Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 3 Final
Capitolul 3 Final
CAPITOLUL 3
BAZELE CALCULULUI DE
REZISTENŢA A MATERIALELOR
Fig.3.1
92
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Echilibrul static al părţii izolate, se menţine dacă în secţiune se
introduc forţele de legătură care existau înainte de secţionare între partea
izolată şi cealaltă.
Sistemul de forţe care ţine loc efectului părţii îndepărtate asupra
părţii izolate pentru studiu, se reduce la un torsor format dintr-o forţă şi un
moment care acţionează în centrul de greutate al secţiunii.
Raportându-se secţiunea izolată la un sistem de axe de coordonate
trirectangular drept (fig.3.2) se obţin componentele pe cele 3 axe ele
torsorului.
Fig.3.2
93
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.3
F
Raportul caracterizează intensitatea medie de repartiţie a forţei
A
interioare pe aria A . Când A 0, F , variază ca mărime şi direcţie iar
F
raportul tinde către o limită bine determinată denumită tensiune.
A
F dF (3.1)
lim P
A0 A dA
Relaţia (3.1) dă modulul vectorului tensiune p care după cum se
vede, se descompune în două componente fi anume:
- componenta normală notată cu
- componenta tangenţială notată cu .
Rezultă deci:
94
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
(3.2)
p 2 2
Tensiunea fiind o forţă repartizată pe suprafaţă se măsoară în unităţi
daN
de forţă pe unităţi pe suprafaţă. Unităţi de măsură mai uzuale sunt: ,
cm 2
MPa
3.1.5. Solicitări
Prin acţiunea unei forţe exterioare asupra unui solid în secţiunea
acestuia iau naştere tensiuni normale sau tangenţiale care sunt urmare a aşa
numitelor solicitări.
Aceste solicitări sunt de mei multe feluri şi anume:
a) Solicitări axiale de întindere sau compresiune.
Apar datorită acţiunii unei forţe normale pe secţiune, N x , cu
tendinţa dea mări, sau respectiv de a micşora lungimea corpului.
b) Solicitarea de forfecare. Apare datorită acţiunii a două forţe egale
şi de sensuri contrarii având suporturile paralele şi foarte apropiate. Datorită
lor în secţiune apar forţe tăietoare orientate după axele z, y.
c) Solicitarea de torsiune sau răsucire. Apare datorită acţiunii unor
cupluri de forţe de momente egale aplicate la capetele corpului respectiv.
Datorita acestor solicitări apere momentul de torsiune M t x normal le
secţiunea considerată.
d) Solicitarea de încovoiere. Apare datorită unor cupluri
perpendiculare pe axa corpului care tind să încovoie corpul în secţiune
apărând momentele încovoietoare M x , M y .
Cele patru tipuri descrise succint mai sus sunt solicitări simple. În
practică, de foarte multe ori aceste solicitări apar compuse din două sau mai
multe solicitări simple. Tipuri mai uzuale de solicitări compuse sunt:
- întindere şi încovoiere;
- încovoiere şi torsiune.
95
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
96
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Deformaţia se mai poate exprima şi sub forma:
d d d (3.5)
t 1 0
d0 d0
unde d este dimensiunea în plan transversal.
Pentru materialele metalice obişnuite folosite în construcţia de
maşini s-a determinat 0,3 .
3.1.6.3. Deformaţie unghiulară
Deformaţiile unghiulare numite şi lunecări, iau naştere în urma
acţiunii tensiunilor tangenţiale de sens opus pe feţele paralele ale
paralelipipedului elementar.
Fig.3.4
Fig.3.5
Din figură rezultă că epruvetele au secţiune circulară, dar sunt şi
epruvete cu secţiune dreptunghiulară 20 x 10 sau 10 x 10.
Pentru încercare epruveta construită şi încercată se introduce în
maşina de încercat la tracţiune - compresiune, care are schema de principiu
prezentată în figura 3.6.
