Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Cuvânt înainte
Cap. 1 Stadiul actual al cercetării limbajului juridic
Perspectiva lingvistică
Perspectiva juridică
Perspectiva interdisciplinară
Note
Cap. 2 Schiţă de istorie a limbajului juridic românesc
Note
Cap. 3 Cadrul teoretico-metodologic al cercetării
Obiectul
Metoda
Finalitatea
Note
Cap. 4 Pragmatica discursului juridic normativ
Concepte operaţionale ale analizei pragmatice: discurs/text;
emiţător/receptor; competenţă comunicativă;
intenţionalitate; acte de limbaj; situaţie de comunicare
Pragmatica discursului juridic normativ
Principiile tehnicii legislative privind redactarea actelor
normative
Note
Cap. 5 "Gramatica" discursului juridic normativ
Accepţii ale termenului "gramatică"
Nivelul transfrastic (discursiv-textual)
- Mecanisme lingvistice ale coerenţei
- Mecanisme lingvistice ale coeziunii
- Articolul de lege - unitate informaţională şi structural-
funcţională
Nivelul frastic(enunţul juridic) Expresia lingvistică a normei
juridice (aspecte morfo-sintactice)
Note
Cap. 6 Semantica discursului juridic normativ
Caracterizare generală a terminologiilor
Terminologia juridică între "tehnicitate" şi "accesibilitate"
Termeni juridici strict specializaţi
Cuvinte din vocabularul general utilizate ca termeni juridici
Polisemia în lexicul juridic
Definiţia juridică
Caracterul de sistem al terminologiei juridice
Relaţii semantice între termenii juridici
Procedee de formare a cuvintelor
Note
Cap. 7 Implicaţii practice ale cercetării discursului juridic
normativ
Relaţia dreptului cu viaţa socială
DJN din perspectiva specialiştilor
- Redactarea legilor
- Interpretarea textului legislativ
- Lexicografia juridică
- Traducerea textelor legislative
DJN din perspectiva nespecialiştilor
- "Plain Language Movement"
- Dificultăţi în receptarea DJN
- Modalităţi de popularizare a legislaţiei
Impactul DJN asupra limbii literare actuale
Note
Cap. 8 Concluzii
Lista abrevierilor
Bibliografie
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de faţă îşi propune realizarea unui model semiotic al discursului
juridic de tip normativ, aşa cum apare el în româna contemporană.
Abordarea acestui subiect se înscrie pe linia unor preocupări mai vechi ale
autoarei, privind studierea limbajelor non-artistice din perspectiva stilisticii
funcţionale.
Primul – şi cel mai important – este faptul că limba română nu dispune încă
de o descriere a structurii şi funcţionării limbajului juridic în plan sincronic, deşi
necesitatea unor studii interdisciplinare având drept obiect comunicarea juridică a
fost exprimată în repetate rânduri, atât de lingvişti cât şi de jurişti.
Capitolul 1
2.1.3. Abordările de tip sincronic includ analize ale LJ sau ale unor nivele
ale sale realizate cu o varietate de mijloace, aparţinând lingvisticii tradiţionale,
celei structurale sau unor noi direcţii de cercetare, precum stilistica funcţională,
sociolingvistica, psiholingvistica, analiza discursului, gramatica textului, teoria
actelor de vorbire etc.
1. Vezi Melinkoff, 1963, p.VIII; Sourioux; Lerat, 1975, p.11; Kielar, 1977, p.11; Charrow; Charrow, 1979,
p.164; Cornu, 1990, p.15.
2. Încadrarea în una dintre cele trei direcţii ţine seama de orientarea lucrării şi nu de formaţia
profesională (lingvistică sau juridică) a autorului.
3. În cuprinsul lucrărilor de acest tip, termenii limbaj şi stil sunt utilizaţi ca sinonimi, cu accepţia din
stilistica funcţională (pentru definirea conceptului de stil funcţional, vezi Coteanu, 1972; 1973 şi
Diaconescu, 1974 b).
4. Vezi, în acest sens, Charrow; Charrow, 1979, p.163 („Linguists, in particular, have been reluctant to
concern themselves with practical issues related to legal language‖) şi Kielar, 1977, p.10 („Linguists
are less pragmatical in their remarks on the language of the law‖).
5. Pentru o prezentare sintetică a evoluţiei LJ românesc, vezi infra, cap. 2.
6. Cf.Diaconescu, 1974 b, p.120 şi Saramandu, 1986, p.10.
7. „Il y a donc lieu de considérer comme constituant le domaine d’une sociolinguistique juridique d’une
part la communication dans le droit et d’autre part la façon dont le langage juridique est reçu par le
public, ce qu’on pourrait appeller «l’effet Thémis»‖ (Sourioux; Lerat, p.63). [Themis – zeiţa dreptăţii în
mitologia greacă].
8. „Une stylistique juridique renvoie à la description d’un vocabulaire et des modes d’énonciation‖
(ibidem, p.102).
9. Vezi, în acest sens, concluziile autoarei: „On the basis of intralingual confrontation, supplemented by
the study of sociological and pragmatic correlates we have arrived at the conclusion that the
language of the law constitutes a distincted register of Standard Polish and Standard English,
respectively‖ (Kielar, 1977, p.147).
10. „A linguistic approach to a legal system should concern itself first with the vocabulary of the system:
its words and phrases; second, with its syntax, the ways in which its sentences are structured; third,
with its style, the ways in which its larger basic modes are presented […]; and fourth, with its basic
synchronic and diachronic elements of its linguistic structure as a whole, including the
interrelationships between its vocabulary, its syntax, and its style‖ (Berman, 1975, p.39).
11. Ca aspecte particulare ale acestei interferenţe, Barbu Berceanu examinează: rolul limbii în justiţie,
determinarea juridică a limbii (proces prin care legiuitorul stabileşte limba oficială folosită în legislaţie,
reguli pentru redactarea textelor normative şi pentru interpretarea juridică a termenilor),
intercondiţionarea dintre evoluţia LJ şi cea a dreptului ş.a.
12. Berceanu, 1981, p.262.
13. Ibidem, p.265.
14. Ibidem, p.265-266.
15. Cf.Cornu, 1990, p.15.
16. Primelor trei dintre acestea li se acordă capitole speciale în lucrarea citată: Le discours législatif (Le
texte de loi), p.266-334; Le discours juridictionnel (la décision de justice), p.335-356; Le discours
coutumier (les maximes et les adages du droit), p.357-405.
17. „Pour aller à l’essentiel, la linguistique juridique examine les signes linguistiques que le droit emploie
(disons, pour simplifier, les mots, sous le rapport de leur sens et de leur forme) et les énoncés que le
droit produit (disons, par exemple, les phrases et le textes, sous le rapport de leur fonction, de leur
structure, de leur style, de leur présentation etc.)‖ (Cornu, 1990, p.13).
18. Ibidem, p.30-45.
19. „La sémantique est la partie essentielle de la linguistique juridique. […] L’étude des significations
juridiques est donc la partie la plus féconde de la linguistique juridique, au moins dans sa
considération du vocabulaire juridique‖ (Cornu, 1990, p.36-37). Ca domeniu care interferează cu
„semantica juridică‖, autorul menţionează „lexicologia juridică‖, „lexicografia juridică‖ şi „traducerea
juridică‖ (ibidem, p.37).
20. „La stylistique juridique est l’une des parties non négligeables de la linguistique juridique. Le style des
lois, le style des jugemetns, le style des actes entrent dans le champ de ses investigations et męme,
on y arrive, de ses recommandations‖ (ibidem, p.39).
21. „La linguistique juridique mérite d’ętre reconnue principalement comme l’auxiliaire d’une branche de
la science de la législation: la technique législative. […] En tout acte, la linguistique juridique cultive:
le choix des termes; les qualités de l’énoncé (clarté, précision); la composition d’ensemble du texte;
le choix des divisions, des intitulés, de la ponctuation; la présentation formelle du texte sur le
document qui le supporte; la présentation d’un sommaire ou d’un résumé; la confection d’un index‖
(ibidem, p.40).
22. Ibidem, p.43-44.
23. Ibidem, p.42-43.
24. Volumul reuneşte lucrările prezentate în anul 1993 la colocviul intitulat Français juridique et science
du droit, desfăşurat la Moncton (Canada).
25. Referindu-se la domeniul unei ecologii juridice, Gérard Cornu (1995, p.19) precizează: „Elle n’exige
pas seulement, en la forme, l’économie des textes (textes courts, phrases brčves, silences, lacunes
intentionnelles), mais, au fond, moins de droit (rčgles sobres, harmonisées, unifiées, canons
législatifs)‖.
26. În accepţia sa restrânsă, termenul priveşte limbajul juridic sub aspectul traducerii: „La discipline de la
jurilinguistique est née précisément au Canada des problčmes de traduction qui émergeaient de ce
bijuridisme et de ce bilinguisme qui s’enchevętrent‖ (Pesant; Thibault, 1995, p.354). În sens larg,
termenul se referă la implicarea lingviştilor în domeniul tehnicii legislative: „Le jurilinguiste est utile,
car son rôle n’est pas tant d’expliciter le texte que d’assurer la meilleure expression linguistique du
message que vise à véhiculer celui-ci; de par son statut de collaborateur spécialisé, il aide celui qui
est chargé de la formulation du droit‖ (Bergeron, 1995, p.50).
27. „La juristylistique se fixe pour objet le phénomčne social qu’est le langage du droit par l’étude
stylistiyue du vocabulaire et du discours juridiques dans leur expression écrite ou orale‖ (Picotte,
1995, p.296).
28. „Si le discours juridique renvoie à une grammaire et à un dictionnaire juridiques (grammaire et
dictionnaire étant les deux composantes du langage), on peut dire que le discours juridique est la
manifestation, sous la forme de message-discours, d’un langage, d’une sémiotique juridique. […]
Nous postulons que le texte qu’il s’agit de décrire relčve d’une sémiotique juridique, qu’il est le produit
d’une grammaire et la manifestation d’un univers sémiotique particulier‖ (Greimas, 1971, p.9).
29. Referindu-se la cele trei componente ale unei semiotici juridice, autorul precizează: „Problematica
sintaxei logice a limbajului juridic se referă la aspecte legate de descrierea semnelor şi a expresiilor
sale, de cercetarea regulilor de formare a acestor expresii din semne mai simple şi de analiză a
relaţiilor dintre ele, precum şi de regulile de transformare a expresiilor. Pragmatica juridică cercetează
limbajul juridic sub aspectul producătorilor lui şi se preocupă de influenţa limbajului juridic asupra
comportamentului uman. Semantica juridică studiază relaţiile semnelor cu obiectul juridic desemnat
de ele‖ (Mihai, 1982, p.25). Acest punct de vedere este reluat în Mihai (1998, p.37).
Capitolul 2
NOTE
1. „The factors influencing the evolution of legal language appear to be legal – historical, political and
jurisprudential – in addition to the more usual types of historical and sociological factors that bring
about change in ordinary language‖ (Charrow, 1981, p.16); vezi, în acelaşi sens, Reteşan, 1976,
p.252: „Nu putem ignora faptul că actul legisltiv este şi act de cultură, el va oglindi epoca şi prin
expresia sa lingvistică, prin limbajul său‖.
2. Pentru descrierea cadrului pragmatic în care funcţionează LJ, vezi infra, cap.4.
3. Vezi, în acest sens, paralelismul realizat de Saramandu (1986, p.220-221) între stilul juridic-
administrativ şi cel ştiinţific: „În comparaţie cu vocabularul ştiinţific din perioada 1760-1860,
vocabularul juridic-administrativ studiat de noi prezintă un procentaj mult mai ridicat de termeni
proveniţi din limba comună (52% faţă de 20%) şi un procentaj mult mai scăzut de neologisme (48%
faţă de 80%). Proporţia termenilor de limbă comună păstraţi din perioada studiată până astăzi este
mult mai mare în vocabularul juridic-administrativ decât în cel ştiinţific: 40,3% faţă de numai 4%‖.
4. Bulgăr, 1969, p.167; acelaşi punct de vedere se întâlneşte la Diaconescu, 1974 a, p.112.
5. Vezi Barborică, 1969, p.43.
6. „Constrângerile juridice aveau o expresie lingvistică şi […] exista nu numai o tehnică, ci şi un limbaj
pe care textele juridice îl pun în evidenţă foarte clar încă din secolul al XVI-lea‖ (Coteanu, 1981,
p.149); vezi, de asemenea, Rizescu, 1965 şi Chivu, 1986.
7. Vezi Gheţie, 1978; Giosu, 1963.
8. Vezi Coteanu, 1981, p.154.
9. Vezi Dimiu, 1937.
10. Barborică, 1969, p.44; Rosetti; Cazacu; Onu, 1971, p.234.
11. Vezi Coteanu, 1960, p.65 şi Diaconescu, 1974 a, p.120.
12. Pentru o analiză riguroasă şi cuprinzătoare a terminologiei juridic-administrative din perioada 1780-
1850, vezi Saramandu, 1986.
13. Gheţie, 1978, p.142.
14. Cf.Munteanu; Ţâra, 1978, p.218.
15. Cf. Bulgăr, 1962,p.181.
16. Saramandu, 1986, p.218.
17. Todoran, 1962, p.109.
18. Ibidem, p.116-117.
19. Un bogat material ilustrativ în acest sens este consemnat şi comentat de Bulgăr (1962) şi Saramandu
(1986).
20. Cf.Brâncuş, 1955 şi Dimiu, 1939, p.46.
21. Pentru detalii, vezi Bulgăr, 1969; Diaconescu, 1974 a; Gheţie, 1978; Saramandu, 1986.
22. Gheţie, 1978, p.165.
23. Ibidem, p.143; Diaconescu, 1974 a, p.120.
24. Vezi A Concise History of Romanian Law, p.29.
25. „Influenţa italiană, ca şi cea franceză şi cea belgiană ne-a ajutat să ne adaptăm mai repede culturii
juridice moderne, fără a părăsi temelia comună română şi fără a pierde spiritul latin şi însuşirile
noastre; ea ne-a uşurat progresul şi ne-a dat putinţa unei apropieri tot mai strânse de popoarele
latine‖ (Rădulescu, 1970, p.230).
26. Vezi Teodorescu, 1936 şi Dimiu, 1939.
27. Analizând limbajul Codului Civil în vigoare în epoca respectivă, Teodorescu (1936, p.6) semnalează
„cuvinte demodate, ieşite astăzi cu totul din uz, forme neologistice care ne apar ca inutile, întrucât
avem şi forme româneşti neaoşe care le pot perfect înlocui, forme gramaticale şi sintactice greşite,
incorectitudini de limbă neîngăduite, tălmăciri stângace, cu totul ridicole‖.
28. „Adaptarea lingvistică rămâne partea capitală a tehnicii legislative propriu-zise, de aceea trebuie să i
se dea toată importanţa pe care o comportă, dar care scapă încă şi astăzi celor mai mulţi jurişti, mai
ales la noi‖ (Teodorescu, 1936, p.4). Opinii similare se găsesc la Dimiu, 1939, p.90.
29. „A întrebuinţa şi astăzi neologismele, de cele mai multe ori inutile din actualele coduri, pe cuvânt că
sunt intrate în uz sau că sunt de origine latină şi cunoscute mai bine cu înţelesul lor precis e, fără
îndoială, o greşeală şi ar da viitoarelor coduri acelaşi caracter hibrid ca al codurilor actuale‖
(Teodorescu, 1936, p.8-9).
30. Ibidem, p.11.
31. „Tehnica legislativă,
care trebuie să facă faţă nevoilor unei societăţi ce urmează un drum evolutiv,
devine o adevărată artă‖ (Teodorescu, 1936, p.2).
32. Referindu-se la stilurile literare din perioada 1881-1960, Gheţie (1978, p.209) observă că „stilul
juridic-administrativ înregistrează cele mai puţine modificări, fizionomia sa păstrându-se aproape
neschimbată‖.
33. „Tous ces termes nouvellement introduits comblent des lacunes et d’autre part, ils favorisent le
remplacement des périphrases par un seul terme‖ (Goldiş-Poalelungi, 1973, p.193). Pentru exemple
de neologisme juridice împrumutate din franceză, vezi ibidem, p.204.
34. „Legiuitorul român din 1864, în graba lui pentru introducerea codului penal francez, a lăsat în rândul
pedepselor şi unele denumiri care sunt cu totul neînţelese poporului nostru, cum e aceea a recluziunii
[subl.ns.], pedeapsă criminală care, ori de câte ori era pronunţată de judecători, acuzaţii se întrebau
ce însemnează aceasta […]. De aceea, s-a căutat să se repare această greşeală, înlocuind
denumirea de recluziune prin aceea de temniţă grea [subl.ns.], pentru infracţiuni de drept comun,
denumire care se găsea consacrată de vechile noastre legiuiri şi în codul ardelean şi care poate fi
uşor înţeleasă şi de popor‖ (CP, 1939, p.40-41).
35. Pentru exemple de calcuri din LJ realizate după modele franceze, vezi Goldiş-Poalelungi, 1973,
p.215 şi urm..
Capitolul 3
1. Obiectul cercetării
2. Metoda
Lingvistica juridică are ca obiect de studiu discursul juridic sub cele trei
aspecte care îl definesc (lexic specializat; structuri enunţiative; caracteristici
stilistice).
1. Finalitatea cercetării
3.1. Dat fiind raportul de implicare reciprocă dintre fondul legii şi forma sa
de exprimare22, precum şi existenţa unei zone importante de intersecţie a
preocupărilor profesionale ale juriştilor şi lingviştilor23, necesitatea studierii
discursului juridic normativ apare ca un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. El
a fost recunoscut în mod explicit atât de lingvişti24, cât şi de jurişti25 şi de
specialişti în alte ştiinţe sociale26.
3.2. În raport cu lingvistica teoretică au fost enumerate patru domenii care pot
beneficia de rezultatele investigării discursului juridic: lingvistica istorică, teoria
gramaticală, sociolingvistica, teoria metalingvistică şi filosofică27. În opinia noastră,
acestora li s-ar mai putea adăuga stilistica funcţională, semantica şi lexicografia (cea
lingvistică şi cea de tip enciclopedic).
3.3. Pentru jurişti, cercetarea discursului normativ are finalităţi practice legate
de statutul său de limbaj profesional (vezi infra, cap. 7.2.), ca şi de optimizarea
comunicării juridice între specialişti şi nespecialişti (subiecţii legii)28.
NOTE
1. Sintagma respectivă este atestată la Todoran 1962); Gheţie (1978); Chivu (1986); Saramandu (1986);
Irimia (1986); cf. engl. legal and bureaucratic language (Charrow, 1981).
2. Stilul (oficial)-administrativ este definit drept ―stilul comunicării în domeniul relaţiilor economice,
juridice, diplomatice, în relaţiile comerciale şi în domeniul administrativ‖ (Diaconescu, 1974 a, p.96).
3. ―Legal language («legalese»), as I use the term in this paper, is the variety of English that lawyers,
judges, and other members of the legal community use in the course of their work. It is primarily a
written code, although there are specific instances of spoken «legalese» - particularly in court
proceedings. Legalese is used in all types of legal documents - wills, leases, contracts, loan forms,
briefs, memoranda, statutes, laws - as well as in legal opinions, law school textbooks, and
casebooks‖ (Charrow, 1981, p.2).
4. Cf.Charrow, 1981, p.4 (―Bureaucratese shares many of the basic characteristics of legalese, but it also
contains features of its own that make it identifiable as a sub-variety of legalese - notably, a
specialized lexicon and a few characteristic grammatical constructions‖); vezi, în acelaşi sens, Cornu,
1990, p.28.
5. Vezi Stoichiţoiu, 1981.
6. Cf. Irimia, 1986, p.218.
7. Relaţia dintre vocabularul juridic (engl. legalese) şi cel administrativ (engl. bureaucratese) pe de o
parte, şi diversele terminologii tehnice (engl. technical jargon), pe de altă parte este prezentată
schematic de Charrow (1981, p.5).
8. ―Le langage juridique instrument d’élaboration de la loi (au sens générique du terme), du jugement,
des conventions et męme de la littérature juridique, participe à la fonction législative (ou
réglementaire), à la fonction juridictionnelle, à l’activité contractuelle, à la création doctrinale, à
l’action administrative. Le langage accompagne toutes les sources et voies du droit‖ (Cornu, 1990,
p.28). Din perspectiva logicii (Mateuţ; Mihăilă, 1998, p.48), principalele funcţii ale limbajului juridic
sunt: (a) funcţia de fixare a cunoştinţelor juridice; (b) funcţia constitutivă (de formare a cunoaşterii şi
conştiinţei juridice); (c) funcţia comunicativă (de transmitere a cunoştinţelor juridice); (d) funcţia
argumentativă.
9. ―Le langage du droit comprend plusieurs niveaux. [.... Il n’existe pas un langage juridique, mais un
langage législatif, un langage judiciaire, un langage conventionnel, un langage administratif, un
langage doctrinal [.... L’étude du discours juridique ne peut se faire que par niveau de langage‖.
(ibidem).
10. Distincţia dintre actul semiotic (semiosis) şi demersul semiotic este stabilită de Vlad (1982, p.17),
care precizează: ―Demersul semiotic, adică descrierea şi interpretarea corespunzătoare exigenţelor
ştiinţifice, sistematică a actului semiotic are obligaţia de a analiza într-o ordine deliberat stabilită (dar
nu necesar unică) fenomenele specifice următoarelor componente departajabile în limbajul descriptiv:
(a) componenta sistemică; (b) componenta comunicativ-acţională; (c) componenta
comunicativă-discursivă‖.
11. Cf. Levi, 1982, p.IV.
12. Vezi NDESL, p.40.
13. Pentru istoricul semioticii şi principalele ei direcţii de cercetare, vezi NDESL (p.140-146) şi DSL
(p.439-440).
14. Schveiger, 1984, p.20.
15. Punctul de vedere critic exprimat de Eco (1982, p.25), pentru care semiotica actuală apare ca o
disciplină cu ambiţii imperialiste insuportabile, este împărtăşit de autorii NDESL (p.143), după care
―nebuloasa semiologică a avut tendinţa să anexeze toate cercetările care tratau, direct sau indirect,
fenomene implicând o relaţie de semnificare‖.
16. Rovenţa-Frumuşani, 1999, p.9.
17. După Eco (1982, p.43), ―întreaga cultură poate fi înţeleasă mai bine dacă este abordată din punct de
vedere semiotic‖. Pentru concretizarea acestei aserţiuni, vezi lucrarea Danielei Rovenţa-Frumuşani,
Semiotică, societate, cultură (1999), unde se afirmă: ―Importantă practică socială şi chiar politică,
semiotica se poate constitui ca un mod activ de intervenţie asupra socialului şi culturalului‖ (p.30).
18. ―Semioticile regionale (specifice) adaptează teoria semnului la un domeniu strict circumscris‖
(Rovenţa-Frumuşani, 1999, p.32). Vezi, în acest sens, lucrările consacrate semioticii discursului
ştiinţific (Rovenţa-Frumuşani, 1995), didactic (Dospinescu, 1998), publicistic (Dobre, 1999) sau celui
al criticii literare (Vlad, 1982).
19. Vezi Charles W.Morris, Foundations of the Theory of Signs, în International Encyclopedia of
Unified Sciences, vol.I, nr.2, Chicago, The University of Chicago Press, 1938; idem, Signes,
Language and Behaviour, Englewood, Cliffs, Prentice Hall, 1946.
20. După Schweiger (1984, p.41-42), pentru care pragmatica studiază ―relaţia cuvintelor cu contextul lor
(în sensul cel mai larg al termenului)‖, relaţia dintre componentele semioticii este schematizată prin
încadrarea semioticii şi a sintaxei (care au o zonă de intersecţie) în pragmatică.
21. Eco (1982, p.18) se întreba dacă semiotica este ―o disciplină aparte cu obiect şi metode proprii‖ sau
―un domeniu de studii, un repertoriu de preocupări încă neunificat şi poate nu întrutotul unificabil‖.
Într-un sens asemănător se pronunţă şi autorii NDESL (p.144): ―Reversul acestui caracter ecumenic
al semioticii a fost o extindere necontrolată a termenului, care a făcut aproape imposibilă
circumscrierea obiectului şi a metodelor acestei discipline‖.
