Apidiagnoza- Decembrie

Ultima lună a anului, prima lună de iarnă astronomică (21 decembrie - data solstiţiului de iarnă când ziua are
durata cea mai scurtă) s-ar părea că este un interval de timp mort în care apicultorul n-are ce face.
Nu este deloc aşa şi vom vedea de ce atunci când vom enumera acţiunile specifice.

Diferit de ceea ce se întâmplă cu majoritatea altor specii de insecte, albinele au un comportament distinct şi
propriu de iernare.
Ele se aglomerează în acel ghem compact denumit ghemul de iernare în care se produce, se emite şi se
păstrează căldura astfel că albinele pot suporta gerurile cele mai mari.
Ghemul de iernare reprezintă o unitate fiziologică complexă, în care activitatea albinelor se menţine la un
nivel relativ ridicat.

Producerea căldurii necesare este asigurată de acestea prin contracţii ale fibrelor musculare toracice şi
abdominale.

Căldura trebuie produsă atât pentru necesităţile fiecărui individ cât şi pentru a menţine în interiorul stupului o
temperatură constantă, în jurul valorii de 28°C.

Practic ghemul se găseşte într-o continuă mişcare, fiind format din două unităţi distincte: miezul ghemului şi
coaja.

În miezul ghemului temperatura este mai ridicată cu 1-2 grade, fiind şi locul de iernare a mătcii.

Coaja ghemului este formată din albine ce se mişcă din interiorul ghemului formând un strat protector.

Pe măsură ce temperatura fiecărui individ din coajă scade acesta se mişcă spre interior spre a se încălzi.
Producerea de căldură în ghemul de iernare se face pe baza consumului de miere din rezerve.

În această perioadă nu există creştere de puiet, hrana fiind folosită exclusiv pentru menţinerea unei
temperaturi constante în stup.

Datele experimentelor ştiinţifice ca şi observaţiile şi constatările multianuale ale unor prestigioşi apicultori
posesori a zeci sau sute de stupi evidenţiază faptul consumului inegal de miere de la rezervele de hrană din
stup.

Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat, de asprimile iernii, de gradul de etanşeizare a
stupilor împotriva frigului,în general de corectitudinea pregătirii familiei şi a stupului pentru sezonul rece.
Este de reţinut ca familiile slabe consumă mai mult decât cele puternice acest consum sporit fiind însoţit de o
uzură mai accentuată a albinelor care iernează.

Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta că în luna decembrie o familie de putere medie
poate consuma până la 750-850 g de miere.

Chiar dacă - datorită bunei pregătiri - rezervele de hrană îndeplinesc aceste trei condiţii esenţiale:

1. cantitate suficientă;
2. calitate bună;
3. accesibilitate pentru albinele din ghem.

Se recomandă controlul iernării într-una din zilele cu timp frumos înţelegând prin timp frumos o vreme
calmă şi însorită,cu temperaturi peste 13 grade.

Această operaţie trebuie executată rapid pentru a nu stresa inutil familia de albine.

Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grijă), ridicarea salteluţelor, perniţelor şi a podişorului
(tot cu grijă) şi observarea formei şi amplasării ghemului de iernare.

Acesta trebuie să se afle sub leaturile superioare ale ramelor (fagurilor) cu miere.

Dacă situaţia se prezintă conform descrierii de mai sus se închide stupul cu aceeaşi atenţie existând siguranţa
că albinele nu au necazuri şi iernarea decurge bine.

De obicei în decembrie în toate stupinele cam aşa ar trebui să se petreacă lucrurile.

Dacă ghemul nu este format pe rezervele de hrană se vor scutura ramele cu albine pe ramele cu miere iar
ramele goale se vor elimina.

La familiile la care se observă un consum ridicat de hrană, se va căuta cauza, aceasta putând fi generată de
prezenţa rozătoarelor, zgomote puternice, sau ciocănitori.

De asemenea consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea stupilor împotriva frigului.

Controlul consumului de hrană din perioada de iarnă se poate face prin menţinerea pe cântarul de control -
bine protejat contra intemperiilor - a unei familii de albine de puterea mijlocie (medie).

Scăderile periodice de greutate indică cu destulă precizie cantităţile consumate şi intervalul de timp în care s-
a produs consumul.