Fig.3.6
Maşina este formată dintr-un batiu (1) în care este montată instalaţia
maşinii. De pe batiu se ridică două coloane (6) terminate cu o traversă
principală pe care se găseşte instalaţia hidraulică de forţă formată dintr-un
cilindru cu piston hidraulic (8). Pistonul hidraulic, prin tija sa, este legat de
98
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
cadrul mobil (7) care, la partea inferioară are montată o menghină (5) de
care se prinde epruveta. Menghina inferioară este fixată de un şurub de
reglare (3) care este acţionat de un motor (2) printr-o transmisie şi un
reductor cu şurub mele-roată melcată.
De la grupul de pompare (11) se trimite ulei sub presiune în cilindru
prin distribuitorul (12) şi conductele (Io) ,solicitarile tind epruveta la
întindere sau compresiune. Pe maşină mai este montat un extensometru care
înregistrează deformaţia epruvetei şi cu manometrele (9) se măsoară forţa.
Aplicându-se succesiv forţe în creştere F1 F2 ... Fn , măsurând
totodată deformaţiile respective L L1 L3... Ln şi calculând
L1 L L L
1 ; 2 2 ; 3 3 ... n n se poate calcula
L0 L0 L0 L0
F1 F F
; 2 2 ... n n şi cu ajutorul perechilor de valori F L sau
A0 A0 A0
se poate trasa diagrama de variaţie F F L sau care
poartă denumirea de diagrama lui Hooke.
Pentru materiale de tipul oţelului diagrama are forma din figura 3.7.
Fig.3.7
99
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
100
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
In mod analog se poate stabili o legătură de aceeaşi natură în cazul
solicitărilor în care apare tensiunea tangenţială şi anume:
G (3.7)
unde constanta de proporţionalitate G este denumită modul de elasticitate
transversal.
101
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.8
Tensiunile critice se aleg la valoarea tensiunii de rupere pentru
materiale tenace şi fragile (1) şi (3) şi la valoarea tensiunii de curgere pentru
oţelurile obişnuite (2).
Coeficienţii de siguranţă au valori supraunitare, acestea diferind în
funcţie de rolul funcţional al organului de maşină în ansamblul din care face
parte, de modul de solicitare în funcţionare precum şi de compoziţia
materialului, tehnologii de prelucrare şi tratamente aplicate.
În calcule tensiunile admisibile se folosesc în mod diferit:
- în calculele de dimensionare tensiunea care ia naştere în
funcţionare trebuie să fie cel mult egal cu tensiunea admisibilă;
- în calculele de verificare se determina tensiunea efectivă pe baza
dimensiunilor reale şi se compară cu tensiunea admisibilă.
Fig. 3.9
Fig.3.10
104
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
3.2.2. Tensiuni, într-o secţiune a unei bare omogene
Se considera o bară de lungime L şi cu aria secţiunii A, solicitată la
întindere de către o forţă exterioară axială N.
Se secţionează bara cu un plan P perpendicular pe axa barei.
În secţiune vor lua naştere tensiuni normale , care tind să ţină în
contact cele două părţi rezultate prin secţionare, care tind să se îndepărteze
prin forţa N .
La echilibru se poate scrie egalitatea:
N dA (3.11)
A
Conform principiului lui Bernoulli, care arată că secţiunile plane şi
normale pe axă, înainte de deformare, rămân plane şi normale şi după
deformare rezultă că mărimea deformaţiei este aceeaşi pe toată secţiunea:
L const.
const.
Fig.3.11
105
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
N (3.13)
A
Deci tensiunea in cazul solicitării de întindere şi compresiune se
repartizează uniform pe suprafaţa secţiunii barei, fiind egală cu raportul
dintre forţa axială şi arie secţiunii barei.
Fig.3.12
108
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Fig.3.13
1 N2 (3.26)
dx 2
dL 2 E A N
W1
dV A dx 2 A2 E
în funcţie de tensiune şi deformaţie specifică în baza formulelor (3.13) şi
3.14)
2 1 (3.27)
W1
2E 2
110
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Formula este determinată pentru cazul general, fiind valabila atât
pentru încălzire când apare compresiune, cât şi pentru răcire, când apare
întindere.
