TULBURAREA CONSUMULUI DE ALCOOL

Alcoolismul este o boala cu multiple aspecte clinice, fiziologice, psihologice, comportamentale

si atitudinale fiind privit ca o tulburare psihica care apare ca rezultat al efortului personalitatii de a se
adapta la stressuri interne sau externe .

Este descris , desemnand subiectii al caror consum exagerat de alcool devine o parte din rutina
zilnica si afecteaza sanatatea sau functionarea sociala sau personala. Aici se descriu trei categorii:
bautul excesiv episodic, bautul excesiv habitual si adictia de alcool, aceasta din urma caracterizata de
simptomele de sevraj si de incapacitatea de a opri bautul chiar si pentru o zi. Dependenţa de alcool
este un proces gradual care poate dura până la zeci de ani pentru a se “instala” complet în organism şi
în creier . În timp, consumul excesiv de alcool poate perturba echilibrul chimic al creierului care
controlează nivelul de impulsivitate al unei persoane, dar şi nivelul de glutamat care stimulează
sistemul nervos. Nivelul de dopamină din creier este mai ridicat atunci când o persoană consumă
alcool, iar pe termen lung, consumul excesiv de alcool poate să afecteze semnificativ activitatea
creierului, făcând persoana în cauză să devină dependentă de alcool pentru a se simţi bine, sau pur şi
simplu pentru a nu se simţi rău.

CRITERII DE DIAGNOSTIC

Fiziologic si clinic : - dependenta fiziologica manifestata prin sindromul de sevraj:

a) Tremor
b) Halucinoza
c) Delir
d) Convulsii
-toleranta
-perioade de amnezie

Comportamental , psihologic , atitudinal : - baut in ciuda contraindicatiilor medicale ferme pe

care alcoolicul le cunoaste

-baut in ciuda consecintelor sociale identificabile

(pierderea serviciului , probleme maritale, probleme
cu legea)

-alcoolicul se plange de pierderea controlului asupra

consumului de alcool.

Pentru un diagnostic cert durata de consum trebuie sa fie de cel putin o luna si trebuie sa aiba mai
multe manifestari printre care: 1. Subiectul crede ca bea prea mult 2. Bea frecvent inainte de micul
dejun 3. Frecvent lipseste de la serviciu, rezultatele la serviciu sunt afectate sau nu este capabil sa
faca treburi gospodaresti din cauza bautului 4. Si-a pierdut serviciul din cauza bautului in principal 5.
Frecvent are dificultati cu membrii familiei, prieteni, colegi din cauza bautului 6. Divort sau separare
din cauza bautului in principal 7 . Violenta fizica legata de baut in cel putin doua ocazii 8.
Frecvente perioade de amnezie, cu pierderea memoriei pentru evenimentele ce s-au petrecut cand
era baut , etc .

Dependenta de alcool a fost definita ca un model patologic de consum, afectarea functionarii

sociale si ocupationale si semne de toleranta fizica si sevraj atunci cand bautul este oprit .

