ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN SAU UTOPIA

EGALITĂŢII DE ŞANSE

CRISTINA FLORENTINA POP

ŞCOALA GIMNAZIALĂ CIURILA

The simultaneous education or the utopia of equal opportunities

The principle of equal opportunities is becoming almost utopian if we take into

consideration the pupils who study in simultaneous classes. This principle is used many times
just as a pretext placed into an area of uncertainty. We are all aware that a pupil who has
studied for 3 years Math and the Romanian language and literature in a simultaneous level
will not be able to develop the same skills as a pupil who has studied all this time in a regular
class. We know that in our country the simultaneous classes can be found predominantly in
the rural areas. This situation only deepens further the gap between the pupils from the two
school environments.

Education should be regarded as an investment whose results are seen only in time,
but which are essential in the progress of every civilization. In this context we must pay close
attention to rural areas, which nowadays are familiar with a smaller participation in the
educational process. In ”The national strategy for lifelong learning 2015 -2020” we find out
that 45% of all the Romanian youth live in rural areas, but according to INS only 24% of the
pupils come from rural areas.

Discursul despre educaţie tinde să devină unul recurent, asistăm de ani

buni la un proces de continuă reorganizare a sistemului de învăţământ. Ne
aflăm la momentul reformelor perpetue care de cele mai multe ori par a fi
parte componentă a unui proces al de-construcţiei, al experimentărilor
permanente care vin să satisfacă mai degrabă orgoliul unui ministru sau al
altuia, dornic cu orice preţ să îşi lase amprenta asupra învăţământului
românesc. Indiferent de politicile educaţionale demarate, societatea
evoluează şi totodată ne obligă să răspundem provocărilor pe care le lansează.

Reamintim că prin dreptul la educaţie reglementat de Convenţia

Drepturilor Copiilor semnată de ţara noastră în 20 noiembrie 1989, România
se obligă să ofere o educaţie corectă, ţinând cont de principiul egalităţii de
şanse tuturor copiilor. Cel puţin la o primă vedere, acest deziderat pare a fi
atins, învăţământul românesc este gratuit, toţii copiii, indiferent de etnie,
religie, sex sau mediu au şanse egale, iar evaluarea este una care respectă
principiul meritocraţiei.

În acest context educaţional, existenţa învăţământului de tip simultan

ridică numeroase provocări atât pentru cadrele didactice care îşi desfăşoară
activitata la clasă în aceste condiţii, cât şi pentru cei care se ocupă de
macrosistem. Dacă ţinem cont de principiul egalităţii de şanse, o să constatăm
că elevilor care funcţionează în regim simultan, oportunităţile de a beneficia
de o educaţie de calitate li se înjumătăţesc. Conştientizăm cu toţii că un elev
care a studiat trei ani Matematica şi Limba şi literatura română la nivel
simultan nu va putea să îşi însuşească aceleaşi competenţe ca un elev care a
învăţat în acest timp în clase de sine stătătoare.1

Ştim că în ţara noastră clasele organizate în regim de predare simultană

se regăsesc preponderant în mediul rural. Această situaţie nu face altceva
decât să adâncească şi mai mult prăpastia creată între elevii proveniţi din cele
două medii şcolare. Potrivit Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a
şcolii în România, rata părăsirii timpurii a şcolii este de 13,3% în 2013 2. În

1
Potrivit OMECTS nr. 3062/2012 predarea simultană nu este exceptată la Limba şi literatura
română şi Matematică la clasa a VIII, deci un elev nu are cum să înveţe patru ani în regim
simultan, excludem situaţia de repetenţie.
2
Părăsirea timpurie a şcolii( PTŞ) este definită ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între
18 – 24 de ani care au finalizat cel mult învăţământul gimnazial, cei care au terminat clasa a
acelaşi document elaborat de o echipă ministerială aflăm că PTŞ este mult mai
acută în mediul rural deoarece rata de abandon este cu 1,5 ori mai mare în
şcolile din mediul rural decât cele din mediul urban. Mai mult decât atât, în
Raportul naţional privind starea calităţii în unităţile de învăţământ
preuniversitar public din mediul rural, realizat în 2015 de ARACIP aflăm că la
Evaluare Naţională se menţine un decalaj de aproximativ 1punct în minus între
şcolile din mediul rural şi cele din mediul urban. Menţionăm că EN din 2015 a
fost una considerată de succes, dar cu toate acestea proporţia mediilor sub 5
a fost de 80% în mediul rural, comparative cu 20% în cel urban. La polul opus,
numărul mediilor de 10 a fost de 15 ori mai mare în urban faţă de rural.

Lucrurile nu ar fi atât de alarmante dacă nu am vorbi de un număr

considerabil din populaţia şcolară. Sistemul preuniversitar din România
cuprinde aproape 20.000 de unităţi ( PJ plus structuri) dintre care 72,6%
situate în mediul rural. La nivelul anului şcolar 2013-2014 în sistemul
preuniversitar vorbim de 3.217,7 mii de şcolari şi preşcolari, dintre care 35,6%
în mediul rural, respectiv 64,4% în mediul urban. La aceştia se adaugă un
număr de 219,8 mii de cadre didactice, dintre care 83,1 mii în rural şi 136,7
mii în urban.3

Analizând obiectivele strategiei Europa 2020, putem constata că UE se

axează pe îmbunătăţirea sectorului educaţional datorită influenţei pe care
acesta o are asupra creşterii economice. Privită din logica statisticii, constatăm
că în anul 2025 populaţia şcolară va scădea cu 40% în comparaţie cu anul
2005. Această situaţie demografică obligă toţi factorii decizionali să privescă
cu o mai mare responsabilitate educaţia. Noua politică educaţională ar trebui
să integreze mult mai eficient principiile egalităţii de şanse, deoarece