T dA (3.33)
A
dar: G const. , deci T dA
A
T A (3.34)
112
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
a) Dimensionarea, constând în determinarea ariei necesare a
suprafeţei de forfecare, pe baza tensiunii admisibile, foloseşte relaţia:
T (3.35)
Anec max
aj
b) Verificarea, constă în determinarea tensiunii efective care apare
într-un corp dat solicitat la forfecare şi compararea acesteia cu tensiunea
admisibilă:
T (3.36)
ef max af
Aef
c) Calculul forţei maxime capabile pe care o poate suporta un corp
solicitat la forfecare:
Tcap af Aef (3.37)
Fig.3.16
Se poate scrie deci:
S L tg (3.38)
dar este foarte mic şi se poate aproxima tg .
S L
113
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
dar conform legii lui Hooke. Deci:
G
(3.39
S L
G
3.4. Solicitarea de încovoiere
Încovoierea solidului deformabil este un capitol foarte vast din
Rezistenţa materialelor, însă în cadrul cursului de faţă se va trata numai
încovoierea barelor drepte, sau a grinzilor drepte, cum se mai denumesc.
3.4.1. Noţiuni generale
3.4.1.1. Ipoteze de calcul
Grinda sau bara este un corp cu lungimea mult mai mare decât
celelalte două dimensiuni, care în acest caz definesc secţiunea transversală a
grinzii. Grinda sau bara dreaptă este grinda sau bara care are axa
longitudinală o dreaptă. Secţiunea transversală a grinzilor drepte poate avea
diferite forme geometrice:
- circulară...........................................
- dreptunghiulară................................
- pătrată..............................................
- în T, sau dublu T..............................
- în T...................................................
- în U.................................................
- cornier (în L)....................................
a) b) c)
Fig.3.17
Calculul reacţiunilor
Pentru calculul reacţiunilor se izolează grinda de legături şi în locul
acestora se introduc forţe de legătură, adică reacţiunile, în funcţie de tipul
reazemului.
Pentru determinarea reacţiunilor se utilizează ecuaţiile statice care
115
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.18.
116
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
M S 0 M i F2 b F1 (a b) 0
Din ecuaţii rezultă:
T F2 F1 (3.40)
M i F2 b F1 (a b)
Se scriu aceleaşi ecuaţii şi pentru partea a II-a:
Fv 0 T F3 F4 F5 0
M S 0 F5 c d e F4 c d F3 c M i 0
Din ecuaţii rezultă:
T F4 F3 F5 (3.41)
M i F5 c d e F4 c d F3 c
Rezultă de aici:
F2 F1 F4 F3 F5 sau (3.42)
F2 F3 F5 F1 F4
F2 b F1 a b F3 c F4 c d F5 c d e sau (3.43)
F2 b F4 c d F3 c F1 a b F5 c d e
Din aceste ultime relaţii rezultă regulile de determinare a forţei
tăietoare şi momentului încovoietor.
- Forţa tăietoare într-o secţiune a unei bare, este egală cu suma
tuturor forţelor perpendiculare pe axa barei şi care trec prin plenul acesteia
din stânga secţiunii, luate cu plus dacă au sens direct axei oy, sau suma
forţelor din dreapta secţiunii,cu semnul minus dacă au sens invers axei oy.
117
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.19
118
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Această proprietate se demonstrează considerând o porţiune izolată
dintr-o bară încărcată cu sarcină uniformă.
Vi 0 T q dx T dT 0
dT (3.44)
dT q dx q
dx
dx 2
M i 0 M Tdx q 2
M dM 0
dx 2
neglijând termenul q ca fiind infinit mic de ordinul II,
2
rezultă: Tdx dM 0
dM (3.45)
T
dx
Ţinând seama şi de relaţia (3.44) rezultă:
dT d 2 M (3.46)
q
dx dx 2
Deci ecuaţia încărcării este derivata I cu semn schimbat a forţei
tăietoare şi respectiv derivata a II-a cu semn schimbat a momentului
încovoietor. Deci în punctul unde se anulează sarcina, forţa tăietoare admite
un extrem şi unde se anulează T momentul are un punct de extrem (maxim).
