ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect, acordându-se în gen, număr
și caz cu substantivul determinat.
Clasificare:
 după înțeles:
a)propriu-zise: mare, înalt, frumos, lung, rebel, curat
b)provenite din alte părți de vorbire:
verb la participiu: alterat, mișcat, rezolvat, scris, alintat
verb la gerunziu acordat: mâna tremurândă, lebăda murindă, steaguri fluturânde, coșuri
fumegânde
pronume (posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, negativ, de întărire): cartea mea,
această carte, care carte, altă carte, nicio carte, însăși cartea;
numeral cu val adj> primul născut, cei trei frați, munca întrită.
adverb: așa oameni, haine gata, așa femeie, bărbat bine, mersul repede

 după formă:
simple: exagerat, ordonat, rapid, înnorat, superior;
compuse: cumsecade, nord-american, atotputernic, rozalb, galben-auriu.

 după posibilitatea de a-și schimba forma:

variabile(cele care își schimbă forma):
bun, bună, buni, bune – două terminații, patru forme flexionare
cenușiu, cenușie, cenușii, cenușii – două terminații, trei forme flexionare
mare, mare, mari, mari – două terminații, două forme flexionare
dulce, dulce, dulci, dulci – o terminație, două forme flexionare
invariabile:
provenite din adverbe (cumsecade, asemenea, așa, bine, gata)
terminate în –ce/-ge (ferice, eficace, tenace, precoce)
împrumuturi vechi (coșcogeamite, ditamai, otova, sadea)
împrumuturi noi ( șic, cloș, sexy)
culori ( bej, gri, kaki, maro, oliv, roz, mov, vernil)

Ortografia adjectivelor
cenușiu, argintiu, zglobiu →nori cenușii, cenușiii nori
→copii zglobii, zglobiii copii
roșu → bujori roșii, roșiii bujori
cenuși-e, arginti-e, auri-e, vișini-e: N.Ac. rochii vișinii, vișiniile rochii
G.D. vișiniei, cenușiei, argintiei, roșiei rochii.
Topica adjectivelor:
în spatele substantivului determinat: Cartea interesantă am citit-o cu plăcere.
În fața substantivului, situație în care preia articolul substantivului: Interesanta carte.....
Gradele de comparație:formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect
posedă o însușire în comparație cu altele
pozitiv: frumos
comparativ de superioritate: mai frumos
comparativ de egalitate: la fel de frumos, tot așa de frumos
comparativ de inferioritate: mai puțin frumos
superlativ relativ de superioritate: cel mai frumos
superlativ relativ de inferioritate: cel mai puțin frumos
superlativ absolut: foarte frumos
Modalități expredive de exprimare a superlativului absolut:
 cu adverbe și locuțiuni adverbiale: nemaipomenit , extraordinar , din cale afară, cu totul și cu
totul, nespus, extrem
 adverbe, adjective, locuțiuni:deștept foc, urât nevoie mare, atâta amar de ani, isteț de mama
focului, singur cuc
 repetiție: frumoasă, frumoasă; frumoasa – frumoaselor
 derivare: preafrumoasă, străvechi, ultramodern, extrafin, rarisim
 lungirea sunetelor: urrrrât, frumoaaaaaaaaaaasă
 construcții exclamative: Ce frumoasă e!

 Adjective fără grade de comparație:

a. vechi superlative sau comparative latinești: superior, inferior, extrem, maxim, anterior, posterior,
ulterior, maxim, minim, minor, major
b. cuvinte care nu suportă comparația: mort, viu, oral, complet, enorm, uriaș, gigantic, colosal,
ultim, principal, secundar, veșnic,plin, gol, întreg, desăvârșit, fundamental, deplin, vertical
c. termeni tehnico – științifici: științific, electric, nord – estic, pertolier, urban
Locuțiuni adjectivale: grup de cuvinte cu sens unitar ce țin locul unor adjective
om cu judecată (deștept), cu stare, cu dare de mână (bogat), de nimic, fără valoare(inutil), de
seamă(important) lucru de căpetenie(important)
 pot fi însoțite de articol demonstrativ (adjectival): omul cel de seamă
 pot avea grade de comparație : un om foarte de treabă
 se analizează împreună, ca un tot.
 Funcții sintactice:
a. nume predicativ: Fata este frumoasă.
b. atribut adjectival: Frumoasă carte mi-a recomandat prietenul meu.
c. complement indirect: Din trist s-a făcut vesel. Din roșie a devenit palidă.
d. complement circumstantial de loc: S-a așezat în fața sa. (adj pron pos, Ac)
e. complement circumstanțial de timp: Te cunosc de mică.A sosit înaintea sa. (adj pron pos, Ac)
f. complement circumstanțial de mod: Era mai mult tristă decât emoționată.
g. complement circumstanțial de cauză: De supărat a uitat să salute.
Valori stilistice:
a. epitet: Cerul era curat și luminos.
b. personificare: vântul sperios
c. comparație presupusă: norii cenușii (ca cenușa)
d. hiperbolă: nori... ca niște balauri năprasnici
e. antiteză: căci eu sunt vie, tu ești mort...