Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UNELE CONSIDERAȚII
Vasile Papadopol
1. Articolul 84 al. 1 pct. 2 din Legea asupra cecului (Legeanr. 59/1934) prevede că
„oricineemite un cec fără a avea la tras disponibilulsuficient,sau după ce a tras cecul
și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total
sau în parte, de disponibilul avut" se va pedepsi cu amendă de la 5.000 la 100.000lei și
închisoarede la 6 luni până la un an, afară de cazul când faptul constituie un delict
sancționat cu pdeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă.
Literatura juridică și practică judiciară, confruntate cu problema dacă acest text mai
este sau nu în vigoare, au rezolvat-ode regulă, în mod afirmativ. fără însă a•și
argumenta,cu rare excepții, punctul de vederel. La acăăSFëôiîëIîižiđ=-čă art. 84 al. 1
pct.2 din L. 59/1934nu a fost abrogat —au ajuns și autorii Normelor-cadrunr. 7 din 8
martie 1994 emise de Banca Națională a României. cu privire la comerțul făcut de
societățilecomerciale și celelalte societăți de credit cu cecuri pe baza legii suŕ
menționate, în care, la pct. 363, se prevede că „Banca Națională a României și societățile
bancarevor sesiza organele competente asupra tuturor situațiilor de încălcare a
płuederilor legii asupra cecului,depistate in activitatealor și sancționate în temeiul art.
84 și 85 din această lege2.
În ceea ce ne privește, credem, dimpotrivă, că textul sus-menționat a fost abrogat
încă la 1 ianuarie 1937, odată cu intrarea in vigoare a Codului penal anterior și cu
incriminarea,prin art. 553 din acel cod, a faptei de „î elăciune rin cecuri".
Aceastăinfracțiune era definită prin dispoziția lega a Cla ca fiind fapta aceluia
care,în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, „emite
un cec asupra unei bănci sau unei persoane, știind că nu are provizia sau acoperirea
necesarăori suficientă, precum și acela care, în același scop, după emisiune, retrage
proviziaîn totul sau în parte, sau interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenuluide prezentare, cauzând prin aceasta o pagubă posesorului cecului".
Examinând comparativ cele două texte, se constată că al
infracțiunilor pe care ele le prevăd este —cu unele deosebiri de redactare —identice.
Ceea ce deosebește cele două infracțiuni este doar faptul că, pentru existența infrîč(iîiiîii—
de înșelăciune prin cecuri se cerea, în plus, ca acțiunile constitutive ale elementului
materialsă fie săvârșite în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, un folos
materialinjust și ca prin săvârșirea lor să se cauzeze o pagubă beneficiarului cecului.
Rodim Stănoiu, Practica judiciară penali, vol. V. de George Mtoniu șs., Editura Amdemiei. București. 1998,
P' 327 și urm.: Gheorghe Cojocaru. speciale cuprinzând sancțiuni penale — culegere de texte cu adnotări in
la I februarie 1995, Editura Continent XXI. București. 1995. p. II; Valerică Dabu. Tudorel Boboc Enoiu,
Înșelăciune prin folosirea unui cec firi acoperim. in acest număr al revistei. p. 56; C. de Apel București, s. I-a pen..
136/1996.Culegere. p. 143.
Bancn Națională a României Regulamentul privind cecul, București, 1994, p. 100 —101.