Acesta este deci motivul pentru care momentul admite un maxim în
punctul unde se anulează forţa tăietoare.
y dA z dA (3.48)
yG A şi zG A
A A
Deci:
S z yG A şi S y zG A (3.49)
Fig.3.20
Momentul static este deci produsul dintre coordonate centrului de
greutate şi arie. Dacă axele y şi z trec prin centrul de greutate momentul
static este nul.
3.4.4.2. Moment de inerţie
Relaţiile care definesc momentul de inerţie geometric sau al ariei
sunt:
I y 2 dA momente de inerţie axiale (3.50)
z
A
I y z 2 dA
A
120
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
I p r 2 dA x 2 y 2 dA I y I z moment de inerţie polar
(3.51)
A A
I zy z y dA moment de inerţie centrifugal (3.52)
A
Dacă axele z şi y faţă de care se scrie momentul de inerţie trec prin centrul
de greutate, se numesc axe de inerţie centrele, iar momentele sunt momente
de inerţie centrale.
3.4.4.3. Variaţie momentului de inerţie faţă de axe
paralele. Relaţiile lui Steiner
Cunoscându-se momentele de inerţie faţă de axele zoy se pune
probleme determinării momentelor de inerţie faţa de noul sistem sunt noul
sistem z1o1y1 care are axele paralele cu primul sistem şi aflate le distanţele
cunoscute a şi b faţă de acestea:
y1 y a; z1 z a
Momentele de inerţie axiale faţă de noul sistem sunt:
I z1 y12 dA y a dA
2
A A
y 2ay a
2 2
dA
A
y dA 2a ydA a 2 dA
2
I z1
A A A
Considerând axele xoy drept axe centrale de inerţie, rezultă
S z y dA 0 şi I z1 y dA a 2 dA I z a 2 A
2
A A A
Deci:
I z1 I z a 2 A (3.53)
I y1 I y b 2 A
121
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.21
I p1 I z1 I y1 I z I y a 2 A b 2 A I p a 2 b 2 A (3.55)
I p1 I p a 2 b 2 A
3.4.4.4. Variaţia momentului de inerţie în raport cu
axe înclinate
Considerând sistemul înclinat cu faţă de zoy, se scriu relaţiile între
coordonatele ariei dA în cele două sisteme:
z1 OB BA y sin z cos
y1 OB BA y cos z sin
122
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Momentele de inerţie axiale sunt:
I z1 y12 dA y cos z sin
2
dA
A A
cos y 2 dA 2sin cos y z dA sin 2 z 2 dA
2
A A A
A A
sin y dA 2sin cos y z dA cos 2 z 2 dA
2 2
A A A
Analog rezultă: I z1 y1 I z I y sin cos I zy cos 2 sin 2
Fig.3.22
Înlocuind funcţiile trigonometrice în funcţie de unghiul dublu
rezultă:
Iz I y Iz I y (3.56)
I z1 cos 2 I zy sin 2
2 2
Iz I y I y I y (3.57)
I y1 cos 2 I zy sin 2
2 2
123
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Iz I y (3.58)
I z1 y1 sin 2 I zy cos 2
2
3.4.4.5. Direcţii principele de inerţie, momente de
inerţie principele
Momentele de inerţie axiale, la schimbarea sistemului de axe cu unul
la care axele sunt înclinate, sunt în funcţie de unghiul de înclinare . Deci
va exista o valoare a acestui unghi unde aceste momente au valori maxime.
Direcţiile de inerţie principale sunt axele faţă de cere momentele
de inerţie sunt maxime. In acest caz şi momentele acestea maxime se
numesc momente de inerţie principale.
