Sunteți pe pagina 1din 1

Epicur – Plăcerea și înțelepciunea

,,Deoarece plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute, de aceea nu trebuie sa alegem orice fel
de plăcere ar fi, ci adesea renunțăm la multe plăceri, când din ele decurge o neplăcere mai mare
pentru noi.Și de multe ori considerăm multe suferințe preferabile plăcerilor decât suportarea timp
îndelungat a unor chinuri ne aduce, ca urmare, o plăcere mai mare.De aceea, deși toate plăcerile
ne sunt, în mod firesc, un bun apropiat, totuși nu orice plăcere este de ales, întocmai după cum, cu
toate că orice suferință este un rău, totuși prin natură nu orice suferință trebuie totdeauna
evitată.Toate aceste lucruri se cuvin să fie judecate, măsurând unele față de altele și ținând seama
de avantaje și de dezavantaje……

O mâncare simplă ne face tot atât de multă plăcere ca și o masă scumpă, din moment ce suferința
din cauza lipsei a fost înlăturată, pe când pâinea și apa dau cea mai înaltă plăcere posibilă, dacă
sunt prezentate celui ce duce lipsa lor. De aceea, a te obișnui cu mâncare simplă și ieftină
împlinește tot ce este necesar pentru sănătate, dă putință unui om sa facă față fără multă caznă la
cererile necesare ale vieții, îl pune într-o dispoziție mai bună când uneori se află în fața unei mese
bogate și îl face să nu se teamă de loviturile soartei.

Atunci când spunem că plăcerea este scopul vieții, nu înțelegem plăcerile vicioșilor sau plăcerile ce
constau din desfătări senzuale, cum socotesc unii din neștiință, nepricepere sau înțelegere greșită,
ci prin plăcere înțelegem absenta suferinței din corp și a tulburării din suflet. Nu succesiunea
neîntreruptă de chefuri și orgii, nu dragostea senzuală…..nu desfătarea cu un pește, ci judecata
sobră, căutarea motivelor fiecărei alegeri și respingeri, ca și alungarea acelor păreri prin care cele
mai mari tulburări pun stăpânire asupra sufletului. Dintre toate acestea, primul și cel mai mare
bun este înțelepciunea, din ea izvorăsc toate celelalte virtuți, căci ea ne învață că nu putem duce o
viață plăcută, dacă nu-i și o viață înțeleaptă, cumsecade și dreaptă.”

(Epicur- ,,Scrisoare către Menoiceus”)