Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul provine, potrivit Dictionarului de termeni literari, din fr. style, lat. stylus, cu sensul
"condei, compozitie". In poetica traditionala însemna modul de exprimare scrisa sau orala.
Se pot distinge:
1. stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic, liric)
2. stilul unui curent artistic (romantic, clasic, realist etc)
3. stilul epocii
4. stilul national
Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice)
poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup); Tudor Vianu definea stilul ca fiind
expresia unei individualitati.
În limba romana contemporana exista cinci stiluri functionale: stiintific, oficial (juridic-
administrativ), publicistic,beletristic (artistic), si colocvial (familiar), la care se mai
adauga stilul memorialistic si cel epistolar.
1. Stilul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii,
cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de
incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca
functia limbajului este cognitiva;
CARACTERISTICI:
PARTICULARITATI LINGVISTICE:
A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc),
texte elaborate de organul judiciar.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
-funcţie referenţială;
-conţinut normativ;
-foloseşte neologisme;
-conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt persoane creditabile în domeniul juridic.
Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde funcţia
perlocuţionară este controlabilă).
Lexicale:terminologie specifica
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a trebui",
verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-
pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii
verbale impersonale. Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze
coordonate;
Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.
B. STILUL ADMINISTRATIV
• conţinut normativ
• prezenţa clişeelor
• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)
• obiectiv şi impersonal
• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ. Receptorul este
de obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea.
• conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul
administrativ, (act oficial)
Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/
dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:Terminologie
specifică:
adeverinţă,
adresă, cerere,
certificat,
domiciliu, dosar
indemnizaţie
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -
Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru
anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.
3.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin care
publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele
sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul
scris (in presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral
(dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);
Notă!
1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că
îmbină informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori,
presupune şi o anumită implicare subiectivă a autorului.
2. Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice
de tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.
PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări eliptice
care să impresioneze şi să atragă atenţia.
Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza
uneori procedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).
Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva,
sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse
eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
1. libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie,
prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
3. caracterul individualizat al stilului;
4. unicitate şi inovarea expresiei;
5. bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
6. sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
7. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
8. mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură
care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia
poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text
interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e
produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se
manifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în
expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in
constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
10. o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor
isi are propriul stil;
11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali,
arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
12. extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
13. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Stilistice: Prezenţa
procedeelor artistice
5. Stilul colocvial
CARACTERISTICI:
Acord
Identificare
Internalizare
14. conform funcţiei mesajului (scop):
Informare
Educare
Divertisment
Emoţional
Persuasiv
Manipulant
Prohibitiv
Critic
Polemic
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE