Cat ma bucur ca ai venit , draga tatii! Vino si te aseaza langa mine.

Povesteste-mi ce ai mai facut!

- Iarta-ma tata ca din cauza mea ai ajuns internat , iarta-ma , te rog! Stii ca te
iubesc

- Stiu, scumpa mea, stiu! Nu sunt suparat pe tine , sunt doar dezamagit
pentru ca si eu si mama ta si intreaga familie dorim ce e mai bun pentru
viitorul tau. Plus ca stii ca pe tine te-am rasfatat cel mai mult , esti cea mai
mica din familie . Acum hai sa lasam discutiile , avem destul timp cand ma
intorc acasa. Spune-mi doar ce ai mai facut

- Tata, trebuie sa iti mai spun ceva. Este ceva ce am descoperit astazi . Ma
imbracam sa vin la tine la spital si am descoperit ca nu ma mai incap hainele
- M-am ingrasat. Tot visul meu s-a spulberat. Sunt distrusa. Spune-mi tu
tata, ce sa fac ? Ce sa fac?

Tatal , surprins i-a raspuns pe un ton blajin:

 - Fiind in fiecare zi cu tine in casa si vazandu-te in fiecare zi nu pot sa imi dau
seama. Vezi ca afara, pe hol , este un cantar. Te poti cantari acolo si o sa
vezi exact .

Olguta a sarit de pe pat si a iesit afara intr-un suflet. A gasit cantarul pe hol asa
cum i-a spus tatal sau si plina de emotii s-a cantarit. Temerile sale cele mai negre
s-au confirmat: se ingrasase si nu putin, chiar foarte mult. S-a intors iar cu lacrimi
in ochi in salonul unde era internat tatal ei si i-a spus si lui vestea proasta:

- Lasa Olguta ca o sa vedem noi ce facem. Gasim noi o solutie

- Of , tata, cum poti sa fi atat de iertator dupa cate am gresit?

- Cand o sa ai si tu copii, o sa intelegi! Acum tot ce ti-as spune, nu ai intelege ,

i-a raspuns plin de dragoste tatal.

Olguta si-a imbratisat tatal , l-a sarutat timid pe obraz, apoi l-a intrebat daca
Broscaela, sora ei care este medic este libera si o poate vizita:

- A fost mai devreme sa ma consulte. Mi-a spus ca trebuie sa ma odihnesc

mult , sa nu ma mai supar si o sa imi revin. Mai tarziu o sa vina si mama ta si
ceilalti frati sa ma viziteze. Maine o sa vina si bunica. Daca vrei, mergi la
etajul 4 al spitalului unde are cabinetului si fa-i o surpriza. Sigur se va
bucura sa te vada!

- Bine tata, asa o sa fac!

Cand sa iasa din salon , Olgutei i s-a facut rau: a ametit, apoi a lesinat. Tatal
speriat a inceput sa tipe dupa ajutor. O asistenta a auzit si a venit in salon,
sunand alarma de urgenta. O echipa de medici s-a strans in sala de operatii
unde a fost adusa Olguta si operata de urgenta: din cauza sedentarismului
la brosccutator si din cauza mancarii nesanatoase pe care o avea in fiecare
zi ascunsa in dulap s-a imbolnavit la stomac si la ficat. Operatia a reusit,
printre cei care s-au ocupat de salvarea ei fiind si sora ei , Broscaela.
 Operatia a reusit, cum ziceam, insa viitorul ei in privinta meseriei de
broscomodel a fost compromis. Nu mai putea sa faca efort prea mare, nu
mai avea voie sa calatoreasca foarte mult sau sa piarda noptile, odihna si
regimul alimentar fiind stricte.

Dupa ce si-a revenit din operatie, Olguta s-a trezit intr-un salon plin cu flori .
Langa patul sau era stransa toata familia, parintii, fratii , bunica, dar si
cativa prieteni care nu au putut sta deoparte in asemenea momente
delicate. Desi era slabita de puteri, Olguta s-a bucurat foarte mult si le-a
multumit tuturor:

- Ma bucur mult ca sunteti toti aici, a spus ea si va cer tuturor iertare pentru
cum m-am purtat si pentru ca v-am dezamagit. Stiu vestea ca nu mai pot fi
broscomodel, nu trebuie sa imi ascundeti asta. Sunt foarte dezamagita, dar
m-am gandit bine si mi-am dat seama ca trebuie sa termin scoala ca sa imi
pot asigura un viitor . Promit ca voi invata si o voi face foarte bine . Cu
ajutorul vostru voi reusi! Oricum, acum sunt intr-o situatie foarte dificila
deoarece am fost exmatriculata de la scoala. Tata, crezi ca poti vorbi la
scoala sa ma primeasca inapoi? Promit, promit ca voi fi o eleva foarte
silitoare.

- Sigur ca vorbesc , scumpa mea Olguta, dar mai bine o sa vorbeasca

Brotacel, este profesor de matematica si o cunoaste pe doamna directoare
. Dar trebuie sa ii promitem sigur ca vom invata

- Promit tata, promit, Promit!

Si uite asa dragii mei, Olguta a fost primita inapoi la scoala. Trebuia sa invete de
zece ori mai mult decat colegii sai pentru ca avea multe lipsuri in cunostinte din
trecut din cauza ca nu a fost la scoala mult timp. Dar cu ajutorul familiei, a
recuperat materia neinvatata. Brotacel a invatat-o matematica, fizica , chimie,
Broscaela fiind doctora a invatat-o biologie, anatomie, Broscanel care era avocat a
invatat-o latina si istorie, iar Brostica care avea o firma a invatat-o cum sa isi
gestioneze bine banii si cum sa fie mai responsabila.

Olguta si-a descoperit pasiunea pentru matematica si pentru desen si a hotarat

ca doreste sa devina arhitect. A urmat cursuri de specialitate, a invatat foarte bine
la materiile necesare meseriei de arhitect si a terminat scoala cu media maxima,
fiind pe primul loc in topul absolventilor.

Acum cand isi aduce aminte de trecut parca i se pare ca este vorba de alta
persoana.

Nu uitati dragi copii cat de importanta este scoala, chiar daca de multe ori aveti
impresia ca nu va ajuta si ca va impovareaza viata!

Si inca ceva: sa nu uitati ca de fericirea voastra depinde si fericirea celor dragi

voua!