Prin anularea derivatei I a momentului de inerţie axial va rezulte
unghiul 0 pentru direcţia principală de inerţie:
dI z
d
I z I y sin 2 0 2 I zy cos 2 0 0
sin 2 0 2 I zy 2 I zy (3.59)
deci tg 2 0
cos 2 0 Iz I y Iz I y
2 I zy (3.60)
şi 0 arctg
Iz I y
Momentele de inerţie principale se obţin prin înlocuire a unghiului
0 în formulele lor de definiţie:
Iz I y (3.61)
2 2
I1 I z I y 4 I zy
2
Iz I y (3.62)
Iz I y
2 2
I2 4 I zy
2
I12 0 (3.63)
124
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
3.4.4.6. Modul de rezistenta, rază de inerţie
Modulul de rezistenţă al unei suprafeţe, definit în raport cu axele
centrale principale de inerţie, este raportul dintre momentul de inerţie şi
valoarea absolută a coordonatei punctului celui mai îndepărtat al conturului
suprafeţei pe direcţia respectivă.
Iz Iy Ip (3.64)
Wz ;W y ;W p
ymax zmax rmax
Raza de inerţie este rădăcina pătrată a raportului dintre momentul de
inerţie axial şi aria suprafeţei.
Iz Iy
iz
iy
A A
3.4.4.7. Calculul momentelor de inerţie şi modulelor
de rezistenţă pentru suprafeţe uzuale
a) Suprafaţa dreptunghiulară
Fig.3.23
h (3.65)
h h 3 2
2 y 2 dy 2b y bh3
I z y 2 dA 2 2 y 2 b dy 2
2
3 24
A A A
0
Deci:
125
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
b) Suprafaţa circulară
a) b)
Fig.3.24
d
d d 4 2
I p r 2 dA 2 r 3 dr 2 r
2 r 2 2 r dr 2
4
A 0 0
0
deci:
d4 (3.68)
Ip
32
Ştiind că: I p I z I y
126
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Ip
şi în cazul cercului: I z I y , rezultă I z I y . Deci:
2
d4 (3.69)
Iz I y
64
Modulele de rezistenţă:
d3 (3.70)
Wp
16
d3 (3.71)
Wz
32
d
d 4 2
c) Suprafaţa inelară: I p r 2 dA 2 2 r 3 dr 2 r
d 4
A 2
0
d3 (3.72)
Ip ( D4 d 4
32
Iz I y
64
(D4 d 4
(3.73)
Modulele de rezistenţă:
Ip 2I p (3.74)
Wp D4 d 4
rmax D 16 D
D34 d 4 D3
Wp 1 4
16 D D 16 D
1 K 4
3.4.5. Tensiuni la încovoiere. Legea distribuţiei
tensiunilor normale pe secţiune, formula lui
Navier
În cazul încovoierii, în funcţie de poziţia vectorului moment de
încovoiere faţă de axele principale de inerţie, se deosebesc trei cazuri:
127
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.25
Cazul încovoierii pure este destul de rar întâlnit în tehnică însă pe
numite porţiuni ale unor bare (fig.3.25) există încovoiere pură.
La baza calculului de încovoiere stă "principiul lui Bernoulli care
arată că secţiunile plane şi normele pe axa barei înaintea de deformaţie
rămân plane şi normale pe axă şi după deformaţie.
Se consideră un element de bară solicitată la încovoiere, pură, de
lungime dx cu secţiuni transversale normale la capete.
Fibra EH, sub acţiunea momentului încovoietor, se curbează dar nu-
şi modifică lungimea.
Fibra AB se curbează şi se lungeşte la lungimea A’B’ iar fibra CD se
scurtează la lungimea C’D’.
Fibra EH care nu-şi modifică lungimea la încovoiere se numeşte
fibră neutră, sau fibră medie nedeformată.
Considerând o fibră oarecare aflată la distanţa y de fibra neutră, ea se
alungeşte cu mărimea G’G”.
128
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Se observă că:
F G EH d
dar, ED EH dx , deci dx d
1 d
de unde rezultă rotire specifică.
dx
Analog se calculează alungirea lungimii dx :
dx G ' G " yd
dx yd y
Alungirea specifică
dx d
y (3.75)
ey
Alungirea specifică este proporţională cu y şi liniară fiind nulă în
fibra neutră. Aşa cum sub fibra neutră materialul se întinde, deasupra
acesteia se comprimă după aceeaşi lege.