22. ―Între fondul (substanţa) legii şi forma de exprimare prin text a acestuia există un raport dialectic, un
raport de implicare reciprocă. Forma (textul) este exprimarea fondului (a gândirii legiuitorului) şi
fondul la rândul său nu poate să existe în afara unei exprimări, textul legii constituind mijlocul de
comunicare ce exprimă voinţa legiuitorului‖ (Mrejeru, 1979, p.100).
23. ―An appreciable part of the professional activity of lawyers consists of doing just what linguists do,
namely analyzing, interpreting, studying and puzzling over language in all its wonderful complexity‖
(Levi, 1982, p.III).
24. Cf. Sourioux; Lerat, 1975; Charrow; Charrow, 1979; Charrow, 1981; Cornu, 1990.
25. Cf.Dimiu, 1939; Berceanu, 1981; Berman, 1975; Bergel, 1989.
26. Cf. Danet, 1980; Mihai, 1982.
27. Cf.Charrow, 1981, p.15 şi urm.
28. ―We need serious work on the linguistic description of legal language, on the identification of those
features which obscure meaning, and above all perhaps, on the limits of reform‖ (Danet, 1980,
p.369).
Cu excepţia unui număr restrâns de autori, care disociază între context (înţeles
ca vecinătate strict lingvistică) şi situaţie discursivă (ansamblu de circumstanţe de
natură extralingvistică în care are loc exnunţarea)36, majoritatea lingviştilor acordă
termenului context o accepţie largă, care înglobează componenta lingvistică şi pe cea
extralingvistică.
În opinia juriştilor, specificul DJN derivă din trăsăturile esenţiale ale textului de
lege - generalitatea - (în timp şi spaţiu) şi caracterul său obligatoriu43. Din
perspectivă pragmatică, alegerea unui anumit tip discursiv depinde, în mod esenţial,
de protagoniştii actului comunicativ44 şi de funcţia acestuia. De exemplu, enunţurile
juridice normative reprezintă expresia lingvistică a unor acte asertive cu valoare
directivă. Ele vizează inducerea la receptor a unui anumit comportament, situându-se
astfel în zona modală a coerciţiei instituţionalizate.
Datorită eterogenităţii receptorilor, rolul social al DJN este mai complex decât al
altor discursuri specializate: păstrându-şi caracterul de limbaj profesional, utilizat între
specialişti, el trebuie să fie, totodată, acesibil masei cetăţenilor pentru a permite
realizarea funcţiei sociale a legilor49.
În raport cu cele două categorii de R, întrebarea Cui se adresează textul
legislativ?50, reflectând contradicţia dintre cerinţa de precizie “tehnică” şi cea de
“accesibilitate”, poate fi considerată una dintre problemele-cheie ale tehnicii
legislative şi implicit, ale semioticii DJN.
Ea va fi tratată, pe larg, într-o altă secţiune a lucrării51. Precizăm însă, aici, faptul
că, în raport de R, modalităţile de exprimare a conţinutului juridic se diferenţiază, după
cum textul legislativ se adresează unui cerc mai restrâns sau mai larg de receptori şi în
funcţie de competenţa lor comunicativă într-un anumit domeniu referenţial. Astfel,
limbajul juridic utilizat în ramuri de drept mai înguste (de exemplu, dreptul internaţional,
dreptul maritim, aerian etc.) îşi păstrează caracteristicile de limbaj profesional
specializat, fiind folosit în mod predominant pentru comunicarea între specialişti (R1). În
alte ramuri de drept, cu arie de cuprindere mai largă (de exemplu, drept civil52, drept
penal), unde înţelegerea corectă a normelor juridice prezintă importanţă socială pentru
masa cetăţenilor, DJN trebuie să funcţioneze ca limbaj profesional în raport cu R1,
rămânând în acelaşi timp accesibil pentru R253.
3.2. Sub aspectul funcţiei stilistice55, în termenii teoriei lui Roman Jakobson,
discursul/textul normativ este marcat în planul structurii şi al expresiei lingvistice de
interacţiunea funcţilor referenţial-denominativă, metalingvistică şi conativă,
corespunzând orientării emiţătorului spre contextul extralingvistic, spre codul utilizat
şi spre receptor56.
Deşi departajarea lor nu este simplă, vom încerca să le examinăm separat, fără
a pierde din vedere interdependenţa celor patru principii care trebuie să stea la baza
unei legi bine redactate68.
3.3.2.4. Concizia - calitate care asigură stilului juridic caracterul său lapidar82 -
este într-o relaţie frecvent invocată cu claritatea şi cu precizia redactării83. Procedeele
de realizare a conciziei se situează la nivel frastic şi transfrastic, venind, uneori, în
contradicţie cu un anumit tip de redundanţă, generată de tendinţa legiuitorului de a nu
lăsa loc echivocului sau ambiguităţii.
G = gramaticalitate juridică
= agramaticalitate juridică
S = semanticitate juridică
= asemanticitate juridică
3. Pragmatica este considerată disciplină de sine stătătoare de către Vasiliu (loc.cit.) şi Schveiger (1984,
p.152), care precizează: ―Pragmatica este o disciplină (cu un obiect corespunzător) independentă, dar
strâns legată de sintaxă şi semantică‖.
6. Natura pragmatică a discursului, înţeles ca ―activitate de construcţie‖ (cf. engl. processing) este
subliniată de Vasiliu (1990, p.110-111), în relaţie cu situaţia de comunicare şi cu ―intenţia de
comunicare‖.
7. Vezi capitolul III (Textul ca entitate pragmatică), în Vasiliu (1990, p.108-148), unde se precizează:
―Ideea de textualitate (=text corect format) ţine de pragmatică şi nu de sintaxă şi/sau semantică‖
(p.143).
8. Cf. NDESL, p.122 şi Vasiliu, 1990, p.145. Fără a fi explicit enunţată, relaţia dintre stilistica funcţională şi
pragmatică este presupusă la Coteanu (1973, p.29): ―norma stilistico-funcţională ... integrează
mesajele în mediul lor adecvat şi le asigură cadrul cel mai propice, făcând din ele o parte a unei clase
de exprimări acceptabile pe plan social şi cultural‖. Puncte de vedere asemănătoare se întâlnesc la
Sfârlea (1972, p.146) şi Irimia (1986, p.7 şi urm.).
9. ―Este evident faptul că pragmatica presupune o abordare retorică a limbii, în măsura în care ea se
întemeiază pe noţiuni ca intenţie comunicativă a emiţătorului şi efect asupra receptorului‖ (Ionescu-
Ruxăndoiu, 1990, p.30).
11. Pentru o prezentare sistematică a celor două tipuri de pragmatici, vezi Ionescu-Ruxăndoiu (1990,
p.27-32). În alţi termeni, cele două direcţii au fost desemnate drept pragmatică enunţiativă(sau
lingvistica enunţării) şi pragmatică ilocuţionară(sau teoria actelor de vorbire) (Rovenţa-Frumuşani,
1995, p.193). După autorii NDESL (p.89-90), pragmatica1 studiază ―tot ceea ce în sensul unui enunţ
ţine de situaţia în care este folosit enunţul‖ (capitolul Situaţie de discurs), iar pragmatica2 ―nu se
ocupă de efectul situaţiei asupra vorbirii, ci de efectul vorbirii asupra situaţiei‖ (capitolul Limbaj şi
acţiune).
12. După Vlad (1994, p.63), raporturile semantice posibile între text (Tx) şi Discurs (Ds) se reduc la patru
situaţii: sinonimie (Tx=Ds), antonimie (Tx vs Ds), hiperonimie (TxDs), hiponimie (TxDs).
14. ―Le discours c’est un énoncé ou un ensemble d’énoncés considéré du point de vue du mécanisme de
sa production, autrement dit un énoncé ou un ensemble d’énoncés en situation de communication‖
(Tuţescu, 1998, p.74). Vezi, în acelaşi sens, Lafont; Gardčs-Madray, 1976, p.18: ―On entend par
analyse de discours l'étude d’un texte transphrastique du point de vue de ses conditions de
production‖.
18. Pentru prezentarea principalelor etape din istoria lingvisticii textului (începând din anii ’60) şi a
direcţiilor ei de dezvoltare, vezi studiul introductiv din Conte, 1977 şi Dressler, 1978; un examen critic
al principalelor orientări – din perspectiva conceptului de textualitate – se găseşte la Vasiliu, 1990.
20. Ibidem. Pentru definirea textualităţii prin raportare la cele trei paliere semiotice, vezi Petöfi, 1974;
Schveiger, 1979; Tuţescu, 1980; Vlad, 1994.
21. Cf. Tuţescu, 1998, p.74, 77; Vlad, 1994, p.23-24; Rovenţa-Frumuşani, 1999, p.108.
22. Vezi Coteanu, 1978, p.116 (―Discursul este un ansamblu de reguli particulare sau particularizate,
textul este o secvenţă de fraze‖); Tuţescu, 1998, p.76 (―Le texte est le produit du discours, le
discours étant alors le mécanisme, le processus de la production du texte‖); Rovenţa-Frumuşani,
1999, p.108 (―Discursul ca eveniment, ca generare este un proces premergător produsului obţinut
care este textul - scris sau oral‖). În acelaşi sens, se pronunţă Teun Van Dijk (apud Schveiger, 1984,
p.149) care consideră că discursul este baza textului (substrat al acestuia).
24. Pentru caracterizarea celor trei perspective de abordare a comunicării interpersonale (acţională,
interacţională, tranzacţională), vezi Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, p.35.
25. Schveiger (1984, p.163) subliniază necesitatea ca teoria textului să ia în considerare comportamentul
emiţătorului şi pe cel al receptorului şi modul de interacţiune prin intermediul textului.
30. ―Ceea ce am numit «intenţie de comunicare» este, de asemenea, un factor în mod evident pragmatic,
în măsura în care conceptul reflectă finalitatea cu care vorbitorul face uz de sistemul lingvistic‖
(Vasiliu, 1990, p.111).
31. ―Actul de vorbire este încununat de succes dacă lumea (adică contextul) se schimbă în conformitate
cu scopul agentului actului (emiţătorul mesajului). Actul de vorbire urmăreşte schimbarea sistemului
cunoştinţelor, credinţelor receptorului‖ (Schveiger, 1984, p.141); vezi, în acelaşi sens, Rovenţa-
Frumuşani, 1999, p.299 şi Gălăţanu, 1982, p.152-153.
32. Pentru definirea actului de limbaj, vezi DSL, p.17 (―Act complex, realizat prin utilizarea limbii în situaţii
de comunicare concrete‖) şi Dobre, 1999, p.136 (―L’acte de langage = l’unité minimale de base de la
communication linguistique, impliquant une dimension volitive (un VOULOIR AGIR) et cognitive; il
suppose un locuteur, un auditeur, une intention communicative, un contenu propositionnel et un
but‖). Pentru o prezentare sintetică a teoriei actelor de vorbire, formulată de filosoful englez J.L.Austin,
vezi DSL, p.17 şi, îndeosebi, NDESL, p.503-507.
33. ―Rostind un anumit enunţ, vorbitorul emite anumite combinaţii de sunete, organizate sub forma unor
secvenţe de structuri morfo-sintactice, care transmit anumite semnificaţii lexicale şi gramaticale (act
locuţionar), dar, în acelaşi timp, exprimă o anumită intenţie comunicativă (act ilocuţionar) şi urmăreşte
realizarea unui anumit efect asupra interlocutorului (act perlocuţionar)‖ (DSL, p.17).
34. ―Pragmatica este definită adesea ca fiind studiul influenţei situaţiei asupra sensului enunţurilor"
(NDESL, p.492). Vezi, în acelaşi sens Halliday; Hasan, 1976, p.22 (―The more specifically we can
characterize the context of situation, the more specifically we can predict the properties of a text in that
situation‖) şi Vasiliu, 1990, p.145 (―Noţiunea de text nu poate fi privită în mod independent de o
anumită situaţie de comunicare‖).
36. Cf. NDESL, p.356. O disociere similară apare la J.S.Petöfi care distinge între componentul con-
textual (pragmatic) şi cel co-textual (semantic şi sintactic) (apud Schveiger, 1984, p.71) şi la
Schveiger (1984,p.213) care operează cu conceptele macrocontext şi microcontext. Pentru
Halliday; Hasan (1976, p.21), contextul situaţional reprezintă ―totalitatea factorilor extralingvistici care
exercită o influenţă asupra textului‖.
39. Pentru un model teoretic de analiză pragmatică a discursului specializat, vezi Gălăţanu (1982, p.143
şi urm.), unde se precizează: ―La dimension pragmatique des langues de spécialité rend compte des
rapports qui s’établissent entre les caractéristiques de l’utilisation de ces langues dans différetnes
formes de communication socialisée et les propriéteés formelles des structures linguistiques, au
niveau phrastique et transphrastique‖.
40. "L’énoncé de la rčgle légale porte, dans sa structure, les marques de la fonction législative .... La
spécificité du discours législatif est fonctionnelle et stylistique‖ (Cornu, 1990, p.266).
42. ―Les normes juridiques correspondent toujours à des prescriptions destinées à ordonner des relations
sociales en imposant des comportements déterminés dont le respect est assuré par l’autorité
publique‖ (Bergel, 1989, p.40); acelaşi punct de vedere este susţinut, din perspectiva sociologiei
juridice, de Popa (1983, p.176).
43. Referindu-se la caracterul general şi obligatoriu al legii, Bécane; Couderc (1994, p.45) afirmă că textul
legislativ este ―une prescription qui ne vise ni un cas particulier et actuel, ni telles personnes
déterminées, mais qui est édictée d’avance pour s’appliquer à tous les cas et à toutes les personnes
entrant dans les prévisions abstraites du texte régulateur‖.
44. ―Pragmatica juridică cercetează limbajul juridic sub aspectul producătorilor lui şi se ocupă de influenţa
limbajului juridic asupra comportamentului uman‖ (Mihai, 1982, p.25).
45. ―La loi est un message étatique et solitaire. Seule à se faire entendre, la voix du législateur tombe de
haut et vient de loin. Dans ce monologue du pouvoir à des destinataires absents et muets, le
message émane d’un émetteur maître et distant‖ (Cornu, 1990, p.266). Acelaşi autor caracterizează
discursul juridic drept ―un discours à distance, un télélangage‖(ibidem, p.291).
46. Vezi von Wright, 1982, p.24 (―În general vorbind, prescripţiile sunt comenzi sau permisiuni date de
cineva aflat în situaţia de autoritate cuiva aflat în situaţia de «supus»‖) şi Mateuţ; Mihăilă, 1998, p.211
(―Prescripţia denotă o relaţie de comandă – supunere presupunând doi poli aşezaţi pe diferite
trepte ierarhice: o autoritate care comandă şi subiecţi care se supun‖).
47. Pentru explicitarea conceptului generic de legiuitor în cadrul procesului de elaborare a actelor
normative, a se vedea Bécane; Couderc, 1994 (cap. Genčse de la loi) şi Zlătescu, 1996 (cap.
Sistemul izvoarelor dreptului).
48. Ne distanţăm astfel, parţial, de punctul de vedere al lui Cornu (1990, p.230), care consideră că
mesajul legislativ are un destinatar neprecizat, încadrându-se în categoria ―des actes à tout
entendeur‖.
49. În termenii lui Cornu (1990, p.232-234), cele două tipuri de comunicare sunt desemnate prin
sintagmele ―message d’initié à initié‖ şi, respectiv, ―message d’initié à non-initié‖. Problema
accesibilităţii DJN în raport cu receptorii ―nespecialişti‖ sau ―neiniţiaţi‖ (R2) a preocupat numeroşi
cercetători (cf. Holland, 1981, p.14: ―Who the readers are is important for predicting how difficult a
word, a sentence or the document as a whole will be. Readers culture-based expectations and
abilities are the characteristics that appear crucial‖).
50. Cf. Cooper, 1963, p.310; Reteşan, 1976, p.233; Bergel, 1989, p.219; Cornu, 1990, p.228; vezi, în
acelaşi sens, Bécane; Couderc, 1994, p.54 (―L’art du législateur consistera donc à rester abstrait
sans ętre insuffisant‖).
52. ―Aşadar, o bună parte din coordonatele vieţii noastre sunt determinate sau cel puţin influenţate, de
normele dreptului civil. De aici, nevoia stringentă pentru noi toţi de a cunoaşte ceea ce este esenţial
în conţinutul conceptelor cu care operează aceste norme - concepte dintre care multe sunt destul de
larg utilizate (e drept, nu întotdeauna corect) în limbajul cotidian‖ (DDC, p.5).
53. Pentru raportul dintre necesităţile social-culturale ale vorbitorilor şi vocabularul specializat, vezi
Coteanu, 1978 b, p.440.
54. Cf. definiţiile pentru arme în CP, p.418 (―Arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel
declarate prin dispoziţii legale. Sunt asimilate armelor orice alte obiecte care au fost întrebuinţate
pentru atac‖). În DJP, p.39, la definiţia de mai sus se adaugă clasificarea în A. militare, A. de tir, A.
de vânătoare, A. ascunse, A. de panoplie); în DDI, p.29-31 se dau definiţii separate conform
convenţiilor internaţionale pentru arme ale viitorului, arme bacteriologice, arme chimice, arme de
distrugere în masă, arme ecologice, arme incendiare, arme nucleare.
55. Cf.Irimia, 1986, p.7-8. (―Indirect, stilul este o rezultantă a interacţiunii factorilor care delimitează cele
două axe ale câmpului semiotic: context – cod şi emiţător – receptor‖).
57. Până la data respectivă a fost în vigoare Metodologia generală de tehnică legislativă privind
pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative (publicată în ―Buletinul Oficial‖ la 13
februarie 1976). Pentru prezentarea ei detaliată, vezi Ceterchi, 1976; Mrejeru, 1979.
58. Pentru definirea conceptului de legistică formală, precizarea conţinutului şi importanţei sale pentru
ştiinţa dreptului, vezi Zlătescu, 1996, p.13-25. Reţinem distincţia făcută de autor între ―tehnica juridică
materială‖ (care priveşte fondul sau substanţa reglementărilor) şi ―tehnica juridică formală‖ (legistica
formală), dar şi sublinierea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre cele două domenii: ―Chiar dacă
legistica formală nu se preocupă atât de conţinutul normativ cât de aspectul exterior, de forma de
expresie a dreptului, nu e mai puţin adevărat că într-o dialectică foarte realistă nu se poate face
abstracţie – şi, în realitate, nimeni nu face abstracţie – de raportul dintre formă şi conţinut‖ (ibidem,
p.48).
59. ―La technique formelle est l’ensemble des procédés de rédaction qui permettent de satisfaire aux
exigences de la technique fondamentale. Elle consiste dans l’art de bien rédiger les lois, c’est-à-dire
d’établir le texte sous la forme la plus convenable à son aplication ... de maničre à représenter la
volonté du législateur et à la faire connaître et accepter par tous‖ (Bécane; Couderc, 1994, p.199-
200).
60. ―A legifera este o ştiinţă, este în acelaşi timp o artă, dar este totodată şi o tehnică‖ (Zlătescu, 1996,
p.13). Deşi consideră că legistica nu are încă statut de ştiinţă, Bécane; Couderc (1994, p.199) afirmă:
―S’appuyant sur une «technique» ..., la légistique n’est encore aujourd’hui que l’autre nom de «l’art
législatif»‖.
63. ―O bună sistematizare a actului normativ îl face mai inteligibil şi uşor asimilabil. Din punctul de
vedere al conţinutului, capitolele, secţiunile şi celelalte diviziuni şi subdiviziuni trebuie să aibă caracter
omogen, să se refere la acelaşi obiect, să nu exprime idei amalgamate‖ (Mrejeru, 1979, p.125). Un
punct de vedere similar este exprimat de Cornu (1990, p.305): ―Un code n’est pas un magma
d’articles. Ce n’est pas un chaos, mais un ordre, une présentation ordonée d’un pan de l’ordre
juridique .... L’unité de l’ensemble peut ętre obtenue ou au moins recherchée, par divers moyens,
principalement par l’agencement de divisions et d’éléments de cohésion‖.
64. ―Codificarea, în sensul propriu al termenului, exprimă gradul superior de integrare, în care prevederile
unor legi preexistente, cu strânsă legătură între ele, sunt topite de legiuitor într-un ansamblu nou şi
omogen, denumit Cod‖ (Zlătescu, 1996,p.52). În raport cu această precizare, definiţia dată termenului
cod în DN3 (p.224) se dovedeşte nu numai simplistă, ci şi inadecvată (―Culegere de legi dintr-un
anumit domeniu al dreptului‖). În schimb, definiţia din DEX (p.168) reuşeşte să redea -
într-o formă accesibilă - aspectele esenţiale din punct de vedere juridic (―Act normativ care cuprinde o
culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului‖).
67. Vezi prevederile din art.3 al Metodologiei; aceleaşi principii sunt enumerate în DDCA (p.258): ―Stilul
actelor normative, manieră de redactare specifică normelor juridice, potrivit căreia, acestea se scriu
în formă prescriptivă, clară, precisă şi concisă, spre a fi înţeleasă de toţi cei cărora li se adresează,
folosindu-se expresiile cele mai exacte, iar în măsura în care e necesar, explicându-se unii termeni.
Textul normei juridice trebuie formulat cu observarea riguroasă a regulilor logicii formale, precum şi a
celor gramaticale‖.
68. Cf. Bergel, 1989, p.221 (―La rčgle de droit étant une proposition destinée à imposer une rčgle de
conduite sous la contrainte sociale, doit avoir certaines qualités essentielles: l’unité, l’ordre, la
précision et la clarté. Elle doit donc ętre composée de mots ayant un sens clair, précis, certain‖).
69. ―Accesibilitatea constă în evitarea utilizării excesive a termenilor tehnici şi a unor procedee tehnice
greu de descifrat, folosirea - acolo unde e posibil - a unui limbaj pe înţelesul tuturor‖ (Zlătescu, 1996,
p.63).
70. ―O lege ermetică este inexistentă pe plan preventiv-educativ, fiindu-i astfel amputată principala funcţie;
în mod inevitabil a devenit o lege eminamente represivă‖ (Nicolcioiu, 1972, p.46). Deşi consideră
prezumţia de cunoaştere a legilor o ficţiune, Zlătescu (1996, p.138) subscrie la ideea că
accesibilitatea reprezintă premisa esenţială a respectării legislaţiei. Un punct de vedere similar este
susţinut de Bécane; Couderc (1994, p.229): ―La compréhension du texte légal, préoccupation
constante des juristes, est la condition nécessaire à son application‖.
71. Vezi Cornu, 1990, p.319: ―De toute évidence, deux exigences s’imposent au législateur avec la męme
force: (1). Chaque fois qu’il est possible, le législateur doit s’exprimer de maničre à ętre compris de
tous. Nul n’est censé ignorer la loi. (2). Chaque fois qu’il est nécessaire, le législateur doit utiliser la
précision de son langage technique. C’est aussi une garantie de clarté, de sécurité et de liberté‖.
73. ―Claritatea este o noţiune cu valenţe multiple. Un text poate fi foarte bine redactat din punctul de
vedere al tehnicii legislative, nelăsând loc la interpretări diferite (fiind deci foarte clar pentru
specialişti), dar să folosească un limbaj de mare tehnicitate, inaccesibil profanilor‖ (Zlătescu, 1996,
p.63).
75. Exagerările puriste - în contradicţie flagrantă cu realităţile terminologice actuale - sunt evidente în
comentariul lui Zlătescu, 1996, p.68: ―Cât priveşte neologismele, folosirea lor trebuie cât mai mult
evitată. La ea trebuie să se apeleze numai atunci când noţiunea în cauză nu are corespondent în
limba noastră şi este absolut necesară folosirea ei‖.
76. ―Sinonimele prezintă marele pericol de a fi izvor de false probleme. Actele legislative trebuie să fie
ferite de ispita limbajului colorat. Credem că nu greşim dacă afirmăm că între limbajul colorat şi
precizia actelor legislative există un raport invers proporţional‖ (Reteşan, 1976, p.249-250).
