Deficienţele de auz

Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei, ştiinţa

interdisciplinară care studiază particularităţile dezvoltării psihofizice a persoanelor cu
disfuncţii auditive, cauzele şi consecinţele pierderii auzului, mijloacele de recuperare,
compensare şi educare pentru integrarea socială.
Este necesară depistarea precoce a tulburărilor auditive, de aceasta depinzând
evoluţia ulterioară a copilului, dat fiind pericolul instalării mutităţii. Deficienţa de auz nu
este gravă atât prin tipul, forma de manifestare, gradul de pierdere a auzului, cât mai ales
prin influenţele negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare formării şi
dezvoltării normale a vorbirii, a limbajului, a gândirii copilului, astfel că fără o depistare
precoce a pierderii de auz, fără o protezare precoce, copilul cu pierderi mari de auz va
deveni şi mut.
Deficienţele de auz sunt, de cele mai multe ori consecinţa unor malformaţii sau
dereglări anatomo-fiziologice la nivelul aparatului auditiv, după zone afectată,
deficienţele pot fi clasificate astfel: surditate de transmitere – din cauza unor
malformaţii ale urechii externe sau medii, unor afecţiuni ale timpanului, obturării
canalului auditiv extern (corpuri străine sau dopuri de ceară), afecţiuni la nivelul urechii
mijlocii (în urma unor otite, mastoidite, infecţii cu secreţii purulente); surditatea de
percepţie – provocată de leziuni la nivelul urechii interne, nervului auditiv sau centrilor
nervoşi, urmate de pierderea funcţiei auditive; surditatea mixtă – în urma unor
traumatisme, sechele operatorii etc.
După gradul deficitului auditiv, se clasifică în: hipoacuzie uşoară, hipoacuzie
medie, hipoacuzie severă, cofoză (surditate).
În funcţie de lateralitate: deficienţe bilaterale, sau unilaterale.
După momentul apariţiei: ereditare; dobândite; prenatale; perinatale; postnatale.
Etiologie
Perioada prenatală:
- infecţii virale sau bacteriene ale mamei;
- ingerarea de alcool, medicamente sau substanţe toxice;
- tentative de avort prin consum de chinină, apa de plumb, antibiotice în exces;
- iradieri;
- incompatibilitate între mamă şi făt;
- traumatisme.
Perioada perinatală
- traumatisme obstetricale cu hemoragii în urechea internă sau la scoarţă;
- asfixie;
- icterul nuclear;
Perioada postnatală
- otite, mastoidite, meningite, encefalite, rujeolă, oreion, febră convulsivă
- traumatisme cranio-cerebrale
- abuz de antibiotice
- traumatisme sonore
- intoxicaţii, afecţiuni vasculare.
Forme de comunicare :
- verbală – orală, scrisă, labiolectura;
- mimico-gestuală;
- cu ajutorul dactilemelor.
 Particularităţi în dezvoltarea psiho-fizică a copilului surd, comparativ cu cel auzitor
Auzitor
1. Funcţionalitate normală a auzului, pe
baza integrităţii anatomo-fiziologice a
organului de simţ
2. Dezvoltarea fizică generală normală
3. Dezvoltarea motrică normală
4. Reflexul de orientare şi apărare poate fi
declanşat de stimuli sonori, vizuali etc.
5. Dezvoltarea normală a aparatului
respirator.
6. Simţul echilibrului normal.
7. Structurile ritmice corporale se formează
în primul rând pe bază de auz şi imitaţie
8. Gânguritul şi lalaţia apar şi se dezvoltă
în succesiune şi pregătesc aparatul de
emisie pentru vorbire
9. Limbajul verbal se însuşeşte treptat în
mod spontan şi natural de la cea mai
fragedă vârstă
10. Cuvântul permite acumularea şi
sistematizarea în noţiuni a rezultatelor
reflectării la nivelul treptei senzoriale a
cunoaşterii cât, şi mai ales, a celor obţinute
la nivelul treptei abstracte-generalizatoare.
11. Foloseşte şi unele gesturi naturale în
comunicare – gesturi uzitate în mod
spontan de adulţi în comunicarea verbală.
12. Dezvoltare psihică complexă.
13. Treapta senzorială a cunoaşterii
Surd
Disfuncţionalitate auditivă, gradual diferită
în concordanţă cu cauza, locul şi tipul şi
profunzimea leziunii elementelor
componente ale urechii
2. Dezvoltarea fizică generală normală, în
condiţii de hrană şi îngrijire
corespunzătoare
3. Dezvoltarea motrică (de ex. mersul)
prezintă o uşoară întârziere, din cauza
absenţei stimulului verbal emoţional-
afectiv.
4. Reflexul de orientare pe bază de auz este
diminuat sau chiar inexistent.
5. Dezvoltarea normală a respiraţiei
biologice şi minimă a respiraţiei fonatoare,
până la demutizare.
6. Simţul echilibrului tulburat la surzii cu
traume în urechea internă.
7. Structurile ritmice corporale se exersează
pe bază de văz, tact şi imitaţie
8. Gânguritul apare în mod normal şi la
surd, dar dispare foarte repede (după câteva
zile sau săptămâni) fără să se treacă şi la
etapa următoare, a lalaţiei. La surd, jocul cu
sunetele nu are nici o motivaţie care să-l
întreţină.
9. Limbajul verbal se însuşeşte în mod
organizat şi dirijat cu sprijinul familiei şi al
specialistului surdolog.
10. La surd, reprezentarea este un analog al
noţiunii, dar nu şi un echivalent total al ei,
prin specificul ei imaginea generalizată
asigură, mai ales, coţinutul reflectării
senzoriale şi senzorio-motrice.
11. Gesturile şi mimica se însuşesc în mod
spontan în comunicare şi treptat se
constituie în limbaj. Limbajul mimico-
gestual este considerat limbaj matern al
surzilor.
12. Dezvoltarea psihică cu o anumită
specificitate determinată de gradul de
exersare a proceselor cognitive şi de
particularităţile limbajului mimico-gestual.
13. Treapta senzorială a cunoaşterii
(senzaţii şi percepţii) poartă pecetea
cuvântului, fiind organizată şi influenţată
calitativ superior de gândirea şi limbajul
specific uman.
14. Planul intelectual (conceptual) se
formează iniţial pe baza instrumentelor
senzorial-motrice apoi verbale ale acţiunii
15. Senzaţii şi percepţii auditive clare ca
urmare a stimulării aparatului auditiv.
16. Reprezentarea, moment intermediar
între senzorial şi logic, cu valoare de
semiconcept, formată prin reliefarea,
suprapunerea experienţei anterioare.
17. Memoria – proces psihic de stocare
(întipărire şi păstrare) şi destocare
(recunoaştere şi reproducere) a informaţiei
cognitive, afective, motorie.
18. Imaginaţia, proces psihic de operare cu
imagini mintale şi de asamblare a lor în
combinaţii noi.
19. Gândirea abstractă este determinată de
parametri genetici şi de educaţie.
20. Gândirea operează în plan conceptual
cu simboluri verbale.
21. Operaţiile logice analiza şi sinteza se
desfăşoară la un nivel superior atât pe plan
concret, cât şi pe plan mintal.
(senzaţii şi percepţii poartă pecetea
limbajului mimico-gestual şi al imaginilor
generalizate (reprezentărilor) pe plan
general.)
14. Instrumentele senzorio-motrice cu care
operează surdul de vârstă mică se
prelungesc în timp şi condiţionează
caracterul concret al gândirii lui.
15. Senzaţia auditivă poate fi diminuată sau
chiar absentă în raport cu specificul
deficienţei. Percepţia auditivă implicând un
complex de senzaţii, la surd este săracă şi
confuză.
16. Reprezentarea - imagine generalizată a
obiectelor şi fenomenelor percepute
anterior – are o încărcătură evidentă vizual-
motrică.
17. Memoria comportă aproximativ
aceleaşi caracteristici cu ale normalului
auzitor în sfera afectivă şi motorie.
Memoria verbală se dezvoltă mai lent, în
procesul demutizării cu un accent diferit pe
mecanicism. Memoria vizual-motrică,
afectivă, mai bine dezvoltată.
18. Imaginaţia, capacitatea de a crea
reprezentări noi pe baza ideilor, senzaţiilor,
percepţiilor acumulate anterior cu o
evidentă specificitate vizual-motorie.
19. Abstractizarea este posibilă şi în cazul
existenţei numai a limbajului gestual, dar
gândirea surdomutului are un conţinut în
general concret. Abstracţiunile devin mai
accesibile în mod treptat în procesul
demutizării.
20. La surzii nedemutizaţi, gândirea
operează cu simboluri iconice (imagini
generalizate sau reprezentări), iar la cei
demutizaţi de vârstă mică, cu simboluri
verbale saturate de vizualitate.
21. Realizarea operaţiilor lo9gice (analiza
şi sinteza) se desfăşoară la un nivel
intelectual scăzut şi mai ales cu suport
concret. Din acest punct de vedere,
surdomuţii sunt dezavantajaţi în raport cu
auzitorii normali sau chiar cu
surdovorbitorii, prin nivelul scăzut al
cunoştinţelor şi a lipsei de antrenament în

22. Generalizarea şi abstractizarea sunt
operaţii intelectuale care constau în
selectarea unor note comune şi generale ale
obiectelor şi fenomenelor şi care prin
generalizări şi esenţializări, sunt implicate
în concepte.
23. Comparaţia – raportarea unor obiecte,
fenomene sau trăsături ale acestora la altele
asemănătoare sau diferite se realizează prin
analiză şi sinteză spre abstract pe bază de
cuvânt.
24. Judecata şi raţionamentul, ca forme ale
gândirii specific umane, dispun de scheme
operaţionale care se amplifică în funcţie de
etapele pe care le parcurge gândirea şi
limbajul.
25. Valorile culturii şi civilizaţiei se
însuşesc în mod diferit în raport cu
educaţia primită şi cu posibilităţile
individuale native.
Particularităţi în dezvoltarea psiho-fizică a copilului surd, comparativ cu cel auzitor
Auzitor
1. Funcţionalitate normală a auzului, pe
baza integrităţii anatomo-fiziologice a
organului de simţ
2. Dezvoltarea fizică generală normală
3. Dezvoltarea motrică normală
4. Reflexul de orientare şi apărare poate fi
declanşat de stimuli sonori, vizuali etc.
5. Dezvoltarea normală a aparatului
respirator.
6. Simţul echilibrului normal.
7. Structurile ritmice corporale se formează
în primul rând pe bază de auz şi imitaţie
8. Gânguritul şi lalaţia apar şi se dezvoltă
în succesiune şi pregătesc aparatul de
realizarea operaţiilor logice.
22. Generalizarea şi abstractizarea se
realizează la nivelul admis de senzorialitate
şi de simbolul imagistic operaţional
implicat în acest proces.
23. Comparaţia se realizează pornind de la
concret, de la obiectual, prin analiză şi
sinteză spre abstract, la început numai în
prezenţa materialului intuitiv, apoi şi în
absenţă, cu sprijin pe reprezentări.
24. Judecata şi raţionamentul la începutul
demutizării se realizează pe bază de
imagini şi parţial pe cuvânt, iar la surdo-
vorbitori pe bază de cuvânt şi parţial pe
imagini.
25. Surzii nedemutizaţi neavând acces la
binefacerile tiparului sunt în general,
subculturali.
Surd
Disfuncţionalitate auditivă, gradual diferită
în concordanţă cu cauza, locul şi tipul şi
profunzimea leziunii elementelor
componente ale urechii
2. Dezvoltarea fizică generală normală, în
condiţii de hrană şi îngrijire
corespunzătoare
3. Dezvoltarea motrică (de ex. mersul)
prezintă o uşoară întârziere, din cauza
absenţei stimulului verbal emoţional-
afectiv.
4. Reflexul de orientare pe bază de auz este
diminuat sau chiar inexistent.
5. Dezvoltarea normală a respiraţiei
biologice şi minimă a respiraţiei fonatoare,
până la demutizare.
6. Simţul echilibrului tulburat la surzii cu
traume în urechea internă.
7. Structurile ritmice corporale se exersează
pe bază de văz, tact şi imitaţie
8. Gânguritul apare în mod normal şi la
surd, dar dispare foarte repede (după câteva
emisie pentru vorbire
9. Limbajul verbal se însuşeşte treptat în
mod spontan şi natural de la cea mai
fragedă vârstă
10. Cuvântul permite acumularea şi
sistematizarea în noţiuni a rezultatelor
reflectării la nivelul treptei senzoriale a
cunoaşterii cât, şi mai ales, a celor obţinute
la nivelul treptei abstracte-generalizatoare.
11. Foloseşte şi unele gesturi naturale în
comunicare – gesturi uzitate în mod
spontan de adulţi în comunicarea verbală.
12. Dezvoltare psihică complexă.
13. Treapta senzorială a cunoaşterii
(senzaţii şi percepţii) poartă pecetea
cuvântului, fiind organizată şi influenţată
calitativ superior de gândirea şi limbajul
specific uman.
14. Planul intelectual (conceptual) se
formează iniţial pe baza instrumentelor
senzorial-motrice apoi verbale ale acţiunii
15. Senzaţii şi percepţii auditive clare ca
urmare a stimulării aparatului auditiv.
16. Reprezentarea, moment intermediar
între senzorial şi logic, cu valoare de
semiconcept, formată prin reliefarea,
suprapunerea experienţei anterioare.
17. Memoria – proces psihic de stocare
(întipărire şi păstrare) şi destocare
(recunoaştere şi reproducere) a informaţiei
cognitive, afective, motorie.
18. Imaginaţia, proces psihic de operare cu
zile sau săptămâni) fără să se treacă şi la
etapa următoare, a lalaţiei. La surd, jocul cu
sunetele nu are nici o motivaţie care să-l
întreţină.