Dacă materialul se comportă după legea lui Hooke:
E
y (3.76)
E y E
Această relaţie arată că pentru o deformaţie dată θ, în fibrele aflate la
o anumită distanţă y de fibra neutră, tensiunile sunt constante şi că valoarea
tensiunii variază liniar cu distanţa y faţă de fibra neutră.
Astfel când y 0, 0 în axa neutră nu există tensiune; când
y ymax , max , adică tensiunea maximă este în fibrele cele mai
îndepărtate de fibra neutră.
Se scriu ecuaţiile de echilibru ale forţelor exterioare şi interioare:
(1) xi 0 dA 0 (nu există forţă axială)
A
129
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.26
130
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Înlocuind relaţia (3.37) în aceste ecuaţii rezultă:
E
(1) ydA 0
A
E
(2)
yzdA 0
A
E
2
(3) y dA M
A
Ecuaţia (1) arată că axa neutră trece prin centrul de greutate O,
deoarece momentul static este nul.
Ecuaţie (2) arată că axele z şi y sunt axe principale de inerţie întrucât
momentul centrifugei este nul.
M
Din relaţie (3) rezultă că: y 2dA
E
A
M I E I z E I z
adică: I z sau M I z E z
E y y y
I
sau M z max Wz max
ymax
M (3.77)
max
Wz
Aceasta este formule lui Navier, care stabileşte legătura între
încărcarea exterioara (M), tensiunea într-o secţiune şi caracteristicile
geometrice ale secţiunii.
Din formula lui Navier se pot deduce formulele de dimensionare, de
verificare şi de moment capabil .
Dimensionare
Mi (3.78)
Wznec max
ai
Verificare
131
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
M imax (3.79)
ef ai
Wzef
Moment capabil
M cap Wzef ai (3.80)
M dM y
Iz
Acestor tensiuni le corespund forţele axiale N şi N .
M (3.82)
N dA
Iz
y dA
A A
M dM
N dA y dA
Iz
A A
Tensiunilor tangenţiale , considerate într-un plan axial AB CD
paralel cu axa ox, le corespunde forţa N.
N b dx (3.83)
132
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Fig.3.27
Obs. Pentru demonstraţie s-au considerat tensiunile tangenţiale din planul
ABCD conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, conform
căruia tensiunile tangenţiale din plane normale sunt egale şi opuse [1,2]
Se scrie condiţia de echilibru a elementului ABCDEF:
N N N 0
M dM M
Iz y dA b dx
Iz
y dA 0
A A
M dM M
Iz y dA Iz y dA b dx I z y dA 0
A A A
133
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
dM (3.94)
b dx
Iz y dA
A
dM S z
b dx
Iz
dM S z
dx b I z
T Sz
b Iz
Aceasta este formula lui Juravski, care stabileşte legătura între tensiunile
tangenţiale , forţe tăietoare şi caracteristicile geometrice ale secţiunii.
Fig.3.28
Deci:
M i( x ) (3.85)
Wz( x )
ai
Aceasta este ecuaţia barei de egală rezistenţă la încovoierii. Cu
ajutorul acestei ecuaţii se poate determina modul de secţiunii barei în
134
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
condiţia: af ai ct.
De exemplu, în cazul barei simplu rezemate, încărcate cu o forţă:
F b F a
V1 V2
ab ab
F b
M x V1 x F ( x a ) x F x F a
ab
b
F 1 x a
a b
Presupunând secţiune circulară:
3
Wz( x ) dx
32
Ecuaţia barei de egală rezistenţă va fi :
F b
dx3 1 x a
32 ai a b
b
32 F 1 x a
dx
3 a b
ai
Astfel rezultă o variaţie parabolică pentru valoarea diametrului pe
lungimea grinzii şi diametrul în aria secţiune.
In mod analog se poate proceda pentru orice bară.