O metodă foarte bună de a tine situaţia sub control este ascultarea stupilor sau mai bine-zis a familiei.

Acest control auditiv se face fără deschiderea stupilor prin ataşarea urechii de peretele din faţă al stupului sau
prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului care se aude din stup.

O uşoară lovire a stupului intensifică zumzetul astfel că urechea exersată a unui stupar priceput poate
interpreta corect felul şi durata emisiei sonore.
Este ca şi cum un medic ascultă cu stetoscopul inima şi plămânii ciocănind cu degetul coşul pieptului
pacientului aflat la consultaţie şi, funcţie de ceea ce doctorul aude şi interpretează, pune diagnosticul si
stabileşte tratamentul.

Recomand, mai ales apicultorilor începători, să citească literatura de specialitate şi dacă este posibil să facă
aceste controale de iarnă sub îndrumarea unui apicultor consacrat şi priceput bucurându-se la faţa locului de
competenţa dobândită după ani şi ani de practică a îndrumătorului.

Oricum în decembrie situaţii anormale este puţin probabil să fie constatate.

De aceea eventualele intervenţii mai ales legate de lipsa sau inaccesibilitatea hranei vom încerca să le tratăm
în calendarele lunilor următoare.

Zăpada afânată prin care aerul pătrunde cu uşurinţă şi care uneori poate acoperi stupii nu constituie un
pericol pentru viaţa albinelor, pentru buna lor iernare.

Dar dacă stratul de zăpadă a prins pojghiţă sau pe scândurelele de zbor, la urdiniş, s-a format gheaţă aceasta
se înlătură uşor, cu grijă, fără zgomot întrucât obturarea urdinişului determină sufocarea albinelor.

Orice zgomot sau mişcare din jurul stupinei este percepută de albine, ceea ce determină o agitaţie mărită a
acestora.

O familie agitată va consuma astfel cantităţi mai mari de hrană, existând pericolul epuizării rezervelor.

De aceea trebuie înlăturată orice sursă de zgomot din stupină.

În luna decembrie stuparul harnic şi priceput are de lucru, în stupină, în atelierul stupinei, la masa de lucru şi
în reuniunile apicole el trebuie să fie prezent la următoarele .

Acţiunile specifice

În stupină

- Controlul mersului iernării trebuie făcut concret, la faţa locului.

Fiecare stup va fi atent observat şi ascultat procedând aşa cum este precizat în articolele amintite mai înainte.

- Vizitarea periodică - cel puţin săptămânal sau decadal a stupinei are şi un alt scop principal anume acela de
a asigura liniştea deplină în incintă, pe vatra de iernare ca şi în fiecare stup.

A nelinişti albinele, a provoca deranjul lor datorită pătrundem şoarecilor în stupi, datorită atacului
ciocănitorilor sau piţigoilor, datorită trepidaţiilor, zgomotelor, lovirii sau răsturnării stupilor de către
animalele domestice sau chiar de către hoţi ori alţi răufăcători înseamnă de fapt pierderi grave de efectiv,
pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate.

De aceea, securitatea stupinei ca şi a fiecărui stup pe tot parcursul iernii este o condiţie fără de care
traversa,ea cu succes a sezonului rece devine de neconceput.
Tocmai aici trebuie să apreciem locul şi rolul măsurilor de protecţie luate din timp ca şi necesitatea
controlării îndeplinirii concrete a tuturor cerinţelor care asigură ceea ce îndeobşte denumim o iernare
liniştită, fără pierderi de efectiv.

- Înlesnirea zborurilor de curăţire este asigurată anterior dacă stupii au fost orientaţi cu urdinişurile spre
răsărit.

Dacă în decembrie sunt zile cu câteva ore mai calde şi însorite putem asista la zboruri de curăţire.

În cazul în care a căzut zăpada aceasta se înlătură de pe suprafaţa oglinzii stupului şi se presară paie, frunze
uscate sau pleavă pe care albinele care ies la zbor se pot aşeza şi odihni fără riscul de a înţepeni din cauza
frigului.

Pentru favorizarea zborurilor de curăţire din zilele frumoase se vor elimina, de asemenea, albinele moarte de
la urdiniş (cu ajutorul unei sârme îndoită la unul din capete).

Sigur că,se procedează astfel numai dacă în ferestrele iernii apar zile calde şi însorite cu temperaturi de +12 -
+14°C care permit zborurile de curăţire.