9. Limbajul verbal se însuşeşte în mod
organizat şi dirijat cu sprijinul familiei şi al
specialistului surdolog.
10. La surd, reprezentarea este un analog al
noţiunii, dar nu şi un echivalent total al ei,
prin specificul ei imaginea generalizată
asigură, mai ales, coţinutul reflectării
senzoriale şi senzorio-motrice.
11. Gesturile şi mimica se însuşesc în mod
spontan în comunicare şi treptat se
constituie în limbaj. Limbajul mimico-
gestual este considerat limbaj matern al
surzilor.
12. Dezvoltarea psihică cu o anumită
specificitate determinată de gradul de
exersare a proceselor cognitive şi de
particularităţile limbajului mimico-gestual.
13. Treapta senzorială a cunoaşterii
(senzaţii şi percepţii poartă pecetea
limbajului mimico-gestual şi al imaginilor
generalizate (reprezentărilor) pe plan
general.)
14. Instrumentele senzorio-motrice cu care
operează surdul de vârstă mică se
prelungesc în timp şi condiţionează
caracterul concret al gândirii lui.
15. Senzaţia auditivă poate fi diminuată sau
chiar absentă în raport cu specificul
deficienţei. Percepţia auditivă implicând un
complex de senzaţii, la surd este săracă şi
confuză.
16. Reprezentarea - imagine generalizată a
obiectelor şi fenomenelor percepute
anterior – are o încărcătură evidentă vizual-
motrică.
17. Memoria comportă aproximativ
aceleaşi caracteristici cu ale normalului
auzitor în sfera afectivă şi motorie.
Memoria verbală se dezvoltă mai lent, în
procesul demutizării cu un accent diferit pe
mecanicism. Memoria vizual-motrică,
afectivă, mai bine dezvoltată.
18. Imaginaţia, capacitatea de a crea
imagini mintale şi de asamblare a lor în
combinaţii noi.
19. Gândirea abstractă este determinată de
parametri genetici şi de educaţie.
20. Gândirea operează în plan conceptual
cu simboluri verbale.
21. Operaţiile logice analiza şi sinteza se
desfăşoară la un nivel superior atât pe plan
concret, cât şi pe plan mintal.
22. Generalizarea şi abstractizarea sunt
operaţii intelectuale care constau în
selectarea unor note comune şi generale ale
obiectelor şi fenomenelor şi care prin
generalizări şi esenţializări, sunt implicate
în concepte.
23. Comparaţia – raportarea unor obiecte,
fenomene sau trăsături ale acestora la altele
asemănătoare sau diferite se realizează prin
analiză şi sinteză spre abstract pe bază de
cuvânt.
24. Judecata şi raţionamentul, ca forme ale
gândirii specific umane, dispun de scheme
operaţionale care se amplifică în funcţie de
etapele pe care le parcurge gândirea şi
limbajul.
25. Valorile culturii şi civilizaţiei se
însuşesc în mod diferit în raport cu
educaţia primită şi cu posibilităţile
individuale native.
reprezentări noi pe baza ideilor, senzaţiilor,
percepţiilor acumulate anterior cu o
evidentă specificitate vizual-motorie.
19. Abstractizarea este posibilă şi în cazul
existenţei numai a limbajului gestual, dar
gândirea surdomutului are un conţinut în
general concret. Abstracţiunile devin mai
accesibile în mod treptat în procesul
demutizării.
20. La surzii nedemutizaţi, gândirea
operează cu simboluri iconice (imagini
generalizate sau reprezentări), iar la cei
demutizaţi de vârstă mică, cu simboluri
verbale saturate de vizualitate.
21. Realizarea operaţiilor lo9gice (analiza
şi sinteza) se desfăşoară la un nivel
intelectual scăzut şi mai ales cu suport
concret. Din acest punct de vedere,
surdomuţii sunt dezavantajaţi în raport cu
auzitorii normali sau chiar cu
surdovorbitorii, prin nivelul scăzut al
cunoştinţelor şi a lipsei de antrenament în
realizarea operaţiilor logice.
22. Generalizarea şi abstractizarea se
realizează la nivelul admis de senzorialitate
şi de simbolul imagistic operaţional
implicat în acest proces.
23. Comparaţia se realizează pornind de la
concret, de la obiectual, prin analiză şi
sinteză spre abstract, la început numai în
prezenţa materialului intuitiv, apoi şi în
absenţă, cu sprijin pe reprezentări.
24. Judecata şi raţionamentul la începutul
demutizării se realizează pe bază de
imagini şi parţial pe cuvânt, iar la surdo-
vorbitori pe bază de cuvânt şi parţial pe
imagini.
25. Surzii nedemutizaţi neavând acces la
binefacerile tiparului sunt în general,
subculturali.