135
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.29
Considerând bara din figură, într-o secţiune oarecare aflată la
distanţa x de capătul barei se constată trei mărimi geometrice: săgeata barei
y; rotire a secţiunii ; raza de curbură a grinzii deformate .
Se cunoaşte că
dy (3.86)
y tg
dx
întrucât unghiul are valori mici.
Metoda grafo-analitică a barei conjugate se aplică de regulă în cazul
încărcărilor mai simple unde rezultă şi o diagramă de moment mai simplă.
Calculul săgeţilor prin folosirea principiului suprapunerii
efectelor
În cazul barelor încărcate cu mai multe forţe, ecuaţia momentului
încovoietor este mai complicată, integrarea devine mai anevoioasă şi se
măreşte volumul de calcul şi posibilităţile de erori.
În aceste cazuri se foloseşte principiul suprapunerii efectelor din care
rezultă că săgeata dată într-un punct al unei bare acţiunea unui sistem de
forţe este egală cu suma săgeţilor date în punctul respectiv de fiecare forţă în
parte luată separat.
Deci în cazul unei bare încărcate cu mai multe forţe concentrate
consideră succesiv bara încărcată cu câte o singura forţă, calculând săgeţile
în dreptul fiecărei forţe prin metodele cunoscute. La sfârşit aplicând
principiul suprapunerii efectelor se efectuează sumele săgeţilor în fiecare
punct.
136
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Fig.3.30
y11, y12 , y13 - săgeţile rezultate pentru bara încărcată cu forţa
singulară F1 ,în cele trei puncte y21, y22 , y23 - săgeţile rezultate pentru bare
încărcată cu forţa singulară F2 în cele trei puncte y31, y32 , y33 - săgeţile din
cazul forţei singulare F3 .
Prin aplicarea principiului suprapunerii efectelor rezultă:
y1 y11, y21, y31
y2 y12 , y22 , y32
y3 y13 , y23 , y33
y31, y32 , y33
137
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.31
138
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Pentru exemplificare se consideră o bară solicitată la torsiune ca în
figură, asupra sa acţionând un moment motor M tm şi două momente
rezistente.
0 1 Mt 0
1 2 M t M tm
2 3 M t M tm M tr M tr
2 3
3 4 M t M tm M tr M tr 0
2 3
Deci diagrama s-a închis între primul şi ultimul punct unde
acţionează momentele de torsiune, in cazul de faţă nu s-au luat în
considerare momentele rezistente date de frecările în lagăre.
De obicei momentul motor se calculează în funcţie de puterea şi
P
turaţia maşinii motoare respective, cu formulele din dinamică: M t dar
n
unde n este turaţia. Deci:
30
30 P (3.87)
Mt
n
Introducând puterea P în watt şi turaţia n în rot/min se va obţine
momentul în N.m.
139
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Fig.3.32
Se poate scrie: bb dx , totodată: bb rmax d . Deci:
d (3.88)
rmax
dx
Considerând că materialul se comportă după legea lui Hooke se
poate scrie că: G . Deci:
d d (3.90)
Gr respectiv max G rmax
dx dx
Această relaţie arată că tensiunile variază liniar pe rază într-o
secţiune. La echilibru de momente se poate scrie:
M r dA
t (3.91)
A
Înlocuind pe din (3.3) rezultă:
d d (3.92)
M t Gr 2 dA G r
2
dA
dx dx
A A
d
Mt G Ip
dx
d
Înlocuind max rezultă:
dx G rmax
max Ip (3.93)
Mt G I p max max W p
G rmax rmax
M t max W p
140
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
S-a obţinut o relaţie asemănătoare cu formula lui Navier care
stabileşte legătura dintre tensiuni, sarcina exterioară şi, caracteristicile
geometrice ale secţiunii.
Din această relaţie rezultă formulele de calcul pentru dimensionare,
iverificare şi moment capabil la torsiune.