X-a nu sunt incluşi în această categorie chiar dacă nu şi-au finalizat studiile din învăţământul
secundar superior, respectiv clasele a XI-a şi a XII-a.
3
Pentru mai multe date a se vedea Raportul Naţional privind starea calităţii în unităţile de
învăţământ preuniversitar public din mediul rural, realizat în 2015 de ARACIP
dezvoltarea unei economii concurenţiale o să de-a şanse de bunăstare doar
oamenilor pregătiţi din punct de vedere profesional. Principala finalitate a
educaţiei estea de pregăti elevul de a se integra în comunitate, de a forma un
adult capabil să răspundă solicitărilor unei lumi performative şi competitive.
Potrivit lui Constantin Cucoş ,,societatea actuală se remarcă printr-o înaltă
raţionalizare a activităţilor, a resurselor, a timpului. Un indicator al
modernităţii îl constituie, desigur, predictibilitatea, respectiv degajarea unei
logici a acţiunii precise, care să elimine tot mai mult hazardul şi accidentalul
neproductiv.” 4 Tot în această logică afirmăm că şi educaţia trebuie să fie
predictibilă, este necesar să ştim dacă vom pregăti oameni capabili să
răspundă exigenţelor cerute de realităţiile lumii în care vor trăi. Educaţie
trebuie privită ca o investiţie a căror rezultate se văd doar în timp, dar care
sunt esenţiale în progresul oricărei civilizaţii. În acest context, trebuie să
acordăm o mai mare atenţie mediului rural care în prezent cunoaşte o mai
mică participare la procesul educativ. În Strategia naţională de învăţare pe tot
parcursul vieţii 2015 -2020 aflăm că 45% dintre toţi tinerii români trăiesc în
mediul rural, dar potrivit INS doar 24% dintre elevi provin din mediul rural.

Situaţia devine şi mai alarmantă dacă ţinem cont de rezultatele

Programului pentru evaluare internaţională a elevilor din 2012 care reflectă o
situaţie halucinantă. Decalajul pe care îl are România faţă de media OCDE5
este de aproximativ 1,5 ani de şcolarizare. Mai mult decât atât, datele PISA
reflectă faptul că 37,3% dintre elevii de 15 ani au probleme cu citirea şi 40,8%
dintre aceştia nu ştiu să socotească.

Inegalitatea de şanse este covârşitoare, ne punem întrebarea în ce

măsură viitorii adulţi pe care îi pregăteşte şcoala românească se vor integra
într-o piaţă de muncă europeană bazată pe principiul competenţei. Trebuie să

4
Constantin Cucoş, Pedagogie – Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi, 2014,
p. 20
5
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
precizăm că România susţine principiul egalităţii de şanse în educaţie,
indiferent de caracteristicile individuale. Astfel provocarea continuă este de a
îmbunătăţi performanţa educaţională în rândul tuturor copiilor. Cu toate
acestea, trebuie să se facă mai mult îm privinţa progresului în învăţământul
rural.

Datele ne arată că sărăcia este principala cauză a eşecului şcolar.

Părăsirea timpurie a şcolii este mult mai mare în mediile sărace, elevii
proveniţi din familii nevoiaşe rămân în urma celor înstăriţi, iar accesul la
învăţământul gimnazial şi liceal este limitat. Există discrepanţe majore între
elevii proveniţi din familii sărace şi cei din familii bogate. Un copil care trăieşte
la limita de jos a sărăciei este în urmă cu 2,5 ani faţă de un altul bogat. Acestă
situaţie explică ratele de repetenţie mai mari din rural faţă de urban, faptul că
aproape jumătate din populaţia şcolară locuieşte la sat şi cu toate acestea ei
reprezintă doar 24% dintre elevii din învăţământul secundar superior.

Menţionăm că nivelul de educaţie al părinţilor, în special al mamei, este

un factor care influenţează progresul şcolar al tinerilor. În acest sens precizăm
că peste 25% dintre persoanele din mediul rural au finalizat doar învăţăntul
primar sau nu au finalizat niciun ciclu de educaţie formală, pe când în urban
numai 2,6% au niveluri similare. În ceea ce priveşte procentul părinţilor cu
studii superioare din mediul rural în 2015 era de 0,7% pe când în 2000 era de
1,3%.6

În aceste condiţii, deloc încurajatoare pentru educaţia copiilor din rural,

predarea simultană nu poate să mai satisfacă nişte cerinţe educaţională
actuale, iar reuşita elevilor proveniţi dintr-un sistem simultan devine excepţie
de la regulă. Cum un sistem nu trebuie să se organizeze după principiul

6
Mihaela Jigău, Învăţământul rural din România: condiţii, probleme şi strategii de
dezvoltare, Bucureşti, ISE, 2000 apund. Raportul naţional privind starea calităţii în unităţile
de învăţământ preuniversitar public din mediul rural, ARACIP, 2015
excepţionalului, este necesară redimensionarea acestei modalităţi de
şcolarizare şi găsite resorturi care să dea într-adevăr şanse egale tuturor
elevilor.

Credem că este nevoie de o decizie a celor care sunt în măsură să o ia

prin natura funcţiei, şi să regândească sistemul de predare simultană din
prisma dreptului la o educaţie corectă pentru toţi elevi, şi nu din prisma
finanţării per elev.

BIBLIOGRAFIE

 Constantin Cucoş, Pedagogie – Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Ed.

Polirom, Iaşi, 2014
 Raportul naţional privind starea calităţii în unităţile de învăţământ
preuniversitar public din mediul rural, ARACIP, 2015
 Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România
 Strategia naţională de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015 – 2020
 Strategia naţională pentru învăţământ terţiar 2015 - 2020