62 VASILE PAPADOPOL
inexistenteîn Legea nr. 59/1934 scopul obținerii unui folos material injust și
producereaunei pagube posesorului cecului —nu trebuie să ne inducă în eroare,
făcându-nesă credem că, paralel cu art. 553 C.pen. a rămas în vigoare și art. 84 al. 1
pct. 2 din acea lege. Căci — repetăm — din moment cc legea penală generală adoptată
ulterior disciplinează ea însăși aceeași situație —chiar dacă a introdus unele adausuri la
condițiilede incriminare —,rațiunea existenței normei complementare din legea
specialădispare și aceasta trebuie considerată abrogată. De altfel, scopul obținerii unui
folosmaterial injust, deși nemenționat expres în dispoziția specială, este implicat, cu
necesitate.atât de emiterea unui cec fără acoperire, cât și de fapta de a dispune altfel de
disponibilulavut mai înainte de trecerea termenului fixat pentru valorificarea cecului
de către beneficiar. Cât privește absența unui prejudiciu pentru posesorul cecului,
aceastanu este suficientă pentnł încadrarea faptelor incriminate prin art. 553 în art. 84
al. 1 pct. 2 din L. 59/1934 —care ar fi rămas, chipurile, neabrogat —,atâta vreme cât
nesurvenirea rezultatului face ca fapta să îmbrace forma tentativei și cât, potrivit
art. 555 C.pen. anterior, tentativa la infracțiunea prevăzută în art. 553 se pedepsește.
Abrogareaart. 84 al. 1 pct. 2 din L. 59/1934și preluarea faptelor pe care acest text
Ia prevedea de către art. 553 din Codul penal Carol al Il•lea n-au rămas fără efect asupra
reglementărilor ulterioare.
Codul penal din 1936 a fost abmgat odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 1969,
a actualului Cod penal. Cum noul Cod penal nu a mai pruăzut, separat, ca infracțiuni
distincte,faptele asimilate infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 552—555
1 din Codul
penalabrogat. deci nici infracțiunea de înșelăciune prin cecuri, aceste fapte au intrat sub
incidențaart. 215 C.pen., urmând a fi încadrate, după caz, fie în dispoziția privitoare la
înșelăciuneasimplă (al. 1), fie în cea privitoare la modalitatea agravată (al. 2) sau la
modalitatea specială (al. 3), dacă, bineînțeles, vor fi întrunite elementele constitutive ale
vreuneiadintre aceste modalități4. Este de Ia sine înțeles că dispoziția din art. 84 al. 1
pct. 2 din L. 59/1934 fiind abrogată prin art. 553 C.pen. anterior, textul și-a menținut
aceststatut. nemaiputând fi aplicată nici sub imperiul Codului penal în vigoare.
Observația este valabilă, evident, și după adoptarea Legii nr. 140/1996,care a
completatart. 215 C.pen. cu un alineat nou (4),prin care înșelăciunea prin cec —cu un
conținut similar incriminărilor examinate mai sus —a devenit o formă agravată,
prevăzutădistinct,a infracțiunii de înșelăciune.
2. Potrivit unei opinii exprimate în literatura juridică —alineată tezei care contestă
abrogarea art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1954 —șinfracțiunea prevăzută în acest text,
atunci când s-a produs o pagubă posesorului cecului, ŕar afla in concurs cu infracțiunea
de Înșelăciune5. La baza acestui punct de vedere se află ideea că faptele incriminate prin
textul sus-menționat —emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient;
dispunerea în alt mod de disponibilul avut, după tragerea cecului și mai înainte de
expirarea termenului fixat pentt•u prezentare —constituie mijlocul fraudulos de care s-a
folosit inculpatul pentru a induce în eroare pe posesorul cecului și, deci, pentru
Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; or, potrivit art. 215 al. 2 C.pen., dacă mijlocul
fraudulos constituie el însuși o infracțiune, se aplică rețilile concursului de infracțiuni.
V. Dongoroz. in Explicații ale Codului penal român, vol. III. de V. Dongoroz șa.. Editura
București.1971, p. 535; V. Dongoroz șa.a., Noul Cod penal și Codul penal anterior—
prezentare comparativi. Editura
Politică
. București, 1968, p. 148; D. Lucinescu,in Codul penal al RSR. «nnentat și adnotat, Partea sp«îalń. vol. II,
de neodor Vaslllu ș.a., Editura Științifici și Enciclopedid. București, 1075, p. 215.
V. Dabu, T. Boboc Enoiu, op.cit.
64 VASILE PAPADOPOL
Virgil Rămureanu. in Codul penal al RSR. comentat șl adnotat, Partea generală. de T. Vasiliu ș.a., Editura
Științifică. București, 1972, p. 225.
7 R. Stănoiu, opcit., p. 329.