Dimensionare:
Mt (3.94)
W pmec max
at
Fig.3.33
Verificare:
M tmax (3.95)
tef at
W pef
Moment capabil:
M tcap W pef af (3.96)
141
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
Mt (3.97)
d dx
GIp
Dacă dx devine L, devine numit unghi de torsiune :
M L (3.98)
t
GIp
Fig.3.34
După cum se va vedea în continuare calculul şi rezultatele diferă de
la un caz la altul.
d2y
sau E I z Fy0
dx 2
Fig.3.35 împărţind cu E I z rezultă:
143
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
d2y F (3.99)
y0
dx 2 E Iz
Aceasta este ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate.
Se notează:
F (3.40)
2
EI
rezultă:
d2y (3.41)
2y 0
dx 2
Este o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul II a cărei soluţie
generală este de forma:
y A sin x B cos x (3.42)
Constantele A şi B se determină din condiţiile de capăt:
Pentru x 0 y 0 B 0 (3.43)
Pentru x l y 0 A sin l 0
Fiind un produs se poate face următoarea discuţie: A B deoarece în
caz contrar y 0 pentru orice x ceea ce este neadevărat, fiindcă bara ce
deformează şi y 0 pentru orice x sin L 0, dacă 0 ceea ce este
F
neadevărat fiindcă 2 şi F 0 ; de asemenea nici L nu este nul.
EI
Rezultă deci că L 0 .
Această înseamnă că pentru a fi îndeplinita condiţii (3.42) ca
x sin L 0, trebuie ca L , 2 ,..., n .
2
2
Se consideră L , deci .
L2
F 2
Se poate scrie atunci că relaţie din care rezultă:
EI z L2
144
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
2 EI z (3.44)
Ff
L2
Aceasta este ecuaţia care defineşte forţe critică de flambaj în cazul
barei dublu articulate.
În celelalte cazuri, fiind alte moduri de rezemare se modifică
condiţiile de capăt pentru determinarea constantelor A şi B.
În cazul barei simplu articulate (b):
Pentru x 0 y 0 B 0
x L y ymax A sin L max
3
Dar sin L este maxim pentru L , ...
2 2
2 F
Considerând L rezultă 2
2 2 EI z
4L
Analog va rezulta forţa critică de flambaj:
2 EI z 2 EI z (3.45)
Ff
4 L2 2 L 2
În cazul barei cu încastrare şi articulaţie (c):
Soluţia ecuaţiei diferenţiale este:
L 4, 49
2 L2 20 2 2
2 F 2 2
Deci: 2
L2 EI z L2
2 EI z 2 EI z 2 EI z (3.46)
Ff
L2 L 0, 7 L
2 2
2 2
În cazul barei dublu încastrate (d0, soluţia ecuaţiei diferenţiale oferă
relaţia L 2 .
145
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
F 4 2
Deci: 2 L2 4 2 adică 2
EI z L2
2 2 EI z 2 EI z (3.47)
Ff
L2 L
2
2
Se observă că în toate cazurile rezultă formule asemănătoare cu
deosebirea că la numitor apare un termen la pătrat care diferă de la un caz la
altul. Acest termen este o lungime, după cum se vede şi se numeşte lungime
de flambaj l f .
Deci lungimea de flambaj este în cele 4 cazuri:
a) L f L pentru bara dublu articulată;
b) L f 2 L pentru bara simplu articulată
c) L f 0, 7 L pentru bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt
d) L f 0,5L pentru bare dublu încastrată.
În acest caz formula generală a forţei critice de flambaj devine:
2 EI z (3.48)
Ff
L2f
146
Cap. 3. Bazele calculului de rezistenţa materialelor
Iz
Ştiind că i , se poate scrie:
A
2 Ei 2 (3.50)
f
L2f
lf
Notând numit coeficient de zveltele sau de subţirime rezultă:
i
2E (3.51)
f
2
(3.52)
2E
0
p
147
ELEMENTE DE INGINERIE MECANICĂ
0 şi la c pentru 0 .
Uneori se poate face şi dimensionarea la flambaj pe baza relaţiei
(18.9), astfel:
F c l 2f (3.54)
I z min nec
2E
unde c = 3,4,5 este coeficient de siguranţă la flambaj.
148