Principalele simptome clinice ale tulburarilor mentale date de consumul de alcool sunt
simptome care in majoritatea lor se proiecteaza pe ecranul comportamentului subiectului in ariiile
majore ale vietii domestice, ocupationale si sociale. Consecintele somatice, organice, ale consumului
excesiv de alcool, raman sa fie obiectul unui diagnostic specializat, neurologic, in cazul consecintelor
cerebrale sau de nervi periferici . Afectarea controlului. Afectarea controlului se refera la o schimbare
in abilitatea de a dirija un comportament specific. Implica o dorinta puternica fiziologica si psihologica
de a consuma alcool (“craving”) care nu permite oprirea bauturii fara un efort deosebit de puternic.
Din aceasta cauza, subiectul bea mai multa cantitate si mai mult timp decat a intentionat atunci cand
a inceput sa bea. El isi face mereu planuri si promisiuni de a nu mai bea sau a reduce bautul, dar fie ca
nu reuseste, fie ca poate sa se tina de aceste planuri doar pentru perioade scurte de timp. Uneori
subiectul cauta sa angajeze membrii de familie sau prieteni apropiati pentru a-l ajuta sa duca la bun
sfarsit aceste strategii, dar aceasta duce inevitabil la frustrari din cauza ca, fie acestia nu-l pot
realmente ajuta, fie ca subiectul cauta doar alibiuri pentru a se justifica. Toleranta se refera la
schimbarea detectabila de catre subiect sau de catre cei din jur, in a obtine un efect diferit in doua
momente spatiate in timp atunci cand consuma alcool. Astfel, un individ se poate simti ametit la o
anumita cantitate de la o varsta tanara sau la contactele timpurii cu alcoolul, ca dupa mai mult timp,
acest efect, de a fi ametit, sa apara dupa o cantitate semnificativ mai mare. In limbajul obisnuit, se
spune ca individul a inceput sa “tina” sau sa “reziste” la alcool. Aici este vorba de o toleranta
“pozitiva”, respectiv subiectul poate sa bea cantitati mai mari pentru acelasi efect. Exista si o toleranta
“negativa” cand, datorita afectarii ficatului – locul unde se metabilizeaza alcoolul – individul incepe sa
nu mai reziste la cantitatile ce le consuma in trecut. Sevrajul este expresia unei opriri a consumului
de alcool la un subiect care deja are o crestere a tolerantei la alcool si o obisnuinta metabolica si
neurobiologica cu mari cantitati de alcool in sange. Semnele de sevraj apar cel mai devreme la 4-6
ore dupa declinul concentratiei de alcool in sange si se manifesta prin tremor al extremitatile, inclusiv
virful limbii, greata, voma, transpiratii, cresterea presiunii sanguine, tahicardie, febra, anxietate,
tulburari de somn, astenie. In urmatoarele 2-3 zile, halucinatii sau iluzii si diferite tulburari ale
campului de consitiinta . Aceasta stare clinica este o urgenta medicala si necesita internarea de
urgenta pentru un tratament specializat . Afectarea sociala se poate subdiviza in mai multe sectoare:
(i) ignorarea activitatilor, respective neglijarea sau abandonarea activitatilor majore din aria sociala,
ocupationala si familiala din cauza timpului petrecut band sau starii generate de consum, de ex. chiul
de la scoala, absente, intarzieri sau randament slab la serviciu, neefectuarea activitatilor casnice
esentiale (curatenie, ordine, participare la ingrijirea copiilor, etc.); (ii) timpul petrecut pentru baut
este crescut atat pentru procurarea bauturii, pentru a bea si pentru a se reface din mahmureala sau
pentru a iesi din sevraj; (iii) consum hazardos, respectiv comportamentul de ignorare prudentei, a
precautiei, a riscurilor fizice sub influenta bauturilor alcoolice; (iv) incapacitatea de a indeplini rolurile
majore, respectiv comportamentul de a ignora regulile, atitudinile si relatiile esentiale atunci cand
este la serviciu, acasa, la scoala, etc. ceea ce se traduce prin neglijenta, inadecvare, murdarie, limbaj
vulgar, grosolanie, sfidare, dezordine, lipsa de pudoare, etc.; (v) baut in ciuda constientizarii
problemelor, individul continuind sa bea desi stie ca problemele persistente sau recurente de
sanatate, la serviciu sau acasa, sunt date de consumul de alcool. Preocuparea cu consumul de alcool
este relevata de comportamentul de accentuare a cautarii bauturii sau a situatiilor de consum, de
ingustarea repertoriului de consum, subiectul consumand in mod din ce in ce mai tipic, rutinier si
rigid.

Negarea este un comportament specific consumatorului excesiv de alcool prin care se minimalizeaza
impactul asupra sanatatii si asupra vietii lui sociale, vocationale si familiale. El nu accepta evidenta, nu
pare sa inteleaga consecintele bautului, severitatea problemelor si considera deplasate comentariile
de acest fel. La baza negarii se afla mecanisme fiziologice (pierderea memoriei, episoade de blackout
sau rememorarea selectiva doar a evenimentelor vesele, euforice, etc) si psihologice, precum
mecanisme de defensa (efort deliberat de uitare, rejetarea inconstienta a ideilor si impulsurilor,
amanare, minciuna si lipsa de onestitate, etc. Acest proces complex poate fi principalul obstacol in
tratamentul acestor subiecti. Consumul compulsiv care apare ca o expresie a doua procese “craving”
(dorinta si pofta irezistibila de a bea) si “urge” (impuls si stimulare interna de a bea), fiind sustinute de
mecanismele neurobiologice de reintarire si dependenta de premiere .

FACTORII DE RISC

Stresul – anumiţi hormoni de stres au fost legaţi de alcoolism. Aşadar, dacă nivelul nostru de stres
şi anxietate este prea ridicat, suntem tentaţi să consumăm alcool. Conform cercetătorilor de la
Insitutul National de Abuz de Alcool şi Alcoolism, membrii militari reîntorşi din Irac sau Afghanistan
se confruntă deseori cu sindromul de stres posttraumatic, ceea ce, în cazul lor, duce extrem de des la
alcoolism.