79. Ibidem.
81. Cf. Cornu, 1990, p.308: ―Coordonner, simplifier, clarifier, sont trois voies vers l’unité et la cohérence.
Dans chaque voie, ces moyens sont inséparablement présentés, sous leur double face, comme
procédé intellectuel de technique législative et comme mode linguistique d’énoncé au sein du
discours législatif‖.
82. Pentru Bécane; Couderc (1994, p.244), stilul lapidar rezultă din concizia, forţa şi claritatea redactării.
83. Cf. Zlătescu, 1986, p.67: ―De fapt, finalitatea conciziei este claritatea. Eliminarea oricăror distorsiuni
stilistice, repetiţii, întorsături de fraze, reluarea unor idei în variante diferite, toate acestea pot conduce
la un stil greoi, baroc, greu de urmărit şi mai ales lipsit de preciziune‖.
84. ―Le discours juridique, résultat de la convergence de ses deux composantes que sont la grammaire et
le dictionnaire, produit des énoncés juridiques (au sens large de ce terme) qui se définissent à la fois
par leur forme canonique, résultat de l’application des rčgles de construction grammaticale – ce qui
constituie leur grammaire (G) – et par leur contenu juridique, considérée comme relevant de l’univers
sémantique que le langage juridique se donne pour son champ d’exercice - et qui constitue leur
sémanticité (S) “ (Greimas, 1971, p.13).
Capitolul 5
Cele două accepţii acordate aici termenului gramatică (echivalent în sens larg
cu lingvistica textului, iar în sens restrâns cu morfosintaxa) sunt, în opinia noastră,
pe deplin congruente şi nu contrazic în spiritul lor utilizările consacrate ale termenului
în discuţie.
Pentru o descriere cât mai adecvată a specificului DJN în raport cu alte tipuri
discursive, alături de cele două elemente esenţiale în definirea textului, vor mai fi luate
în considerare alte trei criterii ale textualităţii: intenţionalitatea, intertextualitatea şi
informativitatea.
1.2. A doua accepţie cu care este utilizat termenul gramatică este una mai
restrictivă, vizând nivelul frastic al structurilor desemnate generic, în cercetările
moderne de sintaxă, drept enunţuri (fraze sau propoziţii în terminologia tradiţională9).
Cele două accepţii acordate aici termenului gramatică (echivalent în sens larg
cu lingvistica textului, iar în sens restrâns cu morfosintaxa) sunt, în opinia noastră,
pe deplin congruente şi nu contrazic în spiritul lor utilizările consacrate ale termenului
în discuţie.
Pentru o descriere cât mai adecvată a specificului DJN în raport cu alte tipuri
discursive, alături de cele două elemente esenţiale în definirea textului, vor mai fi luate
în considerare alte trei criterii ale textualităţii: intenţionalitatea, intertextualitatea şi
informativitatea.
1.2. A doua accepţie cu care este utilizat termenul gramatică este una mai
restrictivă, vizând nivelul frastic al structurilor desemnate generic, în cercetările
moderne de sintaxă, drept enunţuri (fraze sau propoziţii în terminologia tradiţională9).
Cele două accepţii acordate aici termenului gramatică (echivalent în sens larg
cu lingvistica textului, iar în sens restrâns cu morfosintaxa) sunt, în opinia noastră,
pe deplin congruente şi nu contrazic în spiritul lor utilizările consacrate ale termenului
în discuţie.
Pentru o descriere cât mai adecvată a specificului DJN în raport cu alte tipuri
discursive, alături de cele două elemente esenţiale în definirea textului, vor mai fi luate
în considerare alte trei criterii ale textualităţii: intenţionalitatea, intertextualitatea şi
informativitatea.
1.2. A doua accepţie cu care este utilizat termenul gramatică este una mai
restrictivă, vizând nivelul frastic al structurilor desemnate generic, în cercetările
moderne de sintaxă, drept enunţuri (fraze sau propoziţii în terminologia tradiţională9).
Capitolul 5
Nivelul transfrastic (discursiv-textual)
2. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) reprezintă domeniul cel mai
puţin investigat în bibliografia consacrată DJN, deşi importanţa sa pentru
redactarea, receptarea şi interpretarea actelor legislative nu mai trebuie
demonstrată.
2.1.1. Lucrările mai vechi (anterioare anilor '80) nu disting cele două
concepte operând, de regulă, numai cu unul dintre ele.
- O poziţie aparte are Vasiliu (1990), pentru care coeziunea este definită
în termeni formali ca „totalitatea trăsăturilor gramaticale (sintactice) care
marchează caracterul de tot unitar al unei suite de propoziţii (fraze)‖ 35. Acelaşi
autor defineşte coerenţa în termeni exclusiv pragmatici, în corelaţie cu
expectaţiile vorbitorilor36.
(a) prin repetarea aceluiaşi cuvânt (recurenţă strictă sau forte) în enunţuri
diferite, care compun o secvenţă textuală: termenul minorul apare succesiv în
poziţie iniţială (subiect) în cele trei paragrafe ale art.99 („Limitele răspunderii
penale‖); în mod similar se repetă termenul tentativă în cele trei paragrafe ale
art.20 care precizează „conţinutul tentativei‖;
TEMA2 + REMA2
- izolată: infracţiunea este definită în art.17 (vezi supra), iar cauzele care
înlătură caracterul penal al fapte sunt prezentate în art. 44-51.
În cadrul textului, trimiterea se poate face la unul sau mai multe articole,
de regulă anterioare, aflate în imediata vecinătate (art. 286 şi 287) sau la
distanţă (art. 262 face trimitere la art. 174, 175, 176, 211, 212, 215, 217, 218 şi
276). De asemenea, pot fi avute în vedere anumite unităţi structurale (titlu,
capitol, parte) din componenţa unui cod: „Tentativa infracţiunilor prevăzute în
prezentul titlu se pedepseşte‖ (art. 361); „La stabilirea şi aplicarea pedepselor
se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod şi de limitele de
pedeapsă fixate în partea specială […‖ (art. 72).
Capitolul 5
Mecanisme lingvistice ale coeziunii
În opinia majorităţii cercetătorilor, dacă prin coerenţă se asigură conectivitatea
conceptuală a unui discurs/text, prin coeziune se realizează conectivitatea
secvenţială56.
În cele mai multe cazuri, în cuprinsul unui articol constituit dintr-o singură
frază, coexistă mai multe tipuri de pro-forme, numărul şi varietatea lor fiind direct
proporţionale cu amploarea şi complexitatea enunţului. Un exemplu în acest sens
este art.267 („Tortura”), unde aglomerarea pro-formelor şi lungimea frazei
îngreunează – cel puţin pentru receptorul nespecialist – receptarea adecvată a
mesajului: „Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau
suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această
persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi
pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis; ori este bănuită că l-a
comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei, ori de a intimida sau a face
presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă
de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de
suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă
persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul
expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la
7 ani”.
2.3.1.2. După natura morfologică şi extinderea sursei referenţiale, în DJN
predomină pro-numele (substitute ale numelui).
Mai rar, relaţia cataforică implică un adverb sau o locuţiune adverbială modală
(cu rol de corelativ), a cărei sursă referenţială (subsecvent) este o propoziţie
circumstanţială: „Toate aceste mijloace trebuie folosite în aşa fel încât să conducă la
reeducarea celor condamnaţi‖ (art.56).
2.3.2.1. Repetiţia lexicală sub aspectul ei cel mai simplu se realizează la nivel
frastic (intraenunţial) sub o formă redundantă, care evită recursul la pro-forme: „Ziua în
care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata
executării‖ (art.87). Mai frecvent, repetiţia lexicală se realizează în cadrul unor
construcţii simetrice de tipul paralelismelor. De exemplu, în art.111, fiecare alineat
începe cu sintagma măsurile de siguranţă.
Cel mai frecvent, reluarea schemei sintactice este parţială, deoarece priveşte
numai segmentul iniţial al enunţurilor componente ale unei enumerări (vezi art.34).
Când schema sintactică se reia integral, paralelismul poate fi considerat total. Este
cazul art.122, în care fiecare dintre alineatele privind termenele de prescripţie a
răspunderii penale au structura „x ani, când legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de y ani, dar care nu depăşeşte z ani‖. Acelaşi
tip de paralelism se întâlneşte în articolele 76 şi 135.
La nivel frastic (intraenunţial), elipsa constă în suprimarea70 unuia dintre cei doi
membri identici ai unei sintagme coordinative („cel care are ori care trebuie să aibă grija
administrării acelor bunuri‖, art. 214).
- relaţii aditive: „Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta
pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust […]. Este de asemenea
în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit
limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în
care
s-a produs atacul‖ (art.44);
- relaţii condiţionale: „Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu
se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă
persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă
sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării
pedepsei‖ (art.113);
2.3.4.3. Mult mai frecvent, coeziunea textuală se realizează în mod implicit (fără
conectori), prin simpla succesiune a enunţurilor, într-o ordine determinată de criterii
proprii logicii juridice75.
Prima situaţie este ilustrată de corelarea –în cuprinsul aceluiaşi articol – a două
enunţuri (unul afirmativ şi unul negativ), între care, în structura de adâncime, există o
relaţie de coordonare adversativă: „Prescripţia înlătură răspunderea penală. Prescripţia nu
înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii‖ (art.121).
A doua situaţie se întâlneşte în cazul unor articole în care primul alineat enunţă
infracţiunea, iar următoarele prezintă situaţii ipotetice derivate din enunţul iniţial,
corespunzând unor propoziţii condiţionale din structura de adâncime: „Fapta prin care
s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 5 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală‖ (art.181).
Capitolul 5
3.2.1. Sub aspect formal, deşi concizia este o cerinţă esenţială a DJN85,
lungimea articolelor din CP variază de la unele foarte scurte (de 9-15 cuvinte – art. 3,
10, 24, 32), până la altele foarte extinse, care conţin câte 14 alineate (art.868)86.
Ambele situaţii menţionate reprezintă cazuri de excepţie, deoarece CP conţine
numeroase articole formate dintr-o unică frază, de lungime medie sau relativ mare
(art.246, 248, 310, 315, 327, 349), ori din două-trei alineate (art.273, 275, 323, 336).
Lungimea articolelor depinde de conţinutul acestora, respectiv de tipul dispoziţiei
cuprinse. De pildă, concizia este caracteristică pentru articolele care enunţă principii
generale („Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României‖, art.3),
reguli de procedură („Orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă sau ca
circumstanţă agravantă trebuie arătată în hotărâre‖, art.79) sau definiţii („Prin «lege
penală» se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete‖,
art.141).
Există, de asemenea, articole de mică întindere, conţinând o unică prevedere,
prin care se face prezentarea infracţiunii şi se indică sancţiunea corespunzătoare (de
ex., art.356 – „Cerşetoria‖; art.327 – „Vagabondajul‖; art.203 – „Incestul‖).
3.2.2. Sub aspect conceptual, coerenţa articolului format din mai multe alineate
(marcate sau nu în mod explicit) este asigurată, de regulă, prin relaţiile logico-
semantice stabilite între enunţurile respective87. Din diversitatea acestor tipuri de relaţii
le semnalăm pe cele stabilite între: principiu şi excepţie (art. 264, 264, 314); principiu
şi circumstanţele agravante (art. 321, 334, 340); principiu şi compliniri explicative (art.
41, 350, 354); principiu şi condiţiile de aplicare (art.13, 14, 34).
Conexiuni explicite stau la baza unor articole care cuprind enumerări, marcate ca
alineate în text (vezi, de exemplu, art. 81: „Condiţiile de aplicare a suspendării
condiţionate‖ – în care se precizează: „Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată
a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii
[…]").
3.2.3.2. Conform celui mai cunoscut şi coerent sistem de logică deontică97 – cel
elaborat de logicianul finlandez Georg Henrik von Wright – principala trăsătură
distinctivă a normelor juridice (NJ) este caracterul lor prescriptiv: „Prescripţiile sunt
date sau emise de cineva. Ele «emană» din sau îşi au «sursa» în voinţa unei
autorităţi normative. De asemenea, ele se adresează unui agent sau unor agenţi, pe
care-i vom numi subiectele normei […]. Emiterea normei exprimă voinţa autorităţii de
a face ca subiectul (subiectele) să se comporte într-un anumit mod […] . Spre a-şi face
efectivă voinţa, autoritatea ataşează normei o sancţiune sau o ameninţare cu
pedeapsa‖98.
(1) c Pa p
(2) c Ia p
(3) c Oa p
interzis
obligatoriu
Alte articole prezintă scheme mai ample deoarece în cadrul NJ, unele categorii
semantice se pot prezenta sub forma unor alternative exprimate explicit în text (notate
mai jos în paranteze rotunde). Pentru art.348 („Sustragerea de la serviciul militar‖:
„Fapta persoanei care îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii,
simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în
scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani‖) se poate stabili
următoarea schemă:
(„În cazul în care fapta este săvârşită prin simulare de calităţi oficiale, prin răpire,
ori de către o persoană înarmată, sau de către două ori mai multe persoane împreună,
sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material, ori dacă victima este un
minor sau este supusă unor suferinţe, ori dacă sănătatea sau viaţa îi sunt puse în
pericol, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani‖).
Timpul: „În timp de război, absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau
serviciu, care a depăşit 24 ore, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani‖
(art.332 – „Dezertarea‖).
Consecinţa: „Dacă prin fapta prevăzută în alin.1 s-a tulburat grav liniştea publică,
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani‖ (art.321 – „Ultrajul contra bunelor
moravuri‖).
În texte juridice mai vechi, predicatul deontic este lexicalizat prin expresii verbale
impersonale cu caracter popular, reprezentând formule de exprimare a normelor („Nu
este iertat a trece în a doua căsătorie fără ca cea dintâi să fie desfăcută‖ – CCA, [f.a.],
p.207: „Este oprit judecătorului de a se pronunţa în hotărârile ce dă, prin cale de
dispoziţiuni generale şi reglementare asupra cauzelor ce-i sunt supuse‖, ibidem,
p.37). Afirmaţia de mai sus este ilustrată de compararea modurilor de prezentare a
infracţiunii „Falsificare de monedă‖ în două ediţii ale Codului Penal.
În Codul Penal actual apar formule sintactice tipice pentru DJN: modalitatea de
enunţare este impersonală, caracterul general valabil al normei rezultă din exprimarea
nominalizată a infracţiunii prin abstracte verbale („Falsificarea de monedă metalică,
monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea
plăţilor, emisă de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit componente, sau
falsificarea oricăror alte titluri se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi‖ – art.282).
Alături de prezent, NJ utilizează – mult mai rar – timpul viitor. Uneori (de
exemplu, în dreptul civil), prezentul şi viitorul pot fi utilizate alternativ, fără a modifica
sensul textului („Regulile mai sus prescrise nu se aplică în cazul când există un
început de dovadă scrisă‖, CC, 1981, p.173: „Dispoziţiile celor trei articole precedente
nu se vor aplica decât în lipsă de stipulaţie contrară între părţi‖, CC, 1981, p.183).
4.2.2. În NJ din Codul Penal precizarea Agentului (A) este necesară pentru a
asigura claritatea şi precizia unor construcţii reflexive cu valoare pasivă şi a verbelor
nominalizate care desemnează I („Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului
de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani‖, art.335).
Capitolul 5
Nivelul frastic(enunţul juridic) Expresia lingvistică a normei juridice (aspecte morfo-
sintactice)
În cadrul limbii literare, stilul juridic (în varianta sa normativă) este considerat cel
mai închis, conservator şi cel mai omogen135. Cercetătorii români şi străini care l-au
analizat au scos în evidenţă claritatea, concizia şi precizia acestui stil funcţional136,
trăsături care îl apropie de stilul ştiinţific137. Stilul textelor juridice este auster şi
impersonal, lipsit de ornamente literare138. Larga utilizare a formulelor poate fi
considerată unul dintre elementele stilistice definitorii139.
(a) absenţa din text a emiţătorului (autoritatea legislativă sau legiuitorul), prezumat
de receptor printr-o referinţă implicită, de tipul ―Legea/legiuitorul dispune […]‖140;
Între formulele cu cea mai mare frecvenţă se înscriu cele care asigură trimiterile
la alte prevederi din textul juridic (vezi supra 2.2.3). Unele dintre aceste formule au
caracter general, lăsând posibilităţi mai largi de interpretare (potrivit dispoziţiilor
legale - art.6; în temeiul legii, art.9; în cazurile prevăzute de lege - art.62; potrivit
dispoziţiilor legale, art.185; după caz - art.49).
În cazul capitolelor şi al secţiunilor, criteriile care stau la baza formulelor sunt mai
variate. Unele formule delimitează obiectul lezat (infracţiuni contra libertăţii
persoanei, infracţiuni contra sănătăţii publice); altele au în vedere agentul
(infracţiuni săvârşite de militari sau de civili) sau domeniul vieţii sociale în care se
petrece ilegalitatea (infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul; infracţiuni
specifice aviaţiei şi marinei militare).
Procedeul este frecvent atestat în textele de lege încă din secolul al XVIII-lea, şi
în mai mare măsură în secolul trecut156.
b) unităţi sintactice de acelaşi fel, având regent comun, situate în planuri diferite
(de exemplu, atribut şi propoziţie atributivă aflate în raport de coordonare): „Nu
sunt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinţei
personale a condamnatului şi familiei sale, bunurile care servesc la
exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum
şi bunurile care sunt de strictă trebuinţă pentru asigurarea traiului
acestuia sau al familiei sale” (art.70);
a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale armatei
române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care
pot sluji purtării războiului;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să
favorizeze activitatea duşmanului, ori să slăbească puterea de luptă a armatei
române sau a armatelor aliate, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală
a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi
confiscarea totală a averii‖ (art.156).
Considerarea modalităţilor sintactice de mai sus ca echivalente din punct de vedere funcţional165 este justificată de
relaţia de coordonare care se poate stabili în cadrul articolului de lege între fraze cu construcţie simetrică („Dacă îndeplinirea
defectuoasă sau neîndeplinirea cu ştiinţă arătată în alin.1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea
ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofă de
cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii", art.274);
- locuţiuni conjuncţionale („Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a
îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 5 ani”, art.256);
- adverbul relativ când, care poate fi întărit prin adverbul corelativ atunci: ("Fapta prevăzută în alineatul precedent nu
constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita”,
art.255).
5.3.1.3. Alte particularităţi sintactice care complică „arhitectura‖ frazei în DJN, din
raţiuni ţinând de logica juridică sunt:
5.4. Pentru a satisface nevoia de concizie proprie DJN (caracterizat prin stilul
lapidar al enunţării168), fără a afecta precizia impusă de logica juridică, legiuitorul
recurge la două procedee care, prin frecvenţa lor extrem de ridicată, pot fi considerate
„mărci stilistice‖ la nivel frastic: (a) substituirea subordonatelor (în special,
circumstanţiale şi atributive) prin părţile de propoziţie corespunzătoare (vezi infra
5.4.1.); (b) transformările de nominalizare având drept rezultat substantive
postverbale abstracte (vezi infra 5.4.2.).
- adverbe („Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte
bani […]‖, art.254) sau locuţiuni adverbiale – cu grade diferite de sudură – care
reprezintă formule specifice pentru DJN: „Fapta funcţionarului care în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act […]‖ (art.246);
„Este apărată de pedeapsă persoana care, după săvârşirea faptei îşi reia de
bună-voie îndatoririle‖ (art.315); „[…] dacă fapta este de natură să aducă în
orice mod atingere securităţii statului‖ (art.163); „Împăcarea produce efecte şi
în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu‖;
NOTE
1. „L’étude grammaticale d’un énoncé de droit est un exercice utile; une grammaire juridique une
absurdité‖ (Cornu, 1990, p.35).
2. „La «sémiotique juridique» […] s’oriente, selon les Ecoles, vers la formalisation logique des
propositions ou énoncés relevant du droit ou la construction d’une grammaire du droit (s.n.), en tant
qu’ensemble de rčgles régissant la production et l’interprétation des discours et des pratiques
sociales à valeur juridique" (Bergel, 1989, p.219).
3. „Le texte est un au-delà de la phrase. C’est une extension et un dépassement de la phrase […]. En
termes plus précis, le texte est un ensemble de propositions, une séquence ou un ensemble de
séquences de propositions rattachées par des rapports logico-syntactico-sémantiques‖ (Tuţescu,
1980, p.16).
4. Termenii gramatică şi sintaxă (a textului) sunt consideraţi sinonimi de Coteanu (1978, p.14) şi
Vasiliu (1990, p.14); pentru accepţiile date celor două concepte, vezi cap.I (Textul ca entitate
sintactică).
5. DSL, p.231.
6. Împărtăşim, astfel, concluzia lui Vasiliu (1990, p.37), conform căruia „textul nu poate fi definit în
termeni sintactici, altfel spus, nu se poate construi o sintaxă pe a cărei bază (deci, pe bază strict
formală) să discernem între texte şi non-texte‖.
7. Vezi, în acest sens, Tuţescu, 1980; Vasiliu, 1990; Vlad, 1994; Rovenţa-Frumuşani, 1995, unde sunt
prezentate şi accepţiile date celor doi termeni în bibliografia străină.
8. Accepţiile pe care le vom da infra celor trei concepte nu se suprapun în totalitate cu cele din DSL,
p.509.
9. Pentru definirea enunţului, vezi DSL, p.185 şi Ionescu-Ruxăndoiu (1999, p.34), care precizează că
enunţul „poate coincide cu o propoziţie, dar poate avea şi dimensiuni inferioare sau superioare
acesteia‖.
10. Vezi Coteanu, 1960, p.59.
11. Vezi Vulişici, 1966; Sfârlea, 1972; Stoichiţoiu, 1981; Irimia, 1986.
12. „Le découpage formel des textes en articles, d’une part, le caractčre prescriptif du discours législatif
et sa vocation à la généralité, d’autre part, ont privilégié quelques types de phrases communes à la
plupart des textes de lois‖ (Bécane; Couderc, 1994, p.236). Vezi, în acelaşi sens, Greimas (1971,
p.10): „Elle [la grammaire juridique] prend la forme d’un inventaire trčs peu ordonné de définitions et
de prescripstions, et non d’une hiérarchie de concepts ou d’une série déductive de rčgles; elle
apparaît comme une syntagmatique essentiellement préoccupée de la formation correcte des
énoncés et des unités discursives plus larges (du type, par exemple, de si …alors)”.
13. „Le discours juridique présente quelques particularités ou marques syntaxiques qui le feront
reconnaître assez facilement par le lecteur/auditeur d’un texte juridique quelconque: loi, rčglement,
acte ou jugement‖ (Gémar, 1995, p.137).
14. Ca disciplină lingvistică integratoare, morfosintaxa are ca obiect de studiu „urmărirea
intercondiţionată a fenomenelor sintactice şi morfologice, adică a implicaţiilor sintactice pentru diferite
fapte flexionare şi, invers, a manifestărilor morfologice pentru fapte considerate, prin tradiţie, ca
aparţinând sintaxei‖ (DSL, p.310). Aceeaşi viziune integratoare este adoptată de Vasiliu (1990, p.19)
şi de Gémar (1995, p.136), ultimul exemplificând dificultatea distingerii între valori morfologice şi
sintactice prin situaţia verbului shall din engleză, care cumulează calitatea morfologică de auxiliar al
viitorului cu cea de verb modal.
15. Vezi Irimia, 1986, p.219-225.
16. După Picotte (1995, p.296), stilistica juridică (fr. juristylistique) are ca obiect „de décrire les moyens
lexicaux et syntaxiques auxquels fait appel le droit pour formuler ses rčgles et ses énoncés et
d’élaborer un systčme de procédés propres à assurer que l’expression de la pensée soit conforme au
registre dans lequel s’expriment les specialistes du droit‖. Pentru relaţia dintre stilistică şi lingvistica
textului, vezi Enkvist, 1978.
17. „Text stylistics is not merely the sum total of the stylistic analysis of individual sentences, but also a
consideration of the way in which sentences form texts, must be a close study of intersentence
grammar‖ (Enkvist, 1973, p.125).
