Autorul Mircea Eliade si

”Romanul adolescentului miop”

Mircea Eliade reprezinta pentru spiritualitatea romaneasca una

dintre cele mai remarcabile figuri, avand o vasta creatie, atat in ceea ce
priveste lucrarile stiintifice, cat si pe taramul beletristicii. Din admiratie
pentru Ion Heliade-Radulescu, isi schimba numele in Eliade; deci, dupa
cum se vede, numele i-a fost oarecum predestinat lui Mircea Eliade,
acesta ajungand un veritabil savant.

Opera s-a, creata de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele,

romane, piese de teatru, literatura memorialistica, lucrari de indianistica,
mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a
religiilor. Lucrarile stiintifice reprezinta o latura importanta a operei lui
Mircea Eliade, impresionand mai ales prin varietatea problemelor abordate
si prin rigurozitatea cu care le-a tratat. Ca istoric al religiilor, Eliade a
realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane.
O alta zona a laturii stiintifice din opera lui Eliade, zona sistematic
explorata de acesta, este cea a mitologiei, domeniu in care preocuparile
sale se interfereaza cu cele ale lui Lucian Blaga, autor care a adus un
punct de vedere original in cercetarea mitologiei romanesti. Prin rigoare si
eruditie, prin capacitatea de a pune in valoare esentialul din cercetarea
unor documente din cele mai variate domenii, opera stiintifica a lui Eliade
s-a impus atat atentiei cercetatorilor, cat si publicului larg.

Cealalta componenta majora a creatiei lui Mircea Eliade este

literatura beletristica, in acest domeniu scriitorul remarcandu-se printr-o
serie de romane si nuvele remarcabile din punct de vedere valoric. Prin
romanele lui Eliade literatura romana a cunoscut, totodata, o sincronizare
cu cea europeana. In mod firesc, in romane si nuvele se revarsa
varietatea de subiecte insolite, de la problemele de orientalistica la Eros,
moarte, moda, viatasexuala, mitologie, totul bazat pe o traire autentica.
Autorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii, generata de
experienta traita, pentru o literatura scrisa intr-un stil direct, neinflorit,
amintind oarecum atitudinile estetice ale lui Camil Petrescu.

Mircea Eliade scrie prima sa carte, Romanul adolescentului miop,

la 17 ani (în 1924), prezentînd-o însă nu ca pe un roman, ci ca pe
pove­stirea unei încercări ratate de a scrie un roman. Cartea are, totuşi,
titlul de… roman. Ultima frază devine şi prima lui frază – „Pentru că am
rămas singur, m-am hotărît să încep chiar azi Romanul adolescentului
miop“ – şi conferă textului deja parcurs de cititor o structură circulară şi
paradoxală, simultan finită şi în curs de finalizare, organizată şi haotică.
La fel ne apare naratorul, personaj şi totodată comentator al acestuia.
Adolescentul „miop“ nu este cineva care nu vede bine, dimpotrivă, el este
un observator acut de oameni, ci este cineva care se teme că este văzut
ca un tînăr urît, indecis, bun de nimic pentru că este miop. Dacă ceilalţi
băieţi din clasă se laudă permanent cu succesele lor la femei, sînt nişte
machos, am spune noi astăzi, miopul este un non macho introvertit, dar
ironic şi surprinzător insondabil.

Romanul adolescentului miop nu este, deci, o autobiografie, dar

nici o naraţiune propriu-zis fictivă. Autorul şi personajul principal, totodată
narator, nu au acelaşi nume în text – celelalte personaje i se adresează cu
„doctore!“, nu cu Mircea –, şi acest lucru îi cere cititorului, după Philippe
Lejeune, acceptarea unui soi de „pact autobiografic“, prin care el este
făcut să creadă că autorul cărţii vorbeşte despre el însuşi. Identificarea
celor două instanţe, narator şi personaj, la nivelul enunţării (scrierii)
textului, nu este însă percepută, la nivelul enunţului, adică în textul
propriu-zis, decît ca o asemănare a lor, şi acest lucru tocmai că-i deschide
cititorului şi o perspectivă „fantasmatică“ asupra personajului, graţie
căreia el poate intui în text şi ceva dincolo de intenţia autorului, „sufletul
său necunoscut“.

Cei care au facut cunostinta cu prima opera a lui Eliade spune

adesea :”Romanul adolescentului miop este jurnalul unui adolescent. Îți
aduce aminte, de la început, de anii tăi de liceu și de toate problemele pe
care le aveai atunci: note proaste, corigențe, teme pentru acasă, nevoia
de a impresiona totuși pe cineva (o fată sau un băiat). Stilul este
neconvențional, chiar dezinvolt, fără simbolistica sofisticată a romanelor
de mai târziu (Maitreyi). Cine și-ar fi închipuit că, în adolescență, Mircea
Eliade avea dificultăți teribile la franceză și germană, că nu reușea să
treacă clasa la matematică sau că se chinuia, de cele mai multe ori fără
succes, să cucerească câte o fată în parcul Cișmigiu? Eliade a spus mereu
despre sine că a fost un adolescent mediocru. ”

Asadar, in literatura romana, Mircea Eliade are meritul de a fi

creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai reprezentativ
autor Prin varietatea creatiei sale beletristice, prin profunda semnificatie a
activitatii stiintifice Mircea Eliade a marcat, orin prezenta sa,
culturauniversala, el fiind cel mai cunoscut roman de peste hotare.