- În cazul în care se observă curenţi de aer rece se vor lua măsuri pentru protejarea stupinei, prin instalarea de
paravane.

În atelierul stupinei

- Se verifică atent starea generală şi funcţională a tuturor uneltelor, utilajelor, diapozitivelor din dotarea
stupinei.

- În funcţie de constatări se începe recondiţionarea acestora înţelegând prin recondiţionare curăţirea,

dezinfecţia, repararea, vopsirea şi finisarea acestora în principal este vorba despre stupi, centrifuge, topitoare
solare, tăvi de descăpăcit, afumătoare, dălţi, ambalaje de depozitare a mierii, echipament de protecţie etc.

- Însăşi atelierul, cabana apicolă, rulota apicolă, remorca apicolă şi chiar pavilionul vor trece printr-o atentă
verificare cu toate etapele ulterioare presupuse de constatările verificărilor.

- Vechea zicală românească conform căreia "bunul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car" este acum de
actualitate în sensul că atelierul stupinei devine locul în care stuparul pregăteşte din timp tot ce-i va fi
necesar în viitorul sezon activ.

- Fagurii şi ramele de la rezerva stupinei vor fi luaţi la mână astfel ca rezerva stupinei să fie completată
numai cu rame şi faguri ce corespund exigenţelor. Tot ce nu corespunde este trecut la reformă.

- Reformarea şi topirea fagurilor, extragerea şi condiţionarea cerii este o acţiune care dacă nu a început poate
începe.

- Încheierea ramelor achiziţionate ca rame la pachet, însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali pe ramele
noi sau pe cele vechi, recondiţionate este de asemenea o acţiune la ordinea zilei.

- Condiţionarea şi valorificarea seminţelor de plante melifere.

Organizatorice
- ridicarea calificării profesionale.
- procurarea de utilaje şi materiale.
- elaborarea planului de îmbunătăţire şi folosire a bazei melifere în anul următor.

La masa de lucru

- Se calculeaza cât mai exact cheltuielile efective pe anul apicol sau pe anul calendaristic expirat.

- Se însumează cantitativ şi valoric producţiile de miere şi alte produse apicole inclusiv material biologic
(roi, familii, mătci)obţinute în stupină în perioada sezonului apicol.

Având aceste date bilanţul de venituri şi cheltuieli este aproape gata.

Venitul sau profitul pe stupină se obţine scăzând totalul cheltuielilor din totalul veniturilor.

Analizând elementele de cheltuieli se poate uşor determina ponderea fiecăreia în totalul sumei cheltuite şi
efectul asupra producţiei sub aspect cantitativ şi valoric.

Un bun manager ştie să tragă concluzia analizând bilanţul stupinei şi bazat pe aceste concluzii poate întocmi
un plan realist de activitate pentru viitorul sezon apicol activ.

Aceasta este o acţiune importantă care se face la masa de lucru cu pixul în mână şi eventual cu calculatorul
alături.

- Cea mai bună perioadă de citit şi recitit literatura apicolă nu trebuie irosită în van.

Cine crede, pretinde sau afirmă că le ştie pe toate greşeşte şi, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi că
fudulia este păguboasă.

În reuniuni apicole

Viaţa asociativă, în sezonul apicol activ, se desfăşoară cu precădere în perimetrele bazinelor melifere de
interes naţional unde apicultorii din zona respectivă se întâlnesc cu alţii din diferite judeţe (unele foarte
depărtate) în cadrul deplasărilor ocazionate de stupăritul pastoral la culesurile de salcâm, tei, floarea-soarelui,
mană, floră de baltă sau alte specii.

Apicultorii se adună, în sezonul rece, discută, analizează şi dezbat ce au făcut şi fac planuri despre ce ar
trebui să facă în viitor în cadrul unor reuniuni cu certă conotaţie profesională...

În fiecare an în întreaga lume apicolă prima săptămână din această lună (1-7 decembrie) este consacrată de
aproape trei decenii ca Săptămâna internaţională a apicultorului.

Această manifestare a fost instituită de Apimondia - Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură - în

urmă cu aproape 3 decenii la iniţiativa marelui apicultor care a fost Prof. univ. dr. ing. Veceslav Harnaj care
în acea vreme era Preşedintele asociaţiei naţionale a apicultorilor români şi Preşedinte al Apimondia.

Pe parcursul acestei săptămâni, în funcţie de zelul organizatorilor, se desfăşoară acţiuni diverse care reunesc
pe stuparii ce au aceleaşi idealuri şi aceleaşi interese.
În această lună sau alteori, în unele oraşe sau municipii, chiar din noiembrie, încep Cursurile şi Conferinţele
apicole care pot avea două secţiuni. 1. începători şi 2. avansaţi.

La aceste cursuri şi conferinţe sunt promovaţi ca lectori cei mai buni apicultori din zonă, specialişti din
cercetarea ştiinţifică apicolă sau din Departamentul tehnic al A.C.A.

Formele concrete în care se desfăşoară aceste cursuri şi conferinţe gratuite au cunoscut în ultimii ani o
diversificare şi modernizare salutară prin utilizarea unor mijloace audio-video, prin organizarea unor mese
rotunde şi dezbateri interactive deosebit de utile.

Tot în decembrie şi în următoarele luni ale iernii se desfăşoară şedinţele statutare ale structurilor teritoriale ce
compun Asociaţia Crescătorilor de Albine din România.

Ele sunt organizate în conformitate cu Statutul A.C.A. în spiritul unei democraţii exemplare ce trebuie sa
caracterizeze organizaţia profesională a stuparilor români ca parte integrantă a societăţii civile din România.

Daca nu au făcut-o până în decembrie acum este momentul ca apicultorii să se aboneze la revistele de
specialitate.

În ultima zi a Săptămânii Internaţionale a Apicultorului întreaga lume creştina prăznuieşte pe Sfântul

Ambrozie în ziua de 7 decembrie.

Acest sfânt ecumenic este şi patronul apicultorilor români, ocrotitor al albinelor şi protector al celor care
iubesc albinele.

Consacrarea lui în ţara noastră s-a făcut după 1989 cu aprobarea şefilor principalelor biserici istorice din
România.

Şi nu în ultimul rând, în această lună vine Moşul.

Tuturor "Crăciun fericit!" şi un călduros "La mulţi ani!"

Este bine să ştim că...

- Toamna, la formarea cuiburilor, în cazul iernării a câte două familii într-un stup orizontal, apicultorul
trebuie să pună câte o ramă plină cu miere de o parte şi de alta a peretelui despărţitor al diafragmei.

Albinele din ambele familii vor fi atrase de căldură spre aceste rame.

- În apicultură este cunoscută Legea celor 40 de zile conform căreia din momentul depunerii oului de către
matca fecundată, până în momentul ieşirii din stup a albinei zburătoare trec 40 de zile.

Apicultorul care asigură în toate condiţiile necesare unei ponte intense, o reglează în acelaşi timp, urmărind
termenele optime - nu mai puţin de 40 de zile până la culesul principal - va avea suficiente albine culegătoare
capabile să valorifice profitabil abundenţa de nectar.
De exemplu, dacă culesul principal, să zicem cel de la salcâm este aşteptat la 15 mai, familiile se pregătesc
cu 6 săptămâni înainte adică începând cu prima decadă a lunii aprilie.

- În stupii acoperiţi cu zăpadă albinele iernează bine.

În prima parte a iernării activitatea lor este redusă şi în familie este suficient aerul ajuns în stup prin zăpada
afânată. în cea de a doua parte a iernării în cuiburi apare puietul şi, urmare acestui fapt, creşte necesarul
schimbului de aer.

- Mătcile împerecheate la începutul toamnei pot fi de calitate.

După împerechere ele pot începe ouatul dar de multe ori albinele nu mai cresc acest puiet.

Ouăle, de regulă, sunt îndepărtate pe neobservate sau sunt mâncate de albine, în această situaţie apicultorul
îşi poate face o părere greşită conform căreia matca a intrat în iarnă neîmperecheată din cauza lipsei de
trântori.

Nu uitaţi !

Iernarea familiilor de albine în bune condiţii reprezintă premisa creşterii unui puiet de bună calitate, începând
din ianuarie-februarie, precum şi o dezvoltare de primăvară bună.

Prin protejarea vetrelor de stupină contra vânturilor şi curenţilor şi prin expunerea stupilor în plin soare,
micşoraţi consumul de hrană şi uzura organismului albinelor !