18. „Sintaxa textului şi structura vocabularului dezvoltă cele mai multe din mărcile specifice stilului
juridico-adminstrativ‖ (Irimia, 1986, p.225).
19. „Il existe donc des relations stylistiques qui, fondées sur un certain assembalge des mots dans un
texte, tendent à produire certains effets de valeur, et il n’est pas exclu que certains de ces effets
soient une marque particuličre du style juridique‖ (Cornu, 1990, p.135); vezi, în acelaşi sens,
Sourioux; Lerat, 1975, p.102.
20. Vezi Sourioux; Lerat, 1975, p.231; Reteşan, 1976, p.250-251; Irimia, 1986, p.219-225; Bergel, 1989,
p.231; Cornu, 1990.
21. Ne situăm astfel pe o poziţie diferită de cea susţinută de Vasiliu(1990), care consideră că există o
antinomie între o gramatică generativă a textului, capabilă să spună „nu ce este obiectul (sintactic)
investigat, ci cum se poate el construi‖ (p.11) şi una descriptivă, vizând relevarea aspectelor
sintactice comune şi/sau specifice diferitelor categorii de texte (ibidem, p.37).
22. „Gramatica textuală trebuie să fie capabilă să specifice cel puţin câteva caracteristici minimale ale
textului (structurale, dar şi funcţionale), pentru ca apoi să realizeze o tipologie a textelor‖ (DSL,
p.232).
23. „A style marker is any linguistic feature whose density in the text is significantly different from its
density in the contextually relevant norm‖ (Enkvist, 1978, p.176).
Capitolul 6
Un ultim aspect care trebuie avut în vedere pentru analiza terminologiilor este
dinamica vocabularelor specializate21. Sub influenţa factorilor extralingvistici,
terminologiile cunosc un ritm mai rapid de transformare decât lexicul general22. Pentru
îmbogăţirea sau înnoirea terminologiilor, se recurge la mijloace interne (specializarea
unor cuvinte din lexicul general, compunere, derivare) sau la împrumutul lingvistic,
fiind cunoscută permeabilitatea acestor limbaje pentru neologismele împrumutate23.
Termeni din această categorie sunt utilizaţi în Codul Civil: erede (CC, 1981,
p.81); comodat (CC, 1981, p.224); fideicomis (CC, 1981, p.102); (vicii) redhibitorii
(CC, 1981, p.187). Ei sunt definiţi pentru uzul specialiştilor în DDC, fiind înregistraţi în
DEX cu specificări privind uzul: ―livresc‖ pentru erede (p.304), ―rar‖ pentru comodat
(p.176), ―juridic‖ pentru fideicomis (p.332) şi redhibitoriu (p.304).
Studierea acestei categorii de termeni nu intră în sfera analizei noastre, care are
în vedere, în principal, textele normative38.
Numărul termenilor tehnici este cu atât mai mare cu cât domeniul de drept este
mai restrâns (de exemplu: drept internaţional, drept maritim, drept aerian etc.).
Utilizarea unei terminologii tehnice adecvate reprezintă în aceste cazuri condiţia
aplicării corecte a legii. În DDI balizaj (P.38), sabotaj (p.45), şenal (p.287) sunt definiţi
ca termeni tehnici aparţinând dreptului maritim sau fluvial. În definirea armelor
incendiare (DDI, p.30) se face apel la terminologia chimiei, iar în clasificarea tipurilor
de aeronave la terminologia aeronautică: ―Aeronavă, aparat de zbor mai greu decât
aerul care poate fi utilizat ca mijloc de transport şi de comunicaţie, de explorare, de
observaţie şi de luptă. După caracteristicile lor, a. sunt de două categorii: 1)
aerostatele (dirijabile şi planoare); 2) aerodinele (avioane, hidroavioane, elicoptere,
autogire etc.)‖ (DDI, p.17).
3.2.1. Polisemia unor cuvinte din VG41 (de exemplu, act, acţiune, parte) vine în
contradiţie cu cerinţa exprimării clare şi precise a conceptelor juridice42. De aceea, una
dintre problemele centrale în tehnica legislativă este asigurarea unei accepţiuni
tehnice riguroase acestor termeni, prin utilizarea lor în contexte juridice43. De exemplu,
în dreptul internaţional sunt folosite cuvinte cu sensuri multiple din VG ca tăcere (DDI,
p.289) sau vizită (DDI, p.341). Ele devin termeni juridici prin delimitarea şi precizarea
sensului sau prin selectarea unui sens intre mai multe posibile. Astfel, cuvântul tăcere
are în DEX sensurile: ―faptul de a tăcea‖; ―pauză, întrerupere mai lungă într-o
discuţie‖; fig. ―indiferenţă‖; fig. ―lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorţire‖
(p.941). Unicul sens al termenului juridic respectiv în DDI a fost selectat dintre
sensurile figurate ale cuvântului din VG: ―tăcerea (în dreptul internaţional), absenţa
unei atitudini exprese a unei părţi asupra unor fapte juridice care apar în procesul
raporturilor juridice‖ (DDI, p.288).
O altă categorie de cuvinte din VG care contravin nevoii de precizie a DJN este
reprezentată de termenii indeterminaţi semantic44 sau cuvinte şi expresii cu
înţelesuri “flexibile”45, numite şi ―cuvinte elastice‖ sau ―cuvinte supapă‖46. Ele sunt
folosite deliberat pentru a desemna concepte nedeterminate (―concept flou‖47,
―conceptos de libre apreciation‖48). Rolul lor este de a permite aplicarea şi interpretarea
legii în speţe determinate.
Din această categorie fac parte sintagme juridice cuprinzând termeni din VG cu
grade diverse de imprecizie semantică (de exemplu, pericol social, ca un criteriu de
individualizare a pedepsei49; linişte publică; bună-credinţă - în CP; rea-credinţă,
DDC, p.51; bună vecinătate, DDI, p.42). Uneori, pentru corecta interpretare şi aplicare
a legii, chiar astfel de termeni primesc definiţii valabile pentru textul legislativ respectiv
(de exemplu, în CC, 1981, p.36-37 este definită buna-credinţă: ―Posesorul este de
bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate,
ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute‖)50.
4.1.1. Categoria cuvintelor din VG devenite termeni juridici este cea mai
importantă din punct de vedere numeric şi funcţional53.
Între sensul general (uzual) şi cel juridic (specializat) poate exista identitate
totală sau parţială.
4.1.1.1. Identitatea totală între uzul general şi cel juridic se întâlneşte în cazul
unor neologisme de origine latino-romanică, având sens abstract, utilizate în toate
ramurile de drept pentru a desemna concepte, operaţii şi raţionamente fundamentale
din punctul de vedere al logicii juridice54.
1. Restrângerea sensului59, prin care cuvinte din fondul vechi sau neologisme cu o
semnificaţie generică dobândesc un sens specializat ("tehnic"). În această situaţie
se află numeroşi termeni din DJP a căror definiţie evidenţiază specializarea
semantică: abatere ("încălcare a unei dispoziţii legale, prezentând un grad de
pericol social mai redus decât infracţiunea şi pentru care se prevăd sancţiuni
nepenale […]"); apărător ("persoană specializată care are dreptul să participe în
proces spre a asigura asistenţa juridică sau reprezentarea părţilor"); citare ("act
procedural prin care o persoană este chemată în faţa organului de urmărire penală
sau a instanţei de judecată"); martor ("persoană care are cunoştinţă despre vreo
faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în
procesul penal şi care poate fi ascultată în acest scop de către organele judiciare");
parte ("persoană care participă la desfăşurarea procesului penal în legătură cu
apărarea drepturilor sale legale"); scuze ("denumire dată în literatura juridică
circumstanţelor atenuante legale [scuze atenuante]").
2. Extinderea sensului este consemnată în definiţii incluse în CP (titlul VIII -
"Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală") pentru termeni precum
teritoriu, arme sau sintagme ca funcţionar public, rude apropiate ş.a. Reţinem
precizarea din art.151 privind lărgirea sensului: "Sunt asimilate armelor orice alte
obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru
atac".
3. Figuri semantice lexicalizate ("tocite"), prin care un cuvânt cu sens concret în VG
dezvoltă în VJ un sens abstract, iniţial figurat. În majoritatea cazurilor, catacrezele
din VJ provin din metafore. Exemple în acest sens sunt termeni din DDC:
deghizare ("formă de simulaţie în care actul aparent îmbracă haina unui alt act
decât acela încheiat realmente între părţi, a cărui natură adevărată este stabiită în
actul secret"); fructe ("tot ceea ce un lucru produce în mod periodic, fără ca
substanţa sa să scadă; au această calitate de exemplu: recoltele, chiriile, dobânzile,
prăsila animalelor etc.); leziune ("pagubă materială pe care o suferă una dintre
părţile contractante […]").
Aceleaşi evoluţii semantice (de la un sens metaforic la unul neutru, denotativ) stau
la baza sintagmelor parte vătămată, stingerea acţiunii penale, violare de domiciliu
(DJP); deschiderea succesiunii, dizolvarea persoanei juridice, donaţie deghizată,
parteneri tăcuţi, stingerea obligaţiei (DDC).
Întrucât asupra acestei categorii lexicale vom reveni dintr-o perspectivă mai
aplicată, într-o altă secţiune a lucrării (vezi infra, cap. 7, 4.1), menţionăm aici
principalele sale caracteristici (care reprezintă universalii lingvistice)61.
4.2. Polisemia internă caracterizează termenii juridici care posedă două sau
mai multe sensuri în sistemul dreptului63. Considerată o "marcă esenţială a
vocabularului juridic" datorită numărului important de termeni pe care îi afectează64,
polisemia internă se întâlneşte, de regulă, la cuvinte reprezentative din punct de
vedere noţional şi al frecvenţei.
4.2.2. Deşi raporturile semantice care generează polisemia internă sunt diverse
şi complexe, se poate stabili o tipologie a celor mai frecvente relaţii de sens65.
4.2.2.2. Polisemia „dezordonată”69 este rezultatul unor relaţii de sens mai puţin
logice şi transparente sau al absenţei acestora. Ea se poate realiza prin:
Simplu are antonimele: (a) calificat în sintagma furt simplu; (b) organizat în
sintagma criminalitate simplă; (c) legal în sintagma prezumţie simplă; (d) complex
în sintagma participaţie simplă.
Din punctul de vedere al logicii juridice, definiţia este „operaţia logică prin
care se indică notele caracteristice ale unei noţiuni, care o deosebesc de oricare altă
noţiune‖77.
Figura 3
Acest tip de definiţii legale – foarte frecvente în Codul Penal şi mai rar întâlnite în
Codul Civil89 – are un caracter convenţional şi relativ din punct de vedere logic,
deoarece impune un sens anume, valabil numai într-un anumit act normativ (lege, cod
etc.)90.
În plan funcţional, prin asemenea definiţii care stau la baza interpretării legale91
a textului normativ sunt evitate cazurile de înţelegere diferită şi aplicare neunitară în
practica judiciară (vezi infra, cap. 7, 2.2).
Glosarea prin sinonime este exclusă din textele legislative, deoarece contravine
nevoii de precizie şi unitate terminologică şi poate fi cauza unor interpretări eronate93.
Pentru furtul (simplu) se precizează (a), (b), (c), (f); pentru furtul calificat - (a),
(b), (c); (d), (f); pentru tâlhărie – (a), (b), (c), (d), (e), (f).
Relaţia între cele trei concepte juridice – aşa cum reiese din definiţiile examinate
– este:
Figura 4
Astfel, un cuvânt, având un sens larg, general în VG, îşi restrânge sensul în VJ
prin precizarea unor seme suplimentare (vezi, de exemplu, definiţiile date încăierării:
„acţiunea de a se încăiera şi rezultatul ei; bătaie, încăierat―, DEX; „infracţiune care
constă în fapta mai multor persoane, împărţite în două tabere de câte cel puţin două
persoane, de a se încăiera între ele, în aşa fel încât nu se poate şti care a fost
conduita diferiţilor participanţi în cursul încăierării‖, DJP, p.165)103.
Mult mai rar, sinonimele totale sunt împrumutate din engleză: „white-collar
criminality”/criminalitatea gulerelor albe; gang/bandă organizată; hold-
up/lovitură, jaf (DJP).
Sinonimia din VJ este una parţială (în sens larg), fiind reprezentată, cel mai
frecvent, de termeni identici sub aspect semic (al conţinutului), dar diferenţiaţi
contextual şi stilistic. De exemplu, termenul juridic pact are în DDC (p.375) cinci
sinonime, dintre care două aparţin VG al limbii literare standard (învoială, înţelegere),
iar celelalte trei aparţin VJ (acord de voinţe, contract, convenţie). Dintr-un corpus
foarte bogat, selectăm cele mai frecvente situaţii de apartenenţă a sinonimelor la
registre stilistice distincte:
La originea unor familii de cuvinte din VJ se pot recunoaşte tipare lingvistice care
reflectă structuri tipice pentru exprimarea raporturilor juridice: a dona – donaţie –
donator – donatar; a reclama – reclamaţie – reclamant – reclamat.
Tipurile de compuse din VJ românesc coincid perfect cu cele din VJ francez, atât
sub aspectul tiparelor structurale, cât şi al valorilor semantice şi al productivităţii122.
a) Cea mai frecventă structură lexicală obţinută prin compunere este sintagma
nominală (unitate semantică complexă)123. Deşi gradul de coeziune gramaticală a
elementelor componente este mai redus decât în cazul compuselor din VG,
considerăm că aceste combinaţii lexicale, stabile în VJ, pot fi incluse în categoria
compuselor întrucât desemnează un referent (concept) unic. Elementele componente
îşi pierd – într-o anumită măsură – sensul iniţial şi dobândesc un înţeles nou (sau mai
precis) prin asociere cu determinantul.
6.2.2.1. Sufixarea rămâne cel mai productiv procedeu derivativ în VJ, atât în
română, cât şi în franceză, cele mai importante sub aspect semantic şi statistic fiind
sufixele care formează termeni abstracţi128:
9. care exprimă posibilitatea sau virtualitatea: - bil (cf. fr. -ible, -able):
anulabil, brevetabil, inalienabil, imputabil;
10.care exprimă finalitatea (obiectivul): -oriu (cf. fr. -oire): accesoriu;
preparatoriu, derogatoriu;
11.care indică efectul sau funcţia: -iv (cf. fr. –if): abdicativ, constitutiv,
confirmativ;
12.care indică apartenenţa: -al: notarial, patrimonial, succesoral.
6.2.2.2. Prefixarea este un procedeu productiv în VJ, datorită simplităţii
mecanismului derivativ şi „transparenţei‖ derivatului.
Numeroşi termeni juridici sunt realizaţi prin calchiere parţială cu vechiul prefix de
origine slavă, foarte productiv ne-, ataşat unor teme împrumutate, ca o prelungire în
timp a unui procedeu mai vechi de îmbogăţire a limbii132. Încă din primele coduri
moderne, ne- intră în concurenţă cu prefixul neologic in-, specific pentru stilurile
ştiinţific şi juridic133, dar neproductiv pe teren românesc („incapacitate de lucru‖ –
„necapacitate de lucru‖, CP, 1882, p.81).Concurenţa celor două prefixe este atestată
şi în codurile actuale (de exemplu, în CC, 1897, p.187 şi în CC, 1981, p.99 găsim
insolvabil/nesolvabil). Examinarea dubletelor din VJ relevă distribuţia specifică a
celor două prefixe: in- (im-) este limitat la combinarea cu teme neologice, de
provenienţă romanică (incapacitate, DDC; imprescriptibilitate, DDI), în timp ce ne-
se ataşează atât temelor vechi româneşti (netemeinicie, DDPC), cât şi celor
împrumutate (necombatanţi, nebeligerantă, DDI; necompetenţă; nelegalitate,
DDPC).
NOTE
1. Vezi Mihai, 1982, p.25.
2. Greimas (1971, p.9) defineşte ―dicţionarul juridic‖ astfel: ―Ce dictionnaire n’est alors que la
manifestation sous la forme lexicale (mots, expressions, etc.) d’un certain univers sémantique que
l’on dénommera univers juridique‖.
3. Pentru relaţia dintre semantică, lexicologie şi lexicografie, vezi Bidu-Vrănceanu (1993); aceeaşi relaţie,
în context juridic, este prezentată de Cornu (1990, p.37).
4. ―There can be no doubt that the semantic aspect cannot be taken care of before the pragmatic one
has been worked out‖ (Akhmanova, 1972, p.137).
5. DSL, p.50. Pentru o abordare teoretică a problemei terminologiilor ştiinţifice din perspectiva relaţiei
lexic comun/lexic specializat, vezi Bidu-Vrănceanu et al. (1977).
6. Bidu-Vrănceanu et al., 1977, p.6.
7. Ibidem, p.5-6.
8. ―Terms are definitonal words. For a word to be a term it must be in a relationship of one-to-one
correspondence with a scientific definition‖ (Akhmanova; Agapova, 1974, p.3). Vezi, în acelaşi sens,
Greimas, 1966, p.15 (―Le métalangage scientifique est construit: cela veut dire que tous les termes
qui le composent constituent un corps de définitions cohérent‖).
9. ―Interacţiunea dintre stiluri este un fenomen de pe urma căruia au de câştigat atât limbajele de strictă
specialitate, care se îmbogăţesc pe seama limbii comune, cât şi limba literară. Aceasta din urmă îşi
însuşeşte termeni şi sintagme noi din alte variante stilistice, anulând însă sensurile tehnice, proprii
terminologiei specifice unuia sau altuia dintre compartimentele de activitate profesională, în care
aceşti termeni sunt folosiţi curent‖ (Munteanu; Ţâra; 1978, p.223).
10. ―Un échange généralisé se produit entre les termes proprement «techniques» et le lexique général,
soit par la pénétration des mots communs dans la terminologie technique, soit par l’extension des
noms techniques, au lexique général‖ (Guilbert, 1973, p.15).
11. Vezi Dubois, 1966, p.103.
12. Vezi Akhmanova, 1972, p.142.
13. Vezi Vidos, 1965, p.356.
14. ―Terminologiile reprezintă variante legate de ansamblul vocabularului prin fondul lexical comun, cu
tot ce implică el ca structură fonologică, morfologică etc. Ele se deosebesc de acest fond printr-o
semantică adaptată la temele pe care şi le propun să le exprime, printr-o frecvenţă mai mică şi, în
cazul celor savante, prin tendinţa de a utiliza sistemul de derivare şi compunere într-un mod propriu
spre
a-şi asigura rigoarea de care au nevoie‖ (Coteanu, Forăscu; Bidu-Vrănceanu, 1985, p. 169).
15. Cf. Guilbert, 1973, p.8-10.
16. Cf. Guibert, 1973. Vezi, în acelaşi sens, Bidu-Vrănceanu et al. (1997, p.6), care precizează:
―Semnificatul unui termen [trebuie] să se definească în raport cu ansamblul de semnificaţi aparţinând
aceluiaşi domeniu […]. Termenul îşi găseşte locul într-o structură ierarhică noţională din interiorul
fiecărui domeniu‖.
17. ―Pe cale paradigmatică, delimitarea unităţii lexicale se face în raport cu alte unităţi ale aceluiaşi
sistem, iar pe cale sintagmatică, unităţile se definesc în raport cu lanţul vorbit, avându-se în vedere
combinaţiile cu care este compatibil întrucât se consideră că interpretarea exactă a unui termen
variază după contextele în care apare‖ (Bidu-Vrănceanu, 1980, p.7).
18. Pentru o sistematizare a procedeelor de derivare şi compunere specifice, se poate vedea Cuniţă,
1982a.
19. Vezi Guilbert, 1970.
20. Unitatea semantică complexă este definită ca ―un ensemble de deux ou plusieurs éléments
signifiants qui ne conservent dans cette unité sémantique qu’une partie de leurs traits pertinents (ou
sčmes) et qui ne saurait ętre analiysée comme la somme de ces éléments divers‖ (Dubois, 1960,
p.62-63).
21. ―Terminologies are not static systems, they develop‖ (Akhmanova; Agapova, 1974, p.94).
22. ―La stabilité relative du léxique général pourrait ętre opposée à un mouvement accéléré propre aux
vocabulaires techniques‖ (Guilbert, 1973, p.7).
23. ―Les mots techniques sont par leur nature męme plus sujet à l’emprunt que les mots non techniques‖
(Vidos, 1965, p.365).
24. Cf. Teodorescu, 1936, p.4 (―Tehnica juridică se reduce în bună parte la o chestiune de terminologie,
căci limbajul este cel care dă efect elementelor substanţiale ale dreptului‖).
25. Melinkoff (1963, p.11) începe analiza caracteristicilor principale ale DJ prin cercetarea trăsăturilor de
natură lexico-semantică (vezi cap.II al lucrării citate); Sourioux; Lerat (1977, p.3) consideră că prima
componentă pertinentă a DJ care trebuie analizată este vocabularul (―Le premier est le vocabulaire,
car la barričre des mots est le premier obstacle à la communication juridique‖); Bergel (1989, p.220)
consideră că tehnica legislativă este interesată, în principal, de terminologie.
26. Vezi Golopenţia; Pavel, 1960, p.63.
27. Pentru comentarii, vezi Reteşan (1976).
28. ―En mejor ejemplo de un lenguaje cientifico que se encuentra entre el lenguaje comun y una
nomenclatura es, a mi ver, el lenguaje juridico. Este lenguaje se sirve en gran medida de la lengua
comun‖ (Baldinger, 1970, p.58).
29. Melinkoff, 1963, p.11; Kalinowski, 1965, p.53; Kielar, 1977, p.24; Bergel, 1989, p.224-225; Bécane;
Couderc, 1994, p.231.
30. ―En droit, comme en tout langage technique, la compétence sociolinguistique n'appartient qu’aux
spécialistes. On rencontre ici le problčme de l’initiation‖ (Sourioux; Lerat, 1977, p.66);; vezi şi
Charrow, 1981, p.2-3; Redish, 1981, p.8; Cornu (1990, p.23) consideră că limbajul juridic este un
limbaj profesional de grup, deoarece aparţine comunităţii celor care profesează în domeniul
dreptului.
31. ―La spécialité du langage du droit tient aussi à sa technicité. Celle-ci est la technicité męme du droit.
La spécialité du langage vient ici de la matičre. Dans la communication linguistique, elle est
inhérente au référent‖ (Cornu, 1990, p.24).
32. ―Structura internă a cuvântului şi organizarea vocabularului,în plan paradigmatic şi în plan
sintagmatic, reflectă specificitatea perspectivei juridico-administrative în care este situat obiectul
comunicării, precum şi exigenţele pe care se întemeiază elaborarea textului lingvistic‖ (Irimia, 1986,
p.239).
33. Vezi Cornu (1990, p.319): ―De toute évidence deux exigences s’imposent au législateur avec la
męme force: (1) Chaque fois qu’il est possible, le législateur doit s’exprimer de maničre à ętre
compris de tous. Nul n’est censé ignorer la loi. (2) Chaque fois qu’il est nécessaire, le législateur
doit utiliser la précision de son langage technique. C’est aussi une garantie de clarté, de sécurité
et de liberté‖.
34. Considerând că ―le vocabulaire juridique est l’ensemble des mots qui ont, au moins, un sens
juridique‖, Cornu (1990, p.59) estimează numărul acestora, în limba franceză, la circa 10.000 de
cuvinte.
35. Vezi Bergel, 1989, p.225; Cornu (1990, p.62) identifică două categorii de termeni - cei care aparţin
exclusiv VJ şi cei cu dublă apartenenţă.
36. În bibliografia juridică de limbă engleză, această categorie este desemnată sub denumirea ―terms
(words) of art‖: ―words which have a particular meaning to a particular area of study; […] they have
either no, or different meanings outside a legal context‖ (LD, p.225). În opinia lui Cornu (1990, p.67),
―Tous les termes d’appartenance exclusive ont un sens technique de précision. Ils désignent de
façon trčs pointue un élément spécifique du systčme juridique.
37. Vezi Melinkoff (1963,p.18): ―Argot has the connotation of a language of communication within the
group, whether or not deliberately designed to exclude the stranger […]. Lawyers also use language
that is intended to speak primarily to each other, in pleadings, opinions, articles, books, argument,
the whole gamut of legal papers, and in the day-to day negotiation and discussion that is the
lawyer’s life. In this latter aspect, a proportion of the language of the law is argot, a «professional
language»―; Mimin (1962, p.33) numeşte cuvintele din această categorie ―termes confinés dans la
langue du Palais‖. Cornu (1990, p.63 şi urm.) include în categoria termenilor cu sens exclusiv juridic
pe cei aparţinând domeniilor procedural, succesoral, teoriei generale a dreptului etc.
38. Vezi Bergel (1989, p.233), care - referindu-se la aspectele pragmatice ale utilizării termenilor
specializaţi - precizează: ―Il est cependant possible de limiter l’utilisation de ce langage spécifique
aux textes juridiques ayant en eux-męmes une autorité propre (actes juridiques, décisions de justice,
autorisations officielles, lois et rčglements) et aux relations entre professionnels du droit‖.
39. ―La redactarea textului se vor folosi în principal termeni de largă circulaţie, arhicunoscuţi. În cazul
actelor normative care se adresează - în privinţa aplicării - unor anumite categorii de specialişti,
exprimarea ideilor se va face, după caz, şi prin folosirea unor termeni tehnici sau ştiinţifici consacraţi‖
(Mrejeru, 1979, p.102-103); vezi şi Bécane; Couderc, 1994, p.232.
40. Vezi Becquart, 1928, p.23) care, discutând cele două tendinţe menţionate, precizează: ―Toutes deux
éloignent la langue juridique de la langue vulgaire, pour la faire participer - et franchement - aux
caractčres des langues scientifiques‖.
41. Prezenţa polisemiei în VJ este comentată de majoritatea cercetătorilor români şi străini: Irimia (1986,
p.240); Cornu (1990, p.68); Bécane; Couderc (1994, p.232); Melinkoff (1963, p.11) ş.a. Pentru o
analiză detaliată a cauzelor, surselor şi tipologiei polisemiei termenilor juridici, a se vedea Cornu
(1990, p.68-133) care precizează: ―La polysémie est, dans le vocabulaire juridique, comme ailleurs,
un phénomčne irréductible. L’essentiel est de comprendre que la polysémie n’est pas une
complication accidentelle et marginale du langage du droit, mais un état profond et rayonnant du
vocabulaire juridique‖.
42. Vezi Cooper, 1963, p.8; Reteşan, 1976, p.247.
43. Vezi Kerchove, Ost, 1982, p.234 (―Ces termes connaisssent du fait de leur mobilisation dans un
contexte juridique une transformation (réduction, altération) de leur sens courant. La polisémie de
ces termes est donc tantôt réduite, le droit ne retenant qu’une acceptation parmi les multiples sens
possibles, tantôt et le plus souvent, augmentée par l’adjonction d’un sens nouveau‖).
44. Cf. Kerchove, Ost, 1982, p.235 (―Ces termes sont caractérisés en ce qui concerne leur extension par
ce qu’on a pu appeler leur «texture ouverte» ―).
45. Melinkoff, 1963, p.11.
46. Becquart, 1928, p.29.
47. ―Les notions floues et, plus généralement la fluidité sémantique des termes juridiques, ne sont pas
une entrave aléatoire à un systčme autrement parfait et certain, mais bien au contraire forment un
élément essentiel au bon fonctionnement du droit. Elles reflčtent la division du travail entre le
législateur, les tribunaux et le pouvoir exécutif‖ (Mackay, 1979, p.49). Vezi şi Cornu (1990, p.90-91):
―Certains termes ou expressions, sont intentionnellement indéterminés. Ils correspondent à des
notions floues que l’on peut nommer notions-cadres […]. La particularité de ces notions est: 1) d’ętre
ouvertes, dans le présent et l’avenir, à une multitude d’applications que leur indétermination, au sein
du cadre qui les dessine, rend possible; 2) d’avoir toujours et nécessairement besoin pour ętre
appliquées à un cas particulier de la médiation d’un juge (ou d’un autre agent d’exécution) […]‖.
48. Baldinger, 1970, p.72.
49. ―Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex
de elemente comune tuturor faptelor de acest fel şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei‖ (DJP,
p.218-219).
50. Vezi şi definiţiile date în LD, p.170 pentru reasonable doubt şi reasonable man.
51. Pentru o analiză aprofundată a polisemiei din limbajul juridic, vezi Cornu, 1990, p.68-132.
52. Vezi definirea – în manieră metaforică – a dublei apartenenţe la Cornu (1990, p.68): „Un męme
terme est, par la pluralité de ses sens, à cheval sur le langage du droit et sur le langage courant. Un
tel chevauchement pourrait ętre nommé double appartenance. Les termes de double appartenance
sont ceux qui ont au moins un sens dans chaque vocabulaire‖.
53. O situaţie similară celei din română este semnalată pentru franceză de Cornu (1990, p.75), care
estimează că numai în dreptul civil există câteva sute de termeni juridici proveniţi din VG; pentru
engleză, vezi Melinkoff (1963, p.11).
54. Cornu (1990, p.76-77) evidenţiază valoarea instrumentală a acestor termeni: „Dans l’application qu’il
fait de ces opérations fondamentales aux choses du droit, le langage juridique met en oeuvre ces
termes-outils dans le respect absolu de leur sens commun. Il les transpose purement et
simplement dans leur sens propre sans en altérer la force ni la valeur‖.
55. „Le langage du droit est, en majeure part, un legs de la tradition‖ (Cornu, 1990, p.25).
56. Pentru analiza acestui proces în limba franceză, vezi Sourioux; Lerat, 1977, p.97 („Par «stokage»
nous entendons le maintient par le droit de mots de la langue commune sortis de l’usage‖).
57. Vezi Dimiu (1939, p.9): „Necesităţi sociale care se reiterează au determinat o întrebuinţare repetată
a aceloraşi cuvinte spre a desemna aceleaşi noţiuni juridice; în acest mod cuvintele care la început
aveau un caracter obişnuit, au căpătat caracterul de formule care vor rămâne indispensabile pentru
toţi acei ce vor vorbi sau scrie despre acele noţiuni juridice‖.
58. Vezi Sourioux; Lerat (1975, p. 94 şi urm.).
59. „Il est fréquent que le langage du droit utilise un terme commun doté d’un sens générique en lui
conférant, dans son ordre, un sens spécifique‖ (Cornu, 1990, p.77).
60. Catacreza este definită în DSL (p.89) drept „figura semantică (trop) lexicalizată, provenită dintr-o
metonimie/sinecdocă/metaforă al cărei sens – la origine figurativ – s-a pierdut prin uz; catacrezele se
mai numesc şi figuri împietrite,tocite sau cristalizate‖. Pentru sensurile juridice figurate din limba
franceză, vezi Cornu (1990, p.79-81).
61. Caracteristicile respective sunt formulate, pentru limba franceză, de Cornu (1990, p.68-75), care
estimează la 150 numărul termenilor respectivi („termes d’appartenance juridique principale‖).
62. Cornu (1990, p.72) denumeşte acest fenomen „estomparea juridicităţii termenilor‖, precizând că
termenii juridici respectivi „ont revętu un sens propre, dans la mesure oů le sens qu’il délivrent vient
à l’esprit directement et non par l’intermédiaire d’une image juridique‖.
63. „Il y a polisémie interne lorsqu’au regard du droit, dans un systčme juridique donné, un męme terme
est chargé, dans l’usage actuel, de deux au plusieurs sens distincts‖ (Cornu, 1990, p.89).
64. Cornu (1990, p.93) estimează că polisemia internă afectează peste două treimi din vocabularul
juridic francez.
65. Adoptăm, în această clasificare, tipologia propusă de Cornu (1990, p.95-102). Coincidenţele
frecvente dintre franceză şi română duc la concluzia că numeroşi termeni juridici polisemantici au
fost împrumutaţi ca atare în limba română.
66. Cf. Cornu, 1990, p.95.
67. Metaforic, acest tip de relaţie semantică este desemnat prin sintagma "polisemie în cascadă‖ (Cornu,
1990, p.96).
68. Cf. Cornu, 1990, p.97.
69. Ibidem, p.99 („La pluralité des sens d’un męme mot a parfois un aspect chaotique ou foisonnant.
Elle paraît ętre le résultat de coïncidences ou de hasard. Quand ils existent, les rapports entre les
sens sont moins clairs‖).
70. Relaţia corespunde fenomenului de omonimie din vocabularul general.
71. Cornu (1990, p.100) o denumeşte metaforic „la polysémie à chevauchement‖, precizând „Le
désordre naît ici de la non concordance, ou de la contradiction, entre des sens qui se recoupent en
partie ou se heurtent‖.
72. Tot în manieră metaforică, acest tip de relaţie semantică este numită „polysémie étoilée‖ şi definită
după cum urmează: „Un polyséme étoilé est celui qui jette une multitude de sens, comme autant
d’éclats, dans des directions trčs diverses et parfois opposées‖ (Cornu, 1990, p.101).
73. Cornu (1990, p.102) invetnariază în limba franceză 10 sensuri juridice pentru adjectivul matériel, 15
pentru public şi 19 pentru libre.
74. Zlătescu, 1996, p.69.
75. Vezi Cornu (1990, p.107), care referindu-se la disciplina redactării („discipline d’écriture‖) precizează:
„Elle suppose que le législateur s’impose lui męme cette discipline dans la rédaction des lois: qu’il
fasse régner dans ses lois la monosémie‖.
76. „Terms are definitional words. For a word to be a term it must be in a relationship of one-to-one
correspondence with a scientific definition‖ (Akhmanova; Agapova, 1974, p.3); vezi, în acelaşi sens,
Popa (1972, p.162): „Este mai presus de orice îndoială că definiţia are un rol important în stabilirea
unei punţi între limbajele specializate şi limbajul comun‖.
77. Mateuţ; Mihăilă, 1998, p.97.
78. Ibidem, p.107-108.
79. După Mateuţ; Mihăilă (1998, p.105-107), definiţia este guvernată de: (1) regula adecvării (definitorul
şi definitul trebuie să fie exprimaţi prin termeni identici sau coextensivi); (2) regula ireflexivităţii
(definitorul trebuie să nu repete definitul, pentru ca definiţia să nu fie tautologică); (3) regula
asimetriei (termenul definitor trebuie să nu se sprijine pe termenul definit, ci să fie independent de
acesta, pentru a se evita caracterul circular al definiţiei); (4) regula clarităţii şi univocităţii
(definitorul trebuie să cuprindă numai cuvinte cunoscute, evitându-se termenii strict specializaţi, cei
ambigui sau figuraţi).
80. „Il linguaggio tecnico giuridico č, nel campo del linguaggio usato in fonzione normativa, quello, entro
il quale si č dedicato piů lavoro alla definizione dei concetti‖ (Scarpelli, 1959, p.92); vezi şi Mateuţ;
Mihăilă (1998, p.108): „Definiţia are un rol important în opera de sistematizare a dreptului, cu
implicaţii adiacente de calificare juridică‖.
81. Această situaţie este frecvent întâlnită în vocabularul juridic al altor limbi. De exemplu, în LD
definiţiile termenilor sunt precedate de precizarea domeniului în care definiţia este valabilă: „in
commercial law‖ (LD, p.23); „in criminal law‖ (LD, p.31).
82. Vezi Popa, 1972, p.173.
83. Cf. Reteşan, 1976, p.232-233.
84. Vezi Vasiliu, 1986, p.87, 90 şi Bidu-Vrănceanu, 1993, p.48-49.
85. „Principala sarcină a unei definiţii terminologice este de a arăta clar locul conceptului în cadrul
sistemului de concepte ştiinţifice‖ (Akhmanova; Agapova, 1974, p. 59). Pentru analiza comparativă a
definiţiilor de tip lexicografic şi „tehnic‖ (juridic), vezi Stoichiţoiu, 1990, p.379 şi urm.
86. Pentru distincţia „langage du droit‖ vs. „langage des juristes‖, vezi Kalinowski, 1965, p.3-4 şi
Reteşan, 1976, p.235.
87. Referitor la importanţa definiţiei pentru constituirea terminologiilor specialzate, vezi Popa (1972,
p.158-159) şi Akhmanova; Agapova (1974, p.158-159); pentru relaţia dintre lexicografia specializată
(terminografia) şi lexicografia generală, vezi Bidu-Vrănceanu, 1997, p.10-12.
88. Mrejeru, 1979, p.103.Acelaşi punct de vedere apare la Cornu (1990, p.105): „Le premier moyen,
pour le législateur, de lutter ponctuellement, contre la polysemie, consiste à donner lui-męme la
définition de certaines notions ou de certains termes‖.
89. Vezi Zlătescu, 1996, p.129.
90. Ibidem, p.128; vezi şi Cornu (1990, p.106), care precizează: „Certains définitions légales sont tout
relatives. Elles sont données par la loi qui les porte pour l’application de cette loi (et sont parfois
expressement introduits par la formule «au sens de la présente loi»)―.
91. „Interpretarea se numeşte legală sau autentică, atunci când însăşi legea explică sensul termenilor
sau expresiilor folosite în legea penală. Această interpretare este obligatorie ca şi norma
interpretată‖ (DJP, p.159); vezi şi Kielar (1977, p.97) şi Cornu (1990, p.106).
92. Pentru precizări asupra celor trei tipuri de definiţii, vezi Popa (1972, p.94-95); Mihai (1982, p.120-
122; 1998, p.242-243); Mateuţ; Mihăilă (1998, p.103-104).
93. Vezi Reteşan, 1976, p.252: „În interesul preciziei textelor legislative trebuie evitate sinonimele, chiar
cu riscul repetării unor cuvinte, sinonimele fiind adesea izvoare de false probleme‖.
94. Coteanu, Forăscu, Bidu-Vrănceanu, 1985, p.173.
95. „Para los juristas, los limites de aplicatíon son mas decisivos que el centro de aplicacíon, mientras
que en el idioma corriente decide mas el centro que sus limites‖ (Baldinger, 1970, p.59).
96. „Si ha una ridefinizione quando rimanendo nell’ambito degli usi preesistenti, si determina in modo
univoco e preciso il significate di una espressione, che in modo univoco e preciso non era usata. Si
puo estendere, il nomme di «ridefinizione» anche al caso in cui si da a una espressione un
significate che essa non ha mai avuto, ma vicino al significato o alla gamma de significati che negli
usi precedenti aveva" (Scarpelli, 1959, p.28).
97. Pentru analiza logică a DJ, vezi Bourcier, 1976, p.115 („Son statut est spécifique par rapport à toute
définiton de type lexicographique, parce que les conditions de validité et les critčres d’organisation
du sens sont à la fois formels et argumentatifs‖).
98. „A quelque moment qu’elle intervienne, l’énumération est, en męme temps que définition,
classification: au lieu de donner, comme la définition classique, l’idée de l’espčce par référence au
genre dont l’espčce est différenciée, elle donne l’idée par référence aux espčces qui le composent‖
(Ray, 1926, p.225).
99. „Dans la définition, c’est l’ensemble des concepts qui renvoie à l’ensemble des signifiants: les deux
sommes sont équivalentes, mais non les termes de chaque somme pris deux à deux‖ (Rey-Debove,
1966, p.74).
100. Cf. Miclău, 1982b, p.30 („Rendre compte de l’organisation sémantique globale des langues de
spécialité signifie au fond mettre en évidence une connaissance enyclopédique de leurs domaines‖.
101. Pentru principiile teoretice ale analizei, vezi Coteanu, Forăscu, Bidu-Vrănceanu (1985) şi Bidu-
Vrănceanu (1979) şi (1980).
102. Cf. Miclău, 1982b, p.23 („En réalité, si la conception de la signification peut se réveler trop
schématique pour le langage courant ou poétique, pour les signes techniques et scientifiques, elle
représente un avantage net, parce que ces signes sont strictement délimités et s’organisent sur le
plan sémantique en traits qui fonctionnent dans un jeu combinatoire trčs subtil‖).
103. Situaţii similare de restrângere a sensului cuvântului din VG prezintă în engleza americană termenii
juridici charge (LD, p.31), estate (LD, p.73), issue (LD, p.110).
104. Pentru Cornu (1990, p.175-176), sinonimia şi antonimia sunt modalităţi de realizare a raportului
comparativ şi, totodată, auxiliare ale definiţiei juridice („Analogie et opposition remplissent en
parallčle une fonction définitoire évidente. Ce sont les auxiliaires, d’ailleurs complémentaires, de la
définiton légale‖).
105. Vezi Reteşan, 1976, p.248 („Folosirea unor expresii considerate echivalente prezintă pericolul ca la
interpretarea textelor unii să nu mai pună semnul egalităţii între cele două expresii şi să considere că
ar avea sfere noţionale diferite […]. Sinonimele trebuie evitate nu numai în textele aceluiaşi act
legislativ, ci deopotrivă în diferite asemenea acte‖). Un punct de vedere similar se întâlneşte la
Cornu (1990, p.177): „Le vocabulaire juridique est défavorable à la synonymie parce qu’il est à la
recherche de la plus haute précision, et qu’il dispose d’un nombre défini de signes pour exprimer un
nombre illimité de significations‖.
106. Pentru definirea şi tipologia sinonimiei din perspectiva semanticii structurale, vezi DSL, p.457-459
şi Coteanu, Forăscu, Bidu-Vrănceanu, 1985, p.85-104.
107. Vezi Cornu (1990, p.179): „Certains termes ne sont synonymes que dans le langage particulier
d’un milieu qui fait abstraction de leurs différences. Cette synonymie par façon de parler est
courante dans le langage du Palais‖.
108. Ibidem, p.179 şi urm.; pentru tipologia antonimelor, vezi DSL, p.56-57.
109. „Les oppositions de mots sont encore plus stimulantes que les analogies pour leur définition, car
c’est souvent par contraste que s’éclairent leurs sens respectifs. Le sens d’un mot ne se pose qu’en
s’opposant au sens d’un autre. Les rapports d’opposition sont les auxiliaires précieux de la définition
lexicale‖ (Cornu, 1990, p.179).
110. Cornu (1990, p.182) desemnează acest tip de antonime prin sintagma opposants de
classification: „On pourrait ainsi nommer les termes qui, pris comme éléments d’une classification,
s’opposent au sein de celle-ci sous un certain rapport. Ces opposants ne sont pas à proprement
parler des antonymes, car ils ne possčdent pas des sens opposés. Mais ils s’opposent par la
différence spécifique que met en relief leur rapprochement au sein d’une classification‖.
111. DSL, p.238-239.
112. Ibidem, p.97-98.
113. Termenul este utilizat de Cornu (1990, p.195-207) pentru a desemna ansambluri lexicale
organizate în funcţie de afinităţi semantice şi de criterii pertinente din punct de vedere juridic.
114. „Déterminé par le genre et l’espčce, chaque élément du réseau correspond par son signifié, a une
catégorie juridique‖ (ibidem, p.200).
115. Apud Cornu, 1990, p.198.
116. Cornu (1990, p.204) utilizează sintagma „communautés de voisinage‖ şi precizează: „La
communauté de voisinage a pour principal intéręt de situer chaque mot à sa juste place par rapport
à ses voisins, et relativement à la notion de base qui les unit. Il est essentiel de saisir en effet que
tous les voisins de sens se déploient autour d’une réalité centrale, dont chacun exprime un aspect‖.
117. Cornu (1990, p.205) desemnează aceste asocieri semantice prin sintagma „famille opérationnelle‖:
„Ce qui caractérise, dans leurs rapports mutuels les éléments de ce regroupement, c’est leur
communauté d’action. De męme que les données qu’il désignent, interviennent ensemble dans la
réalisation de l’opération, de męme les termes qui servent à les désigner interviennent ensemble
dans la description de l’opération‖.
118. Vezi Reteşan, 1976, p.236-237 („Credem că ar trebui să se respecte un minimum de ordine în
constituirea familiilor de cuvinte, folosind cuvântul de bază, nu alt cuvânt sinonim, în construcţia
tuturor formelor sale derivate, pentru a face, şi sub acest aspect, cât mai uşoară înţelegerea textelor
şi pentru a le da (de ce nu?) o formă care să răspundă tuturor exigenţelor‖).
119. O asemenea paralelă este făcută pentru VJ francez de Bergel (1989, p.226-227).
120. Ibidem, p.227.
121. Vezi Cuniţă (1982a, p.44-93), care constată: „C’est ainsi que la composition syntagmatique
fonctionne avec une haute productivité dans la lexique des langues de spécialité (les lexiques
techniques), alors que son rendement dans le lexique de la langue courante est moins élevé‖ (p.93);
pentru analiza acestui procedeu de îmbogăţire a VJ în limba franceză, vezi Sourioux; Lerat (1975,
p.26-31); Cornu (1990, p.172-175) şi Bergel (1989, p.227).
122. După Cornu (1990, p.172),două treimi din VJ francez reprezintă cuvinte compuse.
123. Asan; Ciobanu (1967, p.239) propun denumirea generică „grup sintactic‖ definit ca „orice
combinaţie de două sau de mai multe cuvinte cu sens lexical deplin între care se stabilesc raporturi
(exprimate sau nu prin elemente de legătură) de coordonare sau de subordonare şi orice combinaţie
formată din cuvinte cu sens lexical deplin şi cuvinte ajutătoare care are o funcţiune sintactică unică
ori exprimă un raport sintactic‖.
124. Vezi Cornu, 1990, p.174.
125. Referindu-se la acest tip de compuse, foarte răspândite în VJ francez, Cornu (1990, p.173)
observă: „Son intéręt majeur est de montrer la force de l’adjectif dans la détermination du sens du
mot composé. Car le substantif est neutre, et c’est l’apport decisif de l’ajectif qui fait du tout la
désignation d’une institution ou d’une opération‖.
126. Cf. Asan; Ciobanu (1968, p.250) şi Cornu (1990, p.173).
127. Cf.Goldiş-Poalelungi, 1973, p.297. („Dans le vocabulaire on observe l’enrichissement du lexique
avec des dérivés formés à l’aide des éléments formatifs internationaux. La plupart de ces mots
entrent dans le roumain par la filičre française. On peut parler d’un internationalisme linguistique
[…]. Il suffit de penser aux termes abstraits, scientifiques, techniques et les exemples sont par
centaines‖).
128. Cf. Cornu, 1990, p.159 şi urm.
129. Cf. Cornu, 1990, p.165 şi urm.
130. Vezi Gherman; Vasiliu, 1978, p.234.
131. Vezi Rizescu, 1978, p.71.
132. „În perioada pătrunderii masive de cuvinte din limbile romanice (care începe de la sfârşitul secolului
al XVIII-lea), cu ne- se calchiază formaţii din franceză (uneori latină sau italiană) conţinând prefixul
in-" (FCLR, vol.II, p.166).
133. Cf. Ficşinescu, 1967, p.7 („Aspectul cel mai caracteristic al pătrunderii derivatelor cu in- rămâne
însă concurenţa dintre in- şi prefixul vechi în limbă ne- în legătură cu aceeaşi temă neologică. Este
de remarcat că formaţia cu ne-, calchiată sau, eventual, dezvoltată spontan când tema există mai
demult în limbă apare – sau persistă – şi circulă concomitent cu cea în in-"); vezi şi Rădulescu,
1978, p.127.
Capitolul 7
IMPLICAŢII PRACTICE ALE CERCETĂRII DISCURSULUI
JURIDIC
"La mise en oeuvre du Droit passe par des concepts
bien définis et un langage clair et précis".
1. Dintre toate tipurile discursive specializate, DJN are cea mai strânsă
legătură cu viaţa socială.
2.1.1. Pentru a fi clar înţeleasă, întrucât are o influenţă mai puţin evidentă
asupra DJN, prima contradicţie trebuie pusă în legătură cu un principiu
legislativ esenţial - realizarea echilibrului între stabilitatea şi mobilitatea
reglementărilor juridice8.
Astfel, în CC 1981, textul legislativ păstra încă vechile denumiri ale unor
instanţe judecătoreşti. De exemplu, în text apărea sintagma Curtea de Apel,
iar în notă se preciza "În loc de Curtea de Apel se va citi «instanţa care, potrivit
legii, pronunţă o hotărâre definitivă»" (CC, 1981, p.282). În mod similar DJP
(apărut în 1976) înregistrează ca ieşite din uz denumirile Curte de Apel, Curte
cu juraţi, Curte de Casaţie, Curte Supremă, precizând "Codul de procedură
penală în vigoare nu mai foloseşte noţiunea de Curte în denumirea instanţelor"
(p.86).
Definiţiile din CP 1969 sunt mai complete şi mai precise (vezi termenul
tentativă, CPCA, 1972, p.109); de asemenea, cuprinde definiţii care nu figurau
în ediţia anterioară, stabilind astfel accepţii unice, instituţionalizate pentru
termeni sau expresii ca lege penală, săvârşirea unei infracţiuni, secrete de
stat, înscris oficial, infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării.
Prin noi definiţii se precizează în CP, 1969, sensul unor termeni cărora li
s-a atribuit un conţinut diferit: calculul timpului, rude, apropiate, arme.
Din această ultimă categorie fac parte lucrări ale juriştilor englezi din
secolul al XIX-lea (Jeremy Bentham, Arthur Symonds, George Coode, Henry
Thring)42 şi rapoarte oficiale ale unor comisii guvernamentale din aceeaşi
perioadă, cuprinzând analize critice ale DJN din epocă şi soluţii pentru a-i spori
accesibilitatea în raport cu masa cetăţenilor.
legală sau autentică, atunci când însăşi legea explică sensul legilor şi al
expresiilor; interpretarea de acest tip este obligatorie, ca şi norma
interpretată (vezi, spre exemplificare, secţiunea "Înţelesul unor termeni
sau expresii în legea penală", în CP, art.140-157);
b) După procedeele la care recurge autorul (în cazul când legea este
obscură sau ambiguă), interpretarea poate fi:
textuală sau literală (când înţelesul legii este căutat în termenii şi
formulările utilizate de aceasta);
raţională sau logică (când înţelesul legii este clarificat cu ajutorul unor
raţionamente/argumente: "a pari"; "a fortiori"; "a contrario")55.
Pentru "a însufleţi textele reci ale Codului"144 şi, în acelaşi timp, în scop
instructiv şi educativ, autorii CPIT recurg la exemplificări din literatura cultă şi
populară, din filosofie, istorie etc.145. Se fac dese comparaţii cu prevederile din
vechi legi româneşti - pravilele lui Caragea, Vasile Lupu (p.91) şi Matei
Basarab (p.97).
Termenii juridici asimilaţi de limba literară aparţin acelor ramuri ale dreptului
care au impact mai puternic în viaţa socială: drept civil (asigurare, contract,
colocatar, gestiune, majorat, mandatar, DDC) şi penal (cazier judiciar,
contrabandă, contumacie, premeditare, DJP).
4.2. Influenţa DJN asupra sintaxei limbii literare actuale este mai puţin
evidentă decât cea din domeniul lexicului şi are o coloratură stilistică. Ea se
manifestă cu precădere în varianta scrisă şi se încadrează în tendinţa de
înlocuire a construcţiilor comune din limba vorbită cu altele, având caracter
"cult". Unele tendinţe din sintaxa limbii literare se pot explica prin influenţa
conjugată a mai multor limbaje specializate. De exemplu, larga utilizare a
infinitivului în construcţii cu prepoziţii (după modele sintactice romanice) este
atestată atât în DJN cât şi în limbajul ştiinţific: "Scopul acestor noi operaţiuni
[…] este de a crea un climat de teroare şi panică în rândul populaţiei, de a
destabiliza situaţia internă şi de a afecta eforturile de dezvoltare independentă
ale tânărului stat african" (RL, 28.XII.1983, p.6).
Sub influenţa sintaxei juridice este tot mai mult utilizat pasivul ("Un acord
[…] a fost semnat recent la Viena", RL, 28.XII.1983, p.6) şi, corelat cu acest
fenomen, se extinde folosirea prepoziţiei compuse de către pentru
introducerea complementului de agent ("[…] pe piaţa internaţională a armelor
se înregistrează de către ţări puternic industrializate exporturi masive spre
ţările lumii a treia", ibidem).
1. Dintre toate tipurile discursive specializate, DJN are cea mai strânsă
legătură cu viaţa socială.
2.1.1. Pentru a fi clar înţeleasă, întrucât are o influenţă mai puţin evidentă
asupra DJN, prima contradicţie trebuie pusă în legătură cu un principiu
legislativ esenţial - realizarea echilibrului între stabilitatea şi mobilitatea
reglementărilor juridice8.
Astfel, în CC 1981, textul legislativ păstra încă vechile denumiri ale unor
instanţe judecătoreşti. De exemplu, în text apărea sintagma Curtea de Apel,
iar în notă se preciza "În loc de Curtea de Apel se va citi «instanţa care, potrivit
legii, pronunţă o hotărâre definitivă»" (CC, 1981, p.282). În mod similar DJP
(apărut în 1976) înregistrează ca ieşite din uz denumirile Curte de Apel, Curte
cu juraţi, Curte de Casaţie, Curte Supremă, precizând "Codul de procedură
penală în vigoare nu mai foloseşte noţiunea de Curte în denumirea instanţelor"
(p.86).
Un caz interesant este cel al termenului crimă, care şi-a restrâns sensul
în CP 1969 faţă de folosirea sa în coduri mai vechi cu semnificaţia "infracţiune
deosebit de gravă": crima plăsmuirii de monetă (CPT, 1920, p.64); crima
dării de foc (CPT, 1920, p.19); crima de omor (CP, 1939, p.395)31; în limbajul
juridic actual, termenul a revenit în uz, prin intermediul calcului frazeologic
crimă (= infracţionalitate) organizată.
Definiţiile din CP 1969 sunt mai complete şi mai precise (vezi termenul
tentativă, CPCA, 1972, p.109); de asemenea, cuprinde definiţii care nu figurau
în ediţia anterioară, stabilind astfel accepţii unice, instituţionalizate pentru
termeni sau expresii ca lege penală, săvârşirea unei infracţiuni, secrete de
stat, înscris oficial, infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării.
Prin noi definiţii se precizează în CP, 1969, sensul unor termeni cărora li
s-a atribuit un conţinut diferit: calculul timpului, rude, apropiate, arme.
Din această ultimă categorie fac parte lucrări ale juriştilor englezi din
secolul al XIX-lea (Jeremy Bentham, Arthur Symonds, George Coode, Henry
Thring)42 şi rapoarte oficiale ale unor comisii guvernamentale din aceeaşi
perioadă, cuprinzând analize critice ale DJN din epocă şi soluţii pentru a-i spori
accesibilitatea în raport cu masa cetăţenilor.
legală sau autentică, atunci când însăşi legea explică sensul legilor şi al
expresiilor; interpretarea de acest tip este obligatorie, ca şi norma
interpretată (vezi, spre exemplificare, secţiunea "Înţelesul unor termeni
sau expresii în legea penală", în CP, art.140-157);
b) După procedeele la care recurge autorul (în cazul când legea este
obscură sau ambiguă), interpretarea poate fi:
raţională sau logică (când înţelesul legii este clarificat cu ajutorul unor
raţionamente/argumente: "a pari"; "a fortiori"; "a contrario")55.
Dicţionarele juridice mai noi (DJP, DDCA, DDC, DDPC, DJTU) sunt
concepute pentru a servi ca instrumente de lucru juriştilor teoreticieni şi
practicieni, studenţilor de la facultăţile de drept, precum şi celor implicaţi în
aplicarea legislaţiei. În acelaşi timp, abordând ramuri ale dreptului aflate în
strânsă legătură cu viaţa socială (drept civil, penal), dicţionarele respective îşi
propun să informeze masa cetăţenilor asupra conceptelor, noţiunilor şi
instituţiilor juridice, contribuind astfel la ridicarea nivelului general al cunoaşterii
juridice şi, implicit, la educarea civică a populaţiei86.
Pentru "a însufleţi textele reci ale Codului"144 şi, în acelaşi timp, în scop
instructiv şi educativ, autorii CPIT recurg la exemplificări din literatura cultă şi
populară, din filosofie, istorie etc.145. Se fac dese comparaţii cu prevederile din
vechi legi româneşti - pravilele lui Caragea, Vasile Lupu (p.91) şi Matei
Basarab (p.97).
Termenii juridici asimilaţi de limba literară aparţin acelor ramuri ale dreptului
care au impact mai puternic în viaţa socială: drept civil (asigurare, contract,
colocatar, gestiune, majorat, mandatar, DDC) şi penal (cazier judiciar,
contrabandă, contumacie, premeditare, DJP).
4.2. Influenţa DJN asupra sintaxei limbii literare actuale este mai puţin
evidentă decât cea din domeniul lexicului şi are o coloratură stilistică. Ea se
manifestă cu precădere în varianta scrisă şi se încadrează în tendinţa de
înlocuire a construcţiilor comune din limba vorbită cu altele, având caracter
"cult". Unele tendinţe din sintaxa limbii literare se pot explica prin influenţa
conjugată a mai multor limbaje specializate. De exemplu, larga utilizare a
infinitivului în construcţii cu prepoziţii (după modele sintactice romanice) este
atestată atât în DJN cât şi în limbajul ştiinţific: "Scopul acestor noi operaţiuni
[…] este de a crea un climat de teroare şi panică în rândul populaţiei, de a
destabiliza situaţia internă şi de a afecta eforturile de dezvoltare independentă
ale tânărului stat african" (RL, 28.XII.1983, p.6).
Sub influenţa sintaxei juridice este tot mai mult utilizat pasivul ("Un acord
[…] a fost semnat recent la Viena", RL, 28.XII.1983, p.6) şi, corelat cu acest
fenomen, se extinde folosirea prepoziţiei compuse de către pentru
introducerea complementului de agent ("[…] pe piaţa internaţională a armelor
se înregistrează de către ţări puternic industrializate exporturi masive spre
ţările lumii a treia", ibidem).
1. Dintre toate tipurile discursive specializate, DJN are cea mai strânsă
legătură cu viaţa socială.
2.1.1. Pentru a fi clar înţeleasă, întrucât are o influenţă mai puţin evidentă
asupra DJN, prima contradicţie trebuie pusă în legătură cu un principiu
legislativ esenţial - realizarea echilibrului între stabilitatea şi mobilitatea
reglementărilor juridice8.
Astfel, în CC 1981, textul legislativ păstra încă vechile denumiri ale unor
instanţe judecătoreşti. De exemplu, în text apărea sintagma Curtea de Apel,
iar în notă se preciza "În loc de Curtea de Apel se va citi «instanţa care, potrivit
legii, pronunţă o hotărâre definitivă»" (CC, 1981, p.282). În mod similar DJP
(apărut în 1976) înregistrează ca ieşite din uz denumirile Curte de Apel, Curte
cu juraţi, Curte de Casaţie, Curte Supremă, precizând "Codul de procedură
penală în vigoare nu mai foloseşte noţiunea de Curte în denumirea instanţelor"
(p.86).
Un caz interesant este cel al termenului crimă, care şi-a restrâns sensul
în CP 1969 faţă de folosirea sa în coduri mai vechi cu semnificaţia "infracţiune
deosebit de gravă": crima plăsmuirii de monetă (CPT, 1920, p.64); crima
dării de foc (CPT, 1920, p.19); crima de omor (CP, 1939, p.395)31; în limbajul
juridic actual, termenul a revenit în uz, prin intermediul calcului frazeologic
crimă (= infracţionalitate) organizată.
Definiţiile din CP 1969 sunt mai complete şi mai precise (vezi termenul
tentativă, CPCA, 1972, p.109); de asemenea, cuprinde definiţii care nu figurau
în ediţia anterioară, stabilind astfel accepţii unice, instituţionalizate pentru
termeni sau expresii ca lege penală, săvârşirea unei infracţiuni, secrete de
stat, înscris oficial, infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării.
Prin noi definiţii se precizează în CP, 1969, sensul unor termeni cărora li
s-a atribuit un conţinut diferit: calculul timpului, rude, apropiate, arme.
Din această ultimă categorie fac parte lucrări ale juriştilor englezi din
secolul al XIX-lea (Jeremy Bentham, Arthur Symonds, George Coode, Henry
Thring)42 şi rapoarte oficiale ale unor comisii guvernamentale din aceeaşi
perioadă, cuprinzând analize critice ale DJN din epocă şi soluţii pentru a-i spori
accesibilitatea în raport cu masa cetăţenilor.
legală sau autentică, atunci când însăşi legea explică sensul legilor şi al
expresiilor; interpretarea de acest tip este obligatorie, ca şi norma
interpretată (vezi, spre exemplificare, secţiunea "Înţelesul unor termeni
sau expresii în legea penală", în CP, art.140-157);
b) După procedeele la care recurge autorul (în cazul când legea este
obscură sau ambiguă), interpretarea poate fi:
raţională sau logică (când înţelesul legii este clarificat cu ajutorul unor
raţionamente/argumente: "a pari"; "a fortiori"; "a contrario")55.
Dicţionarele juridice mai noi (DJP, DDCA, DDC, DDPC, DJTU) sunt
concepute pentru a servi ca instrumente de lucru juriştilor teoreticieni şi
practicieni, studenţilor de la facultăţile de drept, precum şi celor implicaţi în
aplicarea legislaţiei. În acelaşi timp, abordând ramuri ale dreptului aflate în
strânsă legătură cu viaţa socială (drept civil, penal), dicţionarele respective îşi
propun să informeze masa cetăţenilor asupra conceptelor, noţiunilor şi
instituţiilor juridice, contribuind astfel la ridicarea nivelului general al cunoaşterii
juridice şi, implicit, la educarea civică a populaţiei86.
Pentru "a însufleţi textele reci ale Codului"144 şi, în acelaşi timp, în scop
instructiv şi educativ, autorii CPIT recurg la exemplificări din literatura cultă şi
populară, din filosofie, istorie etc.145. Se fac dese comparaţii cu prevederile din
vechi legi româneşti - pravilele lui Caragea, Vasile Lupu (p.91) şi Matei
Basarab (p.97).
Termenii juridici asimilaţi de limba literară aparţin acelor ramuri ale dreptului
care au impact mai puternic în viaţa socială: drept civil (asigurare, contract,
colocatar, gestiune, majorat, mandatar, DDC) şi penal (cazier judiciar,
contrabandă, contumacie, premeditare, DJP).
4.2. Influenţa DJN asupra sintaxei limbii literare actuale este mai puţin
evidentă decât cea din domeniul lexicului şi are o coloratură stilistică. Ea se
manifestă cu precădere în varianta scrisă şi se încadrează în tendinţa de
înlocuire a construcţiilor comune din limba vorbită cu altele, având caracter
"cult". Unele tendinţe din sintaxa limbii literare se pot explica prin influenţa
conjugată a mai multor limbaje specializate. De exemplu, larga utilizare a
infinitivului în construcţii cu prepoziţii (după modele sintactice romanice) este
atestată atât în DJN cât şi în limbajul ştiinţific: "Scopul acestor noi operaţiuni
[…] este de a crea un climat de teroare şi panică în rândul populaţiei, de a
destabiliza situaţia internă şi de a afecta eforturile de dezvoltare independentă
ale tânărului stat african" (RL, 28.XII.1983, p.6).
Sub influenţa sintaxei juridice este tot mai mult utilizat pasivul ("Un acord
[…] a fost semnat recent la Viena", RL, 28.XII.1983, p.6) şi, corelat cu acest
fenomen, se extinde folosirea prepoziţiei compuse de către pentru
introducerea complementului de agent ("[…] pe piaţa internaţională a armelor
se înregistrează de către ţări puternic industrializate exporturi masive spre
ţările lumii a treia", ibidem).
NOTE
1. Vezi Popa (1983), cap. Societatea şi activitatea normată. Importanţa reglementării juridice a
conduitei umane (p.93-118). După Danet (1980, p.368), se poate vorbi despre două funcţii
principale ale dreptului: "the facilitative-regulative function"; "the dispute-processing function".
2. Pentru analiza teoretică a relaţiei dintre sistemul dreptului şi sistemul legislaţiei, vezi Ceterchi,
1976, p.13-22.
4. "Norma juridică s-a precizat şi a dăinuit pe măsură ce a fost exprimată lingvistic" (Berceanu, 1981,
p.257).
8. "Pentru a răspunde tot mai bine noilor realităţi social-economice, perfecţionarea legislaţiei trebuie
privită ca un proces neîntrerupt. El însă se cere realizat printr-o raţională şi dialectică îmbinare a
stabilităţii şi mobilităţii reglementărilor, pentru a evita atât rigiditatea unor norme vetuste, depăşite
cât şi instabilitatea unor acte normative insuficient corelate cu realitatea socială" (Ceterchi, apud
Mrejeru, 1979, p.23).
9. Cf. Ray, 1926, p.33 ("La souplesse est une qualité inhérente à toute loi d'application étendue et
durable"); Cooper, 1963, p.305 ("The primary problem of the legislative draftsman is to set forth in
unmistakably clear language an explicit statement of the legislative command which will be
capable of precise and equitable application to every contingency that may possibly arise");
Melinkoff, 1963, p.398 ("In a more immediate, controllable sense, complete precision is
sometimes also incompatible with some of the other desirables of law langage - durability,
inteligibility, brevity, for instance"); Mrejeru, 1979, p.94 ("Lipsa unei soluţii suple, adaptabile
cerinţelor sociale determină scurtarea vieţii legii şi intervenţii legislative repetate care afectează
starea de stabilitate a ordinii de drept"); vezi şi Bécane; Couderc, 1994, p.52 ("La loi s'inscrit dans
la durée. Ne visant pas le «cas actuel» comme la décision administrative ou juridictionnelle, elle
est à la fois prévision et permanence").
13. "Les notions floues à contenu variable renvoient à une appréciation d'opportunité changeante
selon les circonstances. Instruments de la doctrine et de la jurisprudence, elles sont de plus en
plus utilisées par le législateur. Elles vont pénétrer tous les domaines: pénal ("circonstances
atténuantes", "gage sérieux de réhabilitation"), civil ("intéret de l'enfant"); audio-visuel ("mieux-
disant culturel") (ibidem, p.282).
15. Exemplificări şi comentarii asupra acestei probleme se găsesc la Coteanu, 1981, p.147. Pentru
preocupările şi recomandările unor jurişti englezi din secolul al XIX-lea privind accesibilitatea
textelor legislative se poate vedea Bowers, 1980.
16. Vezi, în acest sens, circulara din 1847, reprodusă apud Dimiu, 1939, p.28 ("S-au văzut că unele
din tribunale în a lor lucrări se slujesc de cuvinte necunoscute până acum în dialectul naţional,
care străine fiind de cunoştinţa obştei, aduc îndoielnică înţălegere lucrărilor tribunalelor … Dreptu
aceea, spre înlăturarea unor asemenea necuviinţe care prin urmare poate aduce şi schimonosire
limbei, şi aşa precum nu este iertat Reg[lement Organic] şi acţiunile cîrmuirei, nici ca judecătorii
să se facă academişti (!), fiecare după a lui părere Departam[entul] acesta au găsitu de cuviinţă a
scrie şi acei judec[ătorii] ca pe viitorime să nu se mai slujască în lucrările ei cu cuvinte
necunoscute în deobşte").
17. "Cuvintele neaoşe sunt mai puţin expuse la schimbările de sens şi au mai multă chezăşie de
dăinuire în limbă. E deci timpul să se sfârşească odată cu fetişismul neologismelor, care e
apanajul semi-docţilor sau al celor care nu cunosc şi nu ştiu să-şi cinstească cum se cuvine
propria limbă" (Teodorescu, 1936, p.11).
18. "Limba noilor coduri va trebui să se inspire din limba vie, frumoasă şi trainică a poporului căruia
se adresează, întrebuinţându-se neologismul tehnic numai acolo unde este necesar pentru
preciziunea noţiunii juridice" (Dimiu, 1936, p.271).
19. Cf.Dimiu, 1936, p.94-95 ("Stilul în care se redactează o lege trebuie să fie simplui … O limbă
uşor de înţeles, articole de lege compuse din propoziţiuni scurte şi clare, vor contribui în bună
măsură la justa respectare şi aplicare a principiilor, înlăturând multe din controversele pe care le
produce nu coroborarea principiilor, ci defectuoasa confecţionare tehnică a textului").
20. "Pentru judecător textul legii trebuie să fie scris într-o limbă clară, fără echivocuri, fără cuvinte cu
mai multe înţelesuri sau neadecvate, chiar dacă unele dintre ele ar fi greu de înţeles pentru
nejurist … Din actele legislative nu vor putea fi excluşi toţi termenii juridici de circulaţie limitată la
cercul specialiştilor. Înlăturarea lor ar obliga la exprimări lungi, greoaie, care ar trebui să
înlocuiască conţinutul concis, condensat al termenilor înlăturaţi. Un asemeena stil prolix ar face
textele mai imprecise şi deci mai susceptibile de interpretări eronate" (Reteşan, 1976, p.233;
235).
21. "Limbajul juridic nu trebuie să fie de rigiditatea unui limbaj algebric şi să nu poată fi înţeles decât
de cei iniţiaţi în ştiinţele juridice. Un cod nu trebuie să fie o carte scrisă într-un limbaj ermetic,
străin înţelegerii celor mulţi" (Teodorescu, 1936, p.3). Pentru probleme de pedagogie juridică, vezi
vol. Dreptul ca instrument de formare, dezvoltare şi ocrotire a personalităţii umane.
23. Reteşan, 1976, p.235; vezi, în acelaşi sens, Bergel, 1989, p.223.
25. Pentru clarificarea celor două concepte, vezi Bécane; Couderc (1994, p.251-264): "La
codification-compilation ordonne un droit déjà crée afin d'en faciliter la connaissance à
l'administré comme à l'administreur. Elle sert l'État de droit".
26. Vezi, în acest sens, numeroasele menţiuni cuprinse în notele de subsol din CP 1996.
28. "Legal language has its own sub-process of change and growth. Thus, while languages changes
lexically through normal meanings and losing the old meanings of words, the legal sub-language
develops and changes lexical meanings through legislation and judicial decisions, and because of
socio-legal factors" (Charrow, 1981, p.16-17).
29. Dată fiind noutatea sa, termenul malpraxis (întâlnit şi sub forma calcului lexical parţial
malpractică) este explicat într-o ştire din presă: "asigurarea de malpraxis, o formă de asigurare a
medicilor, a altor cadre medicale şi în general a prestatorilor de servicii medicale, prin care
societatea preia răspunderea pentru eventualele prejudicii aduse pacienţilor datorită unor greşeli
sau omisiuni! ("Adevărul", 21.II.2000, p.5).
30. Modificări terminologice de tipul celor discutate de noi sunt atestate şi în alte limbi: rusă (Berman,
1975); franceză (Sourioux; Lerat, 1977).
31. "Clasificarea infracţiunilor în crime [subl.ns.], delicte şi contravenţii a fost consacrată de Codul
penal din 1864 şi de Codul penal din 1936. Codul penal în vigoare nu mai cunoaşte o asemenea
clasificare şi, ca atare, nu mai foloseşte nici noţiunea de crimă" (DJP, p.82).
32. Cf.Greimas, 1977, p.12 ("Si le systčme juridique … apparaît comme une architecture solide et
immobile - l'immuabilité du droit étant męme une de ses principales connotations, il n'empęche
que ce systčme évolue, se complčte et se transforme grâce justement aux discours juridiques
toujours renouvélés qui répercutent leurs novations au niveau du systčme qui leur est sous-
tendu").
35. Un asemenea model ("ghid") de redactare a textului, realizat din perspectiva didacticii moderne şi
a celor mai noi abordări din teoria textului, a fost propus recent de Andra Şerbănescu (Cum se
scrie un text, Editura Polirom, Iaşi, 2000). Cele patru capitole ale cărţii (Etapele redactării
textului; Modalităţi de organizare a textului; Structura textului; Argumentarea) au un
caracter accentuat aplicativ, putând fi utile nu numai studenţilor, ci şi specialiştilor interesaţi de
perfecţionarea tehnicilor de redactare în domeniul juridic-administrativ.
36. Pentru diversele versiuni ale modelului, vezi şi Redish, 1981, p.41; The Process Model of
Document Design, în SS, 18/1981.
37. Pentru modul cum reflectă preocuparea de a asigura accesibilitatea LJ se cuvin remarcate lucrări
ale juriştilor englezi din secolul al XIX-lea (Jeremy Bentham, Arthur Symonds, George Coode,
Henry Thring) şi rapoarte oficiale ale unor comisii guvernamentale din aceeaşi perioadă,
cuprinzând analize critice ale LJ din epoca respectivă. Bowers, 1980, p.346-347 prezintă astfel
recomandările din manualul lui Henry Thring (1854): "To achieve clarity, Thring suggests that
technical terminology should be avoided, English words preferred to Latin, nouns repeated where
pronominal reference is likely to be ambiguous generic terms used to avoid long lists and that the
same term should always bear the same meaning and vice-versa".
38. "Your choice of words, sentence structrues and sentence length will vary with the audience.
Content and organization will be influenced by the general background and knowledge of your
audience" (SS, 18/1981, p.12).
39. "Remember that «plain English» need not always mean simple English" (SS, 18/1981, p.4).
40. "Use language that your intended audience can understand. Using clear and simple language
does not mean «talking down» to your audience, but it does mean avoiding unfamiliar jargon,
technical terms, acronyms, legalese, long or convoluted sentences, and impersonal
constructions"(SS, 18/1981, p.3).
41. "Rewriting should be seen as a positive step, not a negative one. Multiple drafts will probably
result in a better document" (SS, 18/1981, p.4).
43. Cooper, 1963; Reed Dickerson, Materials on Legal Drafting, St.Paul, Minn., 1981 (recenzată în
SS 26/1982); George Gopen, Writing from a Legal Perspective (f.a.), (recenzată în SS,
17/1981); David Melinkoff, Legal Writing: Sense and Non-sense, St.Paul, Minn. (recenzată în
SS 26/1982).
44. Vezi Bowers (1980, p.346-347), care prezintă recomandările din manualul lui Henry Thring
(1854).
45. Cf. SS, 26/1982 ("He tries to give both instructor and students a broader perspective on the task
of legal drafting, to show that not only does clear thinking improve drafting, but that learning to
draft can improve thinking").
47. Dixie Goswami, Janice C.Redish, Daniel B. Felker, and Alan Siegel, Writing in the Profession:
A Course Guide and Instructional Materials for an Advanced Composition Course,
Washington, DC. (f.a.) (recenzat în SS, 31/1982).
48. Vezi, de exemplu La rédaction française des lois. Comission de réforme du Droit au Canada
(1980); Guide de rédaction législative, Société Québécoise d'information juridique (1984)
(apud Cornu, 1990, p.50).
49. Vezi, argumentarea lui Zlătescu (1996, p.9) pentru introducerea legisticii formale în programele
facultăţilor de drept: "Prin cunoaşterea tehnicilor, procedurilor şi procedeelor legisticii formale,
câştigă nu doar legiuitorii […], dar şi interpreţii legii - practicieni şi teoreticieni, care decelând à
rebours modul de a proceda al legiuitorului, pot să se apropie mai mult de intenţiile sale"; un
punct de vedere similar este susţinut de Bécane; Couderc, 1994, p.286.
50. Vezi definiţia dată interpretării de Dickerson, 1977, p.284-285: "Interpretation - As certainment
of the meaning of a statute (1) in accordance with established principles of communication; (2) in
accordance with the meanings of language established in the speech community to which the
legislative audience belongs, and (3) in the light of the tacit assumptions ordinarily made in that
speech community (the cognitive function). It is also often used to include the judicial
supplementation or repair of a statute necessary to apply it to a concrete controversy (the creative
function)"; Berceanu, 1981, p.253 subliniază întrepătrunderea aspectelor de natură juridică şi
lingvistică în interpretare ("E dificil azi să nu conchidem că această materie [teoria interpretării]
aparţine deopotrivă ştiinţei dreptului, ca şi lingvisticii"). Din perspectiva relaţiei interpretare-tehnică
legislativă, reţinem precizarea "Nu legea e interpretabilă, ci modul de fixare a ei în actele
normative" (Mihai, 1998, p.263).
51. "Law may be characterized as the interpretation of texts" (Beck, 1982, p.201).
52. "Aucun précepte de la loi, dit-on encore, ne reçoit son sens d'un tréfonds législatif; il devient
significatif par l'application qui en est faite et grâce à l'interprétation que celle-ci implique"
(F.Rigaux, apud Bergel, 1989, p.24).
55. Pentru prezentarea principalelor procedee de interpretare logică, vezi Bergel, 1989, p.244-245;
Mihai, 1982, p.122; Mateuţ; Mihăilă, 1998, p.186.
56. Vezi infra 2.2.2.
57. "Judicial interpretation is worth looking at in relation to linguistic theory for several reasons: first,
because it is an area of language behaviour where expression and interpretation are necessarily
bound up with significant social action" (Bowers, 1982, p.1).
58. Vezi Dickerson, 1975; Beck, 1982; Bowers, 1982; Kerchove; Ost, 1982; Mihai, 1982; Bergel,
1989; Mateuţ; Mihăilă, 1998. Referinţe bibliografice asupra acestui domeniu se găsesc la Lévi,
1982 (cap. "Problems in Interpretation of Legal Documents", p.41-42). Date interesante privind
interpretarea termenilor şi a expresiilor juridice în sistemul judiciar american sunt cuprinse în
lucrarea Words and Phrases (Paul, Minn., 1970), ajunsă la vol.46 ("An eye-opener and an
invaluable source for the linguists interesed in seeing how the American judicial system
approaches problems of definition and interpretation", Lévi, 1982, p.42). O lucrare de referinţă
pentru aplicarea principiilor de interpretare judiciară a unor aspecte de natură lingvistică este
WEST's Federal Practice Digest (St.Paul, Minn., 1980), la care ne vom referi în continuare
(abreviat WPPD).
59. "Reglementarea juridică reflectă esenţialul şi tipicul ca structuri şi legităţi […]. Modelele de
conduită juridică oglindesc realitatea umană nu in concreto şi individual, ci abstract şi general"
(Mihai, 1982, p.89).
60. Cf.Kerchove; Ost, 1982, p.242 ("La formule légale possčde nécessairement une texture
suffisamment «ouverte» pour autoriser une part d'incertitude interprétative, une part de jeu").
61. Acest punct de vedere este exprimat din perspectiva practicii judecătoreşti de Gabriela Chivu
(apud Mihai, 1982, p.90), care afirmă "Norma juridică, ca să poată fi aplicată, trebuie mai întâi
înţeleasă".
62. Vezi Kerchove, Ost, 1982: "L'interprétation serait un jeu distinct à la fois de la simple
reproduction d'une siginifcation préexistente et de la libre création d'une significattion nouvelle ce
par quoi nous retrouvons, à un niveau constitutif l'idée d'un nécessaire dépassement de
l'opposition liberté - constrainte déjà évoquée" (p.241). Aceiaşi autori caracterizează metaforic
interpretarea judiciară: "On peut dire, en quelque sorte, que le juge doit «trouver la piece»
manquante du puzzle juridique et en découper les contours de maničre à ce qu'elle s'emboîte
parfaitement avec toutes les autres et contribue ainsi à reproduire la représentation d'ensemble"
(p.244).
63. Cf.Beck, 1982, p.207 şi Dickerson, 1975, cap.13 - How to Apply a Statute (Summarizing the
Creative Function), p.238 şi urm.
64. Pentru o analiză critică a celor două tipuri de interpretare (examinate în diacronie), vezi Bergel
(1989, p.241-248), care - referindu-se la metodele actuale de interpretare - subliniază caracterul
lor complementar: "La lettre et l'esprit des textes, des institutions, du droit en général orientent à
la fois l'interprétation des textes et l'appréciation des comportements sociaux" (p.240).
65. Vezi cap. The Limiting Froce of the Context, în Dickerson, 1975, p.64 şi urm. Acelaşi autor
precizează: "The role of the context is highly significant. An utterance taken out of the specific
context that it presupposes is at best inadequately oriented and overgeneral" (p.111).
66. Pentru examinarea contextelor potenţial relevante în interpretare, vezi Probert, 1972, p.242-243.
67. "A statute is a function of the situation in which it is interpreted" (Probert, 1972, p.281); vezi, în
acelaşi sens, Bergel, 1989, p.247.
68. "In interpreting statutory language a court may consider the history of the language as it finally
evolved, with particular reference to the language used in earlier statutes" (WFPD, p.111).
69. "Same words can have different meaning in different statutes" (WFPD, p.160). De exemplu, engl.
principal are sensuri diferite în legea penală, comercială şi civilă (LD, p.161).
70. "No word, phrase or sentence of statute should be read in isolation and apart from context in
which it appears" (WFPD, p.160).
71. Cf. Dickerson, 1977, p.111 ("The most useful indeed, almost indispensable function of context is
to narrow the range of reference of otherwise overgeneral words").
72. "Judicial interpretation is systemic in that no single aspect or function of meaning predominates
over any other, and that consequently it is necessary to have a description whose theoretic
components are interdependent, and that its structure is that of network" (Bowers, 1982, p.1);
caracterul de sistem al textului legislativ este o premisă esenţială în interpretarea judiciară: "When
interpreting a statute, the courd will not look merely to a particular clause in which general words
may be used, but will take in connection with it the whole statute or statutes on same subject an
objects and policy of the law" (WFPD, p.107).
73. "Juriştii vor trebui ca pe lângă preocupările lor profesionale să se îngrijească şi de chestiunile
privitoare la gramatică şi stil, spre a înţelege şi interpreta textul cât mai exact" (Dimiu, 1939, p.65).
74. "Perhaps the most serious disease of language is ambiguity in the trditional sense of
equivocation" (Dickerson, 1977, p.43); acelaşi autor subliniază necesitatea de a distinge
exprimarea ambiguă de cea cu caracter vag sau general (p.283); pentru sistemul de "reguli
lingvistice" utilizate în interpretarea judiciară, vezi Bowers, 1982.
75. La Dickerson, 1977, p.38-42: Actual Meaning, Literal Meaning and True Meaning; Legal
Meaning; Expres/Implicit Meaning.
76. Vezi Bourcier, 1979, p.14 ("Il existe donc un écart entre ce qui est «contenu» et ce qui est
exprimé. On retrouve ici toute la question de l'interprétation en droit").
78. "Un defect esenţial al stilului [juridic] este datorit redactării prea sumare. Legea care este un
comandament cu o generală aplicare, trebuie să fie formulată simplu şi concis. Adeseori
redactorii uită însă că textul este necesar să fie inteligibil pentru toată lumea, atât pentru cei care
au obligaţiunea să-l respecte, cât şi pentru acei care îl aplică" (Dimiu, 1939, p.77-78).
79. Vezi Mihai, 1982, p.122; Bowers, 1982 (p.11 şi urm.) comentează trei reguli de interpretare care
urmăresc dezambiguizarea şi precizarea sensului cuvintelor "vagi": "noscitur a sociis" (a word is
known by its fellows); "ejusdem generis" (words of the same kind) and expressio unius
exclusio alterius (the mention of one word excludes other unmentioned words of the same
class).
80. "A word used in a statute, in absence of some established technical meaning, should be read in
its ordinary sense, unless clear intent of the statute requires otherwise" (WFDP, p.121).
81. "Under the rule of noscitur a sociis, the intent of a specific word may become clear by reference
to the other words associated with it in statute" (WFDP, p.141).
82. Vezi Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1977, Bucureşti, 1978, p.62, 144,
167, 172.
83. Cf. Filipaş, 1976, p.97 ("Condiţia esenţială pe care trebuie să o îndeplinească un sector
determinat în spaţiu pentru a fi considerat loc public este aceea de a fi accesibil publicului
permanent sau ocazional. Nu interesează sub acest aspect, prezenţa efectivă a vreunei
persoane, ci numai virtualitatea prezenţei publicului").
84. Dintre dicţionarele vechi pot fi citate: Const.Ticu-Ştefănescu, Mic dicţionar juridic de termene
în materie civilă, taxele portăreilor; Bucureşti, 1902; Aurel Sterescu, Dicţionar administrativ
pentru uzul ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, primarilor, medicilor comunali etc., Bucureşti,
1904. Pentru dicţionare recente, vezi Lista abrevierilor, 8.1.2.1.
85. Vezi Dimiu, 1939, p.276 ("Amintim necesitatea unui vocabular juridic, aşa cum s-a făcut în Franţa
acum câţiva ani, aşa cum am avut în România acum câteva decenii, spre a se fixa uniform
înţelesul cuvintelor necesare scrisului juridic").
86. Pentru limba franceză, un astfel de dicţionar adresat atât specialiştilor, cât şi nespecialiştilor a
apărut în perioada interbelică (Henri Capitant, Vocabulaire juridique, Paris, 1936).
87. Pentru descrierea comparativă a celor două tipuri de abordări lexicografice, vezi Vasiliu, 1986;
Bidu-Vrănceanu, 1993, p.33-62.
88. Cf. Bidu-Vrănceanu, 1993, p.35: "«Lectura» medie s-ar bizui pe ideea că, indiferent de cel care
utilizează dicţionarul şi de scopul cu care o face, este necesar să se reţină un minimum de
elemente obligatorii […]. "«Lectura» specială poate rafina datele definiţiei în funcţie de profilul
profesional al vorbitorului şi de obiectivele lui specifice în comunicare sau în funcţie de factori
contextuali-stilistici determinaţi".
91. Vezi, în acest sens, Cuvânt introductiv la DJP, p.11-12: "Asistăm nu numai la o explozie
informaţională propriu-zisă, ci şi la o explozie a terminologiei, a noţiunilor, conceptelor şi
categoriilor de specialitate, inclusiv cea juridică".
92. "Definiţia termenilor în lexicografia generală ar trebui să aibă un nivel mai scăzut de abstractizare
a cunoştinţelor (admiţând principiul definiţiilor alternative, viziunea duală asupra cunoaşterii), în
aşa fel încât să fie accesibile nespecialiştilor […]. În lexicografia generală, accesul la
cunoştinţele de specialitate se face prin intermediul unor expresii verbale şi într-un anumit
context lingvistic şi extralingvistic (psiho-socio-cultural)" (Bidu-Vrănceanu et al., 1997, p.9).
96. Principiile unei asemenea lucrări lexicografice sunt prezentate în Sourioux; Lerat, 1977 (p.99-
100); Berceanu, 1981 (p.264 şi urm.) propune realizarea unui nou tip de dicţionar juridic (numit
"oficial"), diferit atât de dicţionarele de tip lingvistic, cât şi de cele de tip enciclopedic. Acest
dicţionar ar urma să includă toate definiţiile în vigoare în sistemul legislativ românesc (definiţii
legale).
97. Vezi Ethel Groffier; David Reed, La lexicographie juridique, Cowansville, Les éditions Yvon
Blais inc., 1990.
98. De exemplu, pentru termenul juridic bun (fr. bien) sunt înregistrate următoarele tipuri de
sintagme: bien + adjectiv sau participiu (bien périssable); bien + de + substantiv (bien de la
famille); bien + à + infinitiv (bien à venir); bien + en + substantiv (bien en litige); bien + sous
+ substantiv (bien sous tutelle); substantiv + de + bien (gestion du bien); verb + bien
(réclamer un bien) (apud Picotte, 1995, p.303-310).
99. Termenul "juritraducteur" sau "traducteur - jurilinguiste" a fost creat în Canada, în condiţii
specifice de bilingvism şi bijuridism (coexistenţa dreptului civil francez şi a sistemului englez
common law) (cf. Snow, 1995).
100. "Les problčmes de traduction juridique dépendent de variables géographiques qui sont à la fois
sociolinguistiques et socioculturelles" (Sourioux; Lerat, 1995, p.336). Un model de abordare a
problemelor traducerii textelor juridice din perspectivă comparativă este oferit de Kielar, 1977;
necesitatea analizei sistemice comparate în traducerea juridică este susţinută şi de Berman,
1975.
101. "Dans l'opération de traduction, le choix entre l'esprit et la lettre du texte juridique résulte des
contraintes du langage et de la fidélité nécessaire au texte" (Snow, 1995, p.228).
102. Vezi, de exemplu, Elsevier's Dictionary of Criminal Science in eight languages, compiled
and arranged on a English alphabetical base by Johann Anton Adler, Amsterdam-London-New
York, Princeton, 1960; Jerzy Pienkos, Lexique général des termes de droit, d'économie, de
relations internationales et de politique. Vocabulaire systématique de terminologie
juridique, économique et politique, Varşovia, 1972; Thomas A.Quemner, Dictionnaire
juridique (Français-Anglais), Paris, 1974.
103. Cf. Kielar, 1977, p.36 ("The tension in the translation of statutes issues from a simultaneous
gravitation, toward the source language and the target language, as regards form and content.
The source language orientation highlights the original message itself and its local colour, the
target language orientation reflects the need of speaking to the target language receptor in terms
of his own social, cultural and linguistic background experience").
106. Pentru prezentarea acestor preocupări în istoria dreptului românesc, vezi supra 2.1.2.;
necesitatea unor reforme legislative în sprijinul subiecţilor de drept este frecvent dezbătută în
dreptul britanic din epoca victoriană (cf. Bowers, 1980). Pentru poziţia juriştilor americani în
această problemă, vezi Cooper, 1963, p.311: "A recent and healthy trend is to write the statute
primarily for the benefit of the citizen, so that he can read it with an understanding of what is
expected of him. It has been suggested indeed, that if the statute is plain to the layman, it will be
plain also to the lawyers and the Courts".
107. "Ţinând seama că textul legii constituie mesajul voinţei legiuitorului, redactarea acestuia trebuie
subordonată ideii de înţelegere. Textul trebuie astfel redactat încât acesta să fie cât mai pe
înţelesul destinatarilor legii. Numai în felul acesta legea va putea să-şi exercite funcţia de act de
comandament social, dispoziţiile pe care le cuprinde putând fi uşor înţelese de către cei ce
urmează a le respecta şi aplica" (Mrejeru, 1979, p.100). Vezi, în acelaşi sens, Ghimpu, 1978,
p.239-240 ("Apărând interesele oamenilor muncii, legea li se adresează tot lor. Constituie un
adevăr elementar faptul că prima condiţie a respectării legii este aceea de a fi înţeleasă […].
Viitoarele noastre coduri vor trebui să fie legiuiri care să folosească un limbaj simplu, dar nu
simplist, concis dar nu ermetic").
108. Vezi Cooper, 1963, p.30; Sourioux; Lerat, 1977, p.126; Bowers, 1980, p.333; Munteanu; Ţâra,
1978, p.223 ("Un act juridic pare de cele mai multe ori multora chiar şi azi «încifrat» din care
motiv, dar nu numai din acesta, el trebuie «descifrat», «decodat» şi interpretat de un specialist
juridic care este avocatul").
109. Vezi Redish, 1979, p.4 ("Legal language can be made clear without losing its necessary
precision").
110. Ibidem, p.5 ("Clarity is not the same as simplicity, brevity or Plain English") şi p.20 ("The
purpose of the 'Plain Language Movement' is not so much to simplify as to 'de-complexify' the
language of the bureaucracy").
111. Pentru istoricul PLM, vezi Fernbach, 1995, p.106-107; 111-112; informaţii despre lucrări
publicate în cadrul PLM se găsesc în Levi, 1982, p.35 şi urm.; informaţii despre începuturile
programelor de cercetare şi reformele lingvistice se găsesc în buletinul "Simply Stated" [SS],
editat de DDC (vezi, de exemplu SS 6/1980 şi 20/1981).
112. De exemplu, "Document Design Center" din Washington D.C. şi "Centre de promotion de la
lisibilité", creat în 1988 în Canada.
113. Extinderea spectaculoasă pe care a cunoscut-o PLM în S.U.A., în timpul Administraţiei Carter,
s-a concretizat prin promulgarea unor legi care promovează accesibilitatea textului juridic ca o
formă de "protecţie a consumatorului" mai ales în cazul unor reglementări adresate publicului
larg (contracte, regulamente, documente pentru plata impozitelor, asigurări etc.): în California,
textele juridic-administrative trebuie redactate în "limbaj simplu, direct, evitând pe cât posibil
termenii tehnici şi folosind un stil coerent şi uşor de citit" (SS 27/1982), iar în statele New York şi
Minnesota "the Plain Language Law" prevede că "toate contractele trebuie scrise într-un mod
clar şi coerent, utilizând cuvintele cu sensul lor comun" (SS 18, 19/1981).
114. Cităm în acest sens: o bibliografie curpinzând 572 de titluri privind redactarea documentelor
(Daniel B. Felker, ed., Document Design: A Review of the Relevant Research, Washington,
D.C., 1980); un îndrumar pentru redactorii neprofesionişti (Daniel Felker, Frances
Pickering,Veda Charrow, Melissa Holland, Janice Redish, Guidelines for Document
Designers, Washington, D.C., 1982); un studiu privind redactarea în domeniul juridic-
administrativ (Redish, 1979); un curs universitar de compoziţie în domeniul limbajelor
specializate (Dixie Goswami, Janice Redish, Daniel Felker,Alan Siegel, Writing in the
Professions: A Course Guide and Instructional Materials for an Advanced Composition
Course, Washington, D.C., 1982). Dintre lucrările cu caracter practic publicate în Franţa în anii
'70, vezi Claude Ameline; Claude Bois, Rigueur et lisibilité des actes administratifs şi Claude
Bois, Rčgles psychologiques de lisibilité au service de l'administration (apud Fernbach,
1995). O sinteză a principiilor de redactare în "Plain Language" se găseşte la Fernbach, 1995.
116. Vezi Holland (1981) şi Charrow; Charrow (1979, p.178) care evidenţiază necesitatea testării
receptării globale la nivelul discursului juridic ("Psycholinguistic testing need not to be limited to
words, phrases, clauses or sentences. It is possible to actually test comprehension of
discourse").
117. "Readers' characteristics, the context of users, who the readers are is important for predicting
how difficult a word, a sentence or the document as a whole will be" (Holland, 1981, p.14); vezi
şi Fernbach (1995, p.113): "L'intéręt humain est la notion la plus moderne qu'ait apporté le
mouvement pour la langue courante. C'est la prise en compte du destinataire, selon son profil.
Le texte est ciblé, et il doit ętre mis à la portée de son lecteur, selon le principe de l'effort
moindre".
118. "Bureaucratic documents are traditionally written from the writer's perspective, not from the
reader's perspective. In legal/bureaucratic documents, we often see the lawyers concern that all
contingencies be covered taking precedence over selecting the appropriate and necessary
content for the reader" (Redish, 1981, p.17).
119. On a compris que c'était davantage la structure du texte, sa longueur, la difficulté des notions
juridiques, l'absence des répétitions qui nuisent à l'intelligibilité. En fin de compte, les mots n'ont
pas beaucoup d'importance" (Fernbach, 1995, p.117).
120. "The complexity of the sentence structure is a much greater barrier to understanding traditional
legal writing than the technical vocabulary. Terms of art that cannot be replaced can be defined.
The real need is to untangle the long and convoluted sentences" (Redish, 1979, p.4-5).
Caracteristici ale sintaxei juridice a limbii engleze care creează dificultăţi de înţelegere
nespecialiştilor au fost relevate încă de la mijlocul secolului al XIX-lea de George Goode (vezi
Bowers, 1980, p.341); pentru Fernbach (1995, p.114) dificultăţile întâlnite de nespecialişti la
nivel sintactic se explică prin "manque de clarté et de logique dû au chevauchement d'idées et
de structures syntaxiques".
121. "The most characteristic feature of legal writing is the overly long, incredibly complex sentence
with many embedded clauses and several pieces of information crammed together. Here brevity
may well be contributing to the difficulty people have in understanding legal documents" (Redish,
1979, p.17).
122. Cf. Redish, 1979, p.17 ("From the results of linguistic research, we know that the reader needs
to pause and regroup thoughts after a few ideas that have been presented. The period at the
end of a sentence signals such a pause where there are no periods in a long string of clauses,
the reader does not know when to pause and regroup. Comprehension is made very difficult").
123. "Recent modes of sentence processing confirm that simpler syntax accounts for more of the
improved comprehension than the shorter sentences" (Holland, 1981, p.7).
125. "Noun strings are a short hand; they take less space to write, but they are difficult for laypeople
to understand. A reader who is not familiar with the material must figure out how the nouns
relate to each other in order to understand the concepts being discussed […]. Noun strings
obscure connections, make concrete actions into abstract nouns, and again move the human
actors into subordinate positions" (Redish, 1981, p.7-8).
126. "Bureaucratic jargon becomes a problem when governement writers have to communicate with
a general audience. The general audience, by definition, doesn't share the jargon" (Redish,
1981, p.9).
127. De exemplu, pentru limba engleză, cuvinte provenite din latină, în locul termenilor anglo-saxoni
(Redish, 1979, p.15); aceeaşi autoare precizează: "Tradition (not necessity) and a lack of
understanding are the major reasons that legal language is so obscure" (ibidem, p.4).
128. Cf. S.Brice-Heath, Simplicity and Complexity in Language: A Question of Universals? (în
SS 13/1981).
131. "In trying to understand what a regulation says readers relied on the scenario principle. They
took abstract definitions, with nominalizations like 'procedure' as subject, and expressed them in
the form of story - like events. These events had human agents as subjects, doing an action in
the context of a time and place. The event frame makes information concrete, imagible, and
familiar through relationships like agent-object and action-goal" (Holland, 1981, p.20).
133. "Nominalizations are difficult to understand and remote in tone because they leave out
information about who performed the action that the nominalization names. Readers must infer
this information themselves" (ibidem, p.3).
134. "The active sentence above maintains the underlying logic of who is doing what in a clear
subject-verb-object sequence, focusing on the actor as the subject" (ibidem, p.3).
135. "Using personal pronouns in your writing helps to change the remote bureaucratic tone that
characterizes the official writing" (SS, 18/1982, p.4).
136. Vezi, de exemplu, Daniel B.Felker, Andrew M. Rose, The Evaluation of a Public Document:
The Case of FFC's Marine Radio Rules for Recreational Boaters, Washington, D.C., 1981.
Date statistice privind creşterea gradului de accesibilitate al unui text juridic "rescris" prin
eliminarea termenilor şi a construcţiilor gramaticale "problematice" sunt prezentate în Charrow;
Charrow, 1979.
139. Ibidem.
140. "En fait, le Plain Language Movement a éclaté. Alors qu'il semblait y avoir unanimité sur ce qui
était clair et sûr, la maničre de faire, le scepticisme est né à force de particulariser les normes"
(Fernbach, 1995, p.117).
141. "Les solutions proposées dans le cadre du "Plain Language Movement" méritent d'ętre
étudiées de façon critique. Une certaine réaction conservatrice se manifeste actuellement par la
crainte de l'insécurité juridique et de la hausse de coûts. Les juristes se demandent encore une
fois si le remčde n'est pas pire que le mal. Il convient donc, en anglais comme en français, de
relativiser les diagnostics et les solutions, sachant que l'objectif commun est la qualité de
l'expression et l'efficacité" (ibidem, p.122).
142. "Pentru ca opinia publică să îndeplinească rolul unui adevărat judecător colectiv, ea trebuie să
fie socialmente responsabilă, iar acest lucru este posibil prin studiu şi educaţie, prin însuşirea
metodică a prescripţiilor legii" (CPIT, p.25).
143. Cf. Nicolcioiu, 1973, p.36. ("Trebuie intensificată preocuparea pentru combaterea spiritului
juridicizant, generat de un intelectualism prost înţeles, militând astfel pentru un limbaj juridic cât
mai accesibil maselor, eliberat de orice tehnicisme - cerinţă care ţine de ceea ce noi numim
pedagogie juridică") şi Popa, 1983, p.188 ("Prin excelenţă tehnică, problematica juridică trebuie,
în contextul unor preocupări tot mai susţinute de informare juridică a cetăţeanului să fie tradusă
într-un limbaj accesibil acestuia").
145. Se dau astfel citate din autori români (Vasile Alecsandri - p.189; Nicolae Costin - p.193;
I.L.Caragiale - p.206; M.Sadoveanu - p.163) şi străini (Cicero - p.90; Ovidiu - p.92; Homer - p.93;
Seneca - p.100; J.J.Rousseau - p.95; V.Hugo - p.122; Herder - p.182; W.Goethe - p.80;
F.Dostoievski, W.Shakespeare - p.72; A.Camus - p.186). În sprijinul argumentării se citează
proverbe (p.86, 128, 144, 254, 313).
146. O excepţie parţială reprezintă CPIT care cuprinde capitolul Să ne familiarizăm cu ordinea şi
sistematizarea materiei în Codul Penal (p.160-162), referindu-se însă numai la organizarea
textului din punctul de vedere al logicii juridice.
147. Cf.Ghimpu, 1978, p.240 ("Unele controverse juridice sunt adesea urmarea folosirii unei
terminologii neunitare sau unui limbaj defectuos. Folosirea abuzivă a neologismelor ca şi a
arhaismelor, de altfel, este tot atât de dăunătoare pentru deplina înţelegere a legii").
148. CPIT, p.6.
150. Vezi Al.Andriescu, Limba presei româneşti din secolul al XIX-lea, Iaşi, 1979, p.90-91, 180.
151. Din acest punct de vedere, fragmente publicate în rubrica "Din caietul grefierului" reflectă
comicul involuntar produs prin amestecul de stiluri ("Arăt că înainte de incident cu circa două
zile, partea vătămată femeie fiind a trimis vorbă pe băiat că va veni la noi", S, 31.VII,1983),
asimilarea greşită a terminologiei juridice ("Reclamanta este o persoană juridică ce nu venea cu
tot fizicul la muncă", S, 7.VII.1983) sau prin utilizarea unor construcţii sintactice proprii DJN, cum
sunt frazele ample, incluzând numeroase subordonate ("Am auzit când inculpatul a solicitat părţii
vătămate să tacă şi să iasă afară din curte, la care partea vătămată a răspuns că nu tace,
deoarece nici în faţa bărbatului ei nu tace", S, 10.VII.1983). În concluzie, prin rubrica menţionată
se realiza indirect - prin prezentarea unor enunţuri nerecomandabile, producătoare de efecte
comice - cultivarea limbii în domeniul exprimării juridice.
152. "Grijă faţă de consumatorul român sau faţă de exigenţele UE?" (discuţie referitoare la
ordonanţa de urgenţă privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de
produsele defectuoase", în A, 31.VIII.2000, p.8).
153. Vezi A, 7.X.2000, p.2 ("După 8 ani de «împietrire», legea alegerilor a fost doar cosmetizată").
154. Vezi A, 23.X.2000, p.5 ("Legea fără de lege" - comentariu critic pe marginea legislaţiei privind
falimentul: "Etatismul este încă la mare preţ, iar legile care stabilesc cum şi în ce fel ar trebui să-
şi dea obştescul sfârşit societăţile cu pierderi sunt stufoase şi greu de aplicat").
156. "Trebuie schimbate multe începând chiar cu o definire mai strictă a societăţii deschise
[subl.ns.], cu stabilirea clară a criteriilor de transparenţă şi informare" ("Modificarea Legii valorilor
mobiliare cere … alte modificări", A, 11.XII.2000, p.7).
157. De exemplu, între debitor şi falit, în textul legii privind falimentul societăţilor comerciale: "Este
o mare confuzie: cei care nu mai pot face faţă datoriilor sunt faliţi, nu debitori" (A, 23.X.2000,
p.5).
158. Care sunt acele excepţii şi cine demonstrează buna-credinţă a societăţilor în cauză
[falimentare], legea nu ne lămureşte, lăsând totul la mâna şi libera interpretare" (ibidem).
159. Vezi «Articolele-vedetă» ale noii Legi 18" şi "Conacele Legii 18", în cadrul rubricii "Senatorul
Corneliu Turianu prezintă: Legislaţia pe înţelesul fiecăruia" (A, 9.XI.1999; A, 16.XI.1999).
160. "În cele din urmă însă, toată tevatura aceasta s-a dovedit a fi una de natură pur lingvistică
[subl.ns.], crâncena bătălie oratorică dându-se între termenii «nu mai mult de» 50 ha şi «până
la» 50 ha. Iată ce a ţinut pe loc, timp de un an, o lege de o asemena importanţă" (A, 16.XI.1999).
161. "În forma votată a art.32 s-a renunţat la sintagma «conace»,«armane» […] în favoarea
enunţului «construcţii de orice fel destinate exploataţiilor agricole» […]" (ibidem).
162. Apud Gheorghe Pop, Lexicul noilor structuri social-politice din aria lingvistică a
Maramureşului, în Studii şi articole, I, Baia Mare, 1970.
163. Pentru atestarea acestui fenomen în limba franceă, vezi Mimin (1962, p.32); Sourioux; Lerat
(1975, p.98); Cornu (1990, p.67).
164. Este interesant de semnalat faptul că limba literară a preluat şi expresii juridice latineşti pe care
le utilizează în exprimarea livrescă (statu-quo; veto; sine die).
165. Exemplele provin din Anca Volceanov; George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii
familiare ale limbii române, Livpress, Bucureşti, 1998.
Capitolul 8
CONCLUZII
1. Prin analiza întreprinsă în lucrarea de faţă ne-am propus realizarea
– din perspectivă semiotică – a unei descrieri structurale a discursului
juridic normativ [DJN], inexistentă până în prezent în bibliografia
românească de specialitate.
Materialul analizat provine din coduri de legi (în principal, Codul Penal),
dicţionare juridice şi lucrări de popularizare a legislaţiei.
LISTA ABREVIERILOR
1. IZVOARE
1.2. Dicţionare
2. PUBLICAŢII PERIODICE
-A = Adevărul.
BIBLIOGRAFIE
- Akmanova, Olga (ed.), 1972 - Lexicology. Theory and Method, Moscow, State
University.
- Akmanova, Olga; Agapova, Galina, 1974 - Terminology: Theory and Method,
Moscow, M.G.U.
- Alatis, E.James; Tucker, G.Richard (eds.), 1979 - Language in Public Life,
Washington D.C., Georgetown University Press.
- Arnaud, André-Jean, 1973 - Essai d‟analyse structurale du Code Civil
Français. La régle du jeu dans la paix bourgoise, Paris, R.Pichon et
R.Durand-Auzias.
- Asan, Finuţa; Ciobanu, Fulvia, 1967 - Cuvintele compuse şi grupurile
sintactice stabile, în SMFC, IV, p.235-252.
- Baldinger, Kurt, 1970 - Teoría semántica. Hacia una semántica moderna,
Madrid, Alcalá.
- Barborică, Elena, 1969 - Aspecte ale vocabularului juridic din secolul al XVI-
lea, în AUBLLR, XVIII, 1, p.41-46.
- Battison,Robert, 1980 - Document Design: Language Planning for Paperwork,
în “Language Planning Newsletter”, vol.6, nr.4, p.1-5.
- Bécane, Jean-Claude; Couderc, Michel, 1994 - La loi, Paris, Editions Dalloz.
- Beck, Anthony, 1982 - Law is Text, în Memoria del X Congreso Mundial Ordinario
de Filosofía del Derecho y Filosofía Social (I.V.R.), VI, Mexico, p.201-209.
- Becquart,J., 1928 - Les mots à sens multiples dans le Code Civil Français,
Paris, P.U.F.
- Berceanu, Barbu, 1981 - Dreptul şi limba. Ştiinţa dreptului şi lingvistica.
Succinte consideraţii teoretice şi aplicative, în “Studii şi cercetări
juridice”, XXVI, 3, p.247-266.
- Bergel, Jean-Louis, 1989 - Théorie générale du droit, 2e édition, Paris, Editions
Dalloz.
- Bergeron, Robert, 1995 - La formulation du droit, în: Gérard Snow; Jacques
Vanderlinden (eds.), Français juridique et science du droit, p.45-50.
- Berman, Harold, 1975 - A Linguistic Approach to the Soviet Codification, în:
F.J.M.Feldbrugge; A.W.Sijthoff, Codification in the Communist World,
Leyden, p.39-52.
- Bidu-Vrănceanu, Angela, 1979 - Observaţii privind câmpurile lexicale şi
tipologia lor, în SCL, XXX, 2, p.143-149.
- Idem, 1980 - Paradigmatic şi sintagmatic în semantică, în LR, XXIX, 1, p.3-10.
- Idem, 1981 - Observaţii privind raportul dintre metalimbajul lexicografic şi
metalimbajul semantic, în AUBLLR, XXX, p.70-83.
- Idem, 1993 - Lectura dicţionarelor, Bucureşti, Editura Metropol.
- Bidu-Vrănceanu, Angela; Ene, Claudia; Dumitrescu, Maria; Vrănceanu,
Alexandra, 1997 - Terminologiile ştiinţifice - delimitări, modalităţi de
abordare, caracteristici, în AUBLLR, XLVI, p.3-22.
- Bond, J.Sara; Hayes, R.John; Flower, S.Linda, 1980 - Translating Law into
Common Language: A Protocol Study, Washington D.C., Document
Design Center.
- Bourcier, Daničle, 1976 - Argumentation et définition en droit ou “Les
grenouilles sont-elles des poissons?”, în “Langages”, 53, p.115-122.
- Idem, 1979 a - Information et signification en droit. Expérience d‟une
explication automatique des concepts, în “Langages”, 53, p.9-23.
- Idem (ed.), 1979 b - Le discours juridique: analyses et méthodes [număr
tematic, “Langages”, 53.
- Bowers, Fred, 1982 - Judicial Systemics: Function and Structure in Statutory
Interpretation (paper given at 9th International Systemic Workshop,
Winters College, York University, Toronto).
- Brâncuş, Grigore, 1955 - Un glosar juridic din 1815, în LR, IV, 6, p.25-32.
- Brice-Heath, Shirley, 1979 - The Context of Professional Languages: An
Historical Overview, în: James E.Alatis; G.-Richard Tucker (eds.),
Language in Public Life, p.102-118.
- Brown, L.Robert,Jr; Steinmann, Martin, Jr. (eds.), 1979 - Rhetoric ‟78:
Proceedings of Theory of Rhetoric: An Interdisciplinary Conference,
University of Minnesota Center for Advanced Studies.
- Bulgăr, Gh., 1962 - Despre limba documentelor administrative la începutul
secolului trecut (1800-1820), în: Contribuţii la istoria limbii române
literare în secolul al XIX-lea, III, Bucureşti, Editura Academiei, p.75-102.
- Idem, 1969- Evoluţia stilului administrativ în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, în: Al.Rossetti; B.Cazacu (ed.), Studii de istoria limbii române
literare. Secolul al XIX-lea, I, Bucureşti, Editura pentru Literatură, p.167-
195.
- Carabulea, Elena; Popescu-Marin, Magdalena, 1967 - Exprimarea numelui de
acţiune prin substantive cu formă de infinitiv lung şi de supin, în
SMFC, IV, p.277-320.
- Ceterchi, Ioan (ed.), 1976 - Legislaţia şi perfecţionarea relaţiilor sociale,
Bucureşti, Editura Academiei.
- Charolles, Michel, 1978 - Introduction aux problčmes de la cohérence des
textes, în “Langue Française”, 38, p. 7-41.
- Charrow, Veda, 1981 - Linguistic Theory and the Study of Legal and
Bureaucratic Language, Washington D.C., Document Design Center.
- Charrow, Veda; Charrow, Robert, 1979 - Characteristics of the Language of
Jury Instruction, în: James E.Alatis; G.Richard Tucker (eds.), Language
in Public Life, p.163-185.
- Chivu, Gh., 1986 - Stilurile limbii române literare în perioada 1532-1640. II.
Stilul textelor juridice şi administrative, în LR, XXXV, 1, p.20-31.
- Conte, Maria-Elisabeth, 1977 - La linguistica testuale, Milano, Feltrinelli
Economica.
- Cooper, Franck, 1963 - Writing in Law Practice, Indianapolis, New York, The
Boobs-Merill Company.
- Cornu, Gérard, 1990 - Linguistique juridique, Paris, Montchrestien.
- Idem, 1995 - Français juridique et science du droit: synthčse, în: Gérard Snow;
Jacques Vanderlinden (eds.), Français juridique et science du droit,
p.13-19.
- Coteanu, Ion, 1960 - Stilurile moderne ale limbii române literare, în LR, IX, 2,
p.58-70.
- Idem, 1972 - Reflecţii asupra stilisticii funcţionale, în: Studii de limbă literară
şi filologie, II, Bucureşti, Editura Academiei, p.125-143.
- Idem, 1973 - Stilistica funcţională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj,
Bucureşti, Editura Academiei.
- Idem, 1978 - Ipoteze pentru o sintaxă a textului, în SCL, XXIX, 2, p.115-124.
- Idem, 1981 - Structura şi evoluţia limbii române (de la origini până în 1860),
Bucureşti, Editura Academiei.
- Coteanu, Ion; Bidu-Vrănceanu, Angela; Forăscu, Narcisa, 1985 - Limba română
contemporană. Vocabularul, ediţia a doua, Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică.
- Coteanu, Ion; Wald, Lucia (coord.), 1981 - Semantică şi semiotică, Bucureşti,
Editura Ştiiniţfică şi Enciclopedică.
- Cristea, Teodora, 1982 - Les structures grammaticales, în: Paul Miclău (ed.),
Les langues de spécialité, p.98-141.
- Cronkhite, Gary, 1978 - Rhetoric Pragmatics and Perlocutionary Acts, în:
Robert L.Brown Jr.; Martin Steinmann Jr. (eds.), Rhetoric ‟78, p.45-54.
- Cuniţă, Alexandra, 1982 a - La structure lexicale, în: Paul Miclău (ed.), Les
langues de spécialité, p.33-97.
- Cuniţă, Alexandra, 1982 b - Les relations interphrastiques, în “Limbile moderne
în şcoală”, II, p.97-106.
- Danet, Brenda, 1980 - Language in the Courtroom, în: Howard Giles,
Language Social Psychological Perspective, Oxford, New York,
Pergamon Press, p.367-376.
- Danon-Boileau, Laurent, 1976 - Sur la “logique” du texte de loi, în “Langages”,
42, p.111-114.
- Diaconescu, Paula, 1974 a - Elemente de istorie a limbii române literare
moderne. Partea I - Probleme de normare a limbii române literare
(1830-1880), Bucureşti, TUB.
- Idem, 1974 b - Structura stilistică a limbii. Stilurile funcţionale ale limbii
române literare moderne, în SCL, XXV, 3, p.229-242.
- Diamant, Betinio; Mănăilă, Iulia, 1984 - Unele probleme ale limbajului juridic, în
“Studii şi cercetări juridice”, XXIX, 3, p.246-249.
- Dickerson, Reed, 1975 - The Interpretation and Application of Statutes,
Boston, Toronto, Little, Brown and Company.
- Dimiu, Radu, 1937 - Stilul juridic al actelor vechi, în “Revista Fundaţiilor
Regale”, IV, 6, p.584-600.
- Dimiu, Radu, 1939 - Stilul judiciar, Bucureşti, “Vremea”.
- Di Pietro, Robert (ed.), 1982 - Linguistics and the Professions, Norwood, New
Jersey, Ablex Publishing Company.
- Dobre, Dan, 1999 - Préliminaires à une sémiotique de la presse. Le quotidien,
Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti.
- Dospinescu, Vasile, 1998 - Semiotică şi discurs didactic, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică.
- Dressler, Wolfgang U. (ed.), 1978 - Current Trends in Textlinguistics, Berlin,
New York, Walter de Gruyter.
- DSL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,
Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar general de
ştiinţe. Ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1997.
- Dubois, Jean, 1960 - Les notions d‟unité sémantique complexe et de
neutralisation dans le lexique, în “Cahiers de lexicologie”, 2, p.62-66.
- Idem, 1966 - Les problčmes du vocabulaire technique, în “Cahiers de
lexicologie”, 2, p.103-112.
- Eco, Umberto, 1982 - Tratat de semiotică generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică,
- Enkvist, Nils Erik, 1973 - Linguistic Stylistics, The Hague-Paris, Mouton.
- Idem, 1978 - Stylistics and Text Linguistics, în: Wolfgang U.Dressler, Current
Trends in Textlinguistics, p.174-190.
- FCLR = Formarea cuvintelor în limba română, I, II, III, Bucureşti, Editura
Academiei, 1970, 1978, 1989.
- Fernbach, Nicole M., 1995 - La simplification du texte juridique: étude
comparative, în: Gérard Snow; Jacques Vanderlinden (eds.), Francais
juridique et science du droit, p.105-122.
- Ficşinescu, Florica, 1967 - Prefixul negativ IN-, în SMFC, iv, p.3-14.
- Filipaş, Avram, 1976 - Locul public în accepţiunea art.209 din Codul Penal, în
AUBFID, XXV, p.93-98.
- Gălăţanu, Olga, 1981 - La zone modale de la coercition en français et en
roumain, în: Études contrastives. Les modalités, Bucureşti, TUB, 1973-
198.
- Idem, 1982 - Pragmatique, în: Paul Miclău (ed.), Les langues de spécialité,
p.143-173.
- Gémar, Jean-Claude, 1995 - Le langage du droit au risque de la traduction.
De l‟universel et du particulier, în: Gérard Snow; Jacques Vanderlinden
(eds.), Français juridique et science du droit, p.123-143.
- Gherman, Cristina; Vasiliu, Laura, 1978 - SUB-/SU-, SUBT-, SUP-, SUPT-, SUS-,
în FCLR, II, p.228-233.
- Gheţie, Ion, 1978 - Istoria limbii române literare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
- Ghimpu, Sanda, 1978 - Dialog despre lege, Craiova, Scrisul Românesc.
- Giosu, Ştefan, 1963 - Limba textelor juridice din secolul al XVII-lea, în AUI
(serie nouă), secţiunea III, IX, p.101-151.
- Gogeanu, P.; Marcu, L.P., 1981 - A Concise History of Romanian Law,
Bucureşti, Scientific and Encyclopedic Publishing House.
- Goldiş-Poalelungi, Ana, 1973 - L‟influence du français sur le roumain
(vocabulaire et syntaxe), Paris, Société Les Belles Lettres.
- Golopenţia,Sanda; Pavel, Toma, 1960 - Statistica şi stilurile limbii, în LR, IX, 4,
p.58-65.
- Graur, Al., 1981 - Lingvistica juridică, în “România literară”, XIV, 36, p.9.
- Greimas, A.J., 1971 - Analyse sémiotique d'un discours juridique, no.7, serie
C, Università di Urbino.
- Idem, 1966 - Sémantique structurale, Paris, Larousse.
- Guilbert, Louis, 1973 - La spécificité du terme scientifique et technique, în
“Langue Française”, 17, p.5-17.
- Idem, 1970 - La dérivation syntagmatique dans les vocabulaires
scientifiques et techniques, în: “Les langues de speécialité. Analyse
linguistique et recherche pédagogique (Actes du Stage du Saint-Cloud, 23-
30 Nov.1967), Strasbourg, Aidela, p.116-125.
- Halliday, M.A.K., 1972 - Towards a Sociological Semantics, no.14, serie C,
Università di Urbino.
- Halliday, M.A.K.; Hasan, Ruqaiya, 1976 - Cohesion in English, London,
Longman.
- Hartley, James, 1981 - Eighty Ways of Improving Instructional Text, în “IEEE
Transactions on Professional Communication”, vol.PC-24, no.1, p.17-27.
- Hendricks, William, 1967 - On the Notion „Beyond the Sentence‟, în “Lingua”,
37, p.12-57.
- Holland, Melissa, 1981 - Psycholinguistic Alternatives to Readability
Formulas, Washington D.C., Document Design Center.
- Hristea, Th., 1997 - Tipuri de calc în limba română, în “Limbă şi literatură”, III-IV,
p.10-29.
- Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 1999 - Conversaţia. Structuri şi strategii. Sugestii
pentru o pragmatică a românei vorbite, ediţia a doua (revăzută),
Bucureşti, Editura ALL Educational.
- Irimia, Dumitru, 1986 - Structura stilistică a limbii române contemporane,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
- Kevelson, Roberta, 1982 - Language and Legal Speech Acts: Decisions, în:
Robert Di Pietro, (ed.) Linguistics and the Professions, p.121-131.