Lipsa de încredere în sine – experţii susţin că persoanele cu o gravă lipsă de încredere în sine sunt
mult mai predispuşi consumului excesiv de alcool.

Felul în care organismul procesează alcoolul – persoanele care au nevoie de o cantitate mai mare
de alcool pentru a simţi efectele cauzate de acesta sunt supuse unui risc mai mare de a avea o
problemă cu alcoolul.

Factorii care modifica evolutia - in general , un nivel crescut al impulsivitatii se asociaza cu un

debut mai precoce si o severitate mai mare .

EFECTE

O serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial si in doze mici se
produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate
nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta a consumului.
Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi,
capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului
de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai
suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.

Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai ales de
catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si
reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar lacune de memorie),
a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Iar consumul
abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca pana
la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala,
o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor.

Mai pot sa apara:

Ø neliniste interioara, iritabilitate;

Ø tulburari de somn, cosmaruri;

Ø depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie;

Ø lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea;

Ø izolarea si reducerea sferelor de interes;

Ø lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.

Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii familiei,

tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea sentimentelor de
responsabilitate, neglijarea educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente
de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de munca.

ABORDARE PSIHOLOGICA

Se considera ca tratamentul celor care abuzeaza de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit al
acestuia conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele facandu-se simtite atat la
nivelul procesarii informatiei, cat si in planul echilibrului emotional. Netratate, aceste efecte conduc la
cresterea abuziva si compulsiva a consumului care afecteaza toate sectoarele vietii psihice si devine
unica strategie de a face fata tulburarilor emotionale si situatiilor stresante specifice vietii cotidiene.

Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forta ego-ului, vointa, suporturile
sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare de probleme. Rezistenta
emotionala a consumatorului scade foarte mult, reactiile sale afective capatand un caracter
imprevizibil din cauza tulburarilor de natura neurologica. Pacientul se identifica tot mai mult cu rolul
social de consumator de substante, structura sa psihica devenind tot mai rezistenta la schimbare.

Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezinta unul dintre cele mai expuse grupuri de risc
la situatiile de criza psihologica. Desi acesti subiecti resimt o serie de efecte negative in urma abuzului
de substante, ei sunt ambivalenti fata de terapie si, de regula, nu doresc in mod real sa-si modifice
comportamentul. Aceasta ambivalenta se manifesta si in cazul pacientilor care au fost internati fortat
pentru dezintoxicare.

O categorie aparte o formeaza acei pacienti care se prezinta la terapie la dorinta altei persoane
(membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Acestia au tendinta de a nega sau
minimaliza problema abuzului, fapt ce creeaza dificultati suplimentare pentru terapeut.

Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru iesirea din
dependenta.
CERCETARI SI TIPURI DE INTERVENTIE

O recenta analiza a trialurilor clinice pentru evaluarea tratamentelor pentru consumul problematic
de alcool realizata de Miller&Wilbourne (2002) a identificat 46 de modalitati terapeutice diferite care
au fost evaluate prin cel putin trei studii care au indeplinit urmatoarele conditii metodologice:

 1) au evaluat cel putin o forma de tratament pentru tulburari legate de consumul de alcool

 2) au inclus un sistem de comparare (un grup de control, un placebo, o interventie scurta sau
un tratament alternativ)

 3) au folosit o procedura (randomizare) care sa asigure formarea unor grupuri echivalente

inaintea inceperii tratamentului

 4) au raportat cel putin un parametru de masurare a consumului sau a consecintelor

negative asociate.

Alcoolismul se poate trata prin:

1. consiliere psihologica sau psihoterapie;

2. asistenta medicala - cura de dezalcoolizare;

3. tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare;

4. participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.

Psihoterapia (consilierea psihologica) poate fi primul pas in tratamentul alcoolismului si consta

intr-o discutie confidentiala intre alcoolic si terapeut. In cadrul sedintei de consiliere se poate discuta
despre problema dependentei, posibilele cauze ale acesteia, evolutia ei si mai ales despre
modalitatile de tratament ale dependentei. Consilierea psihologica ajuta persoana sa inteleaga mai
bine cauzele, aspectele fizice si psihce ale dependentei, sa dobandeasca incredere si motivatie
puternica pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a renunta la consumul de alcool si
pentru a mentine abstinenta se pot urma diverse directii de recuperare si metode de tratament.

Una dintre problemele mari cu care se confrunta psihoterapia atunci cand este folosita ca
instrument de lupta imptriva alcoolismului este rezistenta pe care o opune clientul actului terapeutic.
Rezistentele sunt comportamente care vin in contradictie cu obiectivele terapiei si au menirea de a
contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative. Acestea se manifesta prin
neparticipare sau participare limitata la terapie. Pacientii pot raspunde monosilabic si superficial, nu-
si indeplinesc sarcinile trasate de catre terapeut pentru indeplinirea scopului si nu-si modifica stilul de
viata. Uneori, ei evita sa discute problema reala, orientand conversatia intr-o alta directie .

Rezistentele se pot manifesta si prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau,
dimpotriva, prin abordarea lui cu ostilitate.

Unii teoreticieni sunt de parere ca prima sarcina a terapeutului consta in crearea unui cadru
constructiv de colaborare si in elaborarea unui plan de actiune. Acesta nu trebuie sa ignore datele
clinice, dar nici sa-1 blameze pe pacient, tratandu-1 cu respect si intelegere, fara a ezita insa sa
abordeze subiecte neconvenabile. Cu alte cuvinte, atitudinea terapeutului trebuie sa realizeze un
echilibru intre acceptare si actiunile in directia schimbarii. Desi pacientii care au probleme cu abuzul
nu sunt la inceput dispusi sa discute aceasta problema cu terapeutul, ei vor accepta sa abordeze alte
aspecte care ii deranjeaza. Concentrandu-se asupra problemelor pacientilor, terapeutul le va
demonstra astfel faptul ca ii pasa de situatia lor in calitate de persoane si nu neaparat ca alcoolici.
Acest tip de abordare contribuie la realizarea unei bune relatii terapeutice, pacientul devenind tot
mai dispus sa faca dezvaluiri cu privire la problemele sale legate de alcool .

Enumeram in continuare cateva din situatiile de criza pe care le poate experimenta un alcoolic:
consumarea unor supradoze si suicidul, pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu, pierderea
locului de munca, pierderea unei relatii apropiate, afectiunile medicale, probleme cu legislatia in
vigoare. In lucrul cu o persoana aflata in oricare din aceste situatii psihoterapia are rol hotarator
pentru succes.

Dezalcoolizarea este necesara persoanelor care se afla in faza critica sau in faza cronica a
dependentei de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizeaza in sectiile de dezalcoolizare ale
spitalelor de psihiatrie si dureaza aproximativ 14-17 zile. In aceasta perioada pacientului i se
administreaza o medicatie pentru tratamentul sevrajului, reechilibrarea functiilor respiratorie si
cardiaca, corectarea hipoglicemiei, tratamentul complicatiilor sau al bolilor asociate (hepatita, infectii
acute sau cronice, tulburari neurologice, etc.). Acest tratament medicamentos se adreseaza in special
ameliorarii dependentei fizice. Dupa perioada de spitalizare se recomanda continuarea tratamentului
prin consiliere psihologica si/sau internare in centre de tratament, pentru tratamentul dependentei
psihice.

O etapa mult mai grea si anevoioasa este, in dezintoxicare, prevenirea recaderilor. Aici sarcina
terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin cresterea
motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei, obtinuta prin tratamentul anterior. Exista o
strategie referitoare la comportamentul bolnavului in raport cu ocaziile intempestive pentru
consumul de alcool dar si cu impulsurile pentru reluarea consumului, provenite din conditionarea
reflexa a unor situatii anterioare in care bolnavul era obisnuit sa consume alcool (de ex. la sfarsitul
zilei, dupa parcarea masinii in garaj, cocktail-uri, vizite "la tara", la prieteni "cu cazan de tuica", etc),
astfel de situatii trebuie incluse intr-o lista specifica pentru pacientul respectiv, care va trebui sa evite
momentele respective sau sa le compenseze prin "contramasuri".

Centrele de tratament si recuperare post-cura ofera celor asistati cure de tratament cu o durata
cuprinsa intre 2-6 luni, in care se asigura asistenta medicala, psihologica, sociala si spirituala. In
terapia acestor centre se pune accent pe recuperarea psihologica si comportamentala. Aici pacientul
poate dobandi in cateva luni cunostinte suficiente despre dependenta si isi poate dezvolta aptitudini
pentru a putea ajunge la o abstinenta stabila si durabila. Principalul instrument terapeutic este
psihoterapia de grup, urmata de ergoterapie, psihoterapie si